Contestaţie la executare. Sentința nr. 1249/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1249/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 09-03-2015 în dosarul nr. 19548/55/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1249
Ședința publică din 09.03.2015
Președinte: M. C. F.
Grefier: D. M.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, contestația la executare formulată de contestatoarea . C. Business SA în contradictoriu cu intimata . și Impozite Locale, pentru anularea titlului executoriu constând în procesul verbal nr. 1461/23.10.2014 emis de .> La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare a cauzei a răspuns reprezentanta contestatoarei, avocat P. E. C. în substituirea avocatului Kocsis J. I., lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația este legal timbrată cu 371 lei taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Instanța, din oficiu, conform prevederilor art. 131 Noul Cod de proc.civ., verifică competența generală, materială și teritorială de soluționare a cauzei, iar în conformitate cu art. 94, 650, 713 Noul Cod de procedură civilă, constată că este competentă să judece prezenta cauză.
Se constată depuse la dosar, în data de 08.12.2014, dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 371 lei, în data de 08.01.2015, întâmpinare și înscrisuri anexe, în data de 10.02.2015, răspuns la întâmpinare, iar de către intimată, note de ședință și înscrisuri anexe.
Instanța acordă cuvântul în probațiune.
Reprezentanta contestatoarei depune la dosar delegație de substituire și practică judiciară și învederează că nu are alte cereri în probațiune.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de propus în cauză sau excepții de invocat, în baza art. 392 Cod pr. civ. instanța acordă cuvântul asupra fondului.
Reprezentanta contestatoarei solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată și restituirea taxei judiciare de timbru în temeiul art. 45 lit. f din OUG 80/2012; învederează că cheltuielile de executare silită sunt exagerate, alt cuantum aveau cheltuielile dacă intimata apela la personalul specializat din cadrul instituției și nu la o societate de consultanță; menționează că cheltuielile de executare nu au la bază nici dovezi care să le justifice; invocă decizia Curții Constituționale.
În baza art. 394 Cod de procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Constată că prin contestația la executare înregistrată la Judecătoria A., la data de 18.11.2014, contestatoarea . C. Business SA a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata . și Impozite Locale, anularea titlului executoriu constând în procesul verbal nr. 1461/23.10.2014 privind cheltuielile de executare silită emis de intimată, precum și anularea oricăror forme de executare silită inițiate contra societății contestatoare în baza acestui titlu executoriu, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, contestatoarea a arătat că în baza procesului-verbal cu nr. 1461/23.10.2014 privind cheltuielile de executare (comunicat la data de 03.11.2014) i s-a pus în vedere să achite suma de 5314,18 lei reprezentând prețul unor servicii externe de consultanță recuperare creanțe fiscale (12% din cuantumul creanței fiscale), vizând titlul executoriu nr. 1085/18.08.2014 emis în baza Deciziei de impunere nr. 1626/18.08.2014 privind impozitul datorat pentru contribuție infrastructură.
Menționează că în dosarul privind recuperarea contribuției de infrastructură în sumă de_ lei stabilită prin decizia de impunere cu nr. 1626/18.08.2014 s-a efectuat practic un singur act de executare, constând în emiterea unei notificări/înștiințări de plată, în urma căreia contestatoarea a solicitat, iar Primăria i-a aprobat eșalonarea plății debitului pe o perioadă de 1 an și 8 luni.
Deși a depus adresă la Primăria Comunei V., prin care a solicitat să fie revocat procesul-verbal privind cheltuielile de executare cu nr. 1461/23.10.2014 și să fie reconsiderate cheltuielile de consultanță ce i-au fost imputate prin acest proces-verbal, intimata nu i-a comunicat niciun răspuns până la această dată, astfel că a fost nevoită să conteste prezentul proces-verbal, în conformitate cu prevederile art. 172-173 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Învederează că nu poate fi de acord cu plata acestor pretinse cheltuieli de consultanță și, mai ales cu cuantumul lor, care este disproporționat de mare față de volumul de muncă depus și complexitatea redusă a activităților referitoare la recuperarea creanței fiscale stabilite prin decizia de impunere cu nr. 1626/18.08.2014 emisă pe seama societății contestatoare.
Întrucât recuperarea unor creanțe fiscale de acest gen este, în sine, o activitate de o complexitate redusă, această activitate poate fi îndeplinită fără nicio dificultate de personalul propriu al Primăriei și nu necesită sub nicio formă contractarea unor servicii externe de consultanță.
În condițiile în care aceste demersuri se încadrează în activitatea curentă, obișnuită, a oricărei Primării, este nejustificată recurgerea la servicii externe de consultanță, și cu atât mai mult consideră nejustificat cuantumul mare al cheltuielilor ce i se impută (5314,18 lei) pentru aceste servicii de consultanță, care nu erau necesare.
Nu în ultimul rând, dat fiind că din conținutul procesului-verbal rezultă că aceste cheltuieli de executare constau, de fapt, în contravaloarea unei facturi de consultanță (factura nr. 137/25.09.2014) emisă de o societate comercială aparținând unui consilier juridic, învederează că potrivit deciziei Curții Constituționale nr. 101/27.02.2014, consilierilor juridici nu le este permis să se asocieze și nici să își exercite profesia prin intermediul unor societăți comerciale, la fel precum consilierilor juridici le este interzis să își exercite profesia în afara cadrului legal al raportului de serviciu sau al raportului juridic de muncă.
Față de cele menționate, contestatoarea arată că este discutabilă însăși legalitatea contractului de prestări servicii încheiat de Primărie cu o societate comercială aparținând unui consilier juridic cu care Primăria nu are raport de muncă sau de serviciu, pentru activități juridice pe care primăria trebuia și putea să le îndeplinească cu ușurință prin intermediul aparatului propriu.
Ca urmare, cheltuielile de executare silită cuprinse în procesul verbal nr. 1461/23.10.2014 nu au la bază documente care să le justifice, sens în care contestatoarea apreciază că executarea silită începută în baza acestui act este nelegală, motiv pentru care solicită admiterea contestației.
În drept se invocă dispozițiile art. 172-174 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
În probațiune a depus înscrisuri( f. 5-15).
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
Apreciază că sunt legale și temeinice toate actele de executare pornite în dosarul de executare nr. 745/14.08.2014.
Referitor la susținerea contestatoarei cu privire la cuantumul cheltuielilor de consultanță, afirmând că sunt disproporționat de mari față de volumul de muncă depus și complexitatea redusă a activităților, intimata invocă dispozițiile art. 168 al. 2 Cod procedură fiscală, prin care se arată că suma cheltuielilor de executare silită se stabilește de organul de executare, printr-un proces-verbal care constituie titlu executoriu, iar debitorul este obligat să le plătească. În această situație învederează că în art. 141 Cod procedură fiscală se prevede că, este scadentă creanța fiscală prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege, iar contestatoarea la data scadenței creanței fiscale a refuzat să o plătească.
Apreciază că Primăria V. este îndreptățită să impute debitoarei cheltuielile de executare silită efectuate pentru a recupera debitul restant față de primărie, ba mai mult este îndreptățită ca la data scadenței cheltuielilor de executare silită să urmeze procedura, la fel ca în cazul debitelor restante pe care petenta le are față de Primăria Comunei V.. În acest sens, a eliberat procesul verbal de executare silită nr. 1461/23.10.2014, ce constă în serviciile de consultanță prestate pentru a recupera debitul datorat de contestatoare clientului său. Contestatoarea a refuzat să plătească atât debitul datorat Primăriei cât și cheltuielile de executare născute în urma demarării procedurii de executare silită.
Față de cele menționate, intimata solicită respingerea contestației și menținerea tuturor actelor de executare efectuate împotriva contestatoarei inclusiv procesul verbal nr. 1461/23.10.2014, întrucât acesta face parte din însuși procedura de executare silită îndreptată împotriva debitorilor de rea credință și valorifică munca depusă de societatea angajată de Primăria Comunei V..
Raportat la opinia contestatoarei referitoare la volumul de muncă depus și complexitatea redusă a activităților referitoare la recuperarea creanțelor fiscale prestate de către ., în baza contractului de prestări servicii nr. 10.690/30.12.2013, încheiat între intimată și această societate, învederează că activitatea . în această cauză s-a concretizat în următoarele aspecte: analiza dosarelor anexe la Hotărârea de Consiliu Local al comunei V. nr. 30/26.08.2008, asigurarea corespondenței actuale și anterioare între Primăria comunei V. și . SA, analiza contestațiilor formulate în cauză însoțite de răspunsurile aferente acestora, participarea prin reprezentant la ședințele de negocieri desfășurate între intimată și contestatoare, răspunsurile la contestațiile formulate, punerea la dispoziție a condițiilor de eșalonare la plată conform OUG 29/2011, verificarea raportului de evaluare, înaintarea adresei privitoare la penalitățile aferente achitării cu întârziere a ratei de eșalonare, disponibilitatea în cazul oricăror nelămuriri ale contestatoarei și inclusiv răspunsul la adresa nr. 9676/07.11.2014.
Prin urmare, rezultă că activitatea prestată de . nu a constat într-un singur act de executare și, în consecință, aceasta nu a fost redusă, ca volum și complexitate.
Învederează că intimata nu are angajat de specialitate juridică și în consecință sunt incidente prevederile art. 1 din OUG 26/2002.
Referitor la legalitatea contractului de prestări servicii încheiat de Primărie cu o societate comercială aparținând unui consilier juridic, cu care primăria nu are raport de muncă sau de serviciu, intimata arată că pasajul reprodus de contestatoare din decizia Curții Constituționale este incorect. Conform cuprinsului deciziei „Curtea constată că Legea nr. 514/2003 nu conține nicio normă care să îngăduie organizarea și asocierea consilierilor juridici în societăți comerciale, singura formă de asociere permisă fiind cea prevăzută de art. 5, potrivit căruia, consilierii juridici pot constitui asociații profesionale în scopul apărării și promovării intereselor profesionale”.
. este societate profesională, constituită în conformitate cu prevederile Statutului profesiei de consilier juridic, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 684/29.07.2004. Potrivit art. 21 din statut, persoana juridică înființată în baza Legii nr. 31/1990, constituită de unul sau mai mulți consilieri juridici înscriși în Tabloul ținut de colegiile teritoriale, are caracter de societate profesională, în conformitate cu normele deontologice și de etică profesională și cu prezentul statut, aceste societăți nu pot funcționa în lipsa avizului de principiu dat de colegiul teritorial, care verifică, în principal: calitatea de consilier juridic, obiectul de activitate să fie unic, respectiv activități juridice. În urma dobândirii personalității juridice și a obținerii autorizațiilor de funcționare, a avizului Colegiului, societatea profesională, prin grija acestuia, va fi înregistrată obligatoriu în partea cu destinație specială, respectiv Societăți Profesionale din Tabloul ținut de colegiul teritorial.
În acest sens, intimata invocă Decizia nr. 2053/12.06.2006 emisă de Curtea de Apel București – Secția a V-a.
Prin urmare, . este o societate profesională înființată cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
Pentru motivele arătate, intimata solicită respingerea contestației.
În drept se invocă dispozițiile art. 46, art. 48 al. 3, art. 86 al. 1 și art. 174 Cod procedură fiscală.
În probațiune depune la dosar înscrisuri (f.33-92).
Prin răspunsul la întâmpinare, contestatoarea reiterează motivele de admitere expuse în cuprinsul contestației la executare.
Din actele dosarului, respectiv: procesului-verbal cu nr. 1461/23.10.2014 privind cheltuielile de executare, vizând titlul executoriu nr. 1085/18.08.2014, Decizia de impunere nr. 1626/18.08.2014 copia deciziei nr. 101/27.02.2014 a Curții Constituționale, instanța reține în fapt următoarele:
În cauză contestatoarea V. C. Business SA solicită anularea a titlului executoriu constând în procesul-verbal nr. 1461/23.10.2014 privind cheltuielile de executare silită emis de . și Impozite locale precum și actele de executare emise în baza acestuia, prin care aceasta a stabilit în sarcina debitoarei contestatoare suma de 5314,18 lei, reprezentând consultanță recuperare creanțe fiscale, conform facturii fiscale nr. 137/25.09.2014 emisă de ., societate comercială înregistrată în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990- Legea societăților, care are, potrivit susținerilor intimatei, și caracter de societate profesională conform Legii nr. 514/2003 - privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic.
Acest proces verbal a fost emis de intimată în dosarul de executare privind recuperarea unei creanțe fiscale în sumă de 44.290 lei, datorată de către contestatoare în temeiul deciziei de impunere nr. 1626/18.08.2014.
Conform prevederilor art. 168 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cheltuielile ocazionate cu efectuarea procedurii de executare silită sunt în sarcina debitorului, iar suma cheltuielilor cu executarea silită se stabilește de organul de executare, prin proces-verbal, care constituie titlu executoriu potrivit prezentului cod, care are la bază documente privind cheltuielile efectuate.
Intimata a invocat prevederile art. 1 din OUG nr. 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei financiare și de modificare și completare a unor acte normative, ca urmare a faptului că nu are personal angajat de specialitate juridică, potrivit cărora autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice centrale și locale care nu au în structura organizatorică personal propriu de specialitate juridică, sau, în situații temeinic justificate, în care aceste activități juridice de consultanță nu se pot asigura de către personalul de specialitate juridică angajat în aceste entități, pot achiziționa servicii de această natură, însă textul face precizarea expresă că serviciile trebuie achiziționate în condițiile legii.
În cauză instanța reține faptul că prin Decizia nr. XXII/12.06.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite s-a statuat că activitățile juridice de consultanță, de reprezentare și asistență juridică, precum și de redactare de acte juridice, constituie activități specifice profesiei de avocat sau de consilier juridic, însă cu privire la aceasta din urmă doar în conformitate cu condițiile art. 1 – 4 din Legea nr. 514/2003, respectiv de un consilier juridic numit în funcție sau angajat în muncă, în condițiile legii, iar constituirea consilierilor juridici în societăți comerciale având ca obiect de activitate consultanță, asistență și reprezentare juridică constituie o încălcare a prevederilor statutare ale acestei profesii.
Deasemenea Curtea Constituțională, prin Decizia nr.101/27.02.2014, a reținut că Legea nr. 514/2003 nu conține nicio normă care să îngăduie organizarea și asocierea consilierilor juridici în societăți comerciale, singura formă permisă fiind aceea prevăzută de art. 5, potrivit căruia consilierii juridici pot constitui asociații profesionale în scopul apărării și promovării intereselor profesionale.
În speță instanța constată că . este o societate comercială care are ca obiect de activitate consultanță juridică, și nu doar apărarea și promovarea intereselor profesionale ale consilierilor juridici.
În acest context raportat la Decizia nr. XXII/12.06.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite și Decizia nr.101/27.02.2014 a Curții Constituționale, instanța reține că achiziția de către intimată a serviciilor de consultanță juridică furnizate de . nu s-a făcut în condițiile legii, astfel că procesul verbal privind cheltuielile de executare silită nr. 1460/23.10.2014 emis de intimată este lovit de nulitate, iar în consecință în temeiul art. 172 – 174 din OG nr. 92/2003, instanța va admite contestația formulată și va anula titlul executoriu constând în procesul verbal susmenționat, precum și actele de executare emise în baza acestuia.
În temeiul art. 45 alin. 1 lit. f din OUG nr. 80/2013, față de soluția de admitere a contestației la executare și cererea formulată de contestatoare, instanța va dispune restituirea taxei judiciare de timbru către contestatoare în cuantum de 371lei achitată cu chitanța .-CF1-14 nr.6639/08.12.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta . C. S.A. înmatriculată la ORC sub nr. J/_ vând CUI RO_ cu sediul procesual în loc. A. .. 13 . la Cabinet Avocat Kocsis - J. și Kocsis - J. – I. în contradictoriu cu pârâta . primar cu sediul loc. V. . jud. A..
Dispune anularea titlului executoriu constând în procesul-verbal nr. 1461/23.10.2014 privind cheltuielile de executare silită emis de . și Impozite locale precum și actele de executare emise în baza acestuia.
Dispune restituirea taxei judiciare de timbru către contestatoare în cuantum de 371lei achitată cu chitanța .-CF1-14 nr.6639/08.12.2014.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică din 09.03.2015.
Președinte, Grefier,
M. C. F. D. M.
Red./dact/MCF/DM/09.04.2015/4ex/2 .>
Contest. - V. C. Business SA - A., .. 13, . - la C.A.A. Kocsis-J. I. și Kocsis J.-I.;
Intimata – C. V. - V., ., jud. A..
| ← Anulare act. Sentința nr. 1387/2015. Judecătoria ARAD | Cauţiune. Încheierea nr. 1079/2015. Judecătoria ARAD → |
|---|
