Contestaţie la executare. Sentința nr. 5803/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5803/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 26-09-2013 în dosarul nr. 10037/55/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5803
Ședința publică din 26.09.2013
Președinte: H. Ș.
Grefier: M. J.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, contestația la executare formulată de contestatoarea K. T. S. în contradictoriu cu intimata . Solutions SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Mersul dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate prin încheierea ședinței de judecată din data de 19.09.2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
În deliberare asupra cererii civile de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată la această instanță la data de 01.07.2013, sub dosar nr._, contestatoarea K. T. S. a solicitat, în contradictoriu cu intimata . Solutions SA, anularea formelor de executare din dosarul execuțional nr. 81/2013 al B. B. C. și suspendarea executării silite până la judecarea contestației la executare, cu cheltuieli de judecată
În motivare, arată că a încheiat la data de 12.02.2008, cu . SA, contractul de leasing financiar nr. 3608/2008. Ulterior, la data de 30.09.2009, a încheiat un act adițional la contractul de leasing nr. 3608/2008, prin care s-a mărit perioada contractului de leasing cu 19 luni, precum și contractul de fidejusiune la contractul de leasing nr. 3608.1/2009, prin care garanta executare obligației de rambursare. La data de 24.11.2010, s-a încheiat un act adițional la contractul de leasing financiar, prin care calitatea de utilizator a fost preluată de către numitul K. M. I.. Odată cu încheierea actului adițional la contractul de leasing obligația contestatoarei s-a stins. Noua obligație privind achitarea ratelor de leasing de către K. M. I. nu a fost garantată de către contestatoare.
În drept, invocă art. 711, 712, 718, 780 NCPC.
Prin întâmpinare (f.43-48 și 62-64), intimata invocă excepția nulității cererii de chemare în judecată, excepția conexității și excepția de netimbrării a contestației, iar pe fondul cauzei solicită respingerea contestației la executare.
Referitor la excepția nulității cererii, a arătat aceasta nu cuprinde datele de identificare ale intimatei, conform art. 194 alin. 1 lit. a C.p.c.
Referitor la excepția de conexitate arată faptul că pe rolul instanței, se află dosarul nr._ /a1, având același obiect, părți și cauză.
Referitor la excepția netimbrării contestației arată că din actele comunicate nu rezultă achitarea taxelor de timbru.
Pe fondul cauzei, arată că, la data de 12.02.2008, între S.C. A. L. IFN SA, în calitate de finanțator și K. T. S., în calitate de utilizator, a fost încheiat contractul de leasing nr. 3608/2008 având ca obiect autovehiculul Ford Mondeo Trend. Ulterior, la data de 30.09.2009 a fost încheiat un act adițional, precum și un contract de fidejusiune prin care contestatoarea a garantat executarea obligației de achitare a leasingului, renunțând la beneficiul de diviziune și discuțiune. În data de 24.11.2010, calitatea de utilizator a fost preluată de K. M. I., prin actul adițional la contractul de leasing financiar nr. 3608/2008, restul clauzelor contractului de leasing rămânând neschimbate. Contestatoarea nu a solicitat încetarea contractului de fidejusiune ca urmare a schimbării utilizatorului. La data de 12.04.2012, între intimată și S.C. A. L. S.A. a fost încheiat contractul de cesiune de creanțe. Din cauza neachitării ratelor, contractul de leasing a fost reziliat.
Apreciază că contractul de fidejusiune nu a încetat prin schimbarea utilizatorului, acesta fiind un accesoriu al contractului de leasing, urmând calea contractului principal. Nu există nici un document prin care contractul de fidejusiune să fi încetat în mod expres, astfel că acesta produce în continuare efecte. Obligația principală subzistă, chiar dacă aceasta a fost preluată de către o altă persoană. Mai mult, actul adițional la contractul de leasing financiar nr. 3608/2008 prin care a fost schimbat utilizatorul a fost însușit prin semnare și de către contestatoare, aceasta putând să-și exprime la momentul respectiv intenția de a renunța la contractul de fidejusiune. În acel act adițional s-a specificat expres că celelalte clauze contractuale rămân neschimbate. Cesiunea de creanță cuprinde și accesoriile, precum fidejusiunea, privilegiul și ipoteca.
La data de 20.08.2013, bunul ce a făcut obiectul contractului de leasing a fost restituit, situație în care obiectul pretențiilor, în cadrul dosarului execuțional contestat, s-a modificat, în sensul restrângerii pretențiilor cu privire la recuperarea bunului și continuarea formelor de executare atât împotriva debitorului K. M. I., cât și a garantului fidejusor K. T. S., doar în vederea recuperării creanțelor datorate în valoare de 21.989,59 lei. pe de lată parte, bunul prezintă un gard avansat de uzură, motiv pentru care suma de 15.371,34 lei trebuie imputată utilizatorului.
În drept, invocă art. 204 și urm. C.pr.civ, OG nr. 51/1997.
În probațiune, se depun înscrisuri: adresa poprire (f.3), contractul de leasing financiar nr. 3608/2008 (f.4-7), actele adiționale la contractul de leasing financiar nr. 3608/2008 (f.8-9), contract de fidejusiune la contractul de leasing nr. 3608.1/2009 (f.10-11), proces verbal de predare-primire bunuri din data de 20.08.2013 și înscrisuri (f.65-77).
La dosarul instanței a fost atașat dosarul execuțional nr. 81/2013 al B.E.J. B. C., conform art.716 alin 2 noul Cod procedură civilă.
Referitor la excepția nulității cererii, instanța o va respinge având în vedere că datele prevăzute de art. 194 lit. a C.proc.civ. se regăsesc în dosarul execuțional, fiind mai mult decât evident persoana chemată în judecată în calitate de intimată. În cazul contestației la executare, acțiunea are la bază acte de executare care, de principiu, se comunică părților, astfel că acestea cunosc deja la momentul sesizării instanței identitatea părții adverse. În speță, există un singur creditor urmăritor, astfel că aplicarea sancțiunii preconizate de către intimată nu a fost apreciată de către instanță, la momentul regularizării, după primirea dosarului execuțional, ca fiind incidentă în cauză (fila 39 verso).
Referitor la excepția de conexitate, dosarul nr._ /a1, la care face referire intimata a avut ca obiect cerea de suspendare a executării silite, dosar asociat format prin rezoluția instanței din data de 23.07.2013 (fila 27) tocmai pentru soluționarea acestei cereri, conform art. 718 alin. 6 C.pro.civ. fapt ce s-a și întâmplat la data de 05.09.2013. Prin urmare, nu se impune această conexare, excepția urmând a fi respinsă.
Referitor la excepția netimbrării, instanța arată că taxa judiciară de timbru a fost achitată odată cu introducerea a acțiunii (fila 14). Prin urmare va respinge această excepție.
Cererea de suspendare a fost soluționată în cadrul dosarului asociat nr._ /a1 în sensul respingerii.
Pe fond, analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Între contestatoare și . SA (calitate preluată de . Solutions SA în urma unei cesiuni de creanță – filele 13-29 d.e) s-a încheiat contractul de leasing nr. 3608/2008 (f. 4-7), având ca obiect autovehiculul Ford Mondeo Trend și ca durată 48 de luni.
La data de 30.09.2009, între aceleași părți, se încheie un act adițional prin care perioada inițială s-a prelungit cu 19 luni (fila 8), precum și un contract de fidejusiune (filele 10-11) prin care contestatoarea K. T. S. se obliga pentru debitoarea K. T. S..
După mai bine de un an, la data de 24.11.2010, calitatea de utilizator este preluată de către K. I. M., în urma încheierii unui alt act adițional la contractul de leasing nr. 3608/2008, semnat de către toate părțile, respectiv de acest nou utilizator, finanțator și contestatoare (fila 9).
La data de 16.05.2013 creditoarea înregistrează cere de executare silită împotriva debitorului K. I. M. și fidejusoarei K. T. S..
În cauză s-a invocat nulitatea actelor de executare față de fidejusoarea K. T. S. justificate pe lipsa calității acesteia de garantă a obligației principale deoarece contractul de fidejusiune a încetat odată cu schimbarea debitorului. Pe de altă parte, contestatoarea afirmă că acest contract produce în continuare efecte juridice, contestatoarea păstrând calitatea de garantă, chiar dacă contractul principal a fost cedat.
Pentru a putea soluționa prezenta cauză, instanța de față trebuie să analizeze care anume instituție juridică a fost incidentă la modificarea contractului principal din data de 24.11.2010, moment la care calitatea de utilizator a fost preluată. Cu alte cuvinte, având în vedere poziția contradictorie a părților sub aspectul naturii și înțelesului actului încheiat, instanța este chemată să interpreteze actul juridic dedus judecății.
Față de datele speței, această operațiune presupune prioritar calificarea juridică a actului pentru a determina instituția de drept aplicabilă acordului părților, aspect care se raportează atât la obiectul actului juridic, cât și la celelalte clauze contractuale.
În drept, art. 1266 C.civ. prevede că „Contractele se interpretează după voința concordantă a părților, iar nu după sensul literal al termenilor”, respectiv „la stabilirea voinței concordante se va ține seama, între altele, de scopul contractului, de negocierile purtate de părți, de practicile statornicite între acestea și de comportamentul lor ulterior încheierii contractului.”
Astfel, chiar dacă în actul adițional prin care s-a schimbat utilizatorul se menționează calitatea de „utilizator cedent” și „ utilizator cesionar” (fila 9), acest act nu reprezintă o cesiune de creanțe. Aceasta deoarece prin intermediul cesiunii de creanță se transmite un drept, iar utilizatorul din contractul de leasing este privit ca și un debitor, deci titularul unei obligații. Acest aspect se deduce expres din contractul de cesiune încheiat între finanțatorul inițial (.) și intimata de față, . Solutions SA (fostă . SA), care a avut ca obiect transmiterea unor „creanțe toxice” (filele 13-24 d.e). Astfel, din însăși comportamentul ulterior al părților rezultă că finanțatorul este considerat creditorul, iar utilizatorul debitorul.
Prin urmare, actul adițional încheiat la data de 24.11.2010 nu reprezintă o cesiune de creanță, ci are ca scop schimbarea debitorului. Această operațiune, raportată și la susținerea contestatoarei cum că garanțiile anterioare (fidejusiunea) s-au stins, ar reprezenta o novație (dublată de o delegație perfectă) prin care debitorul inițial, contestatoarea, a fost a schimbat cu noul debitor (K. I. M.). Această susținere trebuie raportată la situația concretă din speță.
În acest sens, art. 1609 alin. 2 C.civ. specifică că „novația se produce atunci când un debitor nou îl înlocuiește pe cel inițial, care este liberat de creditor, stingându-se astfel obligația inițială. În acest caz, novația poate opera fără consimțământul debitorului inițial.” Actul adițional încheiat la data de 24.11.2010 (fila 9) a avut ca scop, conform clauzelor exprese, ca contractul de leasing nr. 3608/2008 să se desfășoare în continuare doar față de noul utilizator. Acest acord a fost însușit prin semnare de toate părțile implicate, respectiv de finanțator (creditor), de utilizatorul inițial (contestatoarea) și noul utilizator. Prin urmare, a avut loc o schimbare a debitorului. Instanța apreciază că părțile au încheiat un contract de novație, acest fapt nefiind însă unul prezumat de către instanță, ci desprins din intenția de a nova neîndoielnică, conform art. 1610 C.civ, anume părțile prevăzând expres că „toate raporturile comerciale referitoare la plățile efectuate anterior de plățile implicate au fost reglementate între ele, . urmând a derula contractul în termenii inițiali cu noul Utilizator.”
În ce privește semnificația acordului contestatoarei, instanța nu poate reține argumentele intimatei că ar fi implicat și menținerea automată a contractului de fidejusiune. Astfel, actului adițional se rezumă strict la contractul de leasing, fără a face referire (sub nici un aspect) la contractul de fidejusiune. În caz de îndoială, instanța are în vedere regula desprinsă din art. 1268 alin. 4 C.civ, anume „Contractul nu cuprinde decât lucrul asupra căruia părțile și-au propus a contracta, oricât de generali ar fi termenii folosiți.” Actul adițional privește doar contractul de leasing, fără a se putea susține că contestatoarea și-ar fi exprimat acordul, implicit, la menținerea și altui contract (chiar accesoriu).
Având în vedere acestea, este pe deplin incident art. 1613 alin. 1 teza a II-a care prevede că „novația care operează cu privire la debitorul principal îi liberează pe fideiusori.” Prin urmare, de principiu, în cazul novației, obligația fidejusorului încetează, cu excepția cazului în care contrariul este prevăzut expres, anume dacă fidejusorul își exprimă acordul expres că înțelege să garanteze și pe noul debitor, ipoteză reglementă de art. 1613 alin. 2 C.civ. În speță, astfel cum s-a arătata mai sus, acordul exprimat de contestatoare s-a rezumat la contractul de leasing, fără a se putea reține intenția sa de menține calitatea de garant. De altfel, conform art. 1269 alin. 1 C.civ., „dacă, după aplicarea regulilor de interpretare, contractul rămâne neclar, acesta se interpretează în favoarea celui care se obligă”, deci în favoarea debitorului utilizator K. T. S.. Cu alte cuvinte, contrar celor susținute de către intimată (fila 47), trebuia prevăzută expres menținerea garanțiilor anterioare, implicit a contractului de fidejusiune.
Având în vedere toate acestea, instanța va admite acțiunea de față și va dispune anularea formelor de executare efectuate față de contestatoarea K. T. S. în dosarul execuțional nr. 81/2013 al B. B. C. din A., bineînțeles fără ca soluția instanței să afecteze actele de executare îndeplinite față de debitorul principal.
În baza art. 453 alin. 1 C.pr.civ., față de soluția de admitere a acțiunii, instanța va obliga intimata la plata către contestatoare a sumei de 2.194,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția nulității, excepția de conexitate și excepția netimbrării cererii invocate de către intimată.
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea K. T. S., CNP:_, cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat V. F., cu sediul în A., ., nr. 25-27, . în contradictoriu cu intimata . Solutions SA, CUI:_, cu sediul București, ., sector 1.
Anulează formele de executare efectuate față de contestatoarea K. T. S. în dosarul execuțional nr. 81/2013 al B. B. C. din A..
Obligă intimata la plata către contestatoare a sumei de 2.194,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare.
În caz de exercitare a căii de atac, cererea se va depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică din 26.09.2013.
Președinte, Grefier,
H. Ș. M. J.
Red.HȘ/MJ/28.10.2013
4 ex./2 . T. S., cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat V. F., cu sediul în A., ., nr. 25-27, .
. Solutions SA, cu sediul București, ., sector 1.
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 466/2013.... | Autorizarea intrării în încăperi. Art. 384 ind.1 al. 2... → |
|---|
