Contestaţie la executare. Sentința nr. 3654/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3654/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 142/55/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3654
Ședința publică din data de 25 iunie 2015
Președinte: E. D. B.
Grefier: G. M. P.
S-a luat în examinare, contestația la executare formulată de contestatorii I. D., S. V., S. F. și . în contradictoriu cu intimatul Z. S..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta contestatorilor, av. M. O., lipsă fiind părțile.
Contestația este legal timbrată cu 1000 lei taxă judiciară de timbru în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. 2 din OUG. 80/2013.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată depusă la dosar, cerere din partea apărătorului intimatului, transmisă prin fax la data de 25.06.2015, prin care solicită îndeplinirea procedurii de citare cu intimatul la domiciliul acestuia, apreciind că prezența sa în instanță nu suplinește viciul necitării pârâtului.
Reprezentanta contestatorilor depune la dosar un set de înscrisuri și solicită respingerea cererii formulată de apărătorul intimatului dat fiind că la dosar există delegația de reprezentare a pârâtului semnată de acesta și de avocatul său, precum și o întâmpinare, ceea ce infirmă susținerile d-nei av. L. D. privind nelegala citare a intimatului. În opinia sa, reprezentanta intimatului, în măsura în care intimatul nu i-ar fi avansat cheltuielile ocazionate cu transportul la prezenta cauză, avea la îndemână posibilitatea rezilierii contractului de asistență juridică.
Instanța constată că împuternicirea avocațială existentă la dosar este semnată atât de intimat cât și de apărătorul său, iar acesta din urmă a formulat întâmpinare și s-a prezentat la termenul de judecată din data de 15.06.2015 în apărarea intereselor clientului său, iar în condițiile în care nu invocă și nu face dovada survenirii rezilierii contractului de asistență judiciară, nu se justifică citarea părții pe care o reprezintă, prezumându-se că are cunoștință de proces, așadar, apreciind netemeinice motivele invocate de d-na avocat L. D., respinge cererea.
Reprezentanta contestatorilor solicită acordarea cuvântului pe fond, nemaiavând alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța, în temeiul art.244 alin.1 Noul Cod procedură civilă, declară încheiată cercetarea procesului și conform prevederilor art.244 alin.3 și art.392 Noul Cod procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Reprezentanta contestatorilor solicită admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulată, cu consecința anulării actelor de executare emise în dosarul execuțional1500/2014 al B. Siegmeth R.. Cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată la această instanță la data de 08.01.2015 sub nr. de dosar_, I. D., S. V., S. F. și . în contradictoriu cu intimatul Z. S. au solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 1500/2014 al B. Siegmeth R..
În motivare, contestatorii au arătat că prin încheierea din data de 15.12.2014, executorul judecătoresc a admis în partea cererea creditorului Z. S. și în consecință a obligat debitorii contestatori să pună la dispoziția creditorului spre consultare actele contabile ale societății .. De asemenea, a dispus obligarea contestatorilor la plata către creditor a cheltuielilor de judecată în cuantum de 9.437,58 lei.
Executorul judecătoresc a emis, totodată, în cadrul aceluiași dosar execuțional o somație prin care le pune în vedere debitorilor ca în termen de 10 zile să pună la dispoziția creditorului actele contabile ale societății V. SRL aferente perioadei anilor 2006 – 2012 și de a achita suma de 23.505,58 lei compusă din 9.437,58 lei cheltuieli de judecată și 14.068 lei cheltuieli de executare silită.
În ceea ce privește obligația de a pune la dispoziția creditorului actele contabile ale ., contestatorii au invocat dispozițiile art. 702 al. 1 pct. 1 și art. 703 C.pr. civ., arătând că această obligație a fost executată benevol și cu bună credință anterior declanșării prezentei executări silite. Astfel, conform facturii emise de TNT expres . nr._, în data de 29.01.2014, debitorii au pus la dispoziția creditorului, expediind poștal, documentele existente în posesia acestora, conformându-se deciziei civile pronunțată de ICCJ București.
Referitor la cheltuielile de executare silită, contestatorii apreciază că nu datorează această sumă pornind de la premisele executării benevole a obligației reținute prin titlul executor, anterior demarării executării silite, iar pe de altă parte cuantumul acestor cheltuieli este vădit disproporționat având în vedere faptul că executarea obligației de a preda înscrisurile nu presupune o complexitate sporită a prestațiilor executorului și nici a cheltuielilor auxiliare inerente executării silite însăși.
În probațiune, contestatorii au depus la dosar dovada comunicării actelor contabile către creditorul Z. S., alte îsncrisuri.
Contestatorii au depus la dosar cerere de modificare a cererii de chemare în judecată (filele 19-21) prin care au solicitat și anularea tuturor actelor de executare silită emise de B. Siegmeth R. ulterior promovării contestației la executare. În acest sens, contestatorii au arătat că la data 15.01.2015 a fost emisă somația împotriva contestatorului I. D., căruia potrivit dispozițiilor art. 731 al. 1 coroborat cu art. 667 C.pr. civ i s-a pus în vedere ca în termen de o zi de la primirea somației să se conformeze dispozitivului titlului executoriu.
De asemenea, la data de 18.01.2015 a fost emis actul de executare silită împotriva aceluiași contestator prin care i s-a adus la cunoștință faptul că în conformitate cu prevederile art. 782 C.pr. civ, s-a procedat la înființarea popririi asupra pensiei acestuia până la încasarea sumei de 23.505,58 lei.
Conform somației emise în data de 15.01.2015 în sarcina debitorului I. D. a fost stabilită de către executorul judecătoresc obligația de plată a sumei de 23.505,58 lei, sumă compusă din 9.437,58 lei cheltuieli de judecată și 14.068 lei cheltuieli și onorariu executare silită, alte eventuale dobânzi și cheltuieli de executare silită ce se pot calcula până la recuperarea integrală a creanței.
Contestatorii apreciază că suma de 14.068 lei reprezentând cheltuieli de executare silită compuse din onorariu avocat (7000 lei), onorariu executor judecătoresc (6.648 lei) și cheltuieli de executare (620 lei) este excesiv de mare raportat atât la valoarea creanței de 9.437,58 lei reprezentând cheltuieli de judecată cât și complexitatea muncii prestate de către avocat și de executorul judecătoresc.
În ceea ce privește cuantumul onorariului de avocat, contestatorii solicită să se facă aplicabilitate dispozițiilor art. 451 al. 2 C.pr. civ. având în vedere pe de o parte că munca avocatului în reprezentarea clientului său într-un dosar de executare silită constă în redactarea unei cereri către B. și efectuarea unor eventuale deplasări la fața locului alături de executor, ceea ce în cazul de față nu se justifică, iar pe de altă parte, însuși intimatul creditor se află în culpă, contestatorii îndeplinindu-și benevol o parte din obligațiile reținute prin titlul executoriu anterior demarării executării silite.
În ceea ce privește cuantumul onorariului executorului judecătoresc, contestatorii consideră că acesta nu se încadrează în ordinul nr. 2550/2006 privind onorariile minimale sau maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești și cheltuielile ocazionate de executarea silită, apreciind că este exagerat de mare atât raportat la suma de 9.437,58 lei cât și la complexitatea cauzei și a îndeplinirii actelor de executare silită.
Referitor la înființarea popririi asupra pensiei debitorului contestator I. D. până la încasarea sumei de 23.505,58 lei, contestatorii apreciază că executorul judecătoresc urmărește de fapt să își asigure contravaloarea onorariului stabilit în dosarul execuțional nr. 1500/2014, acesta fiind singurul contestator, cetățean român, care beneficiază de pensie lunară de șa Casa de pensii.
Din modul în care au fost întocmite actele de executare silită comunicate băncii în vedrea reținerii sumelor de bani din contul contestatorului, nu este menționată în clar limita până la care se pot efectua aceste rețineri astfel cu se prevede la art. 728 al. 1 lit. b) C.pr. civ.
Intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care au invocat excepția de netimbrare a cererii de chemare în judecată, excepție asupra căreia a revenit la termenul de judecată din data de 04.05.2015 când, reprezentanta sa, av. L. D., a arătat că nu o mai susține.
Pe fond, intimatul a solicitat respingerea contestației la executare ca netemeinică având în vedere că decizia civilă nr. 153/2012 pronunțată de curtea de Apel Timișoara reprezentând titlul executoriu fost pusă în executare după mai mult de 2 ani de la data comunicării ei – 04.10.2012.
În ceea ce privește procesul verbal depus la dosar de contestatori prin care se pretinde că toate actele contabile ale societății au fost predate numitului B. I. în anul 2009, intimatul susține că în anul 2009 contestatorii au semnat o cesiune de părți sociale în favoarea numitului B. I., vânzând practic societatea acestei persoane și falsificând semnătura asociatului Z. S., pretinzând că în prezent întreaga contabilitate a societății este deținută de acesta.
Intimatul face trimitere la hotărârea nr. 1/20.01.2009 emisă de ., sentința civilă nr. 381/28.09.2010 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul A. și copia contractului de vânzare-cumpărare nr. 171/20.01.2009 prin care debitorii din prezenta cauză au vândut întreg patrimoniul societății fără știrea sau semnătura asociatului Z. S., unei alte societăți, . a cărei asociați sunt însuși contestatorii din prezenta cauză.
În ceea ce privește contestarea onorariilor de avocat și executor, respectiv a cheltuielilor de executare, intimatul apreciază că acestea sunt foarte mici în raport de valoarea debitului ce trebuie recuperat și vărsat la bugetul de stat ca și daune cominatorii dar și față de volumul imens de muncă ce trebuie depus pentru recuperarea actelor contabile ascunse sau distruse de către debitori.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile art. 205 C.pr. civ., iar în probațiune a depus la dosar, în copii, contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 171/20.01.2009 de BNP Veritas, hotărârea nr. 1/20.01.2009 emisă de ., sentința comercială nr. 381/28.09.2010 pronunțată de Tribunalul A., Secția comercială, certificat de grefă, decizia civilă nr. 153/2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, încheierea din data de 12.12.2014 emisă de B. Siegmeth R..
Contestatorii au depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care au arătat că din înscrisurile depuse la dosar rezultă faptul că aceștia s-au conformat dispozițiilor deciziei civile pronunțată de ICCJ București, anterior demarării actelor de executare efectuate de creditor în dosarul execuțional 1500/2014 al B. Siegmeth R.. În acest sens, contestatorii susțin că actele au fost expediate în Italia prin serviciul poștal TNT creditorului intimat, în data de 29.01.2014.
Față de apărările intimatului din întâmpinare, contestatorii au arătat că, în realitate, însuși creditorul Z. silvano este cel care prin atitudinea sa a cauzat atât societății V. SRL cât și debitorilor contestatori grave prejudicii materiale și morale. În acest sens, contestatorii susțin că la data de 21.06.2007, creditorul a încheiat cu ceilalți patru contestatori un antecontract de cesiune de părți sociale, prin care se obliga ca până la data de 20.12.2007 să chite acestora contravaloarea părților sociale pe care urma să le preia în cuantum de 5.600.000 euro. Deși termenul de îndeplinire a obligațiilor contractuale a fost prelungit, la cererea creditorului, prin actele adiționale încheiate la data de 14.12.2007, respectiv 30.01.2008, creditorul nu și-a respectat obligațiile reținute prin actele amintite.
În ceea ce priește contractul de vânzare cumpărare nr. 171/2009 depus în probațiune de intimata, contestatorii apreciază că acesta excede obiectului prezentei contestații la executare, iar referitor la afirmația intimatului privind falsificarea semnăturii asociatului Z. S., contestatorii susțin că aceasta nu este reală, în cadrul cercetării penale stabilindu-se faptul că semnătura aplicată în numele acestuia nu aparține contestatorilor.
În ceea ce privește daunele cominatorii invocate de intimat, constatatorii au invocat dispozițiile art. 1075 din vechiul Cod civil, precizând că acestea pot constitui dezdăunare pentru neîndeplinirea exactă a obligațiilor doar în cazul obligațiilor de a face sau de a nu face. Prin urmare, având în vedere că obligația principală reținută în dispozitivul hotărârii are ca obiect predarea unor documente, acordarea de daune cominatorii pe zi de întârziere este total nelegală și de altfel obligarea debitorilor la plata acestora nu poate fi pusă în executare atâta timp cât obligația principală este una de a da și poate fi dusă la îndeplinire pe calea executării silite.
În ceea ce privește volumul imens de muncă ce trebuie depus pentru recuperarea actelor contabile ascunse sau distruse de debitori, contestatorii susțin că în cadrul executării silite, munca avocatului în reprezentarea clientului său constă în redactarea unei cereri către biroul executorului ales și efectuarea unor deplasări la fața locului alături de executor, ceea ce în cazul de față nu se justifică.
De asemenea, contestatorii apreciază că nu se justifică nici cele 5 deplasări la sediul tribunalului A. pentru a intra în posesia actelor pe care reprezentanta creditorului le-a depus în probațiune și nici deplasările la sediul societății V. SRL din A., în vederea efectuării unor demersuri vizând executarea silită.
Se ai arată că, atât cuantumul onorariului avocațial cât și cel al executorului judecătoresc depășește suma urmărită, iar pe de altă parte, obiectul executării silite nu presupune un grad sport de complexitate a dosarului execuțional.
Intimatul I. D. a depus la dosar note de ședință prin care a invocat starea de proprietate comună solicitând anularea actelor de executare inițiate de B. Siegmeth R. referitoare executarea silită imobiliară a imobilului înscris în CF_, precizând că acest imobil nu este divizat în materialitatea sa, niciunul dintre proprietari nefiind titularul unei anumite fracțiuni din bun, aceștia stăpânind bunul împreună, fără ca dreptul acestora să fie fracționat în cote părți. Astfel, potrivit art. 818 alin. 1 și 2 C.pr. civ., numai bunurile personale, mobile sau imobile, ale debitorului urmărit pot face obiectul executării silite și numai în măsura necesară realizării drepturilor creditorilor.
Analizând probele administrate în cauză, prin prisma prevederilor legale și a susținerilor părților, instanța reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 153/2012 a Curții de Apel Timișoara Secția a II a Civilă, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul Z. S. fiind obligați pârâții, contestatori în prezenta cauză să îi pună la dispoziție spre consultare actele contabile ale societății pârâte . din perioada 2006-2012 și să îi plătească suma de 9437,58 lei cheltuieli de judecată.
La data de 15.12.2014 intimatul creditor formulează cerere de executare silită, înregistrată la B. Siegmeth R. din Timișoara sub nr. 1500/2014.
Se emite încheierea din 15.12.2014 de încuviințare a executării având obiect obligație de a face și recuperarea creanței sus arătate precum și încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare constând în 7000 lei onorariu avocat, 620 lei cheltuieli de executare și 6448 lei onorariu executor, în total, 14.068 lei.
Se susține de contestatori că și-au executat obligația de a face stabilită prin titlu executoriu, în dovedirea acestei susțineri depunând la dosar o factură emisă de TNT Romania SRL la data de 01.02.2014 pentru un serviciu de curierat cel are ca destinatar pe creditor, coletul expediat având o greutate de 0,100 kg, o adresă cuprinzând o listă cu acte contabile aferente anilor 2007, 2008 și o declarație autentică datată 12.02.2009 dată de numitul B. I. privind preluarea arhivei societății V. Concept SRL.
Instanța apreciază că nu pot fi reținute apărările contestatorilor, factura emisă de curier nefăcând dovada îndeplinirii obligației în discuție atâta timp cât conținutul coletului nu este declarat, mai mult, nu rezultă predarea coletului destinatarului – creditorul în cauză.
În altă ordine de idei, chiar dacă s-ar accepta ideea că documentele contabile enumerate în lista de la fila 12, nedatată, ar fi fost expediate creditorului, tot nu se poate reține îndeplinirea obligației stabilite prin hotărârea indicată, atâta timp cât nu se regăsesc și documente aferente anilor 2006, 2009-2012.
Declarația autentică dată de sus numitul B. I. este anterioară pronunțării deciziei Curții de Apel Timișoara și putea fi valorificată în cadrul acelui litigiu, în orice caz, starea de fapt ce rezultă din această declarație nu poate face dovada executării obligației stabilite prin titlul executoriu emis ulterior acesteia, astfel că nu va fi avută în vedere de instanță.
Așa fiind, reținând că nu s-a făcut dovada executării obligației de a face stabilită prin titlu executoriu, fiind de necontestat neexecutarea obligației de plată a sumei de 9437,58 lei, instanța apreciază temeinică și legală executarea silită pornită în dosarul 1500/2014.
În ceea ce privește completarea de acțiune, respectiv contestarea actelor de executare silită imobiliară, instanța reține că în CF_ A. a fost notată urmărirea silită doar asupra dreptului de proprietate al debitorului I. D., nicidecum asupra întregului imobil aflat în coproprietate, înscrierea fiind conformă situației de fapt și de drept, iar atâta timp cât nu s-a purces la scoaterea la licitație a imobilului aflat în codevălmășie, nu se poate reține încălcarea dispozițiilor art. 818 C.p.civ.
În ceea ce privește încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, instanța reține întemeiate criticile contestatorilor.
Astfel, având în vedere obiectul cererii de executare silită, anume obligația de a face, respectiv de a preda bunuri determinate și obligația de plată a creanței mai mică de 10.000 lei, se reține că raportat la onorariile minimale și maximale prevăzute de Ordinul MJ nr. 2505/2001, onorariul executorului pentru predarea bunurilor este minim 60 lei și maxim 2200 lei, iar pentru executări silite indirecte în raport de valoarea creanței, mai mică de 10.000 lei, onorariul minim este de 75 lei plus 2% din ce depășește 1000 lei, adică 243,75 lei, iar onorariul maxim de 10% din creanță, adică 943,75 lei.
Rezultă așadar că onorariul executorului în cuantum de 6448 lei este nejustificat de mare, motiv pentru care va fi redus de instanță la suma de 900 lei la valoarea medie a limitelor legale .
Executorul judecătoresc are dreptul la recuperarea cheltuielilor efectuate cu diversele acte de executare desfășurate de acesta, conform Hotărârii Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești nr. 2/2007. Astfel, potrivit acestei hotărâri, însă, conform art. 2 din această hotărâre, “Sumele încasate potrivit prezentei hotărâri se evidențiază în procese-verbale alături de cele ce reprezintă onorarii de executare, onorarii de avocați, onorarii de experți, precum și alte categorii de executare; potrivit art. 371^7 și art. 577 din Codul de procedură civilă, procesele-verbale constituie titluri executorii.”
Art. 577 din vechiul cod de procedură civilă, sus invocat, își are corespondent în noua reglementare în art. 889, care prescrie că „Despre îndeplinirea executării obligațiilor prevăzute în prezentul capitol, executorul va încheia un proces-verbal în condițiile art. 678, stabilind totodată cheltuielile de executare pe care urmează să le plătească debitorul.
(2) Procesul-verbal va fi comunicat părților, iar un exemplar va fi păstrat la dosarul de executare.
(3) Procesul-verbal constituie titlu executoriu în privința cheltuielilor de executare, stabilite în sarcina debitorului.”
Cum prin încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, cheltuielile de executare prevăzute de hotărârea UNEJ amintită, au fost estimate de executor la suma de 620 lei, neconstituind în acel moment o creanță certă, lichidă și exigibilă, în raport de dispozițiile art. 889 C.p.civ., din care rezultă că după executarea silită se va încheia un proces verbal ce va cuprinde cheltuielile de executare, instanța nu le va reține și nu le va include în cheltuielile de executare totale reduse conform celor de mai sus, nefiind în competența instanței de judecată a le cenzura, anterior calculării lor, de către executor, în raport de actele emise în concret, potrivit textului de lege sus citat ci, doar după stabilirea lor, la momentul încheierii executării, condiționat de contestarea lor.
În privința onorariului avocatului în faza de executare silită, în cuantum de 7000 lei, instanța îl apreciază nejustificat de mare în raport cu munca depusă de avocat și raportat la valoarea creanței, astfel că, în temeiul art. 452 al. 2 C.p.civ., îl va reduce la suma de 2000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorii I. D. cu domiciliul în A., ., jud. A. (CNP._), Di S. V. cu domiciliul în Italia, Via Tripoli, n._, Padova (PD), Di S. F., cu domiciliul în Italia, Via Crimea, nr. 19/Padova și . (J02/753,/2001 și CUI_) cu sediul în A., C-lea Radnei FN, Complex comercial, jud. A., cu sediul procesual în A., ., . în contradictoriu cu intimatul Z. S., cu sediul procesual ales la SCA L. D. în loc. Baia de A., ., jud. M..
Reduce cheltuielile de executare stabilite prin încheierea din 15.12.2014 emisă în dosar execuțional nr. 1500/2014 al B. Siegmeth R. de la 14.068 lei la 2900 lei ( 2000 lei onorariu avocat și 900 lei onorariu executor).
Obligă intimatul la plata sumei de 576 lei cheltuieli de judecată – taxă judiciară de timbru.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică din data de 25.06.2015.
Președinte Grefier
E. D. B. G. M. P.
Red./dact EDB./GMP/29.06.2015
7 ex./ 5 ex. se comunică cu:
I. D., Di S. V., Di S. F., și ., cu sediul procesual în A., ., .
Z. S., cu sediul procesual ales la SCA L. D. în loc. Baia de A., ., jud. M..
Exp. 5com./
un exemplar se va comunica B. Siegmeth R.
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 3657/2015. Judecătoria ARAD | Pretenţii. Sentința nr. 3530/2015. Judecătoria ARAD → |
|---|
