Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 1446/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1446/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 21-02-2013 în dosarul nr. 7335/55/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
Secția civilă
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ nr.1446
Ședința publică din 21.02.2013
Președinte: N. P.
Grefier: M. A.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanta C. M. în contradictoriu cu pârâtul P. V., pentru sistare comunitate de bunuri și acțiunea reconvențională formulată de pârâtul P. V. în contradictoriu cu reclamanta C. M., având ca obiect sistarea comunității de bunuri.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamantei avocat P. T. din Baroul Hunedoara și pârâtul asistat de avocat T. F. din Baroul A., lipsă fiind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este legal timbrată cu 410 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar, iar cererea reconvențională cu 1715 lei taxă judiciară și 5 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentantul reclamantei arată că aceasta nu mai înțelege să suplimenteze timbrarea, pârâtul fiind cel care a contestat cota și valoarea.
Reprezentantul pârâtului arată că reclamanta trebuie să suplimenteze timbrarea la ½ din valoarea indicată în expertiză.
Instanța pune în discuția părților excepția insuficientei timbrări a cererii reconvenționale.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea excepției.
Reprezentantul pârâtului solicită respingerea excepției.
Instanța arată că se va pronunța asupra excepției o dată cu fondul.
Nemaifiind alte cereri și probe de administrat, instanța declară încheiată faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea acțiunii, arată că nu depune concluzii scrise.
Reprezentantul pârâtului solicită admiterea acțiunii, arată că pârâtul a fost încadrat în muncă toată perioadă căsătoriei, în timp ce reclamanta nu a lucrat, este de acord cu atribuirea imobilului către reclamantă, dar cu plata unei sulte de 13.500 euro pârâtului.Depune concluzii scrise.
INSTANȚA
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță la data de 16.05.2012, reclamanta C. M. în contradictoriu cu pârâtul P. V. a solicitat a se constata că imobilul situat în ., înscris în CF, nr._ Secusigiu, nr. CF vechi, nr. 1054-Munar, nr. top 166/b/4/18/3, 166/b/3/2-Munar și CF nr._-C- Secusigiu, compus din casă de locuit și teren în suprafață de 1080 mp, este bun comun, cu o contribuție de 100% și 0% pârâtul, sistarea comunității de bunuri privind imobilul indicat mai sus, prin atribuirea acestuia către reclamantă, fără plata unei sulte pârâtului, efectuarea cuvenitelor modificări în CF de către OCPI, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că părțile au fost căsătorite, căsătorie care a fost desfăcută prin sentința civilă nr 3.559/23.04.2009 din dosar nr._ a Judecătoriei A., fără a se solicita sistarea comunității de bunuri. De asemenea reclamanta a mai arătat că imobilul a fost dobândit în timpul căsătoriei părților, dar cu bani proveniți din vânzarea unui imobil care a fost în proprietatea reclamantei anterior căsătoriei. Reclamanta a mai arătat că părțile s-au căsătorit la data de 14.06.2003, imobilul avut anterior căsătoriei de către reclamantă a fost vândut la data de 25.01.2005 cu prețul de 29.500 euro, iar la data de 22.03.2005 a fost cumpărat imobilul în litigiu cu prețul 5.500 euro, diferența rămasă din suma de 29.500 euro fiind folosită la repararea și extinderea imobilului. Astfel fiind, reclamanta arată că pârâtul nu a avut nici o contribuție la dobândirea și repararea imobilului, iar bunurile mobile au fost aduse în imobil din imobilul vândut de către reclamantă.
Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.385 cod civil, 673 cod pr civilă.
Pârâtul, legal citat s-a prezent în fața instanței, a depus întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a arătat că este de acord cu sistarea comunității de bunuri. Pârâtul a arătat că acțiunea reclamantei nu este întemeiată, întrucât imobilul în litigiu a fost cumpărat de părți în timpul căsătoriei cu bani comuni, nu cu bani proveniți din vânzarea unui imobil care a aparținut reclamantei și fostului său soț, fiind bun comun al acestora. De asemenea pârâtul arată că dacă prețul real de vânzare al imobilului a fost de 29.500 euro, reclamantei i-a revenit 1/2 din preț, respectiv suma de 14.750 euro. Acești bani au fost folosiți de către reclamantă anterior cumpărării imobilului în litigiu, aceasta achiziționând televizoare noi, combină frigorifică și mizicală, a înlocuit toate bunurile pârâtului cu motivul că sunt demodate, iar restul banilor i-a folosit la donații către mănăstiri și la diverse excursii. De asemenea pârâtul arată că imobilul situat în ., înscris în CF, nr._ Secusigiu, nr. CF vechi, nr. 1054-Munar a fost cumpărat de părți, cu bani comuni, deși pârâtul era cel care a fost încadrat în muncă, iar banii era administrați de către reclamantă, în condițiile în care aceasta nu lucra la nici un loc de muncă.
Pârâtul a mai arătat că a deținut un imobil situat în Munar ne 191, pe care l-a vândut cu suma de 12.000 euro, din care a dat fostei sale soții și fiilor săi suma de 2.000 euro, restul de 10.000 euro fiind folosiți la cumpărare, revovare și amenajarea casei cumpărate de părți. De asemenea, pârâtul a mai arătat că până la pronunțarea divorțului părților, 23.04.2009, toate veniturile salariale ale pârâtului au fost utilizate în comun de părți, iar o perioadă de 8 luni cât a durat renovarea imobilului, pârâtul a fost ajutat cu muncă fizică, 8-10 ore pe zi, de către fii săi rezultați din căsătoria anterioară, fără nici o pretenție bănească. Pârâtul a mai arătat că toate taxele și impozitele aferente au fost achitate de acesta, iar deși reclamanta a fost plecată în Italia la muncă, nu a trimis nici un ban în casă.
Astfel fiind, pârâtul arată că nu se opune sistării comunității de bunuri, deși acesta a avut contribuția totală la achiziționarea, renovarea, întreținerea, plata impozitelor și taxelor aferente, este de acord cu atribuirea imobilului către reclamantă, dar cu plata unei sulte de 13.000 euro către pârât, reprezentând cota sa de contribuție în cei 7 ani trecuți de la achiziționarea imobilului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.115-118 cod pr civilă, 667, 668 cod civil.
Prin răspunsul la întâmpinarea pârâtului, reclamanta arată că nu corespunde realității susținerile pârâtului, învederând că imobilul care a aparținut reclamantei și fostului său soț, a fost dobândit de către aceasta, fiind vândut cu prețul de 29.500 euro, fără ca fostul său soț să fi avut vreo pretenție, în condițiile în care reclamanta a achitat avansul și ratele pentru acesta. De asemenea, reclamanta arată că bunurile la care face referire pârâtul nu au fost achiziționate cu bani din vânzarea apartamentului ei, iar donațiile la biserici au fost de maxim 50 lei. Reclamanta a mai arătat că în timpul căsătoriei și ea a fost angajată în muncă la CFR A., timp de doi ani, muncea 2 terenuri agricole în suprafață de 5000 mp, grădina casei și cultiva diverse fructe și legume. Reclamanta a mai arătat că banii proveniți din vânzarea casei care a aparținut pârâtului nu au fost folosiți la casa din litigiu, fiind depozitați de către pârât la bancă, iar susținerile că fii săi au desfășurat muncă fizică la renovarea imobilului, este reală pentru o săptămână, în rest fiind angajat un lucrător plătit cu 25 lei/zi. Totodată reclamanta a mai arătat că în ultimii 3 ani ea a achitat taxele și impozitul aferente imobilului în litigiu.
Din ansamblul probelor administrate în cauză, respectiv copia sentinței civile nr 3559/23.04.2009 din dosar nr_ a Judecătoriei A., contract de vânzare-cumpărare nr 3043/07.12.2007, acte CF, extrase CF_-C1-U7 A., CF_ Munar, carnetul de muncă al pârâtului, copii acte identitate, interogatoriile părților, planșe fotografice, declarațiile martorilor T. S., R. F. D., S. O. I., A. C., P. A., raportul de expertiză, înscrisuri, instanța a reținut următoarele:
Părțile s-au căsătorit în data de 14.06.2003, căsătorie care a fost desfăcută prin acordul părților, prin sentința civilă nr 3559/23.04.2009 din dosar nr_ a Judecătoriei A., fără a se solicita sistarea comunității de bunuri.
După încheierea căsătoriei, reclamanta s-a mutat la domiciliul pârâtului din localitatea Munar, .> Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3043/07.12.2007, părțile au achiziționat în timpul căsătoriei dreptul de nudă proprietate asupra imobilului situat în ., înscris în CF, nr._ Secusigiu, nr. CF vechi, nr. 1054-Munar, nr. top 166/b/4/18/3, 166/b/3/2-Munar și CF nr._-C- Secusigiu, compus din casă de locuit și teren în suprafață de 1080 mp, după ce în prealabil la data de 22.03.2005 printr-un contract de vânzare cumpărare părțile au cumpărat dreptul de uzufruct viager asupra aceluiași imobil. Astfel prețul imobilului a fost de 5.500 euro.
La data de 25.01.2005, reclamanta a vândut împreună cu fostul său soț, imobilul situat în A., .-25, .. 18. Deși reclamanta a susținut că întregul preț al imobilului,_ lei conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat-fila 140 dosar) a fost folosit pentru cumpărarea imobilului din litigiu situat în Munar, martorul R. F. D. (fila 92 dosar) a arătat că prețul imobilului a fost împărțit între reclamantă și fostul ei soț, care a luat jumătate din această sumă, reclamanta fiind la acel moment, supărată din acest motiv.
Conform cursului euro valabil pentru luna ianuarie 2005, prețul imobilului s-ar ridica la suma de aproximativ 13.000 euro, care în lipsa altor dovezi, nici unul din martori necunoscând prețul cu care a fost vândut acesta, se reține ca preț al imobilului.
Asfel, reclamantei i-a revenit suma de 6500 euro și nidecum suma susținută de aceasta de 29.500 euro, pe care a susținut-o că ar fi primit-o ca preț integral al imobilului vândut.
Totodată și pârâtul și-a vândut imobilul în care locuia cu reclamanta în localitatea Munar, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1861/06.06.2005 cu prețul constând în echivalentul sumei de 12.000 euro, după cum ambele părți au fost de acord. Din aceștia, potrivit martorului S. O. I., pârâtul a dat circa 1000 euro celor doi fii ai pârâtului. Totodată martorul a arătat că imobilul din litigiu a fost cumpărat din banii proveniți din vânzarea imobilului pârâtului.
După achiziționarea imobilului din litigiu, părțile au efectuat la aceasta o . investiții. Martorii audiați au arătat că la amenajarea casei au lucrat atât pârâtul, băieții acestuia cât și alte persoane. Potrivit martorului A. C., unul dintre fii pârâtului a a lucrat la imobilul cumpărat de părți din primăvară până toamna, până când părțile aveau nevoie de el. De asemenea acesta le ajuta pe părți și în gospodărie, iar toamna se reîntorcea la mama lui în Felnac.
În cauză s-a efectuat o expertiză tehnică judiciară prin care s-a apreciat că valoarea de circulație a imobilului din cauză este de 27.000 Euro.
Cu privire la veniturile părților, instanța a reținut că pârâtul a fost tot timpul încadrat în muncă, până în prezent, în timp ce reclamanta de la încheierea căsătoriei și până în anul 2007, când a plecat în străinătate nu a avut loc de muncă. Deși pârâta a susținut că a fost încadrată în muncă 2 ani de zile iar încă 2 a primt salarii compensatorii, ca urmare a disponibilizării nu a făcut nici o dovadă în acest sens. Pârâtul a recunoscut că într-un singur an au cultivat pepeni pe suprafața de 11 arii, însă a arătat că toată familia a muncit. Martorul T. S. a arătat că părțile dețineau o grădină, însă aceasta a fost lucrată de ambele părți și nu doar de reclamantă, așa cum a susținut aceasta.
Cu toate că reclamanta a susținut că pârâtul nu contribuia cu venitul său în casă, că acesta se gospodărea separat sau că-și punea banii într-un cont, inclusiv banii obținuți în urma imobilului în care părțile au locuit imediat după încheierea căsătoriei, nici unul din martorii audiați nu au avut cunoștință de așa ceva, reclamanta neimputându-i pârâtului aceasta și nici nu s-a plâns de comportamentul pârâtului în nici un fel. Astfel, că afirmațiile reclamantei nu pot fi luate în calcul, nefiind dovedite.
Deși, împreună cu părțile, au locuit o perioadă de timp și copii pârâtului, aceștia au fost întrținuți din banii pârâtului, care era singurul întreținător al familiei, toți membrii familiei muncind în gospodărie și grădina aferentă.
Deși reclamanta a afirmat că a achitat impozitele și taxele imobilului, în ultimii ani, după plecare sa în Italia, nu a făcut nici o dovadă în acest sens, astfel că în situația în care doar pârâtul a locuit în imobil, după plecare reclamantei în Italia, iar apoi părțile au divorțat în aprilie 2009, apare firească prezumția că cel care a locuit în imobil a achitat taxele și impozitele aferente ale acestuia.
În ce privește cota de contribuție, reclamanta a solicitat să se constate contribuția sa exclusivă la dobândirea imobilului,în timp ce pârâtul a solicitat constatarea unei cote de contribuție egală.
Potrivit art. 339 Codul civil, bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților iar cota ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor comune se determină potrivit cu aportul adus la achiziționarea bunurilor.
Prezumția că ambii soți au contribuit deopotrivă la dobândirea bunurilor comune operează numai în lipsa unor probe din care să rezulte cã aportul unuia dintre ei a fost mai mare decât a celuilalt.
Aportul poate fi dovedit în cauză prin orice mijloc de probã, inclusiv prin depozițiile martorilor și prezumții simple.
Față de starea de fapt de mai sus, instanța apreciază că nu există nici un temei care să o îndreptățească pe reclamantă să i se determine o cotă de contribuție exclusivă la dobândirea imobilului. Pe cale de consecință, reținând că ambele părți au primt o sumă de bani pentru vânzarea imobilului pe care l-au avut de dinaintea căsătoriei (pârâtul obținând o sumă mai mare), că pârâtul a lfost încadrat în muncă pe tot căsătoriei, întreținând familia, în timp ce reclamanta nu s-a dovedit că ar fi adus în familie venituri, că fii pârâtului au fost cei care le-au ajutat pe părți la amenajarea imobilului dar și în gospodărie, compensând în acest fel, cheltuieli ocazionate cu întreținerea acestora, ținând cont de poziția pârâtului, care i-a recunoscut reclamantei o cotă egală de contribuție la dobândirea imobilului, în baza art. 339, 357 Codul civil raportat la art. 6731, 6735 și 6739 Cod procedură civilă instanța va admite în parte acțiunea formulată de către reclamantă și în parte acțiunea reconvențională formulată de pârât și va constata că în timpul căsătoriei părțile au dobândit imobilul situat în Munar, nr. 207, înscris în CF, nr._ Secusigiu, nr. CF vechi, nr. 1054-Munar, nr. top 166/b/4/18/3, 166/b/3/2-Munar și CF nr._-C- Secusigiu, compus din casă de locuit și teren în suprafață de 1080 mp, cu o valoare de circulație de 27.000 euro prin contribuția egală a părților.
Pe cale de consecință, instanța va sista comunitatea de bunuri a soților prin atribuirea imobilului în natură reclamantei, cu obligarea acesteia la plata sumei de 13.500 euro către pârât, în termen de 4 luni de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.
În baza art.888 cod civil va îndruma Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară A., să efectueze cuvenitele mențiuni în CF, conform celor de mai sus.
Ca urmare a faptului, că inițial reclamanta a achitat o taxă de timbru raportat la valoarea indicată de ea, iar ulterior după efectuarea expertizei nu a mai dorit suplimentarea taxei de timbru, față de împrejurarea că și pârâtul mai are de achita o taxă de timbru suplimentară, în raport cu valoarea imobilului rezultată din expertiză, față de excepțiile invocate de ambele părți de insuficientă timbrare, instanța urmează a da în debit reclamanta cu plata sumei de 3251 lei cu titlu de taxă de timbru (taxa de timbru de 3% din val imobilului de 122.064 lei este de 3661 lei din care reclamanta a achitat doar 410 lei) și pârâtul cu suma de 231 lei (taxa de 3 % la cota de 50 % contestată din valoarea de 122.064 lei este de 1830 și nu 1715 lei cât a achitat pârâtul) către Stat, cu titlu de taxă judiciară neachitată.
În baza art.276 cod pr civilă, față de admiterea în parte a ambelor părți, instanța va compensa cheltuielile de judecată, ambele părți achitându-și taxele de timbru și cheltuielile ocazionate de efectuarea expertizei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea civilă formulată de către reclamanta C. M. cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat D. B. în Timișoara, . 48, . în contradictoriu cu pârâtul P. V. cu domiciliul în ., . pentru sistare comunitate de bunuri și în parte acțiunea reconvențională formulată de pârâtul P. V. în contradictoriu cu reclamanta C. M. și în consecință:
Constată că în timpul căsătoriei părțile au dobândit imobilul situat în ., înscris în CF, nr._ Secusigiu, nr. CF vechi, nr. 1054-Munar, nr. top 166/b/4/18/3, 166/b/3/2-Munar și CF nr._-C- Secusigiu, compus din casă de locuit și teren în suprafață de 1080 mp, cu o valoare de circulație de 27.000 euro prin contribuția egală a părților.
Sistează comunitatea de bunuri prin atribuirea imobilului în natură reclamantei, cu obligarea acesteia la plata sumei de 13.500 euro către pârât, în termen de 4 luni de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.
Îndrumă Biroul de CF din cadrul Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară A. să efectueze cuvenitele modificări în sensul celor arătate mai sus.
Dă în debit reclamanta cu plata sumei de 3251 lei cu titlu de taxă de timbru și pârâtul cu suma de 231 lei către Stat, cu titlu de taxă judiciară neachitată.
Compensează cheltuielile de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21.02.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. P. M. A.
22.03.2013.
Red.NP/MA 5 ex/2 . comunică la:
- reclamanta C. M. cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat D. B. în Timișoara, . 48, .
- pârâtul P. V. cu domiciliul în ., .
Se comunică la OCPIdupă rămânerea irevocabilă a hotărârii
Se comunică Primăriei comunei Secusigiu, județul A.- Direcția Venituri în vederea încasării creanței Statului, după rămânerea irevocabilă a prezentei, în bazaart. 21 din OUG 51/2008.
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 7/2013.... | Curatelă. Încheierea nr. 7082/2013. Judecătoria ARAD → |
|---|
