Anulare act. Sentința nr. 2949/2013. Judecătoria ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2949/2013 pronunțată de Judecătoria ALBA IULIA la data de 19-09-2013 în dosarul nr. 3993/176/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. I.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2949/2013
Ședința publică din data de 19.09.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. M. B.
GREFIER: H. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul C. G., în contradictoriu cu pârâta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA, pârât BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA - SUCURSALA A. I., având ca obiect anulare act, pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamant, avocat D. A., în substituire avocat D. H. V., în baza împuternicirii avocațiale de substituire pe care o depune la dosar, iar pentru pârâta B. C. Română S.A. se prezintă avocat A. A., în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsă fiind reclamantul și reprezentantul pârâtei B. C. Română S.A. – Sucursala A. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Pârâta, prin avocat depune la dosar notă cuprinzând onorariile și cheltuielile aferente contractului de asistență juridică B1432961/11.07.2013.
Se constată că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat instanței să constate nulitatea absolută parțială a contractului de credit bancar în ceea ce privește clauzele privitoare la comisionul de risc, comisionul de administrare, majorarea dobânzii și nivelul comisioanelor.
Față de obiectul cererii de chemare în judecată, instanța invocă din oficiu excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Alba Iulia și acordă cuvântul asupra excepției invocate.
Reclamantul, prin avocat apreciază că Judecătoria A. I. este competentă să judece prezenta cauză, având în vedere că a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a contractului de credit, motiv pentru care solicită respingerea excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Alba Iulia.
Pârâta, prin avocat apreciază că instanța este competentă din punct de vedere material și teritorial să judece și să soluționeze prezenta cauză, motiv pentru care solicită respingerea excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Alba Iulia.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Alba Iulia.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 19.06.2013, sub nr. dosar_, reclamantul C. G. a chemat în judecată pe pârâtele BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA și BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA - SUCURSALA A. I., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună următoarele:
- constatarea nulității absolute parțiale a contractului de credit bancar nr._/03.10.2007, încheiat între părți în ceea ce privește următoarele clauze abuzive:
- să se constate abuzive și nule clauzele prin care pârâtele au introdus în contract comisionul de risc și cel de administrare.
- să se dispună înlăturarea din contract și actul adițional a clauzelor privind comisionul de risc și comisionul de administrare credit, ca fiind abuzive.
- să se constate abuzivă clauza prevăzută la punctul 3.7 din Condițiile generale de creditare – anexa la contractul de credit, conform căreia banca poate modifica nivelul comisioanele în funcție de evoluția pieței financiar-bancare.
- Să se dispună obligarea pârâtelor să restituie sumele achitate de reclamant cu titlu de comision de risc (731,16 euro) și comision de administrare (131 euro) de la data încheierii convenției până la data restituirii efective.
- Să se dispună obligarea pârâtei de ordinul 2 ca în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței ce se va pronunța să se pună la dispoziția reclamantului un nou grafic de rambursare a creditului.
- Să se constate abuzivă clauza din actul adițional prevăzută la punctul 1 cu privire la majorarea dobânzii de la 10,9% pe an la 11,4% pe an.
- Să se dispună obligarea pârâtelor să restituie reclamantului sumele achitate de reclamant ca diferență de dobândă plătită de la implementarea actului adițional și până la data restituirii efective.
- Să se dispună obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale începând cu data plății și până la data restituirii efective a sumelor de bani încasate cu titlu de comision de risc, comision de administrare și diferență dobândă.
- Să se dispună obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a încheiat Contractul de Credit Bancar nr._/03.10.2007, valoarea creditului obținut de către acesta fiind de 3800 euro, reprezentând credit de trezorerie nenominalizat, durata creditului fiind de 72 luni de la data încheierii convenției.
Reclamantul consideră clauzele contractuale menționate în petitul acțiunii ca fiind abuzive, ceea ce face cauza convenției să fie ilicită.
În ceea ce privește comisionul de risc prevăzut la punctul 9 din contractul de credit și la pct. 3.8 din condițiile generale de creditare, a fost stabilit comisionul de risc în cuantum de 0,28% aplicat la valoarea creditului, plătibil lunar în zile de scadență pe toată perioada de derulare a Contractului de Credit.
Reclamantul apreciază că comisionul de risc a fost prevăzut în Contractul de credit fără să se specifice exact ce reprezintă acest comision și fără a fi identificat suficient de clar și pe înțelesul oricărei persoane care nu are cunoștințe specifice domeniului bancar, ce fel de riscuri presupune punerea creditului la dispoziție.
Ca urmare a introducerii comisionului de risc, reclamantul este obligat să achite un comision de risc de 766,08 euro până la achitarea totală a creditului, sumă care alături de debitul principal în cuantum de 3800 euro și alături de dobânda în cuantum de 1377,44 euro se ajunge la cuantumul total de 5943,52 euro, sumă care este exagerat de mare, aproape dublul celei împrumutate, și care creează un dezechilibru grav în ceea ce privește drepturile și obligațiile contractuale.
În ceea ce privește comisionul de administrare introdus de către pârâte, reclamantul consideră că acesta este abuziv, aspect ce rezultă tot din prevederile art. 4 din Legea 193/2000, întrucât nici aceste clauze nu au fost negociate și creează, în detrimentul împrumutatului și contrar cerinței bunei credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Referitor la dobândă, reclamantul a precizat faptul că nu a semnat actul adițional prin care s-a majorat dobânda anuală, astfel că susținerea pârâtelor că între părți a intervenit actul adițional prin care părțile „de comun acord” au convenit… nu poate fi primită.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 969 Cod civil, art. 948 Cod civil, art. 4 din Legea 193/2000, privind clauzele din contractele încheiate între comercianți și consumatori.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar următoarele înscrisuri, în copie: invitație la conciliere, răspuns la invitație la conciliere, contractul de credit bancar nr._, condiții generale de creditare – anexa la contractul de credit bancar nr._, act adițional.
Prin serviciul registratură, la data de 17.07.2013, pârâta B. C. Română S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamant și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Băncii Comerciale Române S.A. – Sucursala A. I., excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului și excepția lipsei de interes cu privire la capetele de cerere prin care reclamantul solicită constatarea caracterului abuziv a clauzelor din actul adițional nesemnat.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat, cu privire la excepția lipsei caliltății procesuale pasive a Băncii Comerciale Române S.A. – Sucursala A. I., a arătat că în prezentul litigiu, Sucursala A. I. nu are calitate procesuală pasivă cât timp reclamantul nu poate justifica un interes în chemarea în judecată și a acestei unități. Mai mult, Sucursala sau agenția nu are calitate procesuală pasivă cât timp există o societate mamă cu personalitate juridică, dispozițiile art. 56 NCPC trebuind interpretate în acest sens.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune a reclamantului, pârâta a menționat că cererea reclamantului reprezintă o acțiune în pretenții, supusă regimului prescripției extinctive, fiind aplicabil termenul general de prescripție de 3 ani. Pe de altă parte, sancțiunea unei eventuale clauze abuzive din contractul de credit este nulitatea relativă, deoarece interesul protejat este cel al împrumutaților, un interes de ordin privat.
Cu privire la excepția lipsei de interes cu privire la constatarea caracterului abuziv al clauzelor din actul adițional propus spre semnare, a arătat că această excepție este o excepție de fond, absolută și peremptorie, care poate fi invocată ori de câte ori nu este îndeplinită una din cerințele interesului, în cauză cerința legitimității și cea a actualității.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că acțiunea reclamantului este netemeinică, apreciind că clauzele cu privire la dobândă și comisioane fac parte din prețul contractului, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 4 alin. 6 din Lg. Nr. 193/2000.
Pârâta a mai precizat că reclamantul consideră în mod eronat că i se percepe o dobândă potrivit dispozițiilor din actul adițional. Așa cum rezultă din pct. 5 din contractul de credit, dobânda reclamantului a fost variabilă încă de la început, valoarea de 10,9% fiind dobânda variabilă percepută acestuia la momentul semnării contractului, dobândă care urma să se calculeze ulterior după formula dobânda de referință afișată la sediile BCR la care se adaugă 2,5 pp. Factorii care se iau în considerare la calcularea dobânzii variabile semestrial, afișați la sediile băncii precum și pe site-ul de internet al pârâtei sunt: fluctuațiile indicelui de referință independent Robor la 6 luni, costurile cu rezerva minimă obligatorie și costurile cu lichidarea. Arată că dobânda nu s-a modificat numai în sensul majorării sale, ci și în sensul reducerii sale, în funcție de factorii obiectivi care se iau în considerare la calcularea sa. În concret, la momentul încheierii contractului de credit, reclamantul avea o dobândă de 10,9% pe an variabilă, iar din martie 2013 plătește o dobândă de 10,6%. Mai mult, în ceea ce privește comisionul de administrare, pârâta a menționat că nici legislația actuală în vigoare care reglementează contractele de credit, respectiv OUG 50/2010 nu interzice perceperea de către bănci a acestui tip de comision.
Referitor la negocierea și la formarea contractului, pârâta a arătat că singura consecință pe care Legea nr. 193/2000, precum și Directiva 93/13 o acordă caracterului preformulat al unor clauze este pe tărâm probator, creându-se o prezumție relativă a lipsei negocierii în cazul contractelor preformulate. Prin urmare, Legea nr. 193/2000 nu interzice nicio clauză, ci prevede criteriile pe care trebuie să le îndeplinească o clauză pentru a nu produce efecte abuzive. Nu se interzice un anumit conținut, ci o anumită modalitate de stabilire a acelui conținut. În contractul analizat, arată că ceea ce este preformulat este numai conținutul clauzei în sine cu privire la perceperea comisioanelor ca parte a prețului contractului, nu și cuantumul/procentul acestora.
Pârâta a precizat că clauzele indicate ca fiind abuzive nu creează un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților, reclamantul nu a arătat în ce ar consta „dezechilibrul semnificativ” despre care vorbește textul Legii nr. 193/2000. Mai mult decât atât, dobânda și comisioanele reprezintă chiar cauza încheierii convențiilor de credit, deoarece ele reprezintă o parte a veniturilor Băncii, sursă generatoare de profit (care nu poate fi altceva decât scopul existenței pentru o persoană juridică).
În dovedirea cererii, pârâta a depus la dosar următoarele înscrisuri: explicații BCR referitoare la comisioanele percepute, cuantumul dobânzii de referință variabilă afișată la sediile BCR, actul adițional propus de bancă în temeiul OUG 50/2010, notificarea de denunțare a actului adițional propus de pârâtă în baza OUG 50/2010, confirmarea de primire a notificării de denunțare a actului adițional.
Prin serviciul registratură, la data de 01.08.2013, reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate de pârâte. Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, reclamantul a arătat că nulitatea reprezintă o sancțiune care lipsește actul juridic de efectele contrare normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă, fiind totodată imprescriptibilă, fiind aplicabil textul de lege al Decretului nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă care în cuprinsul art. 2 prevede că „nulitatea unui act juridic poate fi invocată oricând, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție”. Cu privire la excepția lipsei de interes, reclamantul solicită respingerea acesteia, având în vedere textul de lege al art. 14 din Legea 193/2000.
Pe fondul cauzei, reclamantul a solicitat respingerea acțiunii, considerând clauzele contractuale menționate în petitul acțiunii ca fiind abuzive, ceea ce face cauza convenției să fie ilicită.
În ședința publică din data de 19.09.2013, pârâta, prin avocat a depus la dosar notă cuprinzând onorariile și cheltuielile aferente contractului de asistență juridică B1432961/11.07.2013.
Analizând cu prioritate în temeiul art. 248 alin. 1 N.c.p.c. excepția invocată, instanța reține următoarele:
Obiectul prezentei cauze îl constituie anularea unor clauze abuzive dintr-un contract de credit bancar.
Unul din capetele de cerere privește constatarea ca abuzivă a clauzei prevăzută de art. 3.7 din Condițiile generale de creditare, conform căreia banca poate modifica nivelul comisioanelor în funcție de evoluția pieței financiar bancare.
O astfel de clauză, în mod evident nu este evaluabilă în bani și nu se încadrează între cauzele date în competența Judecătoriei (art. 94 NCPC), fiind, astfel aplicabil, art. 95 NCPC: „Tribunalul judecă în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege, în competența altor instanțe”.
Celelalte capete de cerere ale acțiunii se referă la anularea unor clauze referitoare la comisionul de risc, de administrare și modificarea dobânzii.
Întru-un astfel de caz, legiuitorul a considerat că nu trebuie disjunse capetele de cerere, ci acțiunea se judecă, în întregime, de instanța superioară. Astfel art. 99 alin. 2 NCPC prevede expres că în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun (în speță, contractul de credit) care au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.
Prevederea legală menționată mai sus redă exact situația din prezenta speță, astfel că instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Alba Iulia și va declina cauza la Tribunalul A. spre competentă soluționare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Alba Iulia, excepție invocată de către instanță din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei vizând pe reclamantul C. G. domiciliat în A. I., b.dul Transilvaniei nr. 18, ., ., jud. A. în contradictoriu cu pârâtele BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA cu sediul în București, .. 5, sector 3 și BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA – SUCURSALA A. I., cu sediul în A. I., .. 35, jud. A. în favoarea Tribunalului A..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică, azi, 19.09.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. B. M. H. A.
Red. B.B.M., Tehnored. H.A./6 ex./10.10.2013
ROMÂNIA JUDECĂTORIA A. I. Sediul: A. I., Piața I. M. nr.24, jud.A. Tel: 0258/_ Fax: 0258/_ Operator de date cu caracter personal nr._ | Dosar nr._ Obiectul cauzei: anulare - act pretenții |
CĂTRE,
TRIBUNALUL A.
Alăturat vă înaintăm dosarul nr._, întrucât prin sentința civilă nr. 2949/2013 s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Alba Iulia, invocată de instanță, din oficiu și, în consecință s-a declinat cauza în favoarea Tribunalului A..
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. M. B. A. H.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2893/2013.... | Prestaţie tabulară. Sentința nr. 3938/2013. Judecătoria ALBA... → |
|---|
