Contestaţie la executare. Sentința nr. 1738/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1738/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 06-04-2015 în dosarul nr. 91/55/2015
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal 3208
JUDECĂTORIA A.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1738
Ședința publică din 06 aprilie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: N. R.
Grefier: R. L. B.
S-a luat în examinare contestația la executare formulată de contestatoarea C. G. V. în contradictoriu cu intimat C. SA D. GENERALA DE DRUMURI ȘI PODURI TIMIȘOARA.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Grefierul expune referatul cauzei, după care se constată că la data de 06.04.2015 contestatoarea a depus prin registratura instanței note de ședință prin care solicită respingerea excepției necompetenței teritoriale a Judecătoria A., având în vedere că are domiciliul în județul A. în circumscripția Judecătoriei A..
Față de excepția de necompetență teritorială invocată de intimată, instanța o respinge, raportat la dispozițiile art. 650 Cod procedură civilă precum și a Deciziei Curții Constituționale nr. 348 din 17.06.2014, având în vedere și data formulării și înregistrării cererii de executare silită la B. -25.07.2014-și faptul că prin Decizia Curții Constituționale nr. 348 din 17.06.2014 s-a declarat neconstituțional art. 650 Cod civil, apreciază că Judecătoria A. este competentă să judece prezenta contestație la executare, raportat și la faptul că, contestatoarea avea domiciliul în ., jud. A. la data înregistrării cererii la executorul judecătoresc, astfel cum rezultă din verificarea bazei de date a Direcției pentru Evedența Persoanelor și Administrarea Bazei de Date din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.
Încuviințează înscrisurile depuse la dosar și nemaifiind alte cereri de formulat, probe de propus în cauză sau excepții de invocat, în baza art. 394, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată la această instanță la data de 06.0.2015 sub nr. de dosar_, contestatoarea C. G. V. (fosă Ș.) în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Direcția Generală de Drumuri și Poduri Timișoara, a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea actelor de executare silită efectuate de B. D. C. B. în dosarul execuțional nr. 1153/2014; să se constate că intervine suspendarea de drept a sancțiunii amenzii prevăzute în procesul verbal de contravenție, în temeiul art. 32 din OG. 2/2001, având în vedere că acesta a fost atacat cu plângere contravențională și să se constate necompetența executorului judecătoresc în efectuarea actelor de executare silită.
În motivare, contestatoarea a arătat că în baza procesului verbal de contravenție . nr._/26.07.2011, B. D. C. B. a deschis dosarul de executare nr. 1153/2014 și, urmare a încheierii de încuviințare a executării silite pronunțată de Judecătoria Petrișani, B. D. C. B. a emis o somație prin care solicită plata tarifului de despăgubire stabilit prin procesul verbal și cheltuielile de executare silită. Contestatoarea apreciază că toate actele de executare silită sunt nelegale, întrucât nu s-a ținut cont de faptul că titlul executoriu nu i-a fost comunicat.
Contestatoarea susține că a atacat procesul verbal de contravenție, solicitând instanței anularea acestuia ca urmare a intervenirii prescripției executării sancțiunilor aplicate pentru necomunicarea actului sancționator, invocând în acest sens dispozițiile art. 1 alin. 3 și art. 2 din Legea 144/2012.
Prin Legea nr. 144/2012 s fost abrogat art. 8 alin. 3 și 31 din OG. 15/2002, dispoziție legală care a constituit temei de drept pentru obligarea sa la plata despăgubirilor de 28 euro, creanță a cărei executare se solicită a fi încuviințată.
Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. Legea nr. 144/2012 este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile, astfel încât aceasta se va aplica retroactiv și contravenție săvârșite de debitor, chiar dacă această faptă a fost săvârșită înainte de . legii menționate.
În aceste condiții, dând eficiență principiului cu valoare constituțională al retroactivității legii contravenționale, contestatoarea apreciază că nu poate fi trasă la răspundere contravențională sau la o altă răspundere juridică derivată din săvârșirea contravenției respective, obligația de a plății suma de 28 de euro nemaiavând nici un suport legal în prezent.
Potrivit art. 20 alin. 1 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
De asemenea, alineatul 2 al art. 20 din Constituția României prevede expres că, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, cu prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În cauza D. P. contra României din 26.04.2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit cu valoare de principiu că statutul conferit Convenției în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture – din oficiu sau la cererea părților- prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale.
Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevede că „ exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație”.
În aceste condiții, art. 2 din Legea nr. 144/2012, care distinge intervenția anulării obligațiilor de plată a despăgubirilor în funcție de contestarea sau necontestarea în instanță a proceselor verbale până la . respectivei legi, introduce un tratament diferit în situații comparabile bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor verbale într-o anumită perioadă, o astfel de măsură nefiind justificată în nici un fel de motive obiective.
Astfel, în acord cu jurisprudența CEDO menționată, care constituie izvor de drept, și având în vedere dispozițiile art. 20alin. 2 din Constituție, constatând o aplicare discriminatorie a principiului retroactivității legii contravenționale mai favorabile, contestatoarea solicită înlăturarea aplicării în cauză a prevederilor art. 2 din Legea nr. 144/2012, întrucât aceste dispoziții sunt incompatibile cu art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel că demersurile efectuate de intimată pentru recuperarea acestor sume prevăzute ca tarife de despăgubire reprezintă acte de executare abuzive, care încalcă prevederile Legii nr. 144/2012.
Față de faptul că reclamanta-contestatoarea și-a schimbat domiciliul în 26.10.2012, și locuiește în ., invocă necompetența executorului judecătoresc în realizarea actelor de executare silită față de presupusa debitoare-contestatoare, raportat la prevederile art. 651 Cod procedură civilă.
În susținerea excepției contestatoarea a invocat și prevederile art. 9 din Legea 188/2000.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 439, art. 711 Cod procedură civilă, art. 14 din OG. 2/200, art. 1 și 2 din Legea nr. 144/2012, art. 15, art. 20 din Constituția României, iar în probațiune a depus la dosar copii de pe înscrisurile emise în dosarul execuțional nr. 1153/2014 al B. D. C. B., alte înscrisuri.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației la executare, arătând că procesul verbal . 11 nr._/26.07.2011 constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate, potrivit prevederilor art. 37 din OG 2/2001 iar contestatoarea nu a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal, potrivit art. 31 din OG 2/2001.
Intimata a mai arătat că potrivit art. 650 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executare, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, apreciind că instanța de executare în acest caz este Judecătoria Petroșani, invocând excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei A..
Contestatoarea a depus la dosar note scrise – fila 24, prin care a arătat că până în anul 2011 a locuit în loc. I., .. A, ., jud. Hunedoara, din anul 2011 s-a mutat la adresa din A., ., ., ., conform declarației certificată de Asociația de proprietari, iar din septembrie 2012 s-a mutat în comuna V., ., unde locuiește și în prezent.
Se mai arată că executarea silită a fost pornită la cererea creditoarei C. SA anterior datei de 24.09.2014, astfel cum rezultă din încheierea de încuviințare a executării silite.
Contestatoarea a depus la dosar note de ședință, prin care a solicitat respingerea excepției de necompetență teritorială a Judecătoriei A..
Intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei A., respinsă de instanța, iar pe fond a solicitat respingerea contestației la executare formulate.
S-a atașat copia certificată a dosarului execuțional.
Analizând probele administrate în cauză, prin prisma prevederilor legale și a susținerilor părților, instanța reține în fapt următoarele:
La data de 25.07.2014 s-a înregistrat sub nr. 4772 cererea de executare silită formulată de creditoarea C. SA prin DRDP Timișoara împotriva debitoarei S. G. V. în baza titlului executoriu constând în procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . 11 nr._/26.07.2011, încheiat de creditoare, la B. D. C. B. cu sediul în Petroșani.
Prin încheierea nr. 6050/CC/2014 din 30.07.2014, Judecătoria Petroșani a încuviințat executarea silită mobiliară, imobiliară și prin poprire, în acest dosar execuțional.
Toate actele de executare cu debitoarea au fost comunicate la adresa din I., ., adresă menționată în cuprinsul titlului executoriu.
Debitoarea a făcut dovada schimbării adresei de domiciliu din cartea de identitate a acesteia, reieșind că din data de 26.10.2012 aceasta are domiciliul în ., acesta fiind prin urmare, și la data sesizării organului de executare silită.
Ori, potrivit art. 651 alin. 1 C.p.civ., „ Dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de către executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel, după cum urmează:
a) în cazul urmăririi silite a bunurilor imobile, al urmăririi silite a fructelor prinse de rădăcini și al executării silite directe imobiliare, executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel unde se află imobilul;
b) în cazul urmăririi silite a bunurilor mobile și al executării silite directe mobiliare, executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel unde se află domiciliul sau, după caz, sediul debitorului;” iar potrivit art. 781 al. 1 C.p.civ., „Poprirea se înființează la cererea creditorului de către un executor judecătoresc al cărui birou se află în circumscripția curții de apel unde își are domiciliul sau sediul debitorul ori terțul poprit.”
A.. 4 al art. 651 C.p.civ prevede că, „Nerespectarea dispozițiilor prezentului articol atrage nulitatea necondiționată a actelor de procedură efectuate.”, sancțiune aplicabilă și în cazul nerespectării prevederilor art. 781 C.p.civ, potrivit alin. final al acestui articol. Fiind o nulitate necondiționată, expres prevăzută de lege, existența unei vătămări este prezumată de lege, potrivit art. 176 C.p.civ.
Instanța apreciază că sancțiunea aplicabilă nerespectării dispozițiilor referitoare la competența executorului este nulitatea absolută, norma juridică ocrotind un interes general.
Cum actele de executare silită efectuate în dosarul execuțional sus indicat s-au efectuat cu încălcarea normelor ce reglementează competența executorului judecătoresc, dat fiind domiciliul debitoarei la data sesizării organului de executare silită, precum și cel al terțului poprit, făcând aplicarea prevederilor legale sus enunțate, în temeiul art. 179 al. 1 C.p.civ., instanța urmează a anula toate actele de executare efectuate în dosarul execuțional indicat.
În atare condiții, celelalte critici aduse de contestatoare referitoare la valabilitatea tarifului de despăgubire cuprins în titlul executoriu nu vor fii analizate.
Văzând că nu se solicită cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea C. G. V. domiciliată în .. 126, Cod poștal_ în contradictoriu cu intimat C. SA D. GENERALA DE DRUMURI ȘI PODURI TIMIȘOARA cu sediul în Timișoara, .. 18, Cod poștal_ astfel:
Anulează actele de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. 1153/2014 al B. D. C. B..
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 06.04.2015.
Președinte Grefier
N. R. R. L. B.
Red./dact RN/24.04.2015
4 ex./2 ex. se comunică cu:
C. G. V., cu domiciliul în ., nr. 126, jud. A.
C. SA – DRDP Timișoara, cu sediul în Timișoara, .. 18, jud. T..
Exp.2 .>
| ← Rectificare carte funciară. Sentința nr. 1874/2015.... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
