Plângere contravenţională. Sentința nr. 2893/2013. Judecătoria ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2893/2013 pronunțată de Judecătoria ALBA IULIA la data de 16-09-2013 în dosarul nr. 2861/176/2012*
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. I.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2893/2013
Ședința publică din 16.09.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. H. D.
GREFIER – G. D. M.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petenta A. S.R.O. în contradictoriu cu intimata G. Financiară Secția A., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru intimată consilier juridic R. M. L. care depune la dosar delegație, lipsă fiind petenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că la data de 16.09.2013, prin serviciul registratură, apărătorul petentei, avocat Moțec Ș., a depus la dosar un înscris prin care arată că nu va ajunge în timp util în sala de judecată pentru a susține cauza, motiv pentru care solicită ca în cazul în care nu există motiv de amânare a cauzei, să se dispună amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea plângerii și menținerea procesului verbal ca legal și temeinic întocmit. Cu privire la contractele de vânzare cumpărare și nota de comandă, arată că aceasta din urmă avea anumite termene de livrare și a fost emisă ulterior încheierii contractelor, astfel că aceste înscrisuri nu au legătură cu marfa găsită în mijlocul de transport și confiscată, pentru această marfă neputându-se prezenta documente de proveniență. Cu privire la cererea petentei de amânare a pronunțării, reprezentantul intimatei o lasă la aprecierea instanței.
Instanța respinge cererea petentei de amânare a pronunțării, apreciind că nu este justificată.
În temeiul art.150 C.proc.civ., instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față:
Prin decizia civilă nr. 154/R/2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ s-a dispus admiterea recursului petentei A. S.R.O, a fost casată sentința civilă nr. 404/2012 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul cu același număr și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Cauza a fost reînregistrată în dosarul nr._ .
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe în dosarul nr._, petenta A. S.R.O. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la 19.03.2012 de intimata G. Financiară Secția A., anularea măsurii confiscării dispusă prin procesul verbal contestat și obligarea intimatei la despăgubirea petentei prin plata contravalorii mărfii care a făcut obiectul confiscării la prețul de vânzare al acestuia stabilit prin contractele de vânzare cumpărare, respectiv echivalentul în lei a sumei de_,95 Euro la cursul BNR de la data confiscării.
În motivarea plângerii se arată că în data de 19.03.2012 intimata în urma unui control operativ inopinat la sediul societății Bell Flover SRL din A. I. a dispus confiscarea arbuștilor și plantelor ornamentale transportate de transportatorul . și a încheiat procesul verbal atacat cu plângere în prezenta cauză.
În actul de constatare intimata a menționat că transportul este însoțit de scrisorile de transport și de facturi externe în care se menționau ca destinatar RNP Romsilva – Pepiniera M. V. din T. și . SRL din T., iar la data și ora controlului nu s-au putut prezenta documentele legale de proveniență care să justifice locul de descărcare din A. I., respectiv ..
La momentul confiscării mărfii petenta susține că avea calitatea de proprietară a mărfii fiind furnizoarea acesteia, calitatea sa rezultând din contractele de vânzare cumpărare încheiate cu societățile cumpărătoare, depuse la dosarul cauzei, în cap. VI fiind inclusă clauza rezervei dreptului de proprietate „până la întocmirea procesului verbal de recepție a mărfurilor, cu condiția plăților complete”. Cum recepția mărfurilor nu a mai avut loc acestea fiind confiscate și nefăcându-se nici plata prețului petenta are calitatea de proprietară la data încheierii actului de constatare și sancționare .
Cu privire la fondul cauzei se arată că măsura confiscării este vădit nelegală, motiv pentru care se impune anularea acestei măsuri și despăgubirea petentei conform prevederilor legale.
Fapta sancționată contravențional a fost încadrată în art. 1 lit. e din Legea nr. 12/1990, text din a cărui interpretare rezultă în mod neechivoc că activitatea comercială ilicită constă în nedovedirea provenienței bunurilor care fac obiectul actelor sau faptelor de comerț. Totuși, marfa a fost însoțită de documente, respectiv scrisori de transport și note de livrare din care rezultă proveniența mărfii, respectiv de la societatea petentă.
Se arată și că în procesul verbal nu s-a menționat cine este proprietarul mărfii, deși potrivit art. 24 alin. 3 din OG 2/2001 agentul constatator avea o astfel de obligație, iar potrivit art. 25 din același act normativ, procesul verbal trebuia comunicat și proprietarului mărfii confiscate.
Petenta precizează că în CMR-uri era menționat A. I. ca loc de descărcare a mărfii, aceasta fiind în realitate fapta reținută de reprezentanții gărzii financiare și încadrată în art. 1 lit. e din Legea nr. 12/1990, dar ea nu poate fi asimilată lipsei dovezii de proveniență a mărfii, fiind evident că locul descărcării mărfii nu are nici o legătură cu proveniența acesteia.
Se susține că în CMR-uri s-a strecurat o eroare materială în sensul că ar fi fost indicat un alt destinatar, respectiv RNP Romsilva Pepiniera M. V. în loc de . din A. I., dar cu toate acestea marfa nu ar fi putut fi confiscată atât timp cât există dovezi că s-a comercializat în mod legal marfa confiscată.
Între societatea petentă și cele două societăți destinatare au existat contracte de vânzare cumpărare încheiate în 29.02.2012 și 02.03.2013 în baza comenzilor primite în prealabil de la acestea și, în această situație, chiar dacă s-ar admite, prin absurd, că ar fi incidente prev. art. 1 lit. e din Legea nr. 12/1990 ar fi aplicabile prevederile cuprinse în Decizia nr. 1/2002 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii.
În dovedirea plângerii s-a solicitat admiterea probei cu înscrisuri.
În drept, au fost invocate prev. OG 2/2001, Legii nr. 12/1990 și Deciziei nr. 1/2002 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii.
Petenta a depus la dosar, în copie, procesul verbal atacat, fișă de comandă și CMR (f. 24-27).
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la 19.03.2012 de intimata G. Financiară Secția A., s-a dispus aplicarea unei amenzi de 20.000 lei . și s-a luat măsura confiscării cantității de 2604 bucăți arbuști ornamentali pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 1 lit. e din Legea 12/1990, reținându-se că în urma controlului operativ inopinat efectuat în 19.03.2012 ora 10,00 în A. I., .. 6, jud. A. unde se afla spre descărcare mijlocul de transport marca Iveco aparținând . cu nr. de înmatriculare_ /_ condus de C. L. V. s-a constatat că documentele prezentate: CMR din 16.03.2012 (fără . număr) și facturile externe au ca destinatar RNP Romsilva Pepiniera M. V. și . SRL din T.. Documentele menționate au ca furnizor societatea A. S. din Cehia. Mărfurile aflate în mijlocul de transport sunt plante și arbuști ornamentali. Conform procesului verbal de sigilare/desigilare încheiat de G. Financiară – Secția A. în punctul de trecere a frontierei Vărșan jud. A. la data de 17.03.2012 mărfurile transportate aparține RNP Romsilva. Astfel la data și ora controlului nu s-au putut prezenta documentele legale de proveniență care să justifice locul de descărcare din A. I., respectiv . din A. I..
Prin nota explicativă conducătorul auto C. L. V. confirmă faptul că mărfurile transportate aparțin RNP Romsilva și locul de descărcare este în A. I. la ..
Prin actul de constatare și sancționare s-a dispus și confiscarea cantității de 2604 bucăți arbuști ornamentali.
Procesul verbal a fost încheiat cu respectarea prev. art. 16 din OG 2/2001.
În drept, potrivit art. 1 lit. e Legea nr. 12/1990 rep. constituie activitate comercială ilicită și atrage răspunderea contravențională sau penală, după caz, față de cei care au săvârșit fapta de efectuare de acte sau fapte de comerț cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită, în condițiile legii. Documentele de proveniență vor însoți mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării. Prin documente de proveniență se înțelege, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege și se sancționează cu amendă de la 6000 lei la 20.000 lei potrivit art. 2 alin. 1 lit. f din Legea nr. 12/1990.
Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 12/1990 „mărfurile sau produsele care au servit sau au fost destinate să servească la săvârșirea vreuneia dintre faptele prevăzute la art. 1 lit. a), b), d), e), g) și j), dacă sunt ale contravenientului sau ale operatorului economic, precum și sumele de bani și lucrurile dobândite prin săvârșirea contravenției se confiscă și se valorifică în condițiile legii, contravaloarea lor făcându-se venit la bugetul administrației publice centrale”.
La momentul efectuării controlului conducătorul auto nu a făcut nici o referire la existența documentelor cu privire la destinația mărfii. În nota explicativă se arată că ar fi vorba chiar de societățile RNP Romsilva și . SRL din T. și cu toate acestea descărcarea s-a făcut la A. I. și s-a susținut și că expeditorul ar fi întocmit greșit actele. Explicațiile sunt inacceptabile pentru că, în primul rând este vorba de un transportator profesionist care nu ar trebui să pornească în cursă spre o destinație doar având asupra sa acte care atestă o altă destinație de descărcare, iar în al doilea rând, este greu de crezut că o societate comercială străină, „în mod greșit” a întocmit acte prin care a indicat și a cunoscut o adresă a unei societăți din România. Aceste explicații nu sunt de natură să ascundă fapta contravențională săvârșită de societatea transportatoare și nici să confere dreptul petentei la recuperarea mărfii confiscate.
Decizia nr. 1/2002, invocată pentru a susține restituirea mărfii confiscate nu este aplicabilă în speță, deoarece decizia nu interzice verificarea existenței documentelor la momentul constatării faptei contravenționale, când în speță astfel de documente nu au putut fi prezentate și s-a susținut că au fost întocmite greșit cele existente. Dacă așa au stat lucrurile înseamnă că acestea au fost singurele documente existente, iar nota de comandă depusă la dosar în cursul judecății cauzei și care nu a putut fi prezentată organelor de control nu constituie decât un act întocmit ulterior și nu unul existent la momentul controlului și în temeiul căruia s-ar fi putut restitui marfa confiscată așa cum prevede decizia sus menționată.
Pericolul social al unor astfel de fapte contravenționale este unul ridicat, deoarece pe astfel de căi se favorizează săvârșirea faptelor de evaziune fiscală. În concret, marfa livrată unei persoane care nu apare ca destinatar al mărfii îl favorizează pe acesta din urmă în a nu declara nici un venit realizat în urma comercializării mărfii, iar săvârșirea unei astfel de fapte se face, așa ca în speță, cu concursul furnizorului mărfii, acesta fiind și unul dintre motivele pentru care legiuitorul a prevăzut confiscarea unor astfel de mărfuri.
Instanța constată că plângerea petentei este neîntemeiată și va dispune respingerea acesteia.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea petentei A. S.R.O., cu sediul procesual ales la Cabinet de Avocat Moțec Ș. din Timișoara, ., .. T. formulată împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la 19.03.2012 de intimata G. Financiară Secția A., cu sediul în A. I., ., jud. A..
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.09.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
C. H. D. G. D. M.
Red. C.H.D.
Tehnored. G.D.M./4 ex./11.10.2013
| ← Declararea judecătorească a morţii. Sentința nr. 1826/2013.... | Anulare act. Sentința nr. 2949/2013. Judecătoria ALBA IULIA → |
|---|
