Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 5489/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5489/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 19-09-2013 în dosarul nr. 11765/55/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ARADoperator 3208
Secția civilă
DOSAR NR.11._
SENTINȚA CIVILĂ NR.5489
Ședința publică din 19.09.2013
Președinte: N. P.
Grefier: M. A.
S-a luat în examinare cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul S. O. C. în contradictoriu cu pârâta G. (fostă S.) V. pentru reglementare relații personale minor.
La apelul nominal se prezintă reclamantul și pârâta asistată de avocat D. S. din Baroul A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea este legal timbrată cu 20,00 lei taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată depus la dosar răspuns la întâmpinare de către reclamant, un exemplar comunicându-i-se pârâtei.
Nemaifiind alte probe de administrat, se declară faza probatorie încheiată și se acordă cuvântul pe fond.
Reclamantul solicită admiterea cererii, așa cum a formulat-o și a arătat că nu datorită reclamantei a avut-o pe minoră trei săptămâni ci instanța de apel i-a pus în vedere acest lucru în timpul procesului, care încă nu s-a finalizat.
Reprezentanta pârâtei solicită respingerea cererii întrucât nu sunt întrunite cerințele de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială iar perioada vacanței de vară a trecut, minora aflându-se la reclamant o perioadă de trei săptămâni, cu cheltuieli de judecată.
JUDECATA
Constată că prin cererea de ordonanță președințială înregistrată la această instanță la data de 02.08.2013 reclamantul S. O. C. a chemat în judecată pe pârâta G. V. S. solicitând judecarea în regim de urgență, fără citarea părților pentru punerea de îndată în aplicare, pe durată vremelnică, a sentințelor civile nr. 2.841 și 3651, ambele pronunțate de Judecătoria A. în dosarul nr. 1._ în ședințele publice din 09.04.2013, respectiv 14.05.2013 cu privire la încredințarea fiicei mele minore S. Iris pe perioadă de o lună calendaristică, reprezentând o parte din vacanța de vară.
În motivare, reclamantul a arătat că prin dispozitivul celor două sentințe antemenționate, instanța de fond a dispus, printre altele ca minora S. Iris să
petreacă cu el o luna calendaristică, neîntrerupt, în vacanța de vară. Cu toate acestea, reclamantul a arătat că pârâta nu a fost de acord să îi înmâneze minora in perioada 01-31 august 2013, motivând că procesul (dosar nr. 1._ ) se află în faza de apel la Tribunalul A. cu termen de judecată în 14.08.2013 și că astfel nu este obligată să respecte sentințele instanței de fond, iar sentința anterioară care reglementa programul de legături personale cu minora (3.430 din 05.04.2011 a Judecătoriei A. în dosarul nr. 3._ ) nu prevedea această posibilitate.
Reclamantul a mai învederat că prin sentințele antemenționate, instanța de fond a reglementat dreptul lui de a avea legaturi personale normale cu fiica sa, in cadrul unui program clar stabilit pe zile și ore, tocmai pentru a nu da posibilitatea reclamatei de a îi îngrădi acest drept așa cum a încercat în permanență în ultimii doi ani.
In acest sens, reclamantul a arătat că s-a adresat instanței pentru a reglementa un program de vizitare adecvat vârstei actuale a fiicei sale minore, S. Iris, el solicitând stabilirea domiciliului acesteia la mama sa, unde era și de fapt, dar cu prevederea unui program de vizitare a minorei și către el, program care a fost stabilit prin cele două sentințe antemenționate și care a prevăzut printre altele ca în vacanța de vară minora să petreacă o lună neîntrerupt cu el.
S-a mai învederat că pârâta a făcut apel la sentința instanței de fond, doar cu privire la împărțirea acestei vacanțe de vară în două subperioade de câte două săptămâni, dar în prezent nu este de acord ca să i-o încredințeze pe motiv că nu există o sentință definitivă care să prevadă acest lucru, încercând astfel să-i îngrădească dreptul de a sta cu fiica sa minoră pe perioada vacanței de vară.
Reclamantul a mai precizat că pe rolul Tribunalului A. se judecă apelurile din dosarul 1._, cu termen de judecată 14.08.2013 pentru administrarea probatoriului cu martori și există posibilitatea ca finalizarea și comunicarea hotărârii să se producă în luna septembrie 2013, după începerea grădiniței, ceea ce îl va împiedica să petrec o luna de concediu cu fiica sa așa cum este reglementat de sentințele atacate cu apel.
De asemenea s-a mai precizat că dispozițiile sentințelor civile nr.2.841 și
3651, ambele pronunțate de Judecătoria A. în dosarul nr.1._
în ședințele publice din 09.04.2013, respectiv 14.05.2013 vor rămâne
neschimbate în faza de apel câtă vreme nici reclamantul nici parata nu
au solicitat in vreun fel modificarea programului de păstrare a relațiilor personale cu minora
stabilit deinstanțadefond, însă acest lucru se va întâmpla după terminarea perioadei de vară și deci a vacantei școlare a minorei, ceea ce îl va priva de dispozițiile unei hotărâri judecătorești favorabile.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe prevederile art. art. 996 noul Cod procedură Civilă, 997 Cod procedură civilă, 998 cod procedură civilă, art. 5 din Protocolul nr. 7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 148 litera (2) din Constituția României, art. 30, 31, 33 din Legea 272/2004.
În probațiune a depus copii după sentințele Judecătoriei A. nr. 2.841 și 3651, ambele pronunțate de Judecătoria A. în dosarul nr. 1._ în ședințele publice din 09.04.2013, respectiv 14.05.2013 și 3.430 din 05.04.2011 a Judecătoriei A. în dosarul nr. 3._ .
Pârâta, prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată întrucât punerea în aplicare a unor hotărâri judecătorești se face prin procedura de executare silită și nu printr-o altă hotărâre a instanței. De asemenea s-a mai arătat că cererea nu întrunește nici condițiile cerute de lege pentru admisibilitatea ordonanței președințiale, respectiv urgența. Astfel, s-a arătat că cererea reclamantului nu mai este de actualitate, în condițiile în care, pe de o parte perioada solicitată a expirat, iar pe de altă parte, începând cu 1 septembrie 2013 s-a reluat activitatea la grădinițe. S-a mai arătat că a înțeles să faciliteze posibilitatea reclamantului de a lua legătura cu minora.
În drept, pârâta și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 996 Cod proc. civilă.
În deliberare, din probele administrate în cauză, copiile sentințelor Judecătoriei A. nr. 2.841 și 3651, ambele pronunțate de Judecătoria A. în dosarul nr. 1._, instanța reține următoarele:
Părțile au fost căsătorite și din căsătorie a rezultat minora S. Iris născută la data de 28.07.2009.Prin sentința civilă nr. 3430/05.04.2011, căsătoria părților a fost desfăcută de Judecătoria A. în Dosar nr._, minora fiind încredințată spre creștere și educare către pârâtă.
Ulterior între părți a avut loc un proces cu privire la reglementarea relațiilor personale ale reclamantului din prezenta cauză cu minora, proces care se află în faza de apel.
Prin prezenta cerere reclamantul a solicitat reglementarea relațiilor personale cu minora pe parcursul perioadei vacanței de vară, ca urmare a faptului că au existat între părți neînțelegeri cu privire la acest aspect.
Față de solicitarea reclamantului, apreciind că perioada de vară a trecut, minora începând cursurile grădiniței, instanța apreciază că cererea reclamantului a rămas fără obiect.
Prin prisma dispozițiilor art. 996 Cod proc. civilă instanței îi revine obligația să cerceteze aparența dreptului, să stabilească printr-o măsură esențialmente vremelnică dacă există urgență sau nu în ce privește luarea unei măsuri provizorii referitoare la minor. Instanța în soluționarea acestei cereri are obligația legală de a nu prejudeca fondul cauzei, fond care va fi soluționat în Dosarul nr._ aflat pe rolul Tribunalului A..
Față de împrejurarea că cererea reclamantului nu mai este de actualitate, instanța constată că nu sunt întrunite condițiile legale arătate în dispozițiile art. 996 Cod. proc. civ. pentru pronunțarea unei ordonanțe președințiale.
În consecință, instanța constată că cererea de ordonanță președințială formulată de reclamant nu este întemeiată, și, în baza art. 996 Cod proc. civ. urmează a o respinge.
Cu privire la cheltuielile de judecată în baza art. 274 Cod procedură civilă va obliga reclamantul la plata sumei de 400 Ron către pârâtă, constând în onorariu avocațial perceput de reprezentanta pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul S. O. C. domiciliat în A., .. D., nr. 38, . în contradictoriu cu pârâta G. V. S. domiciliată în A., Calea A. V., .. A, ., jud. A..
Obligă reclamantul către pârâtă la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din data de 19.09.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. N. M. A.
24.09.2013.
NP/MA 4ex/2 c0m.
Se .> S. O. C. domiciliat în A., .. D., nr. 38, .
pârâta G. V. S. domiciliată în A., Calea A. V., .. A, ., jud. A..
| ← Curatelă. Încheierea nr. 7990/2013. Judecătoria ARAD | Pensie întreţinere. Sentința nr. 2/2013. Judecătoria ARAD → |
|---|
