Evacuare. Sentința nr. 2599/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2599/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 29-03-2013 în dosarul nr. 16180/55/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2599
Ședința publică din 29 martie 2013
Președinte: A. O.
Grefier: N. B.
S-a luat în examinare, ca urmare a disjungerii prin încheierea nr. 9779/30.10.2012, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, în vederea pronunțării, acțiunea civilă formulată de reclamanta C. Anneliese, în contradictoriu cu pârâții ., C. local al comunei V., ., având ca obiect rectificare CF, anulare act și evacuare și cererea reconvențională formulată de pârâta ., în contradictoriu cu reclamanta C. Anneliese și cu pârâta C. local al comunei V..
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Cererea principală este legal timbrată, cu 243 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
Cererea reconvențională este legal timbrată cu 1638 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei.
Se constată depuse prin serviciul registratură, în data de 28.03.2013, concluzii scrise, formulate de pârâta . și în data de 29.03.2013, concluzii scrise formulate de pârâții C. local al comunei V. și .> Văzând că au fost puse concluzii în ședința publică din 26.03.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, instanța reține cauza spre soluționare asupra excepțiilor și pentru ipoteza respingerii acestora, pe fondul cauzei.
INSTANȚA
În deliberare asupra cauzei de față, constată următoarele.
Prin cererea înregistrată la această instanță sub dosar nr._, la data de 30.10.2012, urmare a disjungerii, prin încheierea nr. 9779/30.10.2012, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, reclamanta C. Anneliese a chemat în judecată pe pârâții ., C. local al comunei V. și ., ca prin sentința pe care o va pronunța, să constate nulitatea absolută a întabulării din CF nr._ V., a „ 2 șoproane depozit de mărfuri și ambalaje acoperite cu plăci de azbociment, 1 grădină de vară, acoperită cu plăci de azbociment, 1 latrină cu instalație de colectare a apelor reziduale” în proprietatea . și să dispună OCPI A. întabularea acestora în proprietatea reclamantei; să constate nulitatea absolută a contractului de concesiune nr. 3598/07.07.1998 și să dispună OCPI A. radierea acestuia din cartea funciară; să dispună evacuarea pârâtei ., în conformitate cu sentința civilă nr. 1809/22.02.2011 a Judecătoriei A., irevocabilă, prin decizia civilă a Curții de apel Timișoara.
În motivarea acțiunii formulate, reclamanta arată că toate actele care au dus la existența actelor a căror nulitate se solicită, au fost întocmite prin fraudă la lege și eludarea legii.
În drept se invocă disp. Codului civil, Codul de procedură civilă, L. nr. 50/1991 republicată, L. nr. 7/1996.
Prin precizarea de acțiune depusă la data de 19.11.2012, reclamanta solicită, în contradictoriu cu pârâții ., C. local al comunei V. și . constate nulitatea absolută a contractului de concesiune nr. 3598/07.07.1998 și să se dispună OCPI A. radierea acestuia din cartea funciară; să se constate nulitatea absolută a întabulării din CF nr._ V. a „ 2 șoproane depozit de mărfuri și ambalaje acoperite cu plăci de azbociment, 1 grădină de vară, acoperită cu plăci de azbociment, 1 latrină cu instalație de colectare a apelor reziduale”, în proprietatea .; să dispună OCPI A. întabularea, în baza dreptului la accesiune a 2 șoproane depozit de mărfuri, acoperite cu plăci de azbociment, 1 latrină cu instalația de racordare la canalizarea comunală în proprietatea reclamantei; să oblige pârâta . să ridice următoarele construcții: 1 grădină de vară acoperită cu plăci de azbociment, popicăria, bazinul de colectare ape reziduale (prister), precum și toate betoanele din curte, iar în caz contrar să fie autorizată reclamanta să obțină autorizația de demolare și să execute demolarea și evacuarea materialelor (deșeurilor) pe cheltuiala pârâtului; să dispună evacuarea pârâtei ., în conformitate cu sentința civilă nr. 1809/22.02.2011 a Judecătoriei A., rămasă irevocabilă prin decizia civilă a Curții de apel Timișoara și a prezentei acțiuni.
În drept se invocă disp. codului civil, codul de procedură civilă, L. nr. 50/1991 republicată, L. nr. 7/1996.
În motivare se arată că pârâtul C. local V. a concesionat terenul, care nu era în proprietatea acestuia, iar concesionarul putea să concesioneze eventual doar prin licitație publică, acesta construind pe terenul altuia, fără autorizație. În continuare, s-au încheiat acte subsecvente cu rol speculativ, contractul de concesiune și întabulările fiind nule absolut.
Se arată că prin sentința civilă nr. 1809/22.02.2011 a Judecătoriei A., rămasă irevocabilă prin decizia Curții de apel Timișoara preluarea imobilelor a fost considerată nelegală, iar contractele de închiriere și de vânzare au fost lovite de nulitate absolută.
Pârâta . formulează întâmpinare, prin care solicită respingerea acțiunii, invocând excepția necompetenței materiale a Judecătoriei A., întrucât se solicită constatarea nulității absolute a contractului de concesiune nr. 3598/07.07.1998, cu alte cuvinte a unui act administrativ, emis și încheiat cu o autoritate administrativ-teritorială locală (C. local al Comunei V.), apreciind astfel că este competent să judece prezenta cauză Tribunalul A., Secția de C. Administrativ, în baza art. 2 pct. 1 lit. d), coroborat cu disp. art. 1 pct. 1 C. pr. civ.. Pârâta invocă și excepția inadmisibilității acțiunii, raportat la tardivitatea formulării cererii pe baza disp. art. 7 pct. 3 din L. nr. 554/2004. Totodată, se invocă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, cu privire la constatarea nulității absolute a contractului de concesiune, raportat la temeiurile de drept invocate de către aceasta (L. nr. 50/1991 și punctul 10.c.2 din contractul de concesiune).
Pârâta arată că în temeiul Hotărârii nr. 51/01.06.1996, emisă de C. local al comunei V. a fost încheiat contractul de concesiune nr. 3598/07.07.1998, între C. local al comunei V. și .,
În luna august 1991 s-a încheiat contractul de închiriere a imobilului între Primăria comunei V. și .. În luna iunie 1997 imobilul a trecut în proprietatea Consiliului local al comunei V., în baza sentinței civile nr. 3088/24.04.1997, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul civil nr. 2884/1997. În baza acestei sentințe, C. local al comunei V. și-a întabulat dreptul de proprietate asupra imobilului în cartea funciară. Ulterior, C. local a efectuat o rectificare CF, urmată de o dezmembrare a terenului înscris în CF nr. 4015 V., cu nr. top 534-535/a/1, rezultând o mărire a terenului la suprafața de 1358 mp, iar în urma dezmembrării și apartamentării imobilului au rezultat două apartamente, cu nr. 1 și 2. În luna august 1998 s-a notat în favoarea pârâtei contractul de concesiune, iar în luna septembrie 1998 s-a întabulat dreptul de proprietate al acesteia asupra construcțiilor edificate.
Cu privire la capătul de cerere prin care se solicită constatarea nulității absolute a întabulării, pârâta apreciază că trebuie să se verifice dacă este întrunită una dintre condițiile rectificării de carte funciară, astfel cum sunt prevăzute de art. 34 din Decretul-Lege nr. 115/1938.
Se mai arată că reclamanta nu a contestat valabilitatea Hotărârii nr. 51/01.06.1996 adoptată de C. local al comunei V., în temeiul căreia s-a încheiat contractul de concesiune. De asemenea, reclamanta nu a probat afirmația că pârâta a încheiat contractul cu încălcarea unei dispoziții imperative a legii, iar din cuprinsul cărții funciare rezultă că proprietarul imobilului este C. local V., cumpărătoarea fiind de bună-credință.
În drept se invocă disp. art. 2 pct. 1 lit. d), art. 115 C. pr. civ., art. 969 C.civ., art. 1 pct. 1 și pct. 2, art. 7 alin. 3 și alin. 7 din L. nr. 554/2004, art. 34 din Decretul Lege nr. 115/1938.
Pârâta formulează și cerere reconvențională, prin care solicită obligarea pârâtului C. local al comunei V. la restituirea către societate a sumei reprezentând redevența, pe care a achitat-o la contractul de concesiune, în cuantum de 1938 lei, actualizată, obligarea reclamantei la plata sumei de 5000 euro, la cursul oficial al BNR din ziua plății, reprezentând investiții: construcțiile întabulate în cartea funciară, rețeaua de canalizare care străbate terenul și care duce în rețeaua de canalizare a localității, cu instituirea dreptului de retenție, până la plata efectivă a sumei.
În drept se invocă dispozițiile art. 119 C. pr. civ, art. 969 C. civ..
Pârâții . local al comunei V., prin întâmpinare, arată că nu se opun admiterii acțiunii.
Ulterior, prin întâmpinarea la precizarea de acțiune, depusă la termenul de judecată din 22.01.2013, pârâții C. local al comunei V. și ., referitor la capetele de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de concesiune nr. 3598/07.07.1998, înscris în CF nr._ V., radierea acestei înscrieri din cartea funciară și evacuarea pârâtei . din imobilul proprietatea reclamantei, pârâții au lăsat la aprecierea instanței constatarea îndeplinirii condițiilor impuse de lege pentru a da curs pretențiilor reclamantei. Poziția pârâților s-a raportat la faptul că prin decizia din data de 29.03.2012 s-a admis acțiunea în revendicare a reclamantei, considerându-se că preluarea imobilului a fost nevalabilă, anulându-se actele subsecvente încheiate în urma acestei preluări, implicit a contractului de vânzare-cumpărare nr. 366/1997, în consecință era incident în speță principiul conform căruia anularea actului principal atrage după sine și anularea actelor subsecvente încheiate în baza acestuia. Cu toate acestea, raportat la noile solicitări, pârâții susțin că prin cererea sa, reclamanta invocă dreptul de accesiune pentru construcțiile care îi sunt necesare și solicită ridicarea altor construcții, pe cheltuiala pârâtului, aspect pe care pârâții îl consideră abuziv. Astfel, în primul rând, la data construcției tuturor edificatelor, pârâta a considerat în mod temeinic că deține un titlu pentru imobilul pe care a edificat construcțiile respective, nefiind vorba de un constructor de rea-credință. Buna credință se apreciază în raport de momentul ridicării construcției și ea a încetat la momentul pronunțării hotărârii de admitere a acțiunii în revendicare, promovată de reclamantă. În consecință, solicitarea reclamantei de a demola construcțiile, în cazul în care pârâta . nu dorește acest lucru, nu numai că nu profită niciuneia dintre părți, dar este și în neconcordanță cu practica de specialitate, care conferă anumite garanții și constructorului, printre care și un drept de retenție, pe care acesta l-ar putea invoca până la plata despăgubirilor impuse de legislația civilă.
Prin notele de ședință depuse în data de 04.03.2013, pârâții C. local al comunei V. și . excepției necompetenței materiale a Judecătoriei A., arătând că nu se opun nici admiterii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, în baza considerentelor expuse de pârâta ..
Cu privire la cererea reconvențională formulată de pârâta ., pârâții arată că nu se opun admiterii acesteia.
La termenul de judecată din data de 05.03.2013, reclamanta a depus precizare de acțiune, prin care solicită să se constate nulitatea absolută a contractului de concesiune nr. 3598/07.07.1998 și să se dispună OCPI A. radierea acestuia din cartea funciară; să se constate nulitatea absolută a întabulării din CF nr._ V. a „ 2 șoproane depozit de mărfuri și ambalaje acoperite cu plăci de azbociment, 1 grădină de vară, acoperită cu plăci de azbociment, 1 latrină cu instalație de colectare a apelor reziduale”, în proprietatea .; să oblige pârâta . să ridice construcțiile de la punctul 2 în termen de două luni de la finalizarea acestui proces, iar în caz contrar, să fie autorizată reclamanta să obțină autorizația de demolare și să execute demolarea și evacuarea materialelor (deșeurilor) pe cheltuiala pârâtei; să dispună evacuarea pârâtei . în conformitate cu sentința civilă nr. 1809/22.02.2011 a Judecătoriei A., rămasă irevocabilă prin decizia civilă a Curții de apel Timișoara și a prezentei acțiuni.
În motivare se arată că prezentul proces se datorează unei preluări nelegale în baza sentinței civile nr. 3088/24.04.1997 și a încheierii de îndreptare a erorii materiale din data de 17.07.1997, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr. 2884/1997.
Prin întâmpinarea și concluziile scrise depuse la dosar în data de 26.04.2013, reclamanta solicită respingerea excepțiilor invocate de pârâta . și admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.
Prin încheierea camerei de consiliu din data de 19.02.2013 a fost respinsă cererea de ajutor public judiciar, formulată de pârâta-reclamantă reconvențional .
În probațiune se depun înscrisuri conforme cu originalul: contract de închiriere, fișă de calcul suprafață, fișă de calcul chirie, adrese, hotărârea nr. 48/16.06.1995, adeverința nr. 3864/08.08.1997, evaluare tehnică nejudiciară spațiu comercial, proces verbal din 02.09.1997, act adițional, referat, raport privind promovarea proiectului de hotărâre, hotărârea nr. 51/01.06.1998, contract de concesiune, coala CF nr. 5339 V., extras CF nr._ V., decizia civilă nr. 421/14.01.2011, pronunțată de Curtea de apel Timișoara în dosar nr._, sentința civilă nr. 1809/22.02.2011, pronunțată de Judecătoria A., secția civilă în dosar nr._, decizia civilă nr. 965/R/29.03.2012, pronunțată de Curtea de apel Timișoara în dosar nr._, extras CF nr._ V., încheierea nr. 4296/13.05.2009 a judecătorului delegat la Oficiul registrului comerțului, dată în dosar nr._/2009, practică judiciară, coala CF nr. 4015 Glogovăț, extras CF nr._ A..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele.
La termenul din 26.03.2013 pârâta de ordinul 1 a invocat excepția tardivității modificării acțiunii principale, în raport de înscrisul depus de reclamantă pentru termenul din 5.03.2013 (f. 254). Față de acestea și văzându-se argumentele părților, se va constata că termenul din 5.03. 2013 nu a fost prima zi de înfățișare, întrucât părțile au fost legal citate pentru 18.12.2012 (f. 88 – 91, 100), când nu s-a impus nici amânarea cauzei pentru lipsă de apărare (f. 126), fiind astfel întrunite caracteristicile art. 134 C. pr. civ.; nu este insă incidentă sancțiunea prescrisă de art. 103 C. pr. civ., întrucât prin înscrisul depus pentru 5.03.2013 nu s-a modificat propriu zis acțiunea ci doar s-a renunțat la un capăt de cerere conținut de modificarea de acțiune formulată la 20.11.2012, anume constatarea unui drept de proprietate al reclamantei asupra unor construcții (f. 93, 254). Ca urmare, va fi respinsă excepția tardivității modificării cererii de chemare în judecată.
Nu este fondată nici excepția necompetenței materiale a Judecătoriei A..
Astfel, contractul de concesiune nr. 3598/1998, a cărui nulitate o pretinde reclamanta, nu are natura unui contract administrativ, astfel cum este acesta definit de art. 2 lit. c) din L. nr. 554/2004, întrucât prin acesta nu s-a tins la punerea în valoare a unor bunuri proprietate publică, la executarea lucrărilor de interes public, la prestarea serviciilor publice ori la realizarea de achiziții publice; dimpotrivă, prin contractul dedus judecății (f. 50 - 55) s-a valorificat, prin cedarea dreptului de folosință contra unui preț anual, terenul în suprafață de 1054 mp, situat în V., ., jud. A., înscris în CF nr. 4015 V., având nr. top. 534 – 535/a/1/2, care la acea dată era înscris în cartea funciară ca fiind proprietatea Comunei V., nereieșind nici din vreo altă mențiune că imobilul nu ar face parte din domeniul privat al unității administrative teritoriale. De altfel, nici L. nr. 50/1991, ce apare formal ca temei al încheierii contractului de concesiune (f. 47), nu are ca obiect de reglementare valorificarea terenurilor din domeniul public, ci din cel privat. Așa fiind, văzându-se și art. 1 alin. 1 pct. 1 C. pr. civ., va fi respinsă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei A..
Cu aceleași considerente, referitoare la lipsa caracterului administrativ al contractului dintre pârâți și neincidența procedurii de atacare prescrise de L. nr. 554/2004, va fi respinsă excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată.
Nu este fondată nici excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei. Aceasta solicită constatarea nulității absolute a contractului de concesiune nr. 3598/1998, or nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană care justifică vreun interes, fie aceasta și terț în raport cu părțile contractante.
Pe fondul cererii de chemare în judecată se va observa că, potrivit cărții funciare, terenul în suprafață de 1054 mp, situat în V., ., jud. A., ce face parte din imobilul înscris în CF nr. 4015 V., având nr. top. 534 – 535/a/1/2, se află în proprietatea reclamantei, iar construcțiile ce fac parte din același imobil se află în proprietatea pârâtei; în aceeași carte funciară este notat, în favoarea pârâtei de ordinul 1 și în legătură cu terenul proprietatea reclamantei, și contractul de concesiune nr. 3598/1998 (f. 62, 262 - 264).
La data încheierii contractului de concesiune, terenul s-a aflat în proprietatea pârâtei . s-au notat în cartea funciară, în favoarea pârâtei de ordinul 1, după încheierea acestuia (f. 262).
Prin sent. civ. nr. 1809/2011 a Judecătoriei A., irevocabilă prin respingerea apelului, respectiv respingerea recursului (f. 71 – 80), s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta din prezenta cauză în contradictoriu cu aceiași pârâți și cu un terț,; s-a constatat “nelegala preluare a imobilului înscris în CF nr. 4015 V.”, “nulitatea absolută a contractelor de închiriere (…) nr. 320/22.08.1991 și nr. 327/05.03.1993”, ”nulitatea absolută a contractelor de vânzare cumpărare (…) nr. 366/08.09.1997 și nr. 2820/14.04.2005”; au fost obligați pârâții “să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie imobilele ce au făcut obiectul preluării și al contractelor de vânzare cumpărare nr. 366/08.09.1997 și nr. 2820/14.04.2005”; imobilele la care se referă hotărârea judecatorească sunt, astfel cum rezultă din considerentele acesteia și înscrisurile la care se face referire, “imobilul înscris în CF nr. 4015 V.” și “spațiu comercial cu destinație bufet și magazin ABC”, compus din contrucții (bar cu sală deservire, magazine, birou, magazine ABC cu sală vânzare, magazine, pivniță) cu suprafață utilă de 213, 96 mp și cota indiviză de 173 din suprafața de teren, înscris în CF 4 015 V., cu nr. top 534- 535/a/1 (f. 75, 36).
Din copia cărții funciare nr. 4015 V. (f. 258 – 264) reiese că aceasta are drept obiect terenul în suprafață de 1054 mp, cu construcții, având nr. top. 534 – 535/a/1/2; sent. civ. nr. 1809/2011 a Judecătoriei A. se referă, așadar, inclusiv la construcțiile ce se află în componența corpului funciar, câtă vreme, fără a distinge, constată “ nelegala preluare a imobilului înscris în CF nr. 4015 V.” și “obligă pârâții să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie imobilele ce au făcut obiectul preluării”. Este de subliniat că acest dispozitiv s-a pronunțat în soluționarea unei acțiuni în revendicare întemeiate pe art. 480 C. civ. (f. 74). Rezultă că reclamantei, prin sent civ. nr. 1809/2011, i s-a recunoscut, printre altele, un drept de proprietate și asupra construcțiilor înscrise în CF nr. 4015 V. (“2 șoproane, deposit de mărfuri și ambalaje acoperite cu plăci de azbociment, 1 grădină de vară acoperită cu plăci de azbociment, 1 latrină cu instalație de colectare a apelor reziduale”, f. 56, 262), fiind în schimb obligată pârâta de ordinul 1 la predarea posesiei și folosinței acestora; relevantă în acest sens este și împrejurarea că în cauza ce a făcut obiectul dos. nr._ pârâta s-a și apărat cu aceea că “a dobândit dreptul de proprietate asupra edificatelor prin construcție” (f. 72, verso); faptul că în cartea funciară nu s-a întabulat dreptul de proprietate asupra acestora în favoarea reclamantei, în baza sent civ. nr. 1809/2011 a Judecătoriei A., reprezintă un aspect distinct, ce nu a fost însă dedus judecății ca atare în prezenta cauză.
Față de această stare de fapt se va observa, în primul rand, că hotărârea judecătorească prin care se admite acțiunea în revendicare, consituie un titlu apt să fundamenteze predarea silită a imobilului, nefiind justificată promovarea consecutivă a unei acțiuni “în evacuare”, specifică, de altfel, doar raporturilor locative.
Apoi, în speță, nu se poate identifica vreun motiv de “nulitate absolută a întăbulării din CF nr._” a “2 șoproane, depozit de mărfuri și ambalaje acoperite cu plăci de azbociment, 1 grădină de vară acoperită cu plăci de azbociment, 1 latrină cu instalație de colectare a apelor reziduale”, L. nr. 7/1996, republicată, în conținutul avut la data efectuării înscrierii a cărei nulitate se cere a se constata, impunând, la art. 47 și la art. 48, condiții exprese pentru o atare statuare, ce nu sunt îndeplinite în speță, precum și urmarea procedurii prescrise de art. 50 din același act normativ.
Nu este fondată nici solicitarea reclamantei de a fi obligată pârâta de ordinul 1 la ridicarea construcțiilor anterior menționate, în integralitatea lor și în baza principiului anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial (resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis), cum se pretinde (f. 255); în speță, cum s-a arătat, întreg imobilul a revenit în posesia reclamantei ca efect al admiterii în integralitate a acțiunii în revendicare și în baza art. 480 C. civ., nu ca efect al consacrării vreunei nulității; așa fiind, indiferent de buna sau reaua credință a posesorului neproprietar, nu există temei juridic spre a fi obligat acesta la prestații noi, în considerarea simplului fapt al posesiei exercitate și în lipsa invocării unui prejudiciu concret; dimpotrivă, redobândirea bunului în legătură cu care s-au făcut cheltuieli, de principiu, dă naștere la obligații de restituire a lor, diferit după cum au fost necesare, utile ori voluptuarii și după regulile principiului neîmbogățirii fără justă cauză.
În ceea ce privește solicitarea de constatare a nulității absolute a contractului de concesiune nr. 3598/1998 se va reține că în cauză nu s-a demonstrat întrunirea condițiilor cauzei de nulitate constând în fraudarea legii, adică efectuarea unei operațiuni de folosire a anumitor dispoziții legale, dar nu în scopul în care acestea au fost edictate, ci în vederea eludării altor dispoziții legale, imperative; de asemenea, că nu s-ar putea pronunța sancțiunea cerută doar în virtutea celor arătate în considerentele hotărârilor date în dos. nr._, cum pretinde reclamanta, limitându-și argumentația la a le invoca, acestea având ca obiect alte operațiuni juridice intervenite între pârâți.
Mai mult, instanța constată că nu este aplicabil contractului de concesiune nr. 3598/1998 principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial și nici vreun alt principiu ce guvernează efectele nulității întrucât, cum s-a subliniat deja, imobilul a intrat în posesia reclamantei prin revendicare, nu prin anularea vreunui titlu al pârâtei de ordinul 4 (titlu ce nici nu a existat, cum se arată în sent. civ. nr. 1809/2011, f. 74, verso); or, unul dintre efectele acțiunii în revendicare de drept comun constă în revenirea bunului în patrimoniul proprietarului liber de orice sarcini, de drept, actul constitutiv de sarcini rămânând valabil între contractanți, în speță pârâții.
Ca urmare, va fi respinsă cererea de chemare în judecată, ca nefondată.
Referitor la acțiunea reconvențională se va observa că nu poate fi restituită pârâtei de ordinul 1 suma achitată până în prezent concedentei, pe temeiul neîmbogățirii fără justă cauză, nefiind întrunite condițiile aplicării acestui principiu câtă vreme există între pârâți o justa cauză în baza căreia s-a încasat prețul concesiunii: contractul nr. 3598/1998 .
În ceea ce privește obligarea reclamantei la plata sumei de 5 000 de euro reprezentând “investiții” constând în “construcții” și “rețea de canalizare”, solicitată de asemenea în baza neîmbogățirii fără justă cauză, instanța va observa că nu s-a relevat și, cu atât mai puțin, probat, caracterul necesar al acestora ori caracterul lor util și nici existența și cuantumul unui eventual spor de valoare al bunului în legătură cu care s-a dispus lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie.
Așa fiind, va fi respinsă cererea reconvențională ca nefondată.
În baza art. 274 C. pr. civ. se va lua act că ambele părți au căzut în pretenții, ceea ce, coroborat cu faptul că au constat cheltuielile de judecată doar în taxe de timbru și timbre judiciare, conduce la soluția neacordării acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția tardivității modificării cererii de chemare în judecată.
Respinge excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată.
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.
Respinge cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanta Chawwillier Anneliese, prin mandatar M. T. în contradictoriu cu pârâții ., C. local al Comunei V. și ..
Respinge cererea reconvențională formulată de pârâta . în contradictoriu cu reclamanta Chawwillier Anneliese, prin mandatar M. T. și cu pârâții, C. local al Comunei V. și ..
Fără cheltuieli de judecată.
Cu apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.03.2013
Președinte Grefier
A. O. N. B.
Red./tehn./AO/NB/8.05. 2013.
6 ex./4 . comunică cu:
- reclamanta-pârâtă reconvențional C. Anneliese, prin mandatar M. T., cu domiciliul în V., ., jud. A.
- pârâții: - C. local al comunei V.
- ./av. O. B.
- pârâta-reclamantă reconvențional ., cu sediul în V., ., .
| ← Fond funciar. Sentința nr. 4076/2013. Judecătoria ARAD | Pretenţii. Încheierea nr. 6255/2013. Judecătoria ARAD → |
|---|
