Contestaţie la executare. Sentința nr. 3886/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3886/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 08-07-2015 în dosarul nr. 2941/55/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3886
Ședința publică din data de 08 iulie 2015
Președinte: A. - B. V.
Grefier: N. – G. B.
S-a luat în examinare cererea de chemare în judecată având ca obiect contestație la executare și întoarcerea executării silite formulată de contestatorul L. D. în contradictoriu cu intimata . București.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea este timbrată cu suma de 324,92 lei, în temeiul art. 10(2) din OUG 80/2013.
S-a făcut referatul cauzei, văzând concluziile părților, consemnate în încheierea dată în ședința publică din data de 01 iulie 2015, prin care s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi și care face parte integrantă din prezenta, instanța reține cauza spre soluționare.
I N S T AN Ț A
Constată că prin chemare în judecată înregistrată la această instanță sub nr._ /3886 formulată de contestatorul L. D. în contradictoriu cu intimata . București, s-a solicitat admiterea contestației la executare, desființarea tuturor actelor și formelor de executare dispuse în dosar ex. 2533/2014, repunerea părților în situația anterioară și restituirea sumelor încasate nelegal, în urma acestei executări, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea contestației pe cale de excepție, contestatorul a invocat excepția necompetenței teritoriale a executorului judecătoresc M. I., având în vedere faptul că sediul debitorului este în A., iar potrivit art. 651 C., se urmează domiciliul debitorului în circumscripția Curții de Apel Timișoara.
Tot pe cale de excepție contestatorul a invocat nulitatea executării întrucât nu i-au fost comunicate somația și titlul executoriu, în conformitate cu art. 666 alin. 1 și 2 C..
Contestatorul a invocat excepția prescripției dreptului de a obține executarea silită, deoarece în conformitate cu art. 765 C., aceasta se prescrie în termen de 3 ani de la data la care hotărârea judecătorească a devenit definitivă și executorie, respectiv data de 10.11.2010, iar cererea de executare silită a fost înregistrată la data de 30.07.2014.
Pe fond contestatorul a precizat că prin cererea de executare silită s-a solicitat plata sumei de 3164,37 lei, actualizate cu indicele inflației la care să se adauge suma de 692,49 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Contestatorul a arătat că având în vedere sentința civilă nr._/10.11.2010, pronunțată de Judecătoria Sector 1 București în dosar_/299/2009, în care nu a fost precizată nici o sumă care trebuie restituită, suma pretinsă la plată este o sumă arbitrar stabilită de intimată.
Mai mult, contestatorul arată faptul că intimata a solicitat și dobânda legală care însă nu a fost acordată prin această sentință.
În condițiile în care creanța nu este certă, contestatorul a arătat că înțelege să conteste și cuantumul cheltuielilor de executare ca fiind vădit mai mari decât cele legale.
În drept a invocat dispozițiile art. 651, art. 662, art. 705 și art. 711 și urm. C., iar în probațiune a depus la dosar înscrisuri în copie certificată pentru conformitate cu originalul.
La data de 08.04.2015, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată. Aceasta a solicitat a se lua act de faptul că va solicita plata onorariului avocat pe cale separată.
În motivare a arătat că în baza cererii de executare silită Judecătoria A. a pronunțat la data de 03.11.2014 încheierea de ședință din camera de consiliu în dosar nr._/299/2014 prin care a admis cererea de încuviințare a executării silite în baza titlului executoriu reprezentant de sentința civilă nr._/10.11.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosar_/299/2009, pentru suma de 3164,16 lei, actualizată cu indicele de inflație, reprezentând debit restant, plus cheltuielile de executare silită.
În baza titlului executoriu menționat, B. M. și Partenerii a emis somația de plată pentru contestator prin care i s-a pus în vedere să achite intimatei suma de 3164,16 lei actualizată cu indicele de inflație, reprezentând debit restant, plus cheltuielile de executare silită în cuantum de 692,18 lei.
Intimata a invocat excepția netimbrării contestației, invocând dispozițiile art. 10 alin. 2 din OUG 80/2013.
Referitor la competența executorului judecătoresc, intimata prin raportare la dispozițiile art. 781 alin. 1 NCPC a apreciat că B. M. și Partenerii este competent în efectuarea executării silite.
Față de susținerea constatatorului cum că dreptul de a cere executare silită este prescris, intimata a invocat dispozițiile art. 705 alin. 2 NCPC și art. 634 alin. 1 pct. 2 NCPC.
În ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor prevăzute de dispozițiile art. 666 alin. 1 și 2 NCPC de B., intimata a susținut că acestea au fost îndeplinite și în plus a arătata că nu este prevăzută sancțiunea nulității absolute a executării silite pentru necomunicarea somației și a titlului executoriu.
Referitor la caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, intimata a invocat dispozițiile art. 662 NCPC, apreciind că titlul executoriu poate fi pus în executare, fiind îndeplinite prevederile acestui articol.
Intimata a arătat cu privire la încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare emisă în dosarul execuțional 2533/2014, că aceasta a fost legal emisă și reprezintă titlu executoriu.
În ceea ce privește actualizarea sumei ce contestatorul trebuie să o restituie, cu rata indicelui de inflație, intimata a apreciat că această actualizare trebuie efectuată începând cu momentul plății sumelor din contul intimatei și până la data plății efective, aceasta fiind singura modalitate prin care se poate restabilii, în integralitate situația anterioară.
Acesta a mai menționat că această actualizare nu constituie dobândă conf . art. 994 cod civil ci se subscrie obligației principale.
Intimata a solicitat respingerea cererii ca fiind neîntemeiată și obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată și să se ia act de faptul că va solicita onorariu avocațial pe cale separată.
În drept a invocat dispozițiile art. 715 alin. 3 și art. 705 C., iar în probațiune a solicitat administrarea probei cu înscrisurile depuse și cu interogatoriul.
La data de 08.05.2015 s-a atașat la dosar copia dosarului execuțional 2533/2014.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar, contestatorul a solicitat admiterea contestatiei astfel cum a fost formulată respectiv desființarea tuturor formelor de executare efectuate în dosar executional nr.2533/2014 de către B. M. I., repunerea părților în situația anterioară și restituirea sumelor încasate nelegal în urma acestei executări. Cu cheltuieli de judecată .
Acesta a solicitat respingerea apărărilor formulate prin întâmpinare de către intimată.
În motivare a arătat, referitor la excepția netimbrării că în speță se aplică dispozițiile art.10, alin 4 din OUG 80/2013 fiind vorba de o întoarcere a executării silite, și mai mult timbrajul s-a efectuat la valoarea solicitată de către instanță astfel că a solicitat respingerea excepției de netimbrare invocată de pârâtă.
Cu privire la competența teritorială a executorului judecătoresc raportat la dispozițiile art.651 NCPC și la art.781 alin 2 din NCPC, contestatorul a precizat că competența teritorială a executorului judecătoresc este cea de la sediul debitorului, ori de la sediul principal sau după caz de la sediile secundare ale instituțiilor de credit unde debitorul și-a deschis contul, în speță debitorul are domiciliul în A. și contul deschis la Raiffesen Bank, sucursala A., astfel ca în conformitate cu dispozițiile art.781 alin 2 din NCPC competența aparține executorului judecătoresc de la sediul secundar al băncii unde debitorul are deschis contul bancar, respectiv unui executor judecătoresc din A..
În susținerea necompetenței teritoriale a executorului judecătoresc B. M. I. și Partenerii, contestatorul a invocat și dispozițiile art.8 si 9 alin, 1 din Legea 188/2000.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, a arătatat că în conformitate cu art.705 alin l din NCPC dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, iar în conformitate cu art.632, alin.l din NCPC „executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu” și alin 2 prevede că “ constituie titluri executorii hotărârile executorii, hotărârile definitive, care potrivit legii, pot fi puse în executare”, ori în speță este vorba de o hotărâre judecătorească executorie în conformitate cu art. 633 alin.2 din NCPC
Raportat la excepția nulității executării silite invocate, contestatorul a arătat că în conformitate cu dispozițiile art.666 alin. 1 din NCPC se prevede obligativitatea comunicării de către executorul judecătoresc a titlului executoriu și a somației iar în conformitate cu art.666 alin 2 din NCPC sancțiunea pentru necomunicarea titlului executoriu și a somației este nulitatea executării.
Pentru aceste motive a solicitat să se pună în vedere executorului judecătoresc să depună la dosarul cauzei dovada comunicării somației și titlului executoriu, care să înlature excepția invocată.
La termenul din data de 01.07.2015 a fost respinsă excepția netimbrării cererii de chemare în judecată și proba cu interogatoriul solicitată de intimată.
Prin concluziile scrise depuse la același termen de judecată contestatorul a reiterat apărările anterioare.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr._/10.11.2010 din dosar nr._/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 București, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia 1232/R/04.05.2012 a Tribunalului București, împotriva contestatorului a fost începută executarea silită în dosar nr.2533/2014 al B. M. și Partenerii.
În ceea ce privește necompetența executorului judecătoresc, se reține că executare silită împotriva contestatorului este sub forma popririi conturilor bancare ale acestuia, astfel după cum reiese din copia dosarului execuțional, iar art.781 alin.2 Cod de procedură civilă instituie o competență teritorială alternativă în favoarea executorului judecătoresc al cărui birou se află în circumscripția curții de apel de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la sediul principal sau sediul secundar al instituției de credit unde debitorul își are deschis contul, alegerea aparținând creditorului.
În speță, creditoarea a solicitat ca executarea silită să se efectueze de către B. M. I. cu sediul în București, Sector 1, deci de un executor judecătoresc cu sediul în raza Curții de Apel București, în a cărei circumscripție se află sediile principale ale instituțiilor de credit terți popriți, fapt pentru care se va reține că executorul este competent din punct de vedere teritorial în efectuarea executării silite.
În ceea ce privește motivul invocat de contestator cu privire la faptul că nu i-a fost comunicată somația și titlul executoriu, se reține că potrivit art.782 alin.1 Cod de procedură civilă poprirea se înființează fără somație, prin adresă emisă de executorul judecătoresc, în baza încheierii de încuviințare a executării silite, ce va fi comunicată terțului poprit, debitorul fiind înștiințat despre forma de executare începută asupra sa doar după ce măsura a fost dispusă. Încunoștințarea debitorului este ulterioară adresei de poprire, debitorului urmând a i se comunica de către executor, în copie, adresa de înființare a popririi, la care se vor anexa copii certificate de pe încheierea de încuviințare și de pe titlul executoriu, dacă acestea nu au fost deja comunicate (soluție firească dacă se are în vedere faptul că această măsură de executare poate coexista cu alte forme de executare silită). În consecință, astfel cum reiese din art.782 Cod de procedură civilă, singura condiție necesară pentru înființarea popririi este comunicarea adresei de înființare către terțul poprit, debitorului fiindu-i doar adusă la cunoștință măsura deja luată, pentru a o putea contesta, contestație care poate fi formulată fie în termen de 15 zile de la data acestei comunicări, fie în termen de 15 zile de la data efectuării primei rețineri din venituri de către terțul poprit, conform art.714 alin.1 pct.2 Cod de procedură civilă. În aceste condiții, chiar dacă încunoștințarea contestatorului cu privire la înființarea popririi în cauză a fost viciată, această încunoștințare fiind ulterioară înființării popririi, modalitate de executare silită care se efectuează fără somație, astfel cum s-a arătat mai sus, nu se va putea dispune anularea executării silite pentru aceste motive.
Referitor la motivul invocat cu privire la prescripția dreptului de a obține executarea silită, potrivit art.6 alin.4 Noul Cod Civil, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legii care le-au instituit. Cum în cauză titlul executoriu îl reprezintă o hotărâre judecătorească anterioară Noului Cod de Procedură Civilă, în ceea ce privește prescripția executării silite sunt aplicabile prevederile Codului de procedură civilă din 1865 și ale Decretului nr.167/1958.
Potrivit art.405 alin.1 Cod de procedură civilă din 1865 și art.6 din Decretul nr.167/1958 dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani de la data când se naște dreptul de a formula o astfel de cerere. În speță hotărârea judecătorească ce constituie titlu executoriu a devenit irevocabilă în data de 04.05.2012, iar cererea de executare silită a fost depusă la executorul judecătoresc în data de 30.07.2014, în termenul de 3 ani de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, care s-a împlinit în 04.05.2015.
Sentința civilă nr._/10.11.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București era într-adevăr supusă numai căii de atac a recursului, definitivă conform art.377 alin.1 Cod de procedură civilă din 1865, însă atâta timp cât contestatorul a recurs la această cale de atac, intimata neavând certitudinea menținerii soluției primei instanțe, acesteia nu-i poate fi imputată o stare de pasivitate culpabilă care să fie sancționată prin prescrierea dreptului de a cere executarea silită și a i se imputa faptul că nu a pus în executare un titlu executoriu care putea fi desființat în calea de atac, cu riscul de a fi obligată la întoarcerea executării.
Așa după cum s-a arătat și în doctrină, o astfel de soluție nu ține cont de principiile care guvernează prescripția extinctivă și în discordanță cu regulile întreruperii prescripției dreptului material la acțiune. Astfel, conform art.17 alin.3 din Decretul nr.167/1958 „în cazul când prescripția a fost întreruptă printr-o cerere de chemare în judecată...noua prescripție nu începe să curgă, cât timp hotărârea de admitere a cererii a rămas definitivă”, adică de la data când a intrat în putere de lucru judecat (ținând seama de faptul că noțiunea de hotărâre judecătorească irevocabilă a fost introdusă în 1993), iar art.1868 Cod civil din 1864 prevede că „Cererea făcută în judecată nu va putea întrerupe prescripția decât dacă va fi încuviințată de judecătorie prin hotărâre nerevocabilă de autoritate. În cazul acesta nici o prescripție nu poate curge de la formarea cererii în judecată și până la pronunțarea unei asemenea hotărâri”. Prin urmare, din coroborarea art.405 Cod de procedură civilă din 1865 cu art.17 alin.3 din Decretul nr.167/1958 și art.1868 Cod civil din 1864 reiese că prescripția dreptului de a cere executarea silită începe să curgă de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești deoarece începutul prescripției trebuie legat de puterea de lucru judecat al hotărârii și nu de caracterul executoriu sau neexecutoriu al acesteia, executorialitatea fiind unul dintre caracterele puterii de lucru judecat și nu invers. O soluție contrară ar echivala cu obligarea creditorului la a pune în executare silită un titlul executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească executorie în primă instanță, sub sancțiunea prescripției, chiar dacă acesta poate fi desființat în căile de atac, a căror soluționare poate să se prelungească pe o perioadă mai mare de trei ani, mai ales în situația în care hotărârea este supusă atât apelului cât și recursului (de exemplu cazul hotărârilor prevăzute de art.720 ind.8 Cod de procedură civilă din 1865).
De altfel Noul Cod de Procedură Civilă a reglementat fără echivoc această problemă, prin art.705 alin.2 prevăzându-se faptul că în cazul hotărârilor judecătorești termenul de prescripție începe că curgă de la data rămânerii lor definitive, neavând prin urmare relevanță dacă sunt executorii anterior, punerea în executare a unei hotărâri judecătorești executorii susceptibilă de a fi atacată cu apel sau recurs putându-se efectua, însă numai pe riscul creditorului, conform art.637 alin.1 din același cod.
Totodată, contrar celor afirmate de către contestator, în sentința civilă nr._/10.11.2010 a Judecătoriei Sectorului 1 București se prevede faptul că debitorul contestator este obligat la restituirea sumei de 3164,16 lei (f.13), pentru care a fost înființată poprirea. Creditorul nu a solicitat dobânda legală aferentă acestei sume, cum se arată în contestația la executare, iar din adresa de înființare a popririi reiese că nici nu s-a cerut poprirea pentru un debit actualizat cu indicele de inflație, deși această actualizare poate fi efectuată de către executorul judecătoresc în baza art.628 alin.3 Cod de procedură civilă, fără a fi necesar ca în titlul executoriu să fie dispusă o astfel de actualizare.
Cum creanța executată silit reiese din titlul executoriu, nu se vor reține nici motivele contestatorului legate de faptul că aceste cheltuieli nu sunt raportate la creanța reală, onorariul executorului judecătoresc în sumă de 158,20 lei (196,16 lei cu TVA inclus) încadrându-se în limita maximă de 10% din valoarea creanței executate silit prevăzută de Ordinul M.J.nr.2561/2012, în condițiile în care creanța executată silit este de 3164,16 lei, iar cheltuielile de executare legate de costurile aferente comunicării actelor de procedură, taxa judiciară de timbru, copii xerox, etc, urmează a fi suportate de către debitor.
Pentru aceste motive, în baza art.719 Cod de procedură civilă se va respinge contestația la executare formulată și pe cale de consecință și cererea de întoarcere a executării silite.
Nu se vor acorda cheltuieli de judecată deoarece intimata a declarat că le va solicita pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată având ca obiect contestație la executare și întoarcerea executării silite formulată de contestatorul L. D. (CNP_), cu domiciliul în A., . D, jud. A. în contradictoriu cu intimata . București cu sediul în București, ., sector 1, București, având CUI RO_ și J/40/8302/23.10.1997.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, prin depunerea cererii de apel la Judecătoria A., în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 08.07.2015.
Președinte, Grefier,
A. B. V. N. G. B.
ABV/NGB/31.07.2015
5 ex. din care 3 ex. se .> - contestatorul L. D. cu domiciliul în A., . D, jud. A.
- intimata . București cu sediul în București, ., sector 1, București
1 ex. se . I. - după rămânerea definitivă
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3860/2015. Judecătoria... | Suspendare provizorie. Încheierea nr. 3890/2015. Judecătoria ARAD → |
|---|
