Actiune in regres. Sentința nr. 3657/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3657/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 4370/55/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3657
Ședința publică din data de 25 iunie 2015
Președinte: E. D. B.
Grefier: G. M. P.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul M. A. prin Primar în contradictoriu cu pârâta C. de A. Canal A. SA, având ca obiect acțiune în regres.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta pârâtei, consilier juridic G. S., lipsă fiind reprezentantul reclamantei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța invocă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei A. având în vedere că în speță raportul juridic dintre părți este reprezentat de un contract de delegare de gestiune, reglementat de Legea 241/2006 și Legea 51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice.
Reprezentanta pârâtei arată că lasă la aprecierea instanței.
Față de dispozițiile art. 131 C.p.civ., instanța reține cauza spre soluționarea excepției.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Deliberând, constată că, prin cererea înregistrată la această instanță, la data de 26.03.2015 sub număr de dosar_, reclamantul M. A. prin Primar în contradictoriu cu pârâta C. de A. Canal A. SA a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să oblige pârâta la plata sumei de 51.056 lei, din care_,5 lei reprezentând despăgubiri și 4177,5 lei cheltuieli de judecată pe care le-a achitat numitului C. I., conform sentinței civile nr. 2386/19.05.2014 pronunțată de Judecătoria A. menținută prin decizia civilă nr. 257/16.10.2014 a Tribunalului A. în dosarul nr._ .
În motivare reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr. 2386/19.05.2014 a Judecătoriei A., pronunțată în dosar nr._, a fost admisă cererea reclamantului C. I., fiind obligați în solidar, potrivit art. 1003 vechiul Cod civil, M. A. și C. de A. A. SA la plata despăgubirilor în cuantum de 93.757 lei către cel dintâi.
Instanțele de judecată au stabilit în dosarul nr._ faptul că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege cu privire la angajarea răspunderii civile a Municipiului A., în calitate de proprietar al bunului de la acea vreme – comitent, în raport cu compania de A. A. SA – prepus, urmare a contractelor de întreținere încheiate între părți, stabilind că în cazul Municipiului A. sunt îndeplinite condițiile răspunderii pentru fapta lucrului, fiind dovedită legătura de cauzalitate dintre fapta lucrului – prepusului – și prejudiciul, iar în cazul companiei de apă A. SA faptul că este răspunzătoare pentru fapta proprie, fiind autoarea faptei cauzatoare de prejudiciu.
Reclamantul apreciază că dreptul la acțiune în regres, ca urmare a plății pagubei cauzată victimei, se justifică prin aceea că:
a) comitentul nu răspunde pentru fapta sa proprie, ci pentru fapta altuia, în locul și pentru prepusul său vinovat, nu alături e el, chiar dacă recunoaște că această răspundere este fundamentată pe o prezumție de culpă în raporturile cu victima;
b) comitentul are numai rolul de garant în vederea proteguirii intereselor victimei, care, datorită acestor dispoziții de favoare, poate obține cât mai urgent și integral acoperirea pagubei ce i s-a cauzat;
c) în raporturile cu prepușii, comitentul nu are poziția unui debitor solidar, nefiindu-i aplicabile dispozițiile art. 1052 și 1053 C.civ.;
d) Ca urmare a plății efectivea daunei, comitentul se subrogă în drepturile victimei, având dreptul să pretindă de la prepusul vinovat restituirea întregii sume plătite (art. 1108 pct. 3 C.civ.).
În altă ordine de idei Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că dispozițiile art. 1000 alin. 3 C.civ. (art. 1373 NCC) referitoare la răspunderea comitetului pentru faptele prepușilor instituie un caz de răspundere pentru fapta altuia și o solicitare specifică între comitent și prepus, stabilite exclusiv în beneficiul victimei.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1384 – 1386 Cod civil, iar în probațiune a depus la dosar, în copie, expertiza tehnică efectuată în dosarul nr._, adresa nr. 4483/25.10.2010 emisă de Inspectoratul de Stat în Construcții, adresa nr. 8558 emisă de pârâtă, sentința civilă nr. 2386/19.05.2014 a Judecătoriei A..
Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii în regres ca netemeinică și nelegală și să mențină obligația de plată în solidar, la nivelul normelor stabilite la instanța de fond în sarcina acestora, prin sentința civilă nr. 2386/19.05.2014 a Judecătoriei A., menținută prin decizia civilă nr. 257/16.10.2014 a Tribunalului A., în dosarul nr._ .
Reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de pârâtă ca nefiind conforme cu realitatea și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Analizând excepția de necompetență materială invocată, prin prisma prevederilor legale, a susținerilor părților, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2386/19.05.2014 a Judecătoriei A., pronunțată în dosar nr._, a fost admisă cererea reclamantului C. I., fiind obligați în solidar, potrivit art. 1003 vechiul Cod civil, M. A. și C. de A. A. SA la plata despăgubirilor în cuantum de 93.757 lei către cel dintâi.
S-a reținut că M. A. răspunde în temeiul art. 1000 al. 1 vechiul Cod civil, iar C. de A. Canal A. SA, în temeiul art. 998-999 C.civ., pentru fapta proprie, reținându-se totodată că acesteia din urmă îi fusese delegată gestiunea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare, respectiv existența unui contract de delegare de gestiune, potrivit dispozițiilor art. 20-25 din Legea nr. 241/2006, ale cărei dispoziții se completează cu cele ale Legii nr. 51/2006.
Reclamantul își motivează acțiunea în regres pe dispozițiile art. 1373 Noul Cod Civil, invocând așadar dreptul de regres al comitentului împotriva prepusului, drept izvorât din raportul juridic existent între aceștia, în speță, fiind vorba de un contract de delegare de gestiune, reglementat așa cum deja s-a arătat de L 241/2006 și L 51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice, care la art. 51 al. 4 prescrie că: „Soluționarea litigiilor dintre unitățile administrativ-teritoriale sau, după caz, dintre asociațiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice și operatori în legătură cu atribuirea, încheierea, executarea, modificarea și încetarea contractelor de delegare a gestiunii, precum și a celor privind acordarea de despăgubiri se realizează potrivit prevederilor Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Cererea se introduce la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărui competență teritorială se află sediul operatorului.”
Ori, având în vedere aceste dispoziții legale, reținând că nu este competentă să soluționeze raportul juridic dintre unitatea teritorială administrativă și operatorul ce are gestiunea serviciului public de alimentare cu apă, instanța se declară necompetentă cu consecința trimiterii cauzei secției de contencios administrativ a Tribunalului A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Declină competența de soluționare a cererii formulate de reclamant M. A. prin Primar cu sediul în A., ., jud. A. în contradictoriu cu pârâta C. de apă Canal A. SA cu sediul în A., .. 2-4, jud. A. (CUI_, J02/110/21.02.1991), în favoarea Tribunalului A. Secția de C. Administrativ și Fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din data de 25.06.2015.
Președinte Grefier
E. D. B. G. M. P.
Red./dact. EDB./GMP/03.07.2015
4 ex./2 ex. se comunică cu:
M. A. prin Primar cu sediul în A., ., jud. A.
C. de apă Canal A. SA cu sediul în A., .. 2-4, jud. A.
Exp. 2 .>
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 3624/2015. Judecătoria ARAD | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3654/2015. Judecătoria... → |
|---|
