ICCJ. Decizia nr. 150/2016. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 150/2016
Dosar nr. 2185/62/2015
Şedinţa publică de la 28 ianuarie 2016
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. La data de 11 iulie 2007 reclamanta SC T.D. SRL, în calitate de promitentă-cumpărătoare şi pârâţii C.C. şi G.F.D., în calitate de promitenţi-vânzători au încheiat promisiunea de vânzare-cumpărare nr. 1284 conform căreia pârâţii s-au obligat să vândă reclamantei sau oricărei persoane fizice sau juridice desemnate de aceasta, liber de sarcini şi procese, imobilul situat în Braşov str. A., înscris în CF nr. x a localităţii Braşov la A+2 cu nr. top. x1, x2, x3/3/1, compus din casă de piatră şi curte de 572,40 mp şi grădină de 3.398,60 mp şi construcţiile edificate pe acestea, conform planului de situaţie anexat. Pârâţii, în calitate de unici asociaţi ai pârâtei SC G. SRL, proprietar tabular al imobilului la data semnării promisiunii de vânzare-cumpărare, s-au obligat ca până la data menţionată în convenţie ca termen pentru întocmirea actului autentic de vânzare-cumpărare să înscrie în evidenţele de publicitate imobiliară dreptul de proprietate asupra imobilului în calitate de persoane fizice şi în cotele părţi cuvenite, în raport de părţile sociale deţinute în cadrul SC G. SRL.
- Prin Sentinţa comercială nr. 296/C din 5 martie 2010, Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea formulată şi precizată de reclamanta SC T.D. SRL.
A admis cererea reconvenţională formulată de reclamanţii reconvenţionali C.C. şi G.F.D. în contradictoriu cu pârâta reconvenţională SC T.D. SRL şi în consecinţă, a fost obligată pârâta reconvenţională să încheie cu reclamanţii reconvenţionali contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul construcţie şi teren situat în Braşov str. A., înscris în CF nr. x Braşov sub nr. top.x1, x2, x3/3/1 - compus din casă de piatră, curte de 572,40 mp. şi grădină de 3.398,60 mp. şi construcţiile edificate pe acestea.
A obligat pârâta reconvenţională la plata de daune cominatorii de câte 1.000 lei/zi de la data rămânerii irevocabile a hotărârii şi până la data încheierii contractului şi a cheltuielilor de judecată în sumă de 10.016,30 lei.
- Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, prin Decizia nr. 72/AP din 17 septembrie 2010, a admis apelul declarat de reclamanta SC T.D. SRL BRAŞOV - prin reprezentant convenţional, a schimbat în tot Sentinţa comercială nr. 296/C din 5 martie 2010, a Tribunalului Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, în sensul că a admis în parte cererea de chemare în judecată astfel cum aceasta a fost modificată şi completată de către reclamanta SC T.D. SRL Braşov şi în consecinţă:
A obligat pârâţii G.F.D. şi C.C. la restituirea către reclamantă a sumei de 1.000.000 euro (în echivalent în lei la data achitării) reprezentând avansul plătit de reclamantă în temeiul antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între părţi la 11 iulie 2007, autentificat sub nr. 1284/2007 la BNP B.R.C. şi a respins restul pretenţiilor reclamantei.
A respins cererea reconvenţională formulată de către pârâţii C.C. şi G.F.D., în sensul că a obligat intimaţii pârâţi C.C., G.F.D. şi G.G. la plata către reclamantă SC T.D. SRL Braşov a sumei de 78.477,48 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în ambele instanţe.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa a reţinut că obligaţia de restituire a avansului încasat nu se stabileşte în funcţie de vinovăţia codebitorilor în neexecutarea obligaţiei solidare asumate faţă de creditoare, ci în raport cu partea din avans care a fost încasată de fiecare astfel încât să nu se ajungă la o îmbogăţire fără justă cauză a patrimoniului unuia dintre codebitori în detrimentul celuilalt.
- Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin Decizia nr. 1419 din 14 martie 2012 a respins ca nefondat recursul declarat de pârâţii C.C., G.F.D. şi G.G. împotriva Deciziei nr. 72/AP din 17 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială.
II. Reclamantul C.C. prin acţiunea înregistrată la 29 octombrie 2013 sub nr. 23390/197/2013 a chemat în judecată pârâţii G.F.D. şi G.G., solicitând obligarea acestora la restituirea sumei de 192.467 lei reprezentând parte din avansul de 1.000.000 euro, la restituirea căruia au fost ţinuţi, în solidar cu aceştia faţa de creditoarea SC T.D. SRL.
- Judecătoria Braşov prin Sentinţa civilă nr. 11092 din 10 octombrie 2014 a respins excepţia prescrierii dreptului la acţiune, precum şi acţiunea civilă formulată şi precizată de reclamantul C.C. în contradictoriu cu pârâţii G.F.D. şi G.G.
- Prin Decizia civilă nr. 393/Ap din 23 aprilie 2015, Tribunalul Braşov, secţia I civilă, a admis apelul formulat de reclamantul C.C., a schimbat Sentinţa civilă nr. 11092 din 10 octombrie 2014 a Judecătoriei Braşov şi pe cale de consecinţă:
A admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C.C. şi a obligat pârâţii G.F.D. şi G.G. la restituirea către reclamant a sumei de 50.000 euro echivalent în lei la data plăţii reprezentând parte din avansul la restituirea căruia a fost obligat în solidar cu pârâţii şi a sumei de 14.747,75 lei reprezentând parte din cheltuieli de judecată suportate de către reclamant în Dosarul nr. 4725/62/2008 al Tribunalului Braşov.
A obligat pârâţii la plata către reclamant a sumei de 5843 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în faţa instanţei fond şi 2.477 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în faţa instanţei de apel.
III. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia I civilă sub nr. 2185/62/2015, G.F.D. şi G.G. în contradictoriu cu C.C., au solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 393/Ap din 23 aprilie 2015 a Tribunalului Braşov, secţia I civilă, conform art. 508 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ., solicitând anularea acesteia ca fiind potrivnică Deciziei civile nr. 72/Ap din 17 septembrie 2010 a Curţii de Apel Braşov, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 1419 din 14 martie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.
În motivarea cererii au arătat că, prin Decizia nr. 393/Ap din 23 aprilie 2015 Tribunalul Braşov, secţia I civilă, a admis apelul declarat de C.C. împotriva Sentinţei civile nr. 11092 din 10 octombrie 2014 a Judecătoriei Braşov, fiind obligaţi revizuenţii să-i plătească acestuia suma de 50.000 euro, reprezentând parte din avansul la restituirea căruia ar fi fost obligat intimatul în solidar cu revizuenţii, precum şi că, prin Decizia civilă nr. 72/Ap din 17 septembrie 2010 a Curţii de Apel Braşov, rămasă definitivă, revizuenţii şi intimatul au fost obligaţi în solidar la plata către SC T.D. SRL a sumei de 1.000.000 euro.
Întrucât prima instanţă i-a obligat la plata în solidar a avansului încasat, urmare a constatării culpei lor comune pentru neîncheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, este inadmisibil ca prin noua hotărâre culpa lor să fie practic împărţită procentual în funcţie de avansul primit.
Au arătat că în aceste condiţii există contradicţie între cele două hotărâri definitive, chestiunile stabilite în cadrul primului litigiu fiind răsturnate prin cea de-a doua decizie, cu încălcarea puterii lucrului judecat.
- Tribunalul Braşov, secţia I civilă, prin Decizia civilă nr. 1009/Ap din 24 septembrie 2015, a admis excepţia necompetenţei sale materiale în soluţionarea cauzei, invocată de revizuenţi şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de revizuenţii G.F.D. şi G.G. în contradictoriu cu intimatul C.C. în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 510 alin. (1) teza I şi art. 130 alin. (2), art. 132 alin. (3) din noul C. proc. civ.
IV. Înalta Curte examinând Decizia civilă nr. 393/Ap din 23 aprilie 2015, pronunţate de Tribunalul Braşov, secţia I civilă, din perspectiva condiţiilor de admisibilitate a unei cereri de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ., constată că cererea este nefondată pentru următoarele considerente:
Art. 509 pct. 8 C. proc. civ. reglementează posibilitatea revizuirii dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, bazată pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătoreşti în cauză să fie pronunţate în dosare diferite: să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat.
Raţiunea reglementării revizuirii prevăzută în art. 509 pct. 8 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi; în atare situaţie executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieşirea din situaţia anormală, creată de existenţa hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii lucrului judecat.
Condiţiile prevăzute de art. 509 pct. 8 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite în speţă întrucât prin Decizia civilă nr. 72/Ap din 17 septembrie 2010, Curtea de Apel Braşov a stabilit numai obligaţia de restituire a avansului încasat de către debitori în raporturile acestora cu creditoarea SC T.D. SRL, fără ca această hotărâre să aibă putere de lucru judecat în ceea ce priveşte raporturile dintre codebitori, această chestiune neformând obiectul litigiului respectiv.
În realitate revizuenţii, raportându-se impropriu la art. 509 pct. 8 C. proc. civ., îşi manifestă nemulţumirea faţă de soluţia pronunţată prin Decizia civilă nr. 393/Ap din 23 aprilie 2015, pronunţate de Tribunalul Braşov, secţia I civilă.
Aşa fiind, Înalta Curte, constatând că hotărârea asupra căreia poartă cererea de revizuire de faţă nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., întrucât nu există identitate de obiect şi cauză între cele două hotărâri judecătoreşti definitive, va respinge cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenţii G.F.D. şi G.G. împotriva Deciziei civile nr. 393/Ap din 23 aprilie 2015, pronunţate de Tribunalul Braşov, secţia I civilă, în Dosarul nr. 28390/197/2013.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2016.
| ← ICCJ. Decizia nr. 148/2016. Civil | ICCJ. Decizia nr. 113/2016. Civil → |
|---|
