Pretenţii. Sentința nr. 7289/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7289/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 27-11-2013 în dosarul nr. 11966/55/2013
R.
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7289
Ședința publică din 27 noiembrie 2013
Președinte: C. B.
Grefier: R. M.
Pe rol fiind pronunțarea în acțiunea civilă formulată de reclamantul I. D. T., în contradictoriu cu pârâții M. F. și . Reasigurare SA, pentru acordare daune morale.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 20 noiembrie 2013, în prezența reclamantului asistat de avocat Bățălărian S., a reprezentantei pârâtului M. F., avocat T. O. și a reprezentantei asigurătorului, avocat C. D., toți din Baroul A., fiind consemnate în încheierea din acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 27 noiembrie 2013.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se prin serviciul registratură concluzii scrise din partea reclamantului și asigurătorului.
JUDECĂTORIA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr._ /06.08.2013, reclamantul I. D. T. a solicitat obligarea pârâților M. F. și . Reasigurare SA la plata sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale, fără cheltuieli de judecată.
În esență, în motivarea cererii, reclamantul arată că, prin sentința penală nr. 2498/03.10.2012 a Judecătoriei A., pârâtul M. F. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, victima accidentului I. I. fiind mama sa, iar latura civilă disjunsă a fost soluționată ulterior, prin sentința penală nr. 518/06.03.2013 a Judecătoriei A. din dosar nr._/55/2012.
Întrucât autoutilitara cu nr._, proprietatea pârâtului M. F., a fost asigurată la data săvârșirii infracțiunii, la pârâta ., societatea de asigurare are obligația de a-i acorda despăgubiri, conform art. 50 din Legea nr. 136/1995.
În drept, invocă art. 998-999 cod civil și art. 49-50 din Legea nr. 136/1995.
Prin întâmpinare, pârâtul M. F. solicită respingerea acțiunii arătând că latura civilă a fost soluționată definitiv prin decizia penală nr. 624/R/23.05.2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar_/55/2012, în cauză fiind vorba despre autoritate de lucru judecat. De asemenea, pârâtul mai arată că la momentul decesului victimei reclamantul nu avea legături de afecțiune cu mama sa, legături care să justifice acordarea de despăgubiri morale.
Pârâta E. R. Asigurare Reasigurare SA formulează întâmpinare, prin care solicită respingerea acțiunii arătând că în urma decesului victimei I. I., survenit ca urmare a accidentului rutier produs din culpa pârâtului M. F., în dosarul penal nr._/55/2012 al Judecătoriei A. s-au constituit parte vătămată doar soțul și nepoata defunctei, respectiv I. T. și I. L., latura civilă fiind soluționată definitiv prin decizia civilă nr. 624/R/2013 a Curții de Apel Timișoara, prin care au fost acordate daune morale soțului de 100.000 lei și nepoatei de 50.000 lei.
În cauză, lipsesc legăturile de afecțiune între reclamant și victimă, care să justifice acordarea despăgubirilor morale pretinse, fapt ce rezultă din comportamentul reclamantului. Astfel, acesta, în calitate de fiu, nu a acordat niciun fel de ajutor familiei greu încercată, având un tată nevăzător, încadrat în grad de handicap, nu a contribuit în niciun fel la cheltuielile de înmormântare ale mamei sale, iar pe fiica sa a abandonat-o de mică în grija bunicilor. În plus, soțul și nepoata victimei au acționat separat în vederea obținerii daunelor materiale și morale pentru suferința pricinuită de pierderea victimei, prin constituirea de parte civilă în procesul penal, unde au arătat că pierderea le-a produs o grea suferință, I. L., fiica reclamantului și nepoata victimei, arătând în mod expres că a fost părăsită de părinți de la vârsta de 3 ani, vârstă de la care singura mamă pe care o cunoștea era victima I. I..
În replică, prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul arată că nu există autoritate de lucru judecat, întrucât, în cauză, nu sunt întrunite cele trei condiții de identitate, respectiv părți, obiect și cauză.
În probațiune, s-au depus înscrisuri și s-a audiat martorul I. A..
Excepția autorității de lucru judecat a fost respinsă prin încheierea ședinței din 23.10.2013, pentru motivele acolo arătate.
Analizând actele și lucrările aflate la dosar, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 19.05.2011, pe DJ709, între localitățile H. și A., a avut loc un accident de circulație provocat de autoutilitara nr._ condusă de pârâtul M. F., în urma accidentului decedând I. I., pasager în autoturismul nr. AR-_ care circula pe sensul opus și cu care a intrat în coliziune frontală pârâtul.
La data producerii accidentului rutier, autovehiculul pârâtului era asigurat de răspundere civilă auto la asigurătorul . Reasigurare SA, iar vinovăția pârâtului M. F. și culpa sa exclusivă în producerea accidentului a fost stabilită prin sentința penală nr. 2498/03.10.2012 pronunțată de Judecătoria A., în dosar nr._, definitivă prin nerecurare.
Ulterior, prin sentința penală nr. 518/06.03.2013 a Judecătoriei A., astfel cum a fost modificată prin decizia nr. 624/R/23.05.2013 a Curții de Apel Timișoara, ambele pronunțate în dosarul nr._/55/2012, s-au admis în parte acțiunile civile disjunse din dosarul nr._ și exercitate de părțile civile I. T. și I. L., soțul și respectiv nepoata victimei I. I., asigurătorul E. R. SA fiind obligat să plătească cu titlu de daune morale sumele de 100.000 lei soțului și respectiv 50.000 lei nepoatei.
În cauză, constatând că reclamantul are vocație la acordarea daunelor morale pentru durerea încercată prin moartea mamei sale, potrivit art. 50 alin. 2 din Legea nr. 136/1995 și art. 24 alin. 1 Cod procedură penală, și având în vedere că din hotărârile judecătorești definitive și actele de stare civilă depuse la dosar rezultă că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 și urm. din vechiul Cod civil, respectiv existența prejudiciului suferit de reclamant, a faptei ilicite săvârșite de pârâtul M. F., a legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciu, a vinovăției în săvârșirea faptei, vinovăție ce îmbracă forma culpei, precum și răspunderea societății pârâte în calitate de asigurător al persoanei vinovate, în temeiul art. 54 și 55 raportat la art. 49 din Legea 136/1995, instanța va analiza în continuare întinderea prejudiciului.
Pentru acordarea efectivă a daunelor morale este important ca între victimă și cel care reclamă prejudiciul moral să fi existat puternice legături de afectivitate și de familie, rezultate fie din conviețuire fie din legături personale constante, dovedite în cauză. Numai într-o astfel de situație se poate vorbi despre producerea unui prejudiciu de natură morală în sensul legii, mai precis a unuia de natură afectivă ce constă în lezarea gravă a sentimentelor de afecțiune provocate de moartea unei ființe dragi și foarte apropiate. Conform practicii judiciare, cuantificarea prejudiciului moral se face prin apreciere în urma raportării la consecințele negative suferite de persoana vătămată pe plan psihic, intensitatea cu care au fost percepute consecințele decesului și măsura în care a fost afectată situația sa familiară și socială. Totodată, în mod evident, daunele morale acordate efectiv nu trebuie să reprezinte un mijloc de îmbogățire nejustificată a persoanei vătămate, ci o modalitate de reparare a prejudiciului suferit.
În speță, este fără dubiu că reclamantul, fiu al victimei accidentului rutier produs din culpa pârâtului M. F., a avut de suferit în plan afectiv și că nimic nu-i va putea înlocui pierderea unui membru de familie atât de neașteptat și într-un mod atât de tragic.
Pe lângă durerea ce se poate prezuma ca fiind încercată de reclamant pentru decesul mamei sale, instanța va mai avea în vedere proba testimonială administrată în cauză, din care rezultă că relațiile de familie dintre reclamant și mama sa s-au desfășurat în absența unor legături afective puternice, de natura celor statornicite cu părinții, acestea fiind unele obișnuite, cei doi locuind și gospodărindu-se separat, fără a avea preocupări constant comune, reclamantul nefiind foarte puternic afectat de decesul mamei (f.52).
În vederea întinderii despăgubirilor, instanța va avea în vedere și faptul că reclamantul nu s-a constituit parte civilă în procesul penal derulat pentru sancționarea celui vinovat de decesul mamei sale, proces în care soțul și nepoata victimei au fost despăgubiți cu suma totală de 150.000 lei cu titlu de daune morale, în aprecierea cuantumului acestor despăgubiri avându-se în vedere tocmai pierderea grea suferită de familie. Fără a pune la îndoială durerea pricinuită de reclamant prin decesul mamei sale, se observă că prezenta acțiune în acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul moral afectiv suferit a fost promovată la data de 06.08.2013, deci la peste doi de la producerea accidentului rutier soldat cu decesul mamei, timp care, deși nu va șterge niciodată amintirea ei sau durerea provocată, prin curgerea lui ireversibilă, atenuează încet, încet durerea provocată. Din această perspectivă, prin raportare și la daunele morale acordate soțului și nepoatei victimei în procesul penal, instanța apreciază că introducerea prezentei acțiuni la peste doi ani de la producerea accidentului și la peste zece luni de la finalizarea procesului penal, nu mai poate justifica și legitima trauma sufletească la aceeași intensitate ca la momentul aflării tragicului eveniment.
Ca atare, față de cele ce preced și statuând în echitate, instanța apreciază că suma de 5.000 lei acordată cu titlu de daune morale este de natură a acoperi în mod rezonabil prejudiciul moral suferit de reclamant ca urmare a decesului mamei sale, fără a reprezenta o modalitate de îmbogățire a acestuia, astfel că, în aplicarea art. 998 vechiul Cod civil și art. 49 din Anexa 1 la Ordinul CSA nr. 5/2010 (incident la data producerii accidentului), va admite în parte acțiunea și va obliga pârâta asigurător la plata acestei sume către reclamant.
În fine, cât privește apărările pârâților, se reține că vocația la despăgubiri este recunoscută tuturor membrilor familiei, fără a avea importanță gradul de rudenie, iar faptul că asigurătorul a fost obligat deja la plata unor despăgubiri morale față de soțul și nepoata victimei, nu exclude dreptul reclamantului, fiu al defunctei, de a solicita și el repararea prejudiciului nepatrimonial suferit ca urmare a decesului mamei, după cum nici faptul că printr-o hotărâre anterioară s-au acordat unor rude daune morale într-un anumit cuantum, nu îndreptățește alte rude la obținerea aceluiași cuantum, aceste aspecte reprezentând o apreciere individuală a legăturilor de familie și de afectivitate între fiecare rudă a defunctei și defunctă.
Văzând că nu se pune problema cheltuielilor de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul I. D. T. (CNP_), cu domiciliul procesual ales în A., Calea A. V., ., ., în contradictoriu cu pârâții M. F. (CNP_) cu domiciliul în Șiria, .. 327, județul A. și . Reasigurare SA (CUI_), cu sediul în Voluntari, Șoseaua București Nord, nr. 10, județul Ilfov și în consecință.
Obligă pârâta . Reasigurare SA să plătească reclamantului suma de 5.000 lei, reprezentând daune morale.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședință publică, azi 27 noiembrie 2013.
Președinte, Grefier,
C. BrancRamona M.
CB/RM/23.12.2013/ 5 ex. din care 3 ex. se comunică cu:
- I. D. T. – A., Calea A. V., ., .
- M. F. – Șiria, .. 327, județul A.
- . Reasigurare SA – Voluntari, Șoseaua București Nord, nr. 10, județul Ilfov
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1126/2013. Judecătoria... | Suspendare provizorie. Încheierea nr. 4821/2013. Judecătoria ARAD → |
|---|
