Modificarea cererii de chemare în judecată. Anularea acțiunii, ca insuficient timbrată, cu încălcarea art. 34 al. 2 din O.U.G. nr. 80/2013. Consecințe
| Comentarii |
|
C. proc. civ., art. 204 alin. (1) O.U.G. nr. 80/2013, art. 3 alin. (1) lit. f), art. 34 alin. (2), art. 36 alin. (2), art. 39
În cazul în care o cerere de chemare în judecată are mai multe capete de cerere, cu finalitate distinctă, instanța judecătorească trebuie să calculeze taxa de timbru datorată pentru fiecare capăt în parte, să arate reclamantului acest mod de calcul, pentru a-i da posibilitatea contestării pe calea cererii de reexaminare, și să-i pună în vedere să îndeplinească obligația de plată, acordând un termen în acest sens.
Acest raționament se impune și în raport cu dispozițiile art. 204 C. proc. civ., aplicabil în cazul depunerii la dosar a unei cereri de completare și modificare a acțiunii, conținând capete de cerere noi, distincte.
În cazul în care reclamantul și-a modificat cererea de chemare în judecată și a făcut dovada achitării unei sume cu titlu de taxă de timbru, este nelegală hotărârea instanței de fond de anulare, ca insuficient timbrată, a acțiunii, în condițiile în care aceasta nu i-a pus în vedere reclamantului modificarea sau menținerea obligației de plată a taxei de timbru la valoarea inițială, necalculând, după momentul procesual al modificării cererii, taxa judiciară de timbru prin raportare la fiecare petit și anulând cererea în totalitate, fiind încălcate, astfel, prevederile art. 34 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.
Î.C.C.J., Secția a II-a civilă, decizia nr. 1030 din 16 iunie 2020
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 19 septembrie 2018, sub numărul x/2/2018, reclamanta A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu Centrul Național al Cinematografiei:
- suspendarea plății ajutorului de stat ilegal acordat de Centrul Național al Cinematografiei, în baza Hotărârilor Consiliului de Administrație nr. 134 - 144 din 11 mai 2018, precum și
- obligarea Centrului Național al Cinematografiei, în calitate de furnizor și administrator al ajutorului de stat în materie de cinematografie, la plata către reclamantă, concurent afectat, a sumei de 311.368 RON cu titlu de despăgubiri, reprezentând suma solicitată de reclamantă pentru finanțarea proiectului cinematografic „X” (161.368 lei) și a proiectului cinematografic „Y” (150.000 lei), proiecte ce nu au primit finanțare din cauza redistribuirii ajutorului de stat, în mod ilegal, către alte secțiuni ale concursului.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile O.U.G. nr. 77/2014, cele ale Legii nr. 21/1996, ale Legii nr. 11/1991 și ale O.G. nr. 39/2005.
Prin rezoluția de primire a acțiunii, instanța de fond a dispus citarea reclamantei, cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 6718,68 lei, în raport cu prevederile art. 3 alin. 1 lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013, reclamanta luând cunoștință de obligația stabilită în sarcina sa la data de 24 septembrie 2018.
Împotriva modalității de stabilire a taxei judiciare de timbru a formulat cerere de reexaminare reclamanta, în condițiile art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, cererea fiind respinsă prin încheierea de ședință din 16 octombrie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2/2018/a1.
La termenul de judecată din data de 17 decembrie 2018, reclamanta a depus la dosar dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 20 lei, precum și o cerere de completare a acțiunii, formulată în temeiul dispozițiilor art. 204 alin. 1 C. proc. civ.
Prin cererea de completare a acțiunii, reclamanta a solicitat instanței, suplimentar față de capetele de cerere din acțiunea introductivă, să dispună:
- recuperarea întregului ajutor de stat ilegal distribuit de pârâta Centrul Național al Cinematografiei, în baza Hotărârilor Consiliului de Administrație nr. 134-144, din data de 11 mai 2018, și prin contractele de creditare încheiate de pârâtă cu concurenții declarați câștigători, cu încălcarea normelor de concurență loială, și virarea sumelor recuperate înapoi în Fondul Cinematografic;
- suspendarea plății întregului ajutor de stat ilegal în cuantum de 50.000.000 RON acordat de pârâta Centrul Național al Cinematografiei, în baza Hotărârilor Consiliului de Administrație anterior menționate.
La același termen, reclamanta a precizat că nu mai susține capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de despăgubiri.
Prin sentința nr. 113 din data de 17 decembrie 2018, Curtea de Apel București, Secția a VI-a civilă, a admis excepția insuficientei timbrări și a anulat acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Centrul Național al Cinematografiei, ca insuficient timbrată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta-reclamantă SC A. S.R.L., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și, în rejudecare, să se dispună:
- recuperarea întregului ajutor de stat ilegal distribuit de pârâta Centrul Național al Cinematografiei în baza Hotărârilor Consiliului de Administrație nr. 134-144, din data de 11 mai 2018, și prin contractele de creditare încheiate de pârâtă cu concurenții declarați câștigători, cu încălcarea normelor de concurență loială, și virarea sumelor recuperate înapoi în Fondul Cinematografic; - suspendarea plății întregului ajutor de stat ilegal în cuantum de 50.000.000 RON acordat de pârâta Centrul Național al Cinematografiei, în baza Hotărârilor Consiliului de Administrație anterior menționate.
Recurenta și-a subsumat criticile motivului de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ.
O primă critică s-a referit la faptul că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 198 C. proc. civ. și ale art. 34 din O.U.G. nr. 80/2013, prin raportare la textul art. 5 C. proc. civ.
Recurenta-reclamantă a apreciat că sentința a fost pronunțată cu încălcarea normelor imperative de procedură, deoarece instanța a săvârșit o denegare de dreptate, anulând în totalitate acțiunea formată din două capete de cerere, deși unul dintre aceste capete de cerere fusese legal timbrat.
A susținut că instanța a refuzat să judece capătul de cerere legal timbrat privind suspendarea plății ajutorului de stat ilegal, precizând că dispozițiile speciale, imperative, ale art. 34 alin. 2 din O.U.G. nr. 80/2013, stabilesc că anularea acțiunii nu se putea dispune, decât în parte, în privința capătului de cerere pentru care nu a fost achitată taxa.
Din această perspectivă, recurenta a considerat că anularea acțiunii, în ansamblul său, pentru netimbrarea doar a unuia dintre cele două capete de cerere, reprezintă o denegare de dreptate în privința primului capăt de cerere, legal timbrat.
A precizat că în mod eronat a reținut instanța că taxa de timbru a fost stabilită în mod global, cu privire la întreaga acțiune, de vreme ce textul art. 34 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 stabilește, în mod imperativ, că taxele judiciare de timbru se fixează distinct, pentru fiecare capăt de cerere.
A concluzionat în sensul că instanța nu a respectat dispozițiile art. 198 C. proc. civ. și ale art. 34 din O.U.G. nr. 80/2013, cu privire la caracterul distinct al fiecărui capăt de cerere și al taxei judiciare de timbru datorate pentru fiecare dintre aceste capete de cerere.
Cea de-a doua critică invocată în recurs a vizat încălcarea, de către instanța de fond, a dispozițiilor art. 204 alin. 1 C. proc. civ., text potrivit căruia instanța era chemată să ia act de modificarea acțiunii, orice alte aspecte sau excepții urmând a fi puse în dezbaterea părților, doar cu privire la cererea modificată.
O a treia critică a avut în vedere faptul că sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea principiului disponibilității, în raport cu dispozițiile art. 204 C. proc. civ., în ceea ce privește dreptul reclamantului de a modifica cererea de chemare în judecată până la primul termen de judecată.
Recurenta a criticat hotărârea atacată pentru motivul că instanța, în mod nelegal, nu a luat act de modificarea cererii de chemare în judecată, modificare ce producea efecte inclusiv cu privire la modul în care era datorată taxa judiciară de timbru.
Cât timp recurenta-reclamantă a înțeles să modifice cererea de chemare în judecată, în sensul în care nu a mai susținut capătul de cerere privind obligarea intimatei-pârâte la despăgubiri, prioritar era ca instanța de judecată să ia act de manifestarea de voință a părții, astfel cum prevăd dispozițiile art. 204 C. proc. civ.
Recurenta a invocat faptul că instanța a procedat nelegal, punând în discuție o excepție ce viza un capăt de cerere pe care partea nu a înțeles să îl mai susțină, cu încălcarea principiului disponibilității, regulă fundamentală a procesului civil.
Astfel, având în vedere cererea de modificare a acțiunii, discutarea oricăror excepții era posibilă doar cu privire la cererea modificată.
Sub acest aspect, recurenta-reclamantă a concluzionat că sentința a fost pronunțată cu încălcarea dreptului său de a dispune de capetele de cerere cu care a înțeles să învestească instanța de judecată, instanța punând în discuția părților excepția insuficientei timbrări, cu privire la un capăt de cerere pe care recurenta nu l-a mai susținut la primul termen de judecată, fiind încălcate dispozițiile art. 9 alin. 2 și ale art. 204 alin. 1 C. proc. civ.
Intimata-pârâtă Centrul Național al Cinematografiei a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Analizând recursul declarat de recurenta-reclamantă, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte a reținut următoarele:
Prin cererea de recurs se invocă, pe de o parte, încălcarea de către instanță a dispozițiilor art. 198 C. proc. civ. și ale art. 34 din O.U.G. nr. 80/2013, precum și încălcarea dispozițiilor art. 204 alin. 1 C. proc. civ. și a principiului disponibilității părților în procesul civil.
Cererea de chemare în judecată formulată de recurentă, întemeiată pe dispozițiile O.U.G. nr. 77/2014, a avut două capete inițiale de cerere, prin care s-a solicitat instanței să dispună, pe de o parte, suspendarea ajutorului de stat acordat de intimata-pârâtă, iar, pe de altă parte, acordarea de despăgubiri în sumă de 311.368 lei.
În raport cu prevederile art. 3 alin. 1 lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013, instanța a stabilit în sarcina recurentei-reclamante obligația de plată a unei taxe de timbru în cuantum de 6718,68 lei, corespunzătoare celui de al doilea capăt de cerere constând în despăgubiri, în timp ce pentru primul capăt de cerere nu a fost stabilită vreo obligație de plată a taxei de timbru, astfel cum a sesizat și completul învestit cu soluționarea cererii de reexaminare formulate de recurenta-reclamantă.
Ulterior respingerii cererii de reexaminare a modului de stabilire a taxei de timbru, prin încheierea pronunțată la 16 octombrie 2019 în dosarul nr. x/2/2018/a1, recurenta-reclamantă a formulat, la primul termen de judecată în fața instanței de fond, cu respectarea termenului legal prevăzut de dispozițiile art. 204 alin. 1 C. proc. civ., o cerere de modificare a acțiunii introductive.
Totodată, a depus la dosar dovada achitării unei taxe de timbru de 20 de lei și a precizat că nu înțelege să mai susțină capătul de cerere privind despăgubirile, în considerarea căruia instanța de fond stabilise obligația inițială de plată a taxei de timbru, în sumă de 6718,68 lei.
La același termen la care recurenta-reclamantă a învederat primei instanțe modificarea cererii de chemare în judecată și renunțarea la pretențiile sale constând în despăgubiri, fără a se fixa în sarcina acesteia obligația de a achita vreo taxă de timbru, în raport de noile coordonate ale acțiunii modificate, și fără a i se da posibilitatea de a formula, eventual, o nouă cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, a fost supusă dezbaterii contradictorii a părților excepția insuficientei timbrări a cererii, excepție ce a fost admisă prin sentința civilă recurată, fiind anulată, ca insuficient timbrată, cererea de chemare în judecată.
Principiul disponibilității, a cărui încălcare o invocă recurenta, este prevăzut de art. 9 C. proc. civ., potrivit căruia obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților. În condițiile legii, partea poate, după caz, renunța la judecarea cererii de chemare în judecată sau la însuși dreptul pretins, poate recunoaște pretențiile părții adverse, se poate învoi cu aceasta pentru a pune capăt, în tot sau în parte, procesului, poate renunța la exercitarea căilor de atac ori la executarea unei hotărâri. De asemenea, partea poate dispune de drepturile sale în orice alt mod permis de lege.
Principiul disponibilității trebuie, însă, coroborat și cu principiul legalității, părțile având, potrivit art. 10 alin. 1 C. proc. civ., obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și probeze pretențiile și apărările și să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, astfel, finalizarea acestuia.
Cele două principii fundamentale ale procesului civil reprezintă contextul în care trebuie analizată modificarea cererii de chemare în judecată formulată de recurentă, în exercitarea prerogativei recunoscute acesteia, prin textul art. 204 C. proc. civ., aceea de a opera schimbări cu privire la obiectul cererii sale.
Se constată că, în speță, recurenta-reclamantă a respectat rigorile impuse de principiile anterior amintite, prin aceea că a modificat cererea introductivă în interiorul termenului prevăzut de art. 204 alin. 1 C. proc. civ. (până la primul termen la care aceasta a fost legal citată, 17 decembrie 2019).
Potrivit aceluiași text legal, primind cererea modificatoare și precizările orale ale recurentei, referitoare la renunțarea acesteia de a mai susține capătul de cerere privind despăgubirile, instanța de fond era obligată să dispună amânarea pricinii și comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea formulării întâmpinării, obligație pe care nu a respectat-o.
Se confirmă, astfel, critica recurentei-reclamante privind încălcarea, de către instanță, a prerogativelor recunoscute recurentei, în temeiul principiului disponibilității, deoarece, procedând în maniera arătată, instanța nu a dat posibilitatea recurentei de a-și exercita dreptul legitim de a modifica cererea de chemare în judecată, prevăzut de textul art. 204 C. proc. civ.
Mai mult, primind cererea de completare și modificare a acțiunii, precum și precizările recurentei, referitoare la renunțarea de a mai susține capătul de cerere în considerarea căruia fusese stabilită obligația de plată a taxei de timbru, instanța de fond ar fi trebuit, în raport cu noul obiect al acțiunii modificate, să analizeze dacă se impune sau nu menținerea obligației de plată a taxei de timbru în cuantumul inițial.
Aceasta întrucât asigurarea unui proces echitabil și garantarea dreptului la apărare al recurentei presupunea ca aceasta să cunoască intenția instanței de fond, de a menține în sarcina sa obligația de plată inițială, chiar în contextul modificării petitelor cererii introductive și renunțării la petitul privind despăgubirile.
Or, acest lucru nu s-a întâmplat, ci, la aceeași dată, instanța a supus dezbaterii contradictorii a părților și a admis excepția insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată inițiale, deși aceasta nu mai exprima pretențiile și solicitările recurentei.
Această situație a lipsit recurenta-reclamantă de posibilitatea legală de a contesta, în termenul legal, pe calea cererii de reexaminare, modul de stabilire a taxei judiciare de timbru în privința cererii completate și modificate, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013.
Un alt aspect invocat de recurenta-reclamantă se referă la încălcarea, de către instanța de fond, a dispozițiilor art. 34 alin. 2 din O.U.G. nr. 80/2013, text care prevede că în situația în care la momentul înregistrării cererii, au fost timbrate doar o parte din capetele de cerere, acțiunea va fi anulată în parte, numai pentru acele capete de cerere pentru care nu a fost achitată taxa judiciară de timbru.
Sancțiunea nulității parțiale, numai pentru acele capete de cerere care nu au fost timbrate corespunzător, este impusă de dispozițiile art. 34 alin. 2 din ordonanță, sentința pronunțată fiind, și sub acest aspect, nelegală.
În plus, potrivit textului art. 36 alin. 2 din O.U.G. nr. 80/2013, dacă până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanță reclamantul nu îndeplinește obligația de plată a taxei, acțiunea sau cererea nu poate fi anulată integral, ci va trebui soluționată în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.
Din analiza coroborată a textelor legale evocate rezultă că, în cazul în care o cerere de chemare în judecată are mai multe capete de cerere, cu finalitate distinctă, instanța judecătorească trebuie să calculeze taxa datorată pentru fiecare capăt în parte, să arate reclamantului acest mod de calcul, pentru a-i da posibilitatea contestării pe calea cererii de reexaminare, și să-i pună în vedere să îndeplinească obligația de plată, acordând un termen în acest sens.
Acest raționament se impune și în raport cu dispozițiile art. 204 C. proc. civ., aplicabil în speță prin prisma depunerii la dosar a cererii de completare și modificare a acțiunii, conținând capete de cerere noi, distincte.
În speță, recurenta-reclamantă, odată cu depunerea cererii de completare și modificare a acțiunii, a depus și dovada achitării unei taxe de timbru de 20 de lei, precizând că suma este achitată pentru primul capăt de cerere (din acțiunea introductivă), acela privind suspendarea plății ajutorului de stat ilegal.
Ca atare, având în vedere faptul că obligația de plată a taxei inițiale de timbru fusese stabilită în raport cu cererea de acordare a despăgubirilor, soluția nu putea fi aceea a anulării în integralitate a cererii inițiale (după cum nu putea fi anulată în totalitate nici cererea modificată, dacă instanța ar fi dat curs regulilor impuse de textul art. 204 alin. 1 C. proc. civ.).
În concluzie, raportând elementele de fapt relevante ale speței la textele legale amintite, Înalta Curte constată că prima instanță a procedat, în mod nelegal, la anularea cererii de chemare în judecată, ca insuficient timbrată, prin aceea că nu a respectat dispozițiile art. 204 alin. 1 C. proc. civ., încălcând principiul disponibilității, nu a pus în vedere reclamantei modificarea sau menținerea obligației de plată a taxei la valoarea inițială, după momentul procesual al modificării cererii, nu a calculat taxa judiciară de timbru prin raportare la fiecare petit și a anulat cererea în totalitate, deși recurenta făcuse dovada achitării unei sume cu titlu de taxă de timbru, fiind greșit aplicate prevederile art. 34 alin. 2 din O.U.G. nr. 80/2013.
În consecință, fiind incident cazul de casare prevăzut de punctul 5 al art. 488 alin. 1 C. proc. civ., se impune casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, care va calcula și va pune în vedere recurentei-reclamante taxa judiciară de timbru pentru fiecare capăt al cererii modificate.
Pentru toate considerentele reținute, în temeiul art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte a admis recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L., a casat hotărârea recurată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.
| ← Acțiune în răspundere civilă delictuală. Repararea... | Achitarea taxei de timbru ulterior primului termen de judecată.... → |
|---|
