Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 5/2015. Judecătoria ARAD
Comentarii |
|
Sentința nr. 5/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 07-10-2015 în dosarul nr. 5126/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3.208
SECȚIA CIVILĂ
COMPLET SPECIALIZAT DE FAMILIE ȘI MINORI
DOSAR NR. 11._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5.126
Ședința publică din 07.10.2015
Președinte: G. C.
Grefier: B. D.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta I. S. în contradictoriu cu pârâtul I. N. pentru reglementarea provizorie a vizitării copilului.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, văzând că părțile și-au formulat concluziile în ședința publică din data de 06.10.2015, acestea au fost consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, instanța trece la soluționarea cauzei.
JUDECATA
Constată că prin cererea de ordonanță președințială înregistrată la această instanță în data de 11.09.2015 reclamanta I. S. a chemat în judecată pârâtul I. N. solicitând instanței de judecată să reglementeze, în mod provizoriu, dreptul reclamantei de a avea legături personale cu copilul I. N. G. născută în data de 05.03.2007 în municipiul A., până la soluționarea în mod definitiv a Dosarului nr. 10._ aflat pe rolul Judecătoriei A., având ca obiect desfacerea căsătoriei, în conformitate cu următorul program:
- săptămânal, două zile la domiciliul reclamantei, după orele de curs ale minorei și până a doua zi la ora 19.00;
- în cel de-al doilea weekend din fiecare lună, de vineri, după orele de curs și până duminică, ora 19.00;
- în anii impari, minora să petreacă cu reclamanta sărbătoarea Crăciunului, începând de sâmbătă, ora 12.00 până duminică ora 19.00;
- în anii pari, minora să petreacă sărbătoarea Paștelui cu reclamanta, începând de sâmbătă, ora 12.00 până luni, ora 19.00;
- În vacanța de iarnă, minora să petreacă 3 zile la domiciliul reclamantei;
- în vacanța de vară, minora să petreacă cu reclamanta două săptămâni, la locuința acesteia sau oriunde aceasta decide să își petreacă concediul.
În motivarea cererii de ordonanță președințială, reclamanta a arătat că părțile sunt căsătorite din anul 2005 și din căsătoria părților a rezultat copilul I. N. G. născută în data de 05.03.2007 în municipiul A.. Domiciliul conjugal al părților a fost într-un imobil aflat în proprietatea părinților pârâtului. Datorită neînțelegerilor dintre soți, căsătoria este grav vătămată și reclamanta a formulat o acțiune civilă de divorț ce face obiectul Dosarului nr. 10._ .
Relațiile de căsătorie sau deteriorat datorită comportamentului părinților pârâtului care nu au fost de acord cu această căsătorie și după încheierea acesteia, au intervenit în viața de cuplu. Reclamanta l-a rugat de mai multe ori pe pârât în timpul căsătoriei ca părțile să se mute de la domiciliul socrilor dar acesta nu a fost de acord.
Părinții pârâtului o jigneau pe reclamantă chiar și de față cu copilul.
În luna mai 2015, pârâtul a fost de acord ca părțile să se mute la un domiciliu separat de părinții săi. Astfel că părțile au început să își facă planuri, au făcut demersuri în vederea contractării unui credit „Prima Casă” din partea BCR SA și au și încheiat un antecontract de vânzare – cumpărare cu privire la un apartament pe care l-au plăcut.
De la data încheierii antecontractului viața părților și a minorei a devenit un calvar. Zilnic în casă erau certuri provocate de părinții pârâtului, în timpul cărora aceștia o înjurau pe reclamantă de față cu copilul. Toate acestea aveau ca scop determinarea pârâtului de a se răzgândi cu privire la mutarea într-un alt imobil.
Reclamanta apreciază că pârâtul este parcă sub tutela părinților săi și nu este interesat de salvarea căsniciei părților.
Prin urmare, în data de 04.07.2015 reclamanta a părăsit domiciliul conjugal și s-a mutat la niște prieteni de familie până părțile vor putea cumpăra apartamentul și se pot muta în locuința lor. Reclamanta a dorit să ia și copilul dar pârâtul s-a opus. Într-adevăr minora este obișnuită la locuința socrilor. Minora a fost crescută de reclamantă și de socrii ei și minora a dezvoltat un atașament puternic față de aceștia.
Reclamanta arată că nu a plecat de la domiciliul socrilor ei cu gândul de a se despărți de pârât. De la data de 04.07.2015 reclamanta a vorbit zilnic cu pârâtul și cu fetița. La un moment dat, la mijlocul lunii iulie, în urma presiunilor exercitate de părinții lui, pârâtul a comunicat reclamantei că s-a răzgândit, că nu mai dorește ca părțile să achiziționeze apartamentul, că el rămâne în continuare lângă părinții săi și că preferă ca părțile să se despartă. A cerut reclamantei să meargă la notar în vederea rezilierii antecontractului de vânzare – cumpărare, ceea ce s-a și întâmplat.
Din data de 23.07.2015, pe lângă faptul că i s-a interzis reclamantei să-și vadă copilul, i s-a interzis și minorei să vorbească la telefon cu aceasta. De asemenea i s-a interzis reclamantei să o ia pe minoră de la domiciliul pârâtului.
Pârâtul și părinții săi au dezvoltat o ambiție în a-i interzice reclamantei să ia legătura cu copilul și de a rupe total relațiile dintre reclamantă și copil. Până în urmă cu o săptămână, socrii reclamantei și pârâtul au interzis orice relaționare a reclamantei cu minora, inclusiv telefonic. Reclamanta a încercat de mai multe ori să o ia pe minoră de la domiciliul acestora dar a reușit o singură dată, împrejurare cu care prima întrebare a minorei a fost „Mi-ai adus bani?”
În urmă cu o săptămână, după comunicarea acțiunii de divorț, i s-a permis reclamantei să ia legătura cu copilul. Reclamanta a mers la domiciliul pârâtului împreună cu o prietenă și a constatat că aceștia coborâseră în fața blocului și i-au comunicat reclamantei că poate să o vadă pe minoră, din când în când. Însă numai în prezența unui membru de familie al pârâtului.
Arată că pârâtul nu s-a ocupat de creșterea și educarea minorei. De aceasta s-a ocupat reclamanta și când era la serviciu, tatăl pârâtului.
Apreciază că sunt întrunite în cauză condițiile legale pentru pronunțarea unei ordonanțe președințiale.
În drept, reclamanta a întemeiat cererea formulată pe dispozițiile art. 996 – 998 Cod procedură civilă și art. 401 – 402, art. 483, art. 486, art. 487 Cod civil.
Pârâtul, legal citat, s-a prezentat în fața instanței și a depus la dosar întâmpinare.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a arătat că părțile sunt separate în fapt, minora locuind cu tatăl ca urmare a părăsirii domiciliului conjugal de către reclamantă. Pe rolul Judecătoriei A. există două acțiuni civile de divorț, în cadrul cărora fiecare parte a solicitat stabilirea locuinței copilului la domiciliul său.
Pârâtul apreciază că cererea formulată este admisibilă doar în parte, respectiv doar în ce privește punctele a și b din programul propus. Apreciază că celelalte puncte nu pot fi soluționate pe calea ordonanței președințiale întrucât ambele părți doresc să divorțeze și este greu de crezut ca dosarul de divorț să nu fie soluționat cu celeritate.
Pârâtul arată că nu s-a opus nici până acum ca reclamanta să aibe legături personale cu copilul însă întâlnirile nu au putut fi fixate după voința și în condițiile impuse de reclamantă ci și în condițiile dorite de minoră și în funcție de programul ei școlar.
După părăsirea domiciliului conjugal, reclamanta a ales să comunice cu minora doar telefonic. Solicitările erau adresate minorei personal, aceasta fiind chemată de mamă în oraș. Aceasta însă nu are vârsta necesară pentru a circula singură, neînsoțită în oraș. Pârâtul a dus-o pe minoră la ștrand, la solicitarea reclamantei, însă fetița a fost reticentă, având în vedere faptul că reclamanta a fost însoțită de persoana cu care s-a raliat în concubinaj. Orice alt prilej în care minora a fost însoțită de pârât sau de bunicii paterni, s-a datorat dorinței minorei care nu voia să rămână singură cu mama. Reticența minorei se datorează faptului că reclamanta a plecat cu un alt bărbat, că încă înainte de a părăsi domiciliul conjugal se întâlnea cu acel bărbat însoțită fiind de minoră și o punea să mintă acasă și să spună că au fost singure. Minora nu știe la ce să se aștepte din partea reclamantei, astfel că preferă confortul dat de prezența pârâtului.
Cu toate acestea, pârâtul nu refuză să o lase pe minoră să se întâlnească cu reclamanta, dar nu cu prețul de a o traumatiza pe minoră și nu împotriva voinței acesteia. Pârâtul este de acord ca reclamanta să se întâlnească cu minora în timpul săptămânii, însă doar până la ora 20.00 și minora să fie adusă să doarmă la domiciliul pârâtului. Pentru ca minora are zi de școală după întâlnire, trebuie să își facă temele, să aibă hainele și ghiozdanul pregătite.
Pârâtul arată că este de acord ca reclamanta să se întâlnească cu copilul în cel de-al doilea weekend din lună, însă nu este de acord să doarmă la domiciliul acesteia, întrucât tatăl minorei a înțeles că aceasta nu dorește să rămână la reclamantă peste noapte.
În ce privește celelalte puncte din programul de vizitare, reclamantul este de acord dar în aceleași condiții, respectiv ca minora să nu doarmă noapte la domiciliul reclamantei.
În deliberare, din probele administrate în cauză, respectiv certificat de căsătorie, certificat de naștere, copia acțiunii civile formulate de reclamantă ce face obiectul Dosarului nr. 10._ aflat pe rolul Judecătoriei A., adeverință eliberată de ., declarație olografă, fișă de caracterizare psiho-pedagogică a minorei, instanța reține următoarele:
Părțile sunt căsătorite, căsătoria fiind încheiată în data de 29.10.2005 în fața delegatului de stare civilă din cadrul Primăriei municipiului A. și trecută în Registrul Stării civile sub nr. 1.343 din aceeași dată. Din căsătorie a rezultat minora I. N. G. născută în data de 05.03.2007 în municipiul A..
În prezent, părțile sunt despărțite în fapt, reclamanta fiind cea care a părăsit domiciliul conjugal în data de 04.07.2015.
În data de 17.08.2015 reclamanta a înregistrat pe rolul Judecătoriei A. o acțiune de divorț. În cadrul acesteia, pe lângă capătul de cerere referitor la desfacerea căsătoriei, reclamanta a mai solicitat reluarea numelui purtat anterior încheierii căsătoriei, acela de V., exercitarea autorității părintești de către ambii părinți pentru copil, stabilirea locuinței copilului la domiciliul reclamantei și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere. Acțiunea civilă formulată de reclamantă face obiectul Dosarului nr. 10._ .
Ulterior, în data de 24.08.2015 și pârâtul a înregistrat o acțiune de divorț în contradictoriu cu reclamanta. Și pârâtul a solicitat prin acțiunea de divorț stabilirea locuinței copilului la domiciliul său. Acțiunea civilă formulată de pârât face obiectul Dosarului nr. 10._ aflat pe rolul Judecătoriei A..
Reclamanta este angajată la ., în calitate de Șef serviciu aprovizionare – desfacere, unde realizează venituri lunare constante.
La despărțirea în fapt, pârâtul nu a permis reclamantei să o ia pe minoră la domiciliul ei și nu a permis reclamantei, decât cu puține excepții, să ia legătura cu minora.
Instanța, după cercetarea aparenței dreptului, având în vedere și mijloacele de probă depuse la dosar, apreciază că până la pronunțarea unei hotărâri definitive prin care să se prevadă unde va locui minora după desfacerea căsătoriei părților, interesul minorei este de a avea legături personale cu reclamanta, mama ei.
În dispozițiile 503, cod civil consacră principiul egalității părinților în ce privește drepturile și îndatoririle față de copilul minor. Este un aspect al egalității în drepturi între bărbat și femeie prevăzut în art. 44 din Constituția României. Aceste dispoziții legale au un caracter imperativ.
În dispozițiile art. nr. 2 din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecția si promovarea drepturilor copilului se indică principiul după care se vor ghida organele de stat, inclusiv instanțele judecătorești, în luarea unor hotărâri referitoare la copii. Este vorba despre principiul interesului superior al copilului. Textul de lege invocat prevede:
„(1) Prezenta lege, orice alte reglementari adoptate in domeniul respectării si promovării drepturilor copilului, precum si orice act juridic emis sau, după caz, încheiat in acest domeniu se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului.
(2) Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv in legătura cu drepturile si obligațiile ce revin părinților copilului, altor reprezentanți legali ai săi, precum si oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat in mod legal.
(3) Principiul interesului superior al copilului va prevala in toate demersurile si deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice si de organismele private autorizate, precum si in cauzele soluționate de instanțele judecătorești.”
Se va mai ține seama că, în conformitate cu dispozițiile art. 33 din Legea nr. 272/2004 privind promovarea și protecția drepturilor copilului, copilul nu poate fi separat de părinții săi sau de unul dintre ei împotriva voinței acestora, cu excepția cazurilor expres și limitativ prevăzute de lege, sub rezerva revizuirii judiciare și numai dacă acest lucru este impus de interesul superior al copilului. Prin dispozițiile art. 15 din același act normativ se promovează aceeași idee, a menținerii relațiilor copilului cu părinții și rudele prin întâlniri și vizite. Exercitarea acestui drept se poate limita când există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, morală a copilului.
Interesul superior al copilului, în accepțiunea Legii nr. 272/2004, și care se regăsește în egală măsură în Codul civil, se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică și morală normală, la echilibru socio-afectiv, la viața de familie, drept afirmat și prin art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Ceea ce primează este starea de bine, de echilibru necesar copilului. A fi împreună cu copilul său reprezintă pentru părinte un element fundamental al vieții de familie, indiferent dacă relațiile dintre părți s-au destrămat. Pentru aceasta conștientizarea figurii materne se impune cu necesitate pentru minoră.
Cât privește modalitatea de păstrare a legăturilor mamă - copil, ea trebuie să fie eficientă și independentă de neînțelegerile și problemele dintre părți, dar care să confere totodată posibilitatea pentru fiecare dintre părinți de a se bucura de prezența copilului lor într-un cadru intim, normal și firesc care să permită desfășurarea împreună a unor activități diverse, educative sau de divertisment.
În spiritul bunei-credințe și al înțelegerii, în interesul superior al copilului, principial, ambii părinți trebuie să manifeste o disponibilitate maximă și o cooperare deplină, fiind excluse șicanele, de așa manieră încât copiii să se bucure de prezența, de afecțiunea, de grijă și de creștere din partea ambilor părinți.
Dreptul părintelui de a-și vizita copiii implică obligația legală de creștere, educare și supraveghere, astfel că nu poate fi exercitat cu eficiență în cazul în care este limitat, prin restrângerea lui la câteva ore din anumite zile.
Astfel fiind drepturile și îndatoririle părinților față de copii lor, deci în speță față de minora I. N. G. născută în data de 05.03.2007 în municipiul A., rămân neschimbate și nu sunt afectate prin această măsură esențialmente temporară și care va fi luată doar până la soluționarea în mod definitiv a acțiunii civile având ca obiect desfacerea căsătoriei și stabilirea locuinței copilului, promovată de reclamantă în Dosarul nr. 10._ aflat pe rolul Judecătoriei A..
Instanța apreciază că, în lumina textelor legale arătate mai sus, oricare ar fi problemele și neînțelegerile pe care reclamanta le are cu pârâtul, interesul minorei trebuie să primeze. Părinții au obligația să manifeste și să ofere aceeași grijă, ocrotire și supraveghere de care minora are nevoie ca și în perioada premergătoare când cei doi locuiau la același domiciliu.
Văzând cele de mai sus, instanța constată că sunt întrunite condițiile legale arătate în dispozițiile art. 996 Cod procedură civilă pentru pronunțarea unei ordonanțe președințiale.
În mod indubitabil există o urgență în ceea ce privește reglementarea dreptului reclamantei de a avea legături personale cu minora, având în vedere atitudinea pârâtului care a împiedicat-o în mod constant pe reclamantă în a lua legătura cu copilul.
Măsura este vremelnică, având în vedere că durează doar până la soluționarea în mod definitiv a acțiunii civile având ca obiect desfacerea căsătoriei și stabilirea locuinței copilului, promovată de reclamantă în Dosarul nr. 10._ aflat pe rolul Judecătoriei A. și îndeplinește și condiția de neprejudecare a fondului cauzei.
Instanța nu va reține apărările formulate de reclamant raportat la temerile sale legate de faptul că reclamanta nu ar avea un domiciliu. Reclamanta a depus la dosar un act olograf din care rezultă că a închiriat un apartament în municipiul A., Aleea Amara, .. C, ..
Instanța constată însă, că programul propus de pârât este unul mult prea restrictiv și nu este în concordanță cu interesul superior al copilului. Așa cum s-a arătat și mai sus, pentru ca întâlnirile dintre copil și mama lui să se desfășoare în cele mai bune condițiuni, este necesar ca acestea să aibă loc fără prezența pârâtului sau ale părinților acestuia, într-un cadru în care atât copilul cât și reclamanta să nu se simtă în permanență supravegheați de către aceștia.
Instanța va atrage atenția reclamantului că sintagma „la domiciliul reclamantei sau în orice alt loc aflat pe raza municipiului A.”, folosit de instanța de judecată în dispozitivul prezentei sentințe, nu se poate interpreta ca fiind doar la „domiciliul reclamantei”. Astfel că pârâtul nu poate să o împiedice pe reclamantă să ia copilul la plimbare în perioada orară stabilită de instanță și să îl ducă în orice loc aflat pe raza municipiului A.. De asemenea, pârâtul nu va putea împiedica reclamanta să păstreze legăturile personale cu copilul, conform programului pentru motive cum ar fi: să nu își supere părinții, reclamanta a venit însoțită de persoane considerate de pârât ca fiind indezirabile sau altele asemenea.
Instanța va atrage atenția pârâtului și părinților acestuia asupra dispozițiilor art. 379 Cod penal care prevăd și pedepsesc infracțiunea de Nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului.
De asemenea, instanța va atrage atenția pârâtului asupra faptului că dacă va continua cu această atitudine de părinte alienator, prin care încearcă să îl alieneze pe copil de reclamantă, instanța va sesiza DGASPC A. și P. de pe lângă Judecătoria A. pentru luarea măsurilor care se impun în această situație.
Prin urmare, instanța, în baza art. 998 Cod proc. civilă va admite în parte cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta I. S. în contradictoriu cu pârâtul I. N. și în consecință:
Va reglementa, în mod provizoriu, până la soluționarea în mod definitiv a Dosarului nr. 10._ aflat pe rolul Judecătoriei A., dreptul reclamantei de a avea legături personale cu minora I. N. G. născută în data de 05.03.2007 în municipiul A., în conformitate cu următorul program:
- în fiecare zi de marți, la domiciliul reclamantei sau în orice alt loc aflat pe raza municipiului A., între orele 16.00 – 19.00, cu obligarea reclamantei de a o lua pe minoră de la domiciliul pârâtului și de a o aduce înapoi la finalizarea timpului alocat;
- în fiecare a doua săptămână din lună, la domiciliul reclamantei sau în orice alt loc aflat pe raza municipiului A., de vineri, ora 16.00 până duminică, ora 19.00, cu obligarea reclamantei de a o lua pe minoră de la domiciliul pârâtului și de a o aduce înapoi la finalizarea timpului alocat;
- în vacanța de iarnă, prima jumătate a acestei vacanțe, la domiciliul reclamantei, astfel încât minora să petreacă cu reclamanta sărbătoarea Crăciunului și să petreacă cu pârâtul sărbătoarea Anului Nou, cu obligarea reclamantei de a o lua pe minoră de la domiciliul pârâtului și de a o aduce înapoi la finalizarea timpului alocat;
- telefonic, în fiecare zi.
Cu privire la cheltuielile de judecată:
Având în vedere că pârâtul a căzut în pretențiuni, instanța, în baza art. 453 Cod procedură civilă va obliga pârâtul la plata sumei de 20 lei către reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată, suma reprezentând taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta I. S. CNP:_ cu domiciliul procesual ales în municipiul A., ., nr. 41, . în contradictoriu cu pârâtul I. N. CNP:_ domiciliat în municipiul A., ., ., județul A. și în consecință:
Reglementează, în mod provizoriu, până la soluționarea în mod definitiv a Dosarului nr. 10._ aflat pe rolul Judecătoriei A., dreptul reclamantei de a avea legături personale cu minora I. N. G. născută în data de 05.03.2007 în municipiul A., în conformitate cu următorul program:
- în fiecare zi de marți, la domiciliul reclamantei sau în orice alt loc aflat pe raza municipiului A., între orele 16.00 – 19.00, cu obligarea reclamantei de a o lua pe minoră de la domiciliul pârâtului și de a o aduce înapoi la finalizarea timpului alocat;
- în fiecare a doua săptămână din lună, la domiciliul reclamantei sau în orice alt loc aflat pe raza municipiului A., de vineri, ora 16.00 până duminică, ora 19.00, cu obligarea reclamantei de a o lua pe minoră de la domiciliul pârâtului și de a o aduce înapoi la finalizarea timpului alocat;
- în vacanța de iarnă, prima jumătate a acestei vacanțe, la domiciliul reclamantei, astfel încât minora să petreacă cu reclamanta sărbătoarea Crăciunului și să petreacă cu pârâtul sărbătoarea Anului Nou, cu obligarea reclamantei de a o lua pe minoră de la domiciliul pârâtului și de a o aduce înapoi la finalizarea timpului alocat;
- telefonic, în fiecare zi.
Obligă pârâtul la plata sumei de 20 lei către reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată.
Vremelnică și executorie fără somație și fără trecerea unui termen.
Cu drept de recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din data de 07.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. C. B. D.
09.10.2015
Red: G.C. / Tehnoredactare: B.D..
4 ex / 2 . comunică cu:
Reclamanta:
I. S. cu domiciliul procesual ales în municipiul A., ., nr. 41, .
Pârâtul:
I. N. domiciliat în municipiul A., ., ., județul A.
← Rectificare carte funciară. Sentința nr. 5/2015. Judecătoria ARAD | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1737/2015. Judecătoria ARAD → |
---|