ICCJ. Decizia nr. 136/2016. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şi JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 136/2016
Dosar nr. 4368/1/2015
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2016
Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele;
I. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la data de 19 mai 2008, reclamantul U.V. a chemat în judecată pe pârâta SC O. SA, solicitând să se dispună anularea notificării nr. 11504 din 31 martie 2008 cu privire la încetarea contractului individual de muncă al acestuia, reintegrarea în funcţia deţinută anterior, aceea de şef al secţiei transporturi, plata drepturilor salariale de la data încetării raporturilor de muncă, precum şi plata unui număr de 160 ore suplimentare efectuate peste program în cadrul unităţii, cu cheltuieli de judecată.
După un prim ciclu procesual, în rejudecare, Tribunalul Vâlcea, prin sentinţa civilă nr. 788 din 06 octombrie 2009, a respins excepţia tardivităţii acţiunii invocată de pârâtă şi a respins acţiunea completată şi precizată formulată de reclamantul Ungureanu Valerian.
Prin Decizia nr. 1831/R/CM din 2 decembrie 2009, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a admis recursul formulat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 788 din 6 octombrie 2009, pronunţată de Tribunalul Vâlcea; a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare.
Instanţa de recurs a reţinut ca fiind fondat motivui de recurs privind nulitatea sentinţei pentru constituirea nelegală a completului care a soluţionat cauza în fond.
II. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la data de 16 aprilie 2014, reclamantul U.V.V. a chemat în judecată pe pârâta SC O. SA Râmnicu Vâlcea, unitate în care a avut calitatea de salariat și cu care s-a judecat cu privire la nelegalitatea actului de concediere din 31 martie 2008, în Dosarele nr. 153 1/90/2008, nr. 86/90/2009, nr. 186/90/2010, nr. 4859/90/2010 şi nr. 5921/90/2011*, toate judecate de către Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, complete de judecată specialitate în conflicte de muncă şi asigurări sociale, în raport de sentinţa civilă pronunţată în şedinţa publică din 28 ianuarie 2013 în Dosar nr. 5921/90/2011*, prin care a solicitat efectuarea rectificărilor legale, conform C. muncii, în carnetul de munca, în raport de sentinţa arătată, respectiv, capătul de cerere prin care instanţa: „Admite capătul de cerere care vizează rectificarea carnetului de muncă formulat în contradictoriu cu pârâta SC O. SA,, cu sediul în Rm. Vâlcea, judeţul Vâlcea."
A solicitat reclamantul obligarea pârâtei să rectifice carnetul de muncă, poziţia nr. 49, în sensul că se va consemna "încetat activitatea conform art. 31 alin. (4)1 C. muncii", în funcţie de dovezile administrate de către reclamant în cauză, respectiv: actul de concediere din 31 martie 2008 denumit „Notificare" în care se specifică în două locuri, încetarea raporturilor de muncă, în baza art. 30 alin. (4)1 C. muncii; xerocopie după carnetul de munca, în care la poz. 49 se specifică: „încetat activitatea conf. art. 30 alin. (4) C. muncii", poziţie la care, la denumirea unităţii, nr. şi data actului pe baza căruia se tace înscrierea se specifică: „SC O. SA Rm. Vâlcea Decizia nr. 11504 din 31 martie 2008", având în vedere prevederile Constituţiei României.
La data de 19 mai 2014, reclamantul a depus o precizare a acţiunii, prin care a chemat în judecată şi I.T.M. Vâlcea şi A.J.O.F.M. Vâlcea, cu care, alături de SC O. SA, s-a judecat la Tribunalul Vâlcea, în Dosarul nr. 5921/90/2011*, dosar în care Tribunalul Vâlcea a pronunţat sentinţa civilă nr. 90 din 28 ianuarie 2013, împotriva căreia a introdus la Tribunalul Vâlcea contestaţia la executare din data de 16 aprilie 2014, ce formează cauza judecăţii prezentului dosar ce are ca obiect „obligaţia de a face - efectuarea rectificărilor legale" în carnetul de muncă ailreclamantului.
Prin sentinţa civilă nr. 151 din 5 februarie 2015, Tribunalul Vâlcea a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâtă, a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi, în consecinţă, a respins cererea formulată de reclamant.
Prin Decizia nr. 1759 din 28 octombrie 2015, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei nr. 151 din 5 februarie 2015 pronunţată de Tribunalul Vâlcea.
La data de 2 decembrie 2015, reclamantul U.V.V. a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 1759 din data de 28 octombrie 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, şi a Deciziei nr. 1831/R/CM din data de 2 decembrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.
Revizuentul a solicitat anularea în tot a hotărârilor judecătoreşti atacate, în baza motivelor prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1 şi pct. 8 C. proc. civ.
În motivarea cererii, revizuentul a prezentat istoricul litigiului purtat cu intimata SC O. SA, arătând că prin Decizia nr. 1831/R/CM din 2 decembrie 2009, Curtea de Apei Piteşti, secţia I civilă, a trimis pentru a doua oară cauza spre rejudecare la Tribunalul Vâlcea, fără a intra în judecarea fondului, încălcând astfel dispoziţiile imperative de ordine publică ale art. 312 alin. (4) din vechiul C. proc. civ. La rejudecare, Tribunalul Vâlcea, prin sentinţa civilă nr. 251 din 25 martie 2010 a aplicat dispoziţiile C. civ., în detrimentul normelor C. muncii, care erau incidente fiind vorba despre încheierea, deailarea şi încetarea unui contract de muncă.
Revizuentul a mai arătat ca a chemat în judecată pe intimata SC O. SA pentru a fi obligată la efectuarea corecturilor legale în carnetul de muncă, Depăşindu-şi atribuţiile cu care a fost învestit, Tribunalul Vâlcea a stabilit nelegal încetarea raporturilor de muncă în baza dispoziţiilor art. 31 alin. (4)1 C. muncii. Astfel, reclamantul a tăcut contestaţie la executare la Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. 1463/90/2014, unde admiţându-se autoritatea de lucru judecat stabilită prin considerentele Deciziei nr. 9l9/R/CM din 21 mai 2010, farâ a se ţine cont de problemele de drept dezlegate prin Decizia nr. 728/R/CM din 9 decembrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, s-a respins contestaţia la executare, această sentinţă civilă a Tribunalului Vâlcea rămânând definitivă prin Hotărârea nr. 1759/2015 din 28 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în Dosarul nr. 1463/90/2014.
Prin Decizia nr. 1831/R/CM din 2 decembrie 2009, Curtea de Apel Piteşti a încălcat normele prevăzute de art. 312 alin. (4) C. proc. civ., refuzând să aplice autoritatea de lucru judecat stabilită prin considerentele Deciziei nr. 728/R/CM din 9 decembrie 2008, decizie pronunţată de către un alt complet al aceleiaşi instanţe de control - Curtea de Apel Piteşti, şi, de asemenea, a lăsat nesancţionată nerespectarea autorităţii de lucru judecat de către Tribunalul Vâlcea,
Curtea de Apel Piteşti, care a pronunţat Decizia nr. 919/R/CM din 21 mai 2010, având a verifica legalitatea şi temeinicia sentinţei civile nr. 251 din 25 martie a Tribunalului Vâlcea, a nesocotit norme juridice, în considerentele acestei decizii existând nenumărate contradicţii ce au constituit motive de contestaţie în anulare. In acest mod, instanţa a reţinut greşit că raporturile de muncă au încetat în baza art. 31 alin. (4) C. muncii, deşi în actul de concediere din 31 martie 2008 este specificat art. 30 alîn4 C. muncii, ca termen al încetării contractului individual de muncă.
Concluzionând, revizuentul a susţinut că i s-au încălcat dreptul la muncă şi dreptul la măsuri de protecţie socială, precum şi accesul Ia o activitate economică şi exercitarea liberei iniţiative - garantate de C. muncii.
Analizând cererea de revizuire, Înalta Curte reţine următoarele considerente:
1. În ceea ce priveşte cererea de revizuire a Deciziei nr. 1831/R/CM din data de 2 decembrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, sunt aplicabile prevederile C. proc. civ. în vigoare la momentul depunerii cererii de chemare în judecată - 19 mai 2008.
Potrivit art. 24 din N.C.P.C. „dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare."
N.C.P.C. a intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013. Cum litigiul de fond a fost declanşat înainte de această dată, devin incidente în speţă prevederile vechiului C. proc. civ.
La termenul de judecată din data de 26 ianuarie 2016, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei tardivităţii cererii de revizuire, invocată din oficiu şi, având în vedere dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., se va analiza cu prioritate această excepţie.
În conformitate cu art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 şi 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţa de recurs, după evocarea fondului, de la pronunţare; pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. (2), de la pronunţarea ultimei hotărâri.
În cauză, hotărârea pretins contradictorie şi a cărei anulare se solicită - Decizia nr. 1831/R/CM a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, a fost pronunţată de instanţa de recurs la data de 2 decembrie 2009.
Drept urmare, sunt aplicabile dispoziţiile art. 324 alin. (1) pct. 1 teza II C. proc. civ., termenul de o lună curgând de la pronunţarea hotărârii, respectiv de Ia data de 2 decembrie 2009.
Revizuentul U.V.V. a solicitat anularea hotărârii pretins contradictorie, mai sus-menţionată, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Cererea de revizuire a fost depusă la data de 2 decembrie 2015, cu depăşirea termenului legal, imperativ, de decădere, de o lună, reglementat de art. 324 alin. (1) pct. l teza II C. proc. civ., care se împlinea la data de 4 ianuarie 2010, calculat potrivit dispoziţiilor art. 101 alin. (3) şi (5) C. proc. civ.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată împotriva Deciziei nr. 1831/R/CM din data de 2 decembrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civila.
II. În ceea ce priveşte cererea de revizuire a Deciziei nr. 1759 din data de 28 octombrie 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, revizuentul U.V.V. a invocat motivele prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 8 C. proc. civ.
1. La termenul de judecată din data de 26 ianuarie 2016, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei necompetenţeî materiaie în soluţionarea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară în raport cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ.
Potrivit art. 510 alin. (1) C. proc. civ. „cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere".
În cauză, revizuentul U.V.V. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 1759 din data de 28 octombrie 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, prin care a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei nr. 151 din 5 februarie 2015 pronunţata de Tribunalul Vâlcea.
Ca urmare, competenţa materială de soluţionare a cererii de revizuire revine Curţii de Apel Piteşti, ca instanţă care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Numai în situaţia unei cereri de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aceasta se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre, conform art. 510 alin. (2) din C. proc. civ.
Cum dispoziţiile art. 510 alin. (1) din C. proc. civ. cuprind norme de competenţa materială imperativă, de Ia care nu se poate deroga, urmează a se declina competenţa soluţionării cererii de revizuire formulată de revizuentul U.V.V. în baza art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în favoarea Curţii de Apel Piteşti, în aplicarea dispoziţiilor art. 131 C. proc. civ.
2. La termenul de judecată din data de 26 ianuarie 2016, Înalta Curte a rămas în pronunţate asupra excepţiei inadmisibilităţii cererii de revizuire formulată de revizuentul U.V.V. în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce va fi analizată cu prioritate, în temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 728/R/CM din 9 decembrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 1531/90/2008, s-a admis recursul declarat de contestatorul U.V.V. împotriva sentinţei civile nr. 851 din 7 octombrie 2008 a Tribunalului Vâlcea, în contradictoriu cu intimata SC O. SA, s-a casat sentinţa şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Prin Decizia nr. 1759 din 28 octombrie 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. 1463/90/2014, s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul U.V.V. împotriva sentinţei civile nr. 151 din 5 februarie 2015 a Tribunalului Vâlcea, în contradictoriu cu intimatele SC O. SA, SC O. SA prin administrator judiciar R. Sprl şi SC O. SA prin administrator judiciar B.D.O. B.R. Sprl.
Revizuentul a solicitat anularea Deciziei nr. 1759 din 28 octombrie 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând că este potrivnică Deciziei nr. 728/R/CM din 9 decembrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. „Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă - pct. 8- există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".
Norma legală enunţată deschide părţilor calea acestei căi extraordinare de atac, de retractare, pentru cazul în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau grade deosebite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă autoritatea de lucru judecat şi presupune îndeplinirea mai multor condiţii cumulative: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, hotărârile să fie pronunţate în aceeaşi pricină, deci, să existe tripla identitate de elemente - părţi, obiect şi cauză, hotărârile să fie pronunţate în dosare diferite, iar în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sauţ dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat.
După cum s-a arătat mai sus, una dintre condiţiile existenţei cazului de revizuire în discuţie vizează tripla identitate, de părţi, obiect şi cauză între litigiile în care s~au pronunţat hotărârile pretins contradictorii.
În speţă Decizia nr. 728/R/CM din 9 decembrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti este o hotărâre prin care cauza a fost trimisă ia tribunal pentru rejudecare, aşa încât prin această decizie nu s-a soluţionat fondul pricinii şi nu a fost finalizat procesul.
Ulterior, în acest litigiu, Tribunalul Vâlcea a pronunţat sentinţa civilă nr. 90 din 28 ianuarie 2013, prin care a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat în ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a notificării de concediere din 31 martie 2008 emisă de SC O. SA, în raport de sentinţa civilă nr. 251 din 25 martie 2010 a Tribunalului Vâlcea, pronunţată în Dosarul nr. 186/90/2010, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 919/R/CM din 21 mai 2010; a fost admis capătul de cerere ce viza rectificarea carnetului de muncă, formulat în contradictoriu cu pârâta SC O. SA şi a fost obligată pârâta să rectifice carnetul de muncă al reclamantului, poziţia nr. 49, în sensul că se va consemna „încetat activitatea conform art. 31 alin. (4) C. muncii."
Având în vedere această soluţie, prin sentinţa civilă nr. 151 din 5 februarie 2015, Tribunalul Vâlcea a admis excepţia autorităţii de lucru judecat pentru fiecare capăt de cerere şi anume, cu privire la capătul de cerere privind constatarea nulităţii notificării de concediere din 31 martie 2008 şi cu privire la capătul de cerere având ca obiect obligaţia de a face - rectificarea carnetului de muncă. Drept consecinţă, a fost respinsa cererea formulată de reclamantul U.V.V. în contradictoriu cu intimatele SC O. SA, SC O. SA prin administrator judiciar R. Sprl şi SC O. SA prin administrator judiciar B.D.O. B.R. Sprl.
Prin Decizia nr. 1759 din 28 octombrie 2015 a Curţii de Apel Piteşti a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant împotriva acestei din urmă sentinţe.
Faţă de cele ce preced, nu se poate reţine că Decizia nr. 1759 din 28 octombrie 2015 a Curţii de Apel Piteşti şi Decizia nr. 728/R/CM din 9 decembrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti sunt hotărâri definitive potrivnice, astfel nu se poate considera că decizia a cărei anulare se solicită (Decizia nr. 1759/2015) încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri (Decizia nr. 728/2008), pronunţată sub imperiul C. proc. civ. de la 1865.
Pentru considerentele expuse, nu este incident cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte urmând a respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de U.V.V.
III. Prin încheierea din camera de consiliu de la 12 ianuarie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins, ca nefondată, cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 1759 din data de 28 octombrie 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, formulată de petentul U.V.V.
Potrivit art. 1063 alin. (4) C. proc. civ., dacă cererea pentru care s-a depus cauţiunea a fost respinsă, instanţa va dispune din oficiu şi restituirea cauţiunii.
Faţă de cele ce preced Înalta Curte va dispune restituirea cauţiunii în cuantum de 1.000 lei, consemnată de revizuentui U.V.V. în vederea soluţionării cererii de suspendare a executării deciziei, până Ia soluţionarea cererii de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentui U.V.V. împotriva Deciziei nr. 1831/R/CM din data de 2 decembrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Declină competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de revizuentui U.V.V., domiciliat în Horezu, judeţ Vâlcea, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Împotriva Deciziei nr. 1759 din data de 28 octombrie 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimatele SC O. SA, înregistrată la O.R.C. Vâlcea la nr. J/38/219/1991, societate în reorganizare judiciară, cu sediul în Râmnicu Vâlcea, SC O. SA prin administrator judiciar R. Sprl, cu sediul în Bucureşti, sector 3 şi prin administrator judiciar B.D.O. B.R. Sprl, cu sediul în Bucureşti, str. învingătorilor, clădirea V.B.C., sector 3, în favoarea Curţii de Apel Piteşti.
Definitivă.
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul U.V.V., domiciliat în Horezu, judeţ Vâlcea, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. împotriva Deciziei nr. 1759 din data de 28 octombrie 2015 a Curţii de Apei Piteşti, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimatele SC O. SA înregistrată la O.R.C. Vâlcea la nr. J/3/S/219/1991, societate în reorganizare judiciară, cu sediul în Râmnicu Vâlcea, SC O. SA prin administrator judiciar Rominsolv S.P.R.L., cu sediul în Bucureşti, sector 3 şi prin administrator judiciar B.D.O. B.R. Sprl, cu sediul în Bucureşti, str. învingătorilor, clădirea V.B.C., sector 3.
Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la completul de 5 judecători.
Restituie cauţiunea în cuantum de i .000 lei consemnata de revizuentul U.V.V., domiciliat în Horezu, judeţ Vâlcea, cu recipisa de consemnare din 6 ianuarie 2016 emisă de SC C.E.C. B. SA - Agenţia Horezu.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2016.
| ← ICCJ. Decizia nr. 135/2016. Civil | ICCJ. Decizia nr. 14/2016. Civil → |
|---|
