Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 1384/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1384/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 16-03-2015 în dosarul nr. 1384/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1384
Ședința publică din data de 16 martie 2015
Președinte: G. - I. B.
Grefier: A. T.
S-a luat în examinare cererea formulată de reclamanta B. I., în contradictoriu cu pârâtul Măslin F., având ca obiect exercitarea autorității părintești .
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea este legal timbrată cu suma de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, în conformitate cu prevederile art. 15 lit. e) din OUG nr. 80/2013.
S-a făcut referatul cauzei după care, văzând concluziile părților, consemnate în încheierea dată în ședința publică din data de 09 martie 2015, prin care s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi și care face parte integrantă din prezenta, instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria A. la data 06 noiembrie 2014, sub numărul de dosar_, reclamanta B. I. a chemat în judecată pârâtul Măslin F., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună, exercitarea autorității părintești cu privire la minora Măslin S. Alicia, născută la data de 18.08.2010, exclusiv de către reclamantă.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că, părțile au fost căsătorite, iar din căsătoria acestora a rezultat minora M. S. Alicia.
Prin sentința civilă nr. 1636/21 mai 2012, pronunțată de Judecătoria C. S., în dosar nr._, s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți, dispunându-se exercitarea autorității părintești, față de minoră, în comun, de către ambii părinți.
Reclamanta a arătat că, pârâtul are un comportament față de minor ce ar putea duce la periclitarea dezvoltării fizice, psihice, spirituale, morale sau sociale a copilului și care contravine dispozițiilor art. 261 Cod civil, art. 487 Cod civil, art. 488 alin. 2 lit. c) Cod civil, art. 499 alin. 1 Cod civil, art. 516 alin. 1 Cod civil, respectiv art. 530 Cod civil, apreciind astfel că, s-ar impune admiterea cererii sale, astfel cum a fost formulată .
S-a apreciat de către reclamantă că, în condițiile în care unul dintre părinți este singura persoană care îi asigură minorului fundamentul afectiv și suportul material și moral de care acesta are nevoie pentru creștere și educare, dar este împiedicat să protejeze interesele copilului de către celălalt părinte, care acționează în detrimentul minorului sau manifestă neglijență gravă cu privire la acesta, este de necontestat faptul că, interesul superior al copilului este în sensul de a beneficia de toate drepturile sale, de a-i fi ocrotite toate interesele și de a beneficia măcar de un părinte care să poată să îi confere siguranța și stabilitatea de care are nevoie.
A arătat că, prezenta cerere are ca obiect ocrotirea unui minor, în sensul art. 106 alin. 1 și art. 107 alin. 1 din Codul civil, apreciind astfel că se impune să soluționeze de îndată astfel de cerere, potrivit dispozițiilor art. 107 alin. 2 din Codul civil.
În dovedirea cererii sale, în cadrul probei cu acte, reclamanta a depus la dosar copia certificatului de naștere a minorei Măslin S. – Alicia, copia cărții sale de identitate, copia sentinței civile nr. 1636/21.05.2012, pronunțată de Judecătoria C. – S., în dosar nr._, copia cărții de identitate a pârâtului, respectiv copia certificatului de naștere al pârâtului.
Prin rezoluția din data de 07 ianuarie 2015, s-a dispus de către instanță efectuarea anchetelor psihosociale la domiciliile părților, referatul încheiat în acest sens de către Primăria Municipiului Reșița, la domiciliul pârâtului, fiind depus, prin serviciul registratură, la data de 03 februarie 2015, iar referatul încheiat la domiciliul reclamantei, de către Consiliul Local al Municipiului A. - Direcția de Dezvoltare și Asistență Comunitară - Serviciul autoritate tutelară, a fost depus la data de 06.02.2015.
La termenul de judecată din data de 09 februarie 2015, instanța a încuviințat cererea de probațiune formulată de către reprezentantul reclamantei privind audierea martorilor Buriman C. și T. B., probe testimoniale administrate în ședința publică din data de 09 martie 2015, declarațiile date fiind atașate la dosarul cauzei .
Pârâtul, deși legal citat, nu și-a exprimat poziția față de acțiunea promovată.
Analizând actele și lucrările de la dosar, instanța reține următoarele :
Din căsătoria părților a rezultat minora M. S. Alicia, iar prin sentința civilă nr. 1636/21 mai 2012, pronunțată de Judecătoria C. S. în dosar nr._, s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți, exercitarea în comun a autorității părintești față de minoră, a fost stabilită locuința copilului la mamă și a fost obligat pârâtul la 126 lei pensie de întreținere în favoarea minorei.
Pentru a dispune astfel, în ceea ce privește modalitatea de exercitare a autorității părintești, s-a reținut acordul părților manifestat în acest sens.
Exercitarea autorității părintești de către ambii părinți implică consultarea acestora în luarea deciziilor importante cu privire la educarea și creșterea copilului (spre exemplu cele cu privire la școala la care urmează a fi înscris copilul, religia copilului, orientarea filozofică, aplicarea unor tratamente medicale, organizarea timpului liber, s.a.), deciziile curente privind îngrijirea copilului și educarea acestuia fiind luate de părintele cu care minorul locuiește.
Conținutul autorității părintești este definit de art. 487 Cod civil, conform căruia, „părinții au dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului; ei sunt datori să dea copilului orientarea și sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaște acestuia”.
Instanța atrage atenția părților că exercitarea autorității părintești presupune atât existența unor drepturi, dar mai ales a unor obligații în sarcina părinților, care sunt chemați să se implice în creșterea copilul, îngrijirea sănătății, dezvoltării fizice, psihice și intelectuale precum și în educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia.
Art. 36 alin 7 din Lg. 272/2004 indică „motivele întemeiate” pentru care instanța poate să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte, cum ar fi: alcoolismul, boala psihică, dependența de droguri a celuilalt părinte, violența față de copil sau față de celălalt părinte, condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, infracțiuni de violență, precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești.
Autoritatea părintească este exercitată exclusiv și în cazul în care unul dintre părinți se regăsește în una din situațiile prevăzute de art. 507 Cod civil, respectiv este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicție, decăzut din exercițiul drepturilor părintești sau dacă, din orice motiv, se află în neputință de a-și exprima voința.
În situația în care, cu ocazia divorțului instanța s-a pronunțat cu privire la modalitatea de exercitare a autorității părintești față de copii rezultați din căsătorie, orice modificare ulterioară a acestei măsuri poate fi realizată în condițiile art. 403 Cod civil, conform căruia „în cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori (…)”.
Din concluziile anchetei psihosociale efectuată la locuința reclamantei rezultă că mama deține condiții materiale și locative bune și oferă garanțiile moral-afective necesare pentru creșterea și educarea minorei, însă părinții nu colaborează în realizarea interesului superior al copilului.
Potrivit anchetei psihosociale întocmită la domiciliul pârâtului, acesta locuiește în prezent împreună cu părinții într-un imobil proprietatea acestora, este angajat ca brutar, realizând un venit în cuantum de 700 lei lunar și conform propriilor susțineri nu menține legături firești cu minora și nu contribuie financiar la întreținerea copilului.
Reclamanta susține că fostul soț o împiedică să protejeze interesele copilului, fără însă a indica modalitatea concretă prin care se realizează această împiedicare, iar din probele administrate nu rezultă că ar exista un astfel de comportament din partea pârâtului.
Din declarația martorului T. Vinicius B. (fila 38) rezultă că nu pârâtul este cel care refuză să fie contactat de către fosta soție, ci chiar aceasta a șters din telefonul mobil numărul pârâtului și din acest motiv nu a mai luat legătura cu el.
Mai mult, instanța reține că reclamanta cunoaște adresa de domiciliu a pârâtului și a părinților acestuia, astfel că, în situația în care interesul copilului impune, îl poate contacta pentru luarea unei decizii cu privire la copil.
Probele administrate nu relevă o schimbare a împrejurărilor față de perioada de conviețuire a părților, ambii martori ascultați arătând că pârâtul obișnuia să consume frecvent băuturi alcoolice pe durata căsătoriei și devenea violent față de pârâtă în acest context, însă chiar și în aceste condiții reclamanta a fost de acord cu exercitarea în comun a autorității părintești. Mai mult, din probele testimoniale instanța reține că pârâtul obișnuia să consume mai des băuturi alcoolice în timpul căsătoriei față de perioada ulterioară.
Cei doi martori ascultați au declarat că și după divorț, părțile au continuat să locuiască împreună, până la începutul anului 2013 în Reșița și ulterior în A., comportamentul pârâtului fiind același și după desfacerea căsătoriei.
Pe de altă parte, reclamanta nu invocă violențele din partea pârâtului ca motiv de exercitare exclusivă a autorității părintești, ci neglijența manifestată de acesta față de copil.
Împrejurarea că ulterior lunii martie 2014 pârâtul nu s-a mai implicat financiar în creșterea și educarea minorei și nu a avut legături personale cu copilul, nu poate reprezenta un motiv întemeiat de exercitare a autorității părintești exclusiv de către reclamantă.
Nu în ultimul rând, instanța reține că motivul real pentru care reclamanta a formulat prezenta cerere este acela de a putea călători în străinătate cu minora fără acordul pârâtului, lucru care în prezent nu se poate realiza.
Astfel, martorul T. Vinicius B. declară că de la reclamantă știe despre faptul că aceasta a formulat prezenta cerere deoarece, în lipsa unui acord din partea pârâtului, nu poate merge cu copilul în străinătate unde locuiește o fiică a acesteia. Martorul presupune că reclamanta dorește să meargă în vizită la fiica sa în străinătate, întrucât așa a făcut și până în prezent, dar nu a discutat cu aceasta și nu are cunoștință dacă intenționează să se stabilească la fiică sau doar să o viziteze.
Eventualele piedici din partea pârâtului la efectuarea de călătorii în străinătate de către minoră însoțită doar de către mamă nu reprezintă un motiv întemeiat de exercitare exclusivă a autorității părintești, acest aspect putând fi reglementat în condițiile art. 486 Cod civil.
Față de considerentele expuse, reținând că nu există motivele întemeiate pentru exercitarea exclusivă a autorității părintești, în sensul art. 36 alin 7 din Lg. 272/2004 și art. 507 Cod civil, având în vedere interesul superior al copilului și concluziile anchetelor psihosociale efectuate, va respinge cererea formulată de reclamanta B. I., în contradictoriu cu pârâtul Măslin F., având ca obiect, exercitarea autorității părintești.
Constată că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta B. I., CNP_, cu domiciliul în A., .. 32B, județul A., în contradictoriu cu pârâtul MĂSLIN F., CNP_, domiciliat în mun. Reșița, ., județul C. S., având ca obiect, exercitarea autorității părintești.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, care se depune la Judecătoria A., în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 16 martie 2015.
Președinte, Grefier,
G. - I. B. A. T.
Red./Dact.
GIB/ AT/01.04.2015
4 ex./2 .: reclamanta B. I., cu domiciliul în A., .. 32B, județul A.,
pârâtul MĂSLIN F., domiciliat în mun. Reșița, ., județul C. S.
| ← Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 3171/2015.... | Curatelă. Încheierea nr. 2250/2015. Judecătoria ARAD → |
|---|
