Sechestru asigurător. Sentința nr. 6854/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6854/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 11-11-2013 în dosarul nr. 8568/55/2013
ROMANIA
JUDECATORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6854
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2013
Președinte: C. F. M.
Grefier: I. M.
S-a luat în examinare cererea formulată de reclamanta D. M., în contradictoriu cu pârâtul T. I. R., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se prezintă reclamanta, asistată de avocat C. L., din Baroul A.; pârâtul, asistat de avocat A. Ș., din Baroul A. și martorii A. D.-S. și T. C. C. L..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Cererea este legal timbrată cu suma de 2.290 lei – reprezentând taxă judiciară de timbru și suma de 5 lei – reprezentând timbru judiciar.
Conform dispozițiilor legale se audiază martorii A. D.-S. și T. C. C. L., ale căror declarații se consemnează și se atașează la dosar.
Reprezentantul reclamantei arată că aceasta poate face dovada că în momentul plecării pârâtului din imobil, cheltuielile nu erau achitate la zi. Cheltuielile nu fac obiectul cauzei, dar solicită un termen pentru a avea posibilitatea de a depune la dosar dovada că la plecarea pârâtului au rămas datorii de mii de euro.
Reprezentantul pârâtului se opune acordării unui termen în vederea administrării acestei probe, precizând că dacă era o datorie de mii de euro, ar fi fost solicitată prin acțiune.
Instanța respinge cererea formulată de reprezentantul reclamantei ca fiind neconcludentă.
Reprezentantul pârâtului arată că deține înscrisuri prin care poate demonstra că imobilul unde a locuit pârâtul a fost dat în închiriere.
Reprezentantul reclamantei se opune depunerii acestor înscrisuri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară terminată faza probatorie și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată. Acesta arată că între părți s-a încheiat un contract în formă scrisă, s-au stabilit clauze concrete, iar orice modificare se face în scris, nu verbal. De asemenea, menționează că nu s-a făcut dovada plății chirie, iar mărturie s-a depus de către doi veri ai pârâtului. Chiria nu este cea menționată de martori, iar această discuție cu microfoanele este total diferit văzută de cei doi martori propuși de către pârât. Faptul că s-a făcut prelungirea nu se poate justifica, declarațiile martorilor sunt superflue.
Reprezentantul pârâtului solicită respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosar dovada achitării onorar avocat. Acesta arată că pârâtul va susține cuvântul pe fond.
Pârâtul arată că inițial, contractul s-a desfășurat aproape normal în prima parte. Martorii sunt cei care au fost de față. Acesta precizează că în noiembrie, contractul s-a semnat sub amenințare, spunându-i-se de către reclamantă că dacă nu semnează, trebuie să plece imediat; chiria era plătită, au fost cazuri în care a plătit pe o lună, dar și pe 2-3 luni. Pârâtul precizează că i s-a spus că poate pune în contract ce clauză vrea. Există o convorbire telefonică din 25.06. care este înregistrată, convorbire în care reclamanta îl amenință că a avut microfoane în casă. În concluzie, pârâtul consideră că nu are nicio vină.
INSTANȚA
În deliberare asupra cauzei, constată următoarele.
Constată că prin cererea înregistrată la Judecătoria A. la data de 05.06.2013, sub nr. de dosar_, reclamanta D. M. a chemat în judecată pe pârâtul T. I. R., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 9.600 euro – reprezentând 41.952 lei la data introducerii acțiunii, din care suma de 9.000 euro – reprezentând chirie restantă în baza contractului de închiriere nr. 527/21.11.2012 și suma de 600 euro – reprezentând penalizare de 100 euro aferentă celor 6 (șase) rate de chirie restantă, cu cheltuieli de judecată. De asemenea, aceasta a solicitat, în temeiul art. 951 Cod proc. civ., înființarea unui sechestru asigurător până la concurența sumei de 9.600 euro asupra imobilului proprietatea pârâtului, imobil situat în A., .. 88 A1, top_, compus din teren intravilan în suprafață de 1837 mp, înscris în CF nr._ A., top_.
Cererea de sechestru asigurător a fost admisă prin Încheierea nr. 3627 din data de 07 iunie 2013 dată în camera de consiliu, pronunțată de Judecătoria A., stabilindu-se în sarcina reclamantei o cauțiune în cuantum de 2597,6 lei – ce a fost achitată în data de 13.06.2013 cu recipisa de consemnare nr._/1.
În motivarea cererii se arată că la data de 07.01.2011s-a încheiat între părți contractul de închiriere nr. 235, având ca obiect folosința imobilului situat în A., .-49, jud. A., pe o perioadă până în luna ianuarie 2013.
La data de 21.11.2012, înainte de expirarea termenului, reclamanta arată că a încheiat cu pârâtul contractul de închiriere nr. 527, prin care s-a convenit de către părți prelungirea contractului din ianuarie 2013 până în 30 iunie 2013; iar prin Actul adițional din data de 14.12.2012 s-a modificat cuantumul chiriei la suma de 1500 euro lunar.
Reclamanta precizează că, deși la începutul colaborării între părți relațiile contractuale s-au desfășurat normal (în perioada ianuarie 2011 – decembrie 2012), începând cu anul 2013, pârâtul nu a mai achitat niciuna din tranșele de chirie stabilite pentru lunile ianuarie – iunie 2013, înregistrând un debit de 9000 euro pentru această perioadă. În baza convenției părților, conform art. C litera b) din contractul nr. 527/2012, pârâtul trebuie să achite și o penalitate în cuantum de 600 euro. În susținere se invocă și dispozițiile art. 1796 lit. b) Cod civil.
În drept se invocă dispozițiile art. 1796 lit. b Cod civ.; art. 1350 Cod civ.; art. 951, art. 952 alin. 1 și art. 953 alin. 3 Cod proc. civ., art. 453 Cod proc. civ.
În probațiune se depun înscrisuri conforme cu originalul, și anume: extras CF, contract de închiriere nr. 235 din data de 07.01.2011, contract de închiriere nr. 527 din data de 21.11.2012, act adițional din data de 14.12.2012.
În data de 05.07.2013, pârâtul a depus întâmpinare la dosar, prin care a solicitat respingerea cererii, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea întâmpinării se arată că raportul contractual între părți a fost încheiat în data de 07.11.2011; iar în data de 21.11.2012, reclamanta i-a solicitat pârâtului încheierea unui contract prin care să se prelungească durata contractului care ar fi expirat la data de 07.01.2013. Întrucât avea niște nemulțumiri legate de locuință și de menținerea chiriei la un nivel foarte ridicat, pârâtul a acceptat prelungirea cu 6 luni a contractului, dar a solicitat introducerea unei clauze în contract – la art. 2 lit. d), înțelegându-se cu reclamanta ca, în situația în care nu va mai plăti chiria, contractul să fie desființat, fără a fi necesară altă formalitate.
În luna decembrie 2012, pârâtul arată că i-a solicitat reclamantei să ia măsuri pentru asigurarea bunei și liniștitei folosințe a imobilului închiriat, dat fiind faptul că la imobilul învecinat – aflat tot în proprietatea reclamantei, chiriașii au amenajat o crescătorie ilegală de câini, care perturba liniștea și producea un miros pestilențial. În urma acestui reproș și a refuzului reclamantei de a lua măsuri, între părți au apărut discuții contradictorii. Deși inițial reclamanta a acceptat o diminuare a chiriei – consemnată în Actul adițional din data de 14.12.2012, a început să folosească un ton amenințător; comunicându-i pârâtului că a instalat microfoane în casă și că știe multe lucruri despre acesta, informații pe care le va folosi împotriva sa dacă pune capăt contractului. La acel moment, pârâtul precizează că îi achitase deja reclamantei suma de 1000 euro din chiria aferentă perioadei 07.01.2013 – 07.02.2013, împrejurare care rezultă din mențiunea olografă adăugată pe actul adițional din data de 14.12.2013, potrivit căreia reclamanta accepta ca ultima parte de 500 euro din chiria de 1500 euro să fie achitată până la data de 07.02.2013, în loc de 27.12.2012.
Având în vedere cele relatate, pârâtul arată că la data de 03.01.2013, cu ocazia plății ultimei rate de 500 euro, i-a comunicat reclamantei că această sumă este ultima pe care o achită, întrucât dorește să înceteze raportul contractual. Reclamanta și-a exprimat nemulțumirea, dar a afirmat că acceptă și că pârâtul se poate muta, lucru ce a fost realizat în cursul lunii ianuarie 2013. La data de 30.01.2013, pârâtul precizează că a predat cheile imobilului. Comportamentul agresiv al reclamantei a revenit, însă, după introducerea prezentei acțiuni.
În concluzie, pârâtul apreciază că pretențiile de plată a chiriei aferente perioadei 07.01.2013 – 07.02.2013 sunt neîntemeiate, plata fiind efectuată; iar după data de 07.02.2013, pretențiile sunt neîntemeiate întrucât reclamanta a scos imediat spre închiriere imobilul în cauză pe internet.
În drept se invocă dispozițiile art. 1786 lit. c) Cod civil.
În data de 11.10.2013, reclamanta a depus la dosar note de ședință, prin care a solicitat respingerea apărărilor pârâtului și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Referitor la clauza prevăzută la art. 2 lit. d) din contract, reclamanta precizează că este vorba de o clauză în favoarea proprietarului, și nu a chiriașului. Aceasta arată că nu corespunde adevărului faptul că imobilul învecinat îi aparține sau că vecinii ar avea 30-40 de câini, aceștia având doar patru. De asemenea, vecinii i-au comunicat reclamantei că nu au primit nicio reclamație din partea pârâtului.
Reclamanta arată că diminuarea chiriei a fost acceptată motivat de scăderea pieței imobiliare, nu raportat la numărul de câini din vecini. Amenințările la care face referire pârâtul nu au existat și nici nu s-a achitat vreo sumă din chirie, astfel cum susține acesta.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele.
La data de 07.01.2011 s-a încheiat între reclamanta D. M. și pârâtul T. I. R., contractul de închiriere nr. 235, având ca obiect folosința imobilului situat în A., .-49, jud. A., pe o perioadă până la data de 07.01.2013 pentru care s-a stabilit o chirie lunară în cuantum de 1250 Euro.
Prin contractul de închiriere nr. 527 din data de 21.11.2012 încheiat de părți având ca obiect folosința aceluiași imobilul situat în A., .-49, jud. A., s-a prevăzut că se încheie pe o durată fixă de până la data de 30.06.2013 pentru care s-a stabilit o chirie lunară în cuantum de 1750 Euro, iar prin Actul adițional din data de 14.12.2012, la contractul de închiriere nr. 527 din data de 21.11.2012, părțile au prevăzut o modificare a punctului C. vizând „Chiria. Modalități de plată”, respectiv s-a stabilit o chiriei lunară în cuantum de 1500 Euro/lună, din care chiria aferentă lunii ianuarie 2013,urmând a fi plătită în trei rate egale de 500 Euro până în data de 14.12.2012, 500 Euro până în data de 21.12.2012, și 500 Euro până în data de 27.12.2012, iar chiria aferentă lunilor februarie, martie, aprilie, mai, iunie 2013 în valoare de câte 1500 Euro/lună, va fi plătită pentru luna februarie în data de 15.01.2013, pentru luna martie, în data de 07.02.2013, pentru luna aprilie, în data de 07.03.2013, pentru luna mai, în data de 07.04.2013, pentru luna iunie, în data de 07.05.2013
Din declarația martorului T. C. C. L. rezultă că pârâtul T. I. R., a închiriat imobilul situat în A., .-49, jud. A., cu începere din anul 2011 până în ianuarie 2013, când a plecat, părăsind locuința închiriată, în prezența martorului când a predat și cheile reclamantei, deoarece nu a mai suportat condițiile impuse de reclamantă, și deranjul creat de circa 30 de câini rasa Rotwailer situați la imobilul din vecinătate care aparține tot reclamantei. Martorul mai declară că i s-a plâns pârâtul de faptul că pentru banii plătiți cu titlu de chirie nu are justificare cu chitanțe, iar la momentul când pârâtul a părăsit locuința închiriată, nu s-a discutat nimic despre chirie, reclamanta nu a spus că pârâtul ar mai datora chirie, ci, reclamanta i-a spus pârâtului că poate să plece, că are cunoștință despre activitatea pârâtului, fiind de acord cu încetarea contractului de închiriere.
Martorul A. D. S. declară că are cunoștință de faptul că pârâtul T. I. R., a închiriat o locuință de la reclamantă în baza unui contract ce viza perioada ianuarie 2011 - ianuarie 2013, și deși la finele lunii noiembrie 2012 s-a prelungit contractul de a închiriere pe un termen de în cursul lunii ianuarie 2013, pârâtul a plecat din locuința închiriată datorită cuantumului chiriei care era prea mare, a fost de față când reclamanta i-a spus pârâtului că poate să plece când vrea din locuință cu condiția să plătească chiria ceea ce s-a și întâmplat, că știe multe despre pârât, pârâtul a înștiințat-o pe reclamantă la începutul lunii ianuarie 2013 de faptul că dorește să părăsească locuința, la finele lunii ianuarie 2013 când a plecat pârâtul avea făcută plata la zi aferentă lunii ianuarie 2013, iar în două sau trei împrejurări martorul a asistat când pârâtul a plătit chiria, însă nu i s-a eliberat vreo chitanță de către reclamantă căreia i s-a făcut plata.
Față de prevederile art. 3 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009, respectiv art. 6 alin. 2 din Legea nr. 287/2009 Republicată privind Codul Civil, actele și faptele juridice săvârșite înainte de . civil, nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau săvârșirii lor, în cauză astfel că în sunt incidente dispozițiile legale în vigoare la data încheierii actului juridic ,respective prevederile Noului cod civil .
În cauză sunt incidente prevederile art. 1350 și 1796 litera b din Cod civil.
Conform prevederilor art. 1350 Cod civil, privitor la Raspunderea contractuala
(1) Orice persoana trebuie sa isi execute obligatiile pe care le-a contractat.
(2) Atunci cand, fara justificare, nu isi indeplineste aceasta indatorire, ea este raspunzatoare de prejudiciul cauzat celeilalte parti si este obligata sa repare acest prejudiciu, in conditiile legii.
(3) Daca prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre parti nu poate inlatura aplicarea regulilor raspunderii contractuale pentru a opta in favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile.
Conform prevederilor art. 1796 litera b Cod civil, privitor la Obligatiile locatarului Locatarul are urmatoarele obligatii principale: b) sa plateasca chiria in cuantumul si la termenul stabilite prin contract.
Întrucât din probele administrate rezultă faptul că pârâtul T. I. R., care a închiriat imobilul situat în A., .-49, jud. A., cu începere din data de 07.01.2011 până la finele lunii ianuarie 2013, când a plecat, părăsind locuința închiriată, pentru chiria aferentă lunii ianuarie 2013 nu a făcut dovada plății contravalorii acestei chirii, astfel că în temeiul prevederilor art. 1350 coroborat cu art. 1796 litera b din Cod civil va obliga pârâtul la plata sumei de 1300 euro reprezentând pretenții, respectiv 1200 euro – contravaloarea chiriei aferentă lunii ianuarie 2013 și 100 euro – reprezentând penalități respingând cererea pentru diferența pretențiilor în sumă de 7800 euro reprezentând chirie, și 500 euro reprezentând penalități, deoarece nu a mai folosit imobilul și întrucât nu a mai avut bunul în locație, nu mai subzistă obligația prevăzută de art. 1796 litera a )Cod civil.
În temeiul prevederilor art.453 Cod procedură civilă va obliga pârâtul la plata sumei de 306 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamanta D. M., domiciliată în A., ., jud. A., având CNP_, în contradictoriu cu pârâtul T. I. R., domiciliat în Ineu, Calea Republicii, nr. 58, ., etaj 1, ..
Obligă pârâtul la plata sumei de 1300 euro reprezentând pretenții, respectiv 1200 euro – contravaloarea chiriei aferentă lunii ianuarie 2013 și 100 euro – reprezentând penalități și la plata sumei de 306 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Respinge cererea pentru diferența pretențiilor în sumă de 7800 euro reprezentând chirie, și 500 euro reprezentând penalități.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică din 11.11.2013.
Președinte, Grefier,
C. F. M. I. M.
Red./Tehnored./CFM/IM/12.12.2013
4 ex./2ex. se .>Se comunică cu:
- reclamanta D. M., domiciliată în A., ., jud. A. - pârâtul T. I. R., domiciliat în Ineu, Calea Republicii, nr. 58, ., ., jud. A.
Emis 2 .>
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 1378/2013.... | Partaj judiciar. Sentința nr. 4200/2013. Judecătoria ARAD → |
|---|
