Anulare act. Sentința nr. 717/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 717/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 29-01-2013 în dosarul nr. 18797/55/2011
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 717
Ședința publică din 29 ianuarie 2013
Președinte: H. B.
Grefier: A. Craițar
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, acțiunea civilă formulată de reclamanta . împotriva pârâților R. G. C. și M. C., având ca obiect acțiune revocatorie.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedură fără citarea părților.
Acțiunea este timbrată cu 5.777,9 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată depuse la dosar, la data de 25.01.2013, concluzii scrise din partea reclamantei.
Văzând că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22.01.2013, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, și că s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria A., la data de 25.11.2011, reclamanta . a solicitat, în contradictoriu cu pârâții R. G. C. și M. C.:
- revocarea contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 808/05.11.2010 de către Biroul Notarial Public C. A. M., prin care pârâtul R. G. C. a înstrăinat către pârâta M. C. nuda proprietate asupra cotei indivize de 1/2 parte din imobilul situat în A., ., cu consecința revenirii bunului în patrimoniul pârâtului;
- cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că urmare a relațiilor comerciale dintre aceasta și . SRL, a căror membrii asociați și administratori sunt ambii pârâți, constând în comercializarea produselor - țigarete, de către reclamantă, în data de 13.09.2010, 20.09.2010, 27.09.2010, 04.10.2010, 11.10.2010, s-au emis facturi fiscale în valoare totală de 59.863,35 lei. Din debitul total datorat, pentru a crea impresia de bun platnic și pentru a-i livra în continuare marfă, s-a achitat doar contravaloarea parțială a primei facturi în valoare de 4.398,65 lei, astfel rămânând de plată suma de 55.464,70 lei.
La câteva zile după primirea bunurilor, mai exact la 03.11.2010, reprezentantul - administrator al S.C. M.T. Internațional S.R.L, pârâtul R. G., în vederea garantării plății totale a sumei restante, a emis Biletul la Ordin, ., nr._, semnat și ștampilat de către acesta, având data scadentă 26.11.2010, în sumă de 55.464,70 lei. Totodată, acesta din urmă a înțeles să se constituie avalist, în cadrul Biletului la Ordin menționat mai sus, în vederea garantării obligațiilor comerciale ale societății debitoare la care este administrator.
La data scadenței a fost introdus biletul la ordin, menționat mai sus, pentru a se realiza plata produselor acceptate de către beneficiară, la banca OTP Bank România SA, Sucursala A., însă din cauza lipsei totale de disponibil în contul bancar biletul la ordin a fost refuzat la plată.
Astfel, după ce a observat lipsa disponibilului bănesc în contul debitoarei, la termenul scadent, reclamanta a încercat să ia legătura cu pârâtul în vederea recuperării cel puțin a produselor transmise către aceasta. Din discuțiile avute, nu s-a ajuns la nicio înțelegere în vederea recuperării vreunei sume de bani.
Precizează că la data înțelegerii intervenite între societatea reclamantă și reprezentantul S.C. M.T. Internațional S.R.L., pârâtul R. G., acesta din urmă i-a asigurat că societate administrată de el este solvabilă, respectiv are provizia necesară în vederea valorificării Biletului la Ordin menționat mai sus. Ulterior, deși avea angajată răspunderea de restituire a unui debit considerabil, cel puțin față de societatea reclamantă, pârâtul R. G. a solicitat întreruperea temporară a activității societății la care este administrator.
La data de 20.01.2011, urmare a investirii cu formulă executorie, atât față de S.C. M.T. Internațional S.R.L. cât și față de avalistul pârât R. G. C. (care în temeiul art. 52 din Legea asupra cambiei și biletului la ordin nr. 58/1934 răspunde în solidar cu debitoarea), s-a început executarea silită care face obiectul dosarului nr. 19/2011 al Biroului Executorului Judecătoresc H. V.. După efectuarea tuturor formelor de executare, rămase fără rezultat, întrucât atât societatea debitoarea cât și pârâtul avalist erau insolvabili, a luat la cunoștință de faptul că avalistul, pârâtul R. G. C., a înstrăinat la data de 05.11.2010 către pârâta M. C., fosta soție și coasociat în aceeași societate debitoare, nuda proprietate asupra cotei indivize de 1/2 parte din imobilul situat în A., ., păstrându-și dreptul de uzufruct viager.
Față de cele menționate, reclamanta învederează că sunt întrunite toate condițiile exercitării acțiunii revocatorii prevăzute de art. 975 Cod civil.
Apreciază reclamanta că debitul în sumă totală de 55.464,70 lei este cert, lichid și exigibil, dovadă fiind facturile nr._/13.09.2010,_/ 20.09.2010,_/27.09.2010,_/04.10.2010 și nr._/11.10.2010, precum și Biletul la Ordin avalizat, scadent la data de 26.11.2010. Biletul la ordin fiind investit cu formulă executorie și executarea silită fiind începută, insolvabilitatea este notorie.
Prin înstrăinarea la data de 05.11.2010 de către pârâtul R. G. către pârâta M. C. a nudei proprietăți asupra cotei indivize de 1/2 parte din imobilul situat în A., ., în condițiile în care Biletul la Ordin avalizat a fost emis în data de 03.11.2010, este evident faptul că i-a creat reclamantei un prejudiciu constând în suma de 55.464,70 lei, provocându-și astfel, starea de insolvabilitate. Nemaiavând alte bunuri în proprietate, este evident faptul că insolvabilitatea pârâtului este o consecință directă și exclusivă a actului atacat.
Din succesiunea evenimentelor, respectiv, Biletul la Ordin s-a emis la data de 03.11.2010 (tocmai pentru a amâna executarea sa și a avea timpul necesar înstrăinării tuturor bunurilor), actul atacat s-a încheiat la data de 05.11.2010, iar la data de 17.12.2010 pârâtul R. G. a întrerupt temporar activitatea debitoarei S.C. M.T. Internațional S.R.L., rezultă intenția de a-și provoca și agrava insolvabilitatea cauzându-i astfel reclamantei un prejudiciu. Frauda este evidentă și datorită faptului că pârâtul a înstrăinat doar nuda proprietate, reținându-și dreptul de uzufruct viager, protejându-se astfel de eventualii creditori.
Deși actul atacat este unul cu titlu oneros, complicitatea pârâtei M. C. este evidentă. Astfel, conform unui contract de împrumut din data de 04.06.2010 pârâții figurau ca și căsătoriți, ambii împrumutându-se către terți, pentru ca, câteva luni mai târziu, respectiv la data de 05.11.2010 să divorțeze tocmai în vederea efectuării tranzacției frauduloase, tranzacțiile efectuate între soți fiind nule; în prezent pârâții având domiciliu nefiind despărțiți în fapt.
Este evidentă complicitatea terțului dobânditor, a pârâtei M. C., și prin aceea că avea cunoștință despre datoriile atât ale soțului său cât și ale societății debitoare, fiind membru asociat și administrator ale acesteia.
Pentru motivele arătate, reclamantul a solicitat să se dispună revocarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 808/05.11.2010 de către BNP C. A. M., prin care pârâtul R. G. a înstrăinat către pârâta M. C. nuda proprietate asupra cotei indivize de 1/2 parte din imobilul situat în A., ., cu consecința revenirii bunului în patrimoniul pârâtului, cu cheltuieli de judecată.
În drept se invocă prevederile art. 975 Cod civil, art. 52 din Legea asupra cambiei și biletului la ordin nr. 58/1934 și art. 115 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, pârâtul R. G. C. a solicitat respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, cu cheltuieli de judecată.
A arătat că nu are calitatea de debitor / garant față de societatea reclamantă întrucât nu el a semnat biletul la ordin în calitate de avalist. Semnătura sa apare pe biletul la ordin, însă doar în calitate de reprezentant al ., semnătura ce apare la rubrica „avalist” neaparținându-i. În consecință, contestă în mod expres această semnătură, solicitând înscrierea în fals a biletului la ordin în ceea ce privește semnătura de la rubrica „avalist”.
În aceste condiții, nefiind subiect pasiv al raportului juridic dedus judecății, pârâtul apreciază că nu are calitate procesuală pasivă, sens în care solicită respingerea acțiunii pentru acest motiv.
Pe fond, arată că între societatea reclamantă și . s-au derulat relații comerciale începând cu anul 2004, până la finele anului 2010. Relațiile dintre cele două societăți nu au întâmpinat probleme de-a lungul timpului, până spre finalul colaborării, când, datorită crizei economice și lipsei de lichidități, . s-a găsit în imposibilitatea de a mai plăti facturile emise de furnizori. Din acest motiv, au rămas facturi neachitate și față de societatea reclamantă. Astfel, nu este reală susținerea conform căreia „pentru a crea impresia de bun platnic și pentru a-i livra în continuare marfă, s-a achitat doar contravaloarea parțială a primei facturi”, întrucât buna credință a . a fost dovedită pe parcursul derulării relației lungi comerciale între cele două societăți, iar societatea pe care o reprezenta nu ar fi avut nevoie de o plată parțială pentru a-i fi livrată marfă în continuare.
Nu este reală nici susținerea potrivit căreia la data de „03.11.2010, reprezentantul - administrator al ., R. G., în vederea garantării plății totale a sumei restante, a emis Biletul la Ordin . nr._, având data scadentă la 26.11.2010”.
Arată că Biletul la Ordin menționat mai sus face parte dintr-un cotor de bilete la ordin emise de Bancă la începutul anului 2010, acest bilet la ordin fiind înmânat unui reprezentant al societății reclamante în aceeași perioadă cu titlu de garanție, necompletat, doar semnat și ștampilat de emitent. Este imposibil ca un bilet la ordin făcând parte dintr-un cotor cu bilete emise la începutul anului 2010, să fie emis la finele aceluiași an.
Pârâtul arată că pentru fiecare din facturile atașate acțiunii (13.09, 20.09, 27.09, 04.10 și 11.10) au fost date societății reclamante bilete la ordin completate, semnate și ștampilate de societatea debitoare și care, introduse fiind la plată, au fost refuzate pentru lipsă de disponibil. Aceasta a determinat, probabil, reprezentanții societății reclamante să completeze biletul la ordin . nr._, pe care îl aveau în alb de la începutul anului, cu întreaga sumă restantă și să-1 semneze în fals, la rubrica avalist, în numele său.
Este de menționat, în acest context, împrejurarea că pârâtul, cu o singură excepție (care nu este situația din speță) nu a avalizat niciun bilet la ordin emis de .. Speculația privind motivația suspendării activității este făcută cu rea - credință; singura motivație a acestei suspendări este blocajul la care societatea ajunsese, în mare parte datorat crizei economice. Nu s-a urmărit niciodată fraudarea vreunuia dintre creditori, dimpotrivă - motivul pentru care societatea administrată de pârât a continuat să aibă activitate este tocmai pentru a se salva, respectiv pentru a reuși să-și achite datoriile; s-a ales varianta suspendării în momentul în care a devenit evident că, din încasări, de-abia se reușea plata obligațiilor către stat și, pentru a evita o situație și mai gravă, s-a decis adoptarea acestei variante.
În ceea ce privește întrunirea condițiilor exercitării acțiunii revocatorii, pârâtul apreciază că, atâta vreme cât nu a semnat în calitate de avalist Biletul la Ordin . nr._, nu se poate pune problema îndeplinirii acestor condiții. Creanța reclamantei nu este certă, lichidă și exigibilă, între el și reclamantă neexistând vreun raport juridic direct. Astfel, nu este debitor sau garant față de societatea reclamantă.
Contractul de vânzare - cumpărare a cărui revocare se solicită nu este încheiat în frauda creditorilor. Această condiție presupune o intenție de fraudare - care nu poate exista atâta vreme cât pârâtul R. G. nu avea și nu are vreo datorie față de societatea reclamantă. Nici condiția referitoare la frauda debitorului nu este îndeplinită, dat fiind că debitorul societății reclamante este doar ., nu și pârâtul.
Din aceleași considerente, apreciază că nu poate fi reținută nici complicitatea terțului dobânditor. Arată pârâtul că a divorțat de pârâta M. C. la data de 28.05.2003, astfel că nu se poate invoca o eventuală complicitate a terțului dobânditor, a unei căsnicii recente între cei doi soți. De la momentul divorțului, aceștia au vieți personale separate, pârâtul locuind în prezent la domiciliul mamei sale, iar pârâta fiind în străinătate la muncă. Eroarea strecurată în contractul de împrumut invocat, este o simplă eroare materială, iar împrumutul la care se face referire în acțiunea introductivă a fost contractat de ambii pârâți, în vederea susținerii și salvării societății comerciale deținută de ei.
În drept se invocă prevederile art. 115 Cod procedură civilă.
Pârâta M. C., deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a formulat apărări prin întâmpinare (făcând doar o cerere de amânare la primul termen de judecată).
Din actele dosarului, respectiv: contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 808/05.11.2010 de către BNP C. A. M., contractul de împrumut autentificat sub nr. 365/04.06.2010 de către BNP C. A. M., copia biletului la ordin emis la data de 03.11.2010, cerere de executare silită nr. 19/2011, facturile menționate și garantate cu biletul la ordin, furnizare de informații privind societatea comercială MT Internațional SRL, extrase de cont, situație agenți economici, raport de expertiză criminalistică nr. 74/13.04.2012 emis de Institutul Interjudețean de Expertize Criminalistice Timișoara, acte de comparație, precum și raportul de expertiză criminalistică nr. 149/2012 efectuat de Institutul Național de Expertize Criminalistice București, instanța reține în fapt următoarele:
Prin prezenta acțiune revocatorie (pauliană), reclamanta solicită revocarea contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 808/05.11.2010 de către Biroul Notarial Public C. A. M., prin care pârâtul R. G. C. a înstrăinat către pârâta M. C., pentru prețul de 48.490 Euro, nuda proprietate asupra cotei indivize de 1/2 parte din imobilul situat în A., ., rezervându-și dreptul de uzufruct viager asupra cotei înstrăinate.
După cum rezultă din Biletul la ordin ., nr._, emis la data de 03.11.2010, cu scadența la 26.11.2010, de către ., societate la care pârâții R. G. C. și M. C. sunt administratori și asociați în cote egale de 50%, bilet la ordin semnat de pârât în calitate de reprezentant al societății, precum și în nume propriu în calitate de avalist, . și avalistul R. G. C. s-au obligat să plătească la ordinul reclamantei . suma de 55.464,70 lei, reprezentând contravaloarea facturilor nr._/13.09.2010, nr._/20.09.2010, nr._/27.09.2010, nr._/04.10.2010 și nr._/11.10.2010.
Pârâtul R. G. C. a contestat faptul că ar fi semnat biletul la ordin în nume propriu, în calitate de avalist, însă această susținere a fost infirmată de concluziile celor două expertize criminalistice efectuate în cauză, de către Institutul Interjudețean de Expertize Criminalistice Timișoara și de Institutul Național de Expertize Criminalistice București, ambele expertize confirmând faptul că semnătura aplicată la rubrica avalist îi aparține pârâtului.
Biletul la ordin a fost introdus la plată de beneficiar la data 30.11.2010, însă a fost refuzat din lipsă de disponibil, societatea . intrând în întrerupere temporară de activitate la data de 17.12.2010.
Reclamanta a procedat la investirea cu formulă executorie a biletului la ordin și a demarat procedura de executare silită împotriva debitorilor . și avalistului R. G. C., formându-se dosarul execuțional nr. 19/2011 al B. H. V., executare silită rămasă fără rezultat, nici societatea și nici avalistul neavând bunuri/venituri susceptibile de executare.
Pârâții R. G. C. și M. C. sunt foști soți, divorțați prin sentința civilă nr. 2486/28.05.2003 a Judecătoriei A., însă figurează în continuare ca administratori și asociați ai ., după cum rezultă din informațiile furnizate de ORC de pe lângă Tribunalul A..
Temeiul de drept al acțiunii este constituit din prevederile art. 975 din Codul civil din 1864, incident în cauză în baza art. 102 al. 1 din Legea nr. 71/2011, raportat la data contractului a cărui revocare s-a solicitat.
Potrivit acestui articol: creditorii pot, în numele lor personal, să atace actele viclene, făcute de debitor în prejudiciul drepturilor lor.
Din aceste prevederi, rezultă condițiile ce trebuie verificate pentru a stabili admisibilitatea exercitării acțiunii revocatorii:
- creanța celui ce exercită acțiunea să fie certă, lichidă și exigibilă, anterioară actului atacat; legat de această condiție se pune și problema dacă este necesară existența unui titlu executoriu, opinia juridică majoritară fiind că este necesar un titlu executoriu, întrucât acțiunea revocatorie este o acțiune subsidiară, admisibilă numai după constatarea insolvabilității debitorului, ceea ce presupune demararea procedurii de executare și, implicit, existența titlului;
- actul să fi fost încheiat în frauda drepturilor creditorului, respectiv să-i fi cauzat un prejudiciu, prejudiciul constând în faptul că, prin acel act, debitorul și-a provocat o stare de insolvabilitate sau și-a agravat insolvabilitatea existentă;
- frauda debitorului, fiind suficient ca debitorul să fi cunoscut că prin încheierea actului își provoacă sau agravează insolvabilitatea, cauzând un prejudiciu creditorului;
- complicitatea terțului dobânditor la frauda debitorului (condiție necesară doar dacă creditorul cere revocarea unui act cu titlu oneros încheiat de debitorul său cu un terț, cum este cazul în speță). Complicitatea terțului constă în faptul că și-a dat seama că prin acel act creditorul debitorului este prejudiciat datorită insolvabilității acestuia.
Verificând aceste condiții, instanța constată că sunt îndeplinite.
Este evident că suma de 55.464,70 lei reprezenta la data de 05.11.2010, când s-a încheiat contractul litigios, o creanță certă, lichidă și exigibilă față de societatea ., și în același timp și față de avalistul garant R. G. C.. Este irelevantă în cauză împrejurarea susținută de pârât, că ar fi dat biletul la ordin în alb, cu titlu de garanție, anterior emiterii facturilor, deoarece prin semnarea biletului la ordin și în nume propriu, în calitate de avalist, și-a asumat practic obligația de a garanta personal achitarea facturilor emise de reclamantă societății. Astfel, chiar dacă biletul la ordin ar fi fost completat de reclamantă după data de 05.11.2010 (împrejurare oricum nedovedită), creanța garantată de pârât era deja scadentă, împrejurare cunoscută de debitor.
Este îndeplinită și condiția deținerii unui titlu executoriu, constând în biletul la ordin avalizat de către debitor, investit cu formulă executorie.
Prin faptul că societatea creditoare a început executarea silită împotriva debitorului avalist, executare nefinalizată ca urmare a insolvabilității debitorului (ca și a .), s-a făcut dovada că actul a fost încheiat în frauda drepturilor creditoarei și că debitorul a cunoscut că prin vânzare își provoacă insolvabilitatea.
În ce privește condiția complicității terțului dobânditor, respectiv a pârâtei M. C., instanța apreciază că este îndeplinită în raport de mai multe considerente.
În primul rând, față de lipsa oricărei apărări făcute de către pârâtă în prezentul litigiu.
În al doilea rând, faptul că pârâta a cunoscut că prin contractul de vânzare încheiat creditoarea este prejudiciată rezultă din natura relațiilor dintre pârâți, foști soți și coadministratori și coasociați la ., calitate în care pârâta cunoștea atât creanța creditoarei cât și imposibilitatea restituirii sumei de către . și de către pârâtul avalist.
În fine, faptul că pârâtul și-a rezervat un drept de uzufruct asupra imobilului, creează o prezumție simplă că actul încheiat nu avut caracter oneros, prezumție ce se poate desprinde și din prevederile art. 845 din Codul civil din 1864 (unde se instituie o prezumție relativă legală că o înstrăinare făcută cu titlu oneros unui succesibil în linie dreaptă este socotită o donație dacă s-a făcut cu rezervă de uzufruct). Lipsa caracterului oneros a convenției mai rezultă și din împrejurarea că este dificil a se susține că societatea pe care o administrau părțile avea după data de 5.11.2010 dificultăți financiare serioase, ce au dus la blocajul activității, în condițiile în care pârâtul, garant personal al creanței societății față de creditoarea ., ar fi primit în urma vânzării suma de 48.490 Euro.
Prin urmare, față de cele de mai sus instanța apreciază întemeiată acțiunea revocatorie formulată de reclamantă, astfel că, în temeiul art. 975 din Codul civil din 1864, o va admite. În consecință, va constata inopozabilitatea față de reclamantă a contractului de vânzare cumpărare autentificat de către notarul public C. A.-M. sub nr. 808/05.11.2010, în vederea și în limita recuperării de către reclamantă a creanței totale de 55.464,70 lei de la pârâtul R. G. C., și va autoriza O.C.P.I. A., în temeiul art. 885 al. 4 din Noul Cod Civil, să efectueze cuvenitele mențiuni în C.F., ulterior rămânerii irevocabile a prezentei.
Efectul admiterii acțiunii revocatorii vizează tocmai această constatare a caracterului de inopozabilitate față de reclamanta creditoare a actului încheiat de către debitor în frauda intereselor creditoarei, aceasta din urmă putând să procedeze la executarea silită asupra cotei din imobilului menționat în contract, în vederea realizării creanței sale și limita întinderii acesteia.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, instanța va obliga pârâții să plătească reclamantei suma de 7.283 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea taxelor judiciare de timbru (5.783 lei) și a onorariului avocațial (1.500 lei).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea civilă revocatorie formulată de reclamanta ., cu sediul în Miercurea C., ., jud. Harghita, cu sediul procesual ales în A., . M., nr. 5/7, ., jud. A. (la C.. Av. C. D.), în contradictoriu cu pârâții R. G. C., cu domiciliul în A., ., jud. A., și reședința și domiciliul ales în A., .-16, ., și M. C., cu domiciliul în A., ., jud. A..
Constată inopozabilitatea față de reclamantă a contractului de vânzare cumpărare autentificat de către notarul public C. A.-M. sub nr. 808/05.11.2010, în vederea și în limita recuperării de către reclamantă a creanței totale de 55.464,70 lei de la pârâtul R. G. C..
Autorizează Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară A. să efectueze cuvenitele mențiuni în CF, la rămânerea irevocabilă a prezentei.
Obligă pârâții să plătească reclamantei suma de 7.283 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 29.01.2013.
Președinte Grefier
H. B. A. Craițar
Red/dact/HB/AC;
5 ex/3com/11.02.2013.
Se comunică cu:
Reclam. – .- A., ., nr. 5/7, ., jud. A. - la C.. Av. C. D.;
Pârâții - R. G. C. - A., .-16, .,
- M. C. – A., ., jud. A..
| ← Reziliere contract. Sentința nr. 2326/2013. Judecătoria ARAD | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2422/2013. Judecătoria... → |
|---|
