Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 705/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 705/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 28-01-2013 în dosarul nr. 15663/55/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 705
Ședința publică din 28 ianuarie 2013
Președinte: S. S.
Grefier: M. T.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul H. M. în contradictoriu cu pârâta D. D., având ca obiect exercitarea autorității părintești.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamantului, avocat V. M. din Baroul A. și pârâta, lipsă fiind reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea a fost timbrată cu 14 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei și se constată depusă la dosar, prin serviciul Registratură al instanței, întâmpinare formulată de pârâtă, prin care arată că nu se opune admiterii acțiunii. Se înmânează un exemplar reprezentantului reclamantului.
Pârâta arată că este de acord cu admiterea acțiunii, deoarece respectă dorința fiicei ei de a locui cu tatăl său.
Instanța pune în discuție efectuarea unei anchete psihosociale în Germania.
Reprezentantul reclamantului apreciază că nu este necesară efectuarea anchetei psihosociale, iar pârâta nu a indicat un domiciliu din Germania.
Pârâta depune la dosar adeverință de venituri, arată că are domiciliul stabil în România, fiind doar delegată în Germania de la locul de muncă și este de acord să plătească pe seama minorei o pensie de întreținere în cuantum de ¼ din venitul net realizat. Mai arată că a trimis reclamantului bani, respectiv 100 Euro pe timp de vară, 150 Euro pe timp de iarnă, plus pachete pentru minoră cu ceea ce aceasta își dorea.
Reprezentantul reclamantului arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Pârâta arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Văzând că nu sunt alte cereri și probe de administrat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea acțiunii, plata pensiei de întreținere să fie dispusă începând cu data pronunțării hotărârii, fără cheltuieli de judecată.
Pârâta este de acord cu admiterea acțiunii.
INSTANȚA
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată la data de 18.10.2012 reclamantul H. M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta D. D. ca autoritatea părintească față de minora H. B. Ș. să fie exercitată în comun de către ambii părinți, stabilirea locuinței minorei la reclamant, obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere pe seama minorei, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că prin sentința civilă nr.1095 pronunțată la data de 24.05.2004 de Judecătoria A. în dosarul nr.225/2005 s-a dispus desfacerea căsătoriei din vina ambilor soți, reluarea de către pârâtă a numelui de familie purtat anterior încheierii căsătoriei, încredințarea spre creștere și educare a minorei H. B. Ș. către pârâtă, precum și obligarea reclamantului la plata pensiei de întreținere.
De la data de 11.01.2005 și până în prezent reclamantul a plătit pensia de întreținere în favoarea minorei și a păstrat legăturile personale cu aceasta întrucât a conviețuit împreună cu pârâta și cu minora în același spațiu locativ.
În urmă cu câteva luni pârâta a părăsit locuința comună și nu s-a mai întor nici până în prezent, minora H. B. S. rămânând în grija reclamantului H. M..
Pârâta este angajată în străinătate și de la data plecării nu s-a mai întors în țară. În mod ocazional aceasta ia legătura telefonic cu minora, însă întreținerea efectivă este prestată de către reclamant, fiind singurul care contribuie cu ajutor material pe seama minorei. Pârâta nu și-a mai respectat obligația de creștere și educare stabilită prin sentința antemenționată de mai bine de un an.
În drept au fost invocate prevederile art.499, 503, 496, 530 Cod civil.
În probațiune a depus, în copie, certificat de naștere, sentința civilă nr.1095/24.02.2005.
La termenul de judecată din data de 12.11.2012 instanța, din oficiu, în conformitate cu prevederile art.396 Cod civil, a dispus efectuarea unei anchete psihosociale la domiciliul părților, iar în data de 07.12.2012 a fost audiată minora în cameră de consiliu, în conformitate cu prevederile art.264 Cod civil.
Prin întâmpinare, pârâta a arătat că nu se opune acțiunii reclamantului, întrucât dorește să respecte opțiunea fiicei sale de a locui cu tatăl său. A mai arătat că împreună cu reclamantul a convenit să își găsească un loc de muncă în Germania ca să întrețină familia, reclamantul invocând că nu are posibilități materiale pentru a contribui la întreținerea minorei. A mai apreciat că reclamantul a făcut tot posibilul să o îndepărteze pe minoră de mama sa, cu toate că a luat zilnic legătura telefonic cu aceasta. Anterior plecării în Germania, pârâta a fost cea care i-a asigurat minorei întreținerea, de la divorț reclamantul manifestând indiferență totală față de nevoile materiale ale fiicei părților.
În fine, a arătat că nu corespunde adevărului susținerea reclamantului că nu ar fi contribuit la cheltuielile de creștere și întreținere ale minorei, în probațiune anexând înscrisuri care atestă că a trimis bani din străinătate pe numele reclamantului. În plus, a trimis și pachete cu lucruri pe care și le dorea minora, pentru a-i asigura tot confortul material pe care și-l dorește.
În drept și-a întemeiat apărările pe prevederile art.114-118 Cod procedură civilă.
În probațiune a depus înscrisuri.
Prezentă fiind în ședința publică din data de 28.01.2013 pârâta a declarat că este de acord ca autoritatea părintească cu privire la minora H. B. Ș. să fie exercitată în comun de către ambii părinți, domiciliul minorei să fie stabilit la locuința reclamantului, iar pârâta să fie obligată la plata unei pensii de întreținere în cuantum de ¼ din venitul net realizat.
Analizând actele și lucrările de la dosar instanța reține în fapt următoarele:
Prin sentința civilă nr.1095/24.02.2005 pronunțat de Judecătoaria A. în dosar nr.225/2005, s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți, din vina ambelor părți, încredințarea minorei B. Ș., născută la data de 27.12.1998 în A., către mamă și obligarea tatălui la plata pensiei de întreținere în cuantum de 775.000 lei (vechi) pe seama minorei, până la majoratul acesteia.
Potrivit art.46 din Legea nr.71/2011, dispozițiile hotărârilor judecătorești privitoare la relațiile personale și patrimoniale dintre părinți și copiii lor divorțați înainte de . Codului civil pot fi modificate potrivit art.403 din Codul civil.
1. În ceea ce privește exercitarea autorității părintești față de minora H. B. – Ș., născută la data de 27.12.1998 în municipiul A.:
În conformitate cu art. 396 C.civ., coroborat cu art. 264 C.civ., instanța de tutelă hotărăște, odată cu pronunțarea divorțului, asupra raporturilor dintre părinții divorțați și copiii lor minori, ținând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum și, dacă este cazul, de învoiala părinților, pe care îi ascultă, și de opinia copilului minor, care a împlinit vârsta de 10 ani, a cărui ascultare este obligatorie, cu specificarea că poate fi ascultat și minorul care nu a împlinit 10 ani, dacă instanța consideră că acest lucru este necesar pentru soluționarea cauzei.
Conform art. 397 C.civ., după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel, iar potrivit art. 398 C.civ., instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți, doar atunci când există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului.
Prin urmare, regula este că exercitarea autorității părintești revine, în comun ambelor părți, exercitarea autorității părintești de către un singur părinte reprezentând o situație de excepție, ce poate fi dispusă numai atunci când exercitarea în comun a autorității părintești ar fi contrară interesului superior al copilului.
Din raportul de anchetă psihosocială reiese că minora H. B. – Ș. locuiește împreună cu reclamantul, în locuința proprietatea personală a părților, compus din două camere și dependințe, dispunând de toate dotările și utilitățile necesare, asigurând condiții corespunzătoare pentru creșterea și educarea minorei.
Minora a precizat că tatăl său este permanent preocupat de problemele sale, iar cu mama păstrează legătura telefonic. Tatăl minorei păstrează permanent legătura cu școala, iar minora este o elevă cu rezultate foarte bune la învățătură.
S-a mai reținut că reclamantul și fiica sa realizează o bună comunicare și colaborare, fiind asigurat cadrul generator al climatului moral-afectiv necesar unei dezvoltări corespunzătoare a copilului în cauză.
Pârâta este plecată la muncă în Germania prin contract de muncă pe durată determinată, fără să își fi stabilit domiciliul sau reședința în străinătate, iar până la plecarea sa în delegație, aceasta locuia în aceeași locuință cu reclamantul și minora.
Audiată fiind în cameră de consiliu, minora a arătat că s-a mutat cu tatăl său întrucât în urmă cu câteva luni mama sa a plecat la muncă în Germania. Și-a exprimat opțiunea de a locui în continuare cu tatăl său, având în vedere că se înțelege bine cu acesta și a apreciat că este bine îngrijită de el. În același timp, a evidențiat că are raporturi bune cu ambii părinți și dorește să păstreze legăturile personale și cu mama sa, cu care vorbește aproape zilnic la telefon.
Având în vedere interesul superior al copilului, vârsta copilului, concluziile referatului de anchetă psihosocială efectuat în cauză, acordul părților, precum și opinia minorei, în baza art. 397 cod civil raportat la 505 Cod civil, instanța apreciază că ar fi benefic ca autoritatea părintească față de minora H. B. – Ș., născută la data de 27.12.1998 în municipiul A. să fie exercitată de către ambii părinți.
2. În ceea ce privește domiciliul minorei, având în vedere acordul părților, opinia minorei și concluziile raportului de anchetă psihosocială, în baza art. 400 Cod civil va stabili ca domiciliul minorei să fie la domiciliul reclamantului, unde va beneficia de condiții optime de creștere și educare de care are nevoie pentru o dezvoltare armonioasă atât din punct de vedere fizic cât și din punct de vedere psihic.
- Cu privire la cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata pensiei de întreținere:
Pârâta este mama minorei și în conformitate cu dispozițiile art. 525 Cod civil, datorează întreținere acesteia.
Instanța va avea în vedere veniturile realizate de pârâtă, așa cum reies ele din adeverința de venituri nr.64/24.01.2013 eliberată de S.C. Venture Solutions S.R.L., în care se arată că în perioada ianuarie – decembrie 2012 a realizat venituri nete cuprinse între 530 lei/lună, reținându-se că dispune de mijloacele necesare pentru a plăti întreținere pe seama minorei, conform art.527 Cod civil.
De asemenea, la stabilirea cuantumului obligației de întreținere datorată de pârâtă instanța se va ghida după dispozițiile art. 529 alin.1 Cod civil care prevăd că întreținerea este datorată în raport de nevoia aceluia care o cere și de mijloacele celui ce urmează a plăti și dispozițiile art. 529 alin.2 Cod civil conform cărora: „când întreținerea este datorată de părinte ... ea se stabilește până la o pătrime din câștigul său din muncă pentru un copil, o treime pentru doi copii și o jumătate pentru trei sau mai mulți copii.”.
Având în vedere că nu s-a dovedit că pârâta ar avea și alte obligații legale de întreținere, reținând și acordul exprimat de aceasta de a plăti o pensie de întreținere în cuantum de ¼ din venitul net realizat, instanța va admite cererea, sens în care o va obliga la plata pensiei lunare de întreținere, în favoarea copilului minor, în cotă de ¼ din venitul net realizat, reclamantul urmând să își execute, în continuare, obligația de întreținere, față de minoră, în natură, conform art. 530 al.1 Cod civil.
Întrucât din înscrisurile depuse la dosar reiese că pârâta și-a executat până în prezent obligația de întreținere față de minoră, iar reprezentantul recamantului, în concluziile pe fond, a soicitat ca plata pensiei de întreținere să se facă de la data pronunțării hotărârii, instanța nu va face aplicarea dispozițiilor art.532 al.1 Cod civil, urmând să dispună obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere de la data pronunțării hotărârii.
În baza art.274 al.1 Cod procedură civilă instanța va lua act că nu s-au cerut cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea civilă formulată de reclamantul H. M., cu domiciliul în A., ., ., . în contradictoriu cu pârâta D. D., cu domiciliul în A., ., ., ., având ca obiect exercitarea autorității părintești, stabilire domiciliu minor și pensie de întreținere.
Dispune exercitarea autorității părintești de către ambii părinți cu privire la minora H. B. – Ș., născută la data de 27.12.1998 în municipiul A..
Stabilește locuința minorei la domiciliul reclamantului.
Obligă pârâta la plata către reclamant a unei contribuții lunare în cuantum de ¼ din venitul net realizat cu titlu de pensie de întreținere pe seama minorei H. B. – Ș., născută la data de 27.12.1998 în municipiul A., de la data pronunțării hotărârii până la împlinirea vârstei de 18 ani
Cu drept de apel în termen de 15 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 28.01.2013.
Președinte, Grefier,
S. S. M. T.
Red/Tehnored/SS/MT/06.02.2013/4ex/2com.
Se comunică:
- reclamantului H. M., cu domiciliul în A., ., ., .
- pârâtei D. D., cu domiciliul în A., ., ., .
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 4021/2013. Judecătoria ARAD | Ordin de protecţie. Sentința nr. 1935/2013. Judecătoria ARAD → |
|---|
