Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 3544/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3544/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 22-06-2015 în dosarul nr. 3613/55/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3544
Ședința publică din data de 22 iunie 2015
Președinte: G. - I. B.
Grefier: A. T.
S-a luat în examinare cererea formulată de reclamanta H. E., în contradictoriu cu pârâtul S. C. – C., având ca obiect exercitarea autorității părintești, stabilire locuință minor și cererea reconvențională, exercitată de pârâtul – reclamant reconvențional S. C. C., în contradictoriu cu reclamanta pârâtă reconvențional H. E., având ca obiect situație juridică minor.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamantei, av. I. B. din cadrul Baroului A., reprezentantul pârâtului – reclamant reconvențional, av. P. E. din cadrul Baroului A. și martorii S. D. L. și I. A. – C., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea principală este timbrată cu suma de 60 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, în conformitate cu prevederile art. 15 lit. e) din OUG nr. 80/2013, iar cererea reconvențională este timbrată cu suma de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru în conformitate cu prevederile art. 27 din OUG nr. 80/2013.
S-a făcut referatul cauzei, după care, sub prestare de jurământ se audiază martorii prezenți, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori probe de administrat, în conformitate cu prevederile art. 244 Cod procedură civilă, instanța declară cercetarea procesului încheiată și în conformitate cu prevederile art. 392 Cod procedură civilă, acordă cuvântul în dezbaterea fondului.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea cererii formulate, apreciind că, programul de vizitare inițial, propus de pârât nu mai poate fi respectat, atâta timp cât și pârâtul în prezent se află în Germania, având posibilitatea de a vizita copilul în Germania, fără a mai fi necesară aducerea acestuia în România. Apreciază cererea reconvențională ca fiind lipsită de interes și obiect. Cu cheltuieli de judecată ce se vor solicita pe cale separată.
Reprezentantul pârâtului – reclamant reconvențional, solicită respingerea primului capăt de cerere, neopunându-se capătului subsidiar, solicitând totodată admiterea cererii reconvenționale formulate, menționând că, tatăl lucrează doar o perioadă de 3 luni în Germania. Cu cheltuieli de judecată ce se vor solicita pe cale separată.
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată la această instanță, la data de 16.03.2015, reclamanta H. (fosta B.) E. a chemat în judecată pârâtul S. C. C., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună, în principal, ca autoritatea părintească asupra persoanei și bunurilor minorei S. B. – L., născută la data de 26 mai 2009 în A., să fie exercitat exclusiv de către reclamantă.
În subsidiar, a solicitat stabilirea locuinței minorei la mamă, în Germania, respectiv ca prezenta hotărâre să țină loc de consimțământ al pârâtului, în fața oricărei autorități competente, vizavi de stabilirea locuinței minorei la locuința actuală a mamei din Germania, deplasarea minorei din România la locuința mamei din Germania, înscrierea minorei la o instituție de învățământ din Germania pretabilă vârstei sale, cu cheltuieli de judecată în caz de opunere .
În motivarea cererii sale reclamanta a arătat că în urma unei relații de concubinaj cu pârâtul, s-a născut minora S. B. – L., la data de 26 mai 2009, iar în luna martie a anului 2012, în urma unuia dintre desele scandaluri violente ale pârâtului, părțile au rupt relația de concubinaj, separându-se inclusiv locativ.
A mai arătat că, prin sentința civilă nr. 7322 din data de 04.09.2012, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, s-a dispus exercitarea autorității părintești de către ambii părinți asupra minorei S. B.-L., născută la data de 26 mai 2009 în A., stabilirea domiciliului copilului la mamă, obligarea reclamantului la plata către mamă a 1/4 din veniturile nete realizate lunar, cu titlu de pensie de întreținere în favoarea copilului, începând cu data de 04.09.2012 și până la majoratul copilului și s-a reglementat dreptul tatălui de a păstra legături personale cu fetița sub forma unui program de vizită.
Susține că pârâtul nu a achitat în toată această perioadă de timp pensia de întreținere pe seara minorei, precum și că și-a exercitat mai mult decât sporadic (și atunci de abia câteva ore) programul de vizită stabilit de către instanță, din considerente de bunătate, religioase, laice, neformulând împotriva acestuia plângere penală pentru abandon de familie.
Învederează că, în anul 2013, pentru a încerca să-i asigure fiicei sale un trai și un viitor decent, a plecat la muncă în Germania unde lucrează și în prezent cu forme legale, deținând un contract individual de muncă, fiind luată în evidența autorităților germane. De asemenea, în data de 7 septembrie 2014 s-a și căsătorit, soțul acesteia lucrând aidoma în Germania.
Pe perioada cât aceasta a fost plecată în Germania minora a locuit la bunica paternă (mama actualului pârât), o persoană deosebită care a înțeles și înțelege interesul superior al copilului.
Reclamanta a arătat că i-a solicitat pârâtului să dea o declarație notarială pentru a ieși din țară cu minora, pentru a-i stabili locuința în Germania și a o înscrie la o instituție de învățământ însă, deși inițial pârâtul a fost de acord cu cele solicitate, din păcate s-a dovedit a fi doar la nivel declarativ, actualmente refuzând cu vehemență un atare gest, fără a oferi măcar un singur motiv rațional.
Reclamanta a apreciat că există motive deplin întemeiate în speță pentru devierea de la regula exercițiului comun, vorbind aici despre un părinte dezinteresat, nepăsător, care nu-și execută obligațiile pecuniare la care a fost obligat, sau care își exercită drepturile în mod abuziv, discreționar, în contra evidenței și a interesului superior al copilului .
Pentru toate cele relevate, reclamanta a solicitat admiterea cererii sale, astfel cum a fost formulată, întemeindu-și aceasta în drept pe prevederile art. 29, art. 30, art. 148, art. 194 NCPC ; art. 396, art. 39d, art. 400 alin. (2), art. 486, art. 496, art. 499 alin. (1), art. 505, art. 529 NCC; art. 2, art. 6, art. 15, art. 31, art. 32, art. 43, art. 46, art. 47 din Legea 272/2004 ;
În cadrul probei cu acte, reclamanta a depus la dosar copia sentinței civile nr. 7322/04.09.2012, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, copia certificatului de naștere a minorei, copie certificat căsătorie ., nr._, înscrisuri în limba germană și traduceri legalizate în dovedirea situației locative și a locului de muncă al reclamantei din Germania.
În cadrul procedurii scrise, prin serviciul registratură, pârâtul a depus la data de 07 aprilie 2015 întâmpinare, prin care a solicitat respingerea capătului de cerere de exercitare a autorității părintești exclusiv de către reclamantă, admiterea capătului subsidiar de cerere prin care se solicită stabilirea locuinței minorei la mamă, în Germania, admiterea capătului de cerere conform căruia minora să se poată deplasa din România la locuința actuală a acesteia din Germania, admiterea cererii conform căruia minora să poată fi înscrisă la o instituție de învățământ din Germania, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că nu corespunde adevărului faptul că acesta nu a contribuit la creșterea și educarea minorei, întrucât, de aproximativ 2 ani copilul se află în grija sa și a mamei sale, locuind împreună cu aceștia, participând astfel efectiv la creșterea și educarea minorei, prestând în natură întreținerea.
Susține că cele relatate de către reclamantă în cadrul cererii introductive nu corespund adevărului, acesta fiind pe toată perioada cât reclamanta a fost plecată în Germania, un tată implicat în creșterea și educarea minorei.
În drept, pârâtul a invocat prevederile art. 204 Cod procedură civilă precum și prevederile art. 397 Cod civil.
Pe cale reconvențională, pârâtul a solicitat obligarea reclamantei pârâtă reconvențional să-și dea acordul ca minora S. B. L. născută la 26.05.2009, să plece din străinătate în România sau din România în străinătate cu pârâtul, iar în caz contrar hotărârea care se va pronunța să suplinească acordul reclamantei pârâte reconvențional pentru plecarea din străinătate în România sau din România în străinătate a minorei alături de tatăl său, cu cheltuieli de judecata în caz de opunere.
În motivare a arătat că, deși prin Sentința civilă nr. 7322/04.09.2012 pronunțată de către Judecătoria A. în dosar_, rămasă irevocabilă, s-a statuat în concret asupra modalității de exercitare a drepturilor părintești, a stabilirii unui program de vizitare a minorei și chiar s-a stabilit domiciliul minorei la mama reclamantă, fetița S. B. L. se află de aproape 2 ani în creșterea și educarea sa și a maniei sale S. D., minora locuind efectiv la aceeași adresă cu acesta și cu mama sa, astfel că, nu doar că a contribuit la creșterea și educarea minorei, ci a fost implicat direct, nemijlocit în acest proces și a prestat în natură obligația de întreținere față de minoră, mama minorei fiind plecată în Germania în toată această perioadă, deși domiciliul fetiței era stabilit la ea.
Susține că în toată această perioadă, minora s-a atașat foarte mult atât de el cât și de mama sa, dorind în continuare să-și exercite rolul de tată, solicitând a se observa că, raportat la poziția sa din această cerere, nu este de rea credință, punând pe prim plan interesul superior al fetiței, contrar acuzațiilor reclamantei.
În drept, pârâtul a invocat prevederile art. 209 NCPC art. 397 cod civil precum și celelalte dispoziții incidente.
Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare și întâmpinare la cererea reconvențională prin care a arătat că, deși pârâtul a fost de acord cu marea majoritate a solicitărilor reclamantei, acesta a solicitat ca exercitarea autorității părintești să se realizeze în comun .
Pentru toate motivele prezentate în cadrul cererii sale, reclamanta a arătat că înțelege a-și menține această cerere, solicitând în continuare exercitarea autorității părintești exclusiv de către aceasta.
A considerat cererea reconvențională, astfel cum a fost ea formulată, ca fiind inadmisibilă, apreciind că este inadmisibil ca dreptul părintelui de a călători în străinătate alături de propriul copil să fie stabilit într-o manieră de maximă generalitate, oricând și oricum. Acest drept trebuie forte bine clarificat și circumstanțiat cu arătarea unor intervale de luare și aducere a minorului precum și cu indicarea unui stat de destinație.
A mai arătat că, dreptul tatălui de a avea legături personale cu minora, astfel cum a fost stabilit prin hotărârea anterior pronunțată nu mai poate subzista, în contextul în care locuința minorei va fi stabilită în Germania.
Pârâtul, la data de 14 mai 2915, a depus precizare a cererii reconvenționale, prin care a solicitat obligarea reclamantei să-și dea acordul ca minora să plece din Germania în România sau din România în Germania, cu tatăl său, în intervalul programului de vizită, iar în caz contrar hotărârea care se va pronunța să suplinească acordul reclamantei – pârâtă reconvențional pentru plecarea din Germania în România sau din România în Germania a minorei, alături de tată, în intervalul programului de vizită.
La termenul de judecată din data de 18 mai 2015, instanța a încuviințat cererile de probațiune formulate de părți, privind audierea martorului S. D., pentru reclamantă și I. A., pentru pârât, probe administrate în ședința publică din data de 22 iunie 2015.
Analizând actele și lucrările de la dosar, instanța reține următoarele :
Din relația de concubinaj a părților a rezultat minora S. B. L., născută la data de 23.05.2009, în A.. Prin sentința civilă nr. 7332/04.09.2012, pronunțată de Judecătoria A. în dosar_, a fost stabilită locuința minorei la mamă, s-a dispus exercitarea autorității părintești, în comun de către ambii părinți, tatăl a fost obligat la plata unei pensii de întreținere pe seama copilului și s-a reglementat dreptul acestuia de a păstra legături personale cu minora.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere faptul că ambele părți locuiau la acel moment în localitatea Pecica, erau angajate în țară, minora se afla în întreținerea mamei și a bunicilor materni, interesul superior al copilului, vârsta și sexul acestuia, acordul părților și concluziile referatului de anchetă socială.
Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 505 alin 2 și art. 403 Cod civil, rezultă că instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților față de copiii lor minori, în cazul schimbării împrejurărilor, la cererea oricăruia dintre părinți.
Exercitarea autorității părintești de către ambii părinți implică consultarea acestora în luarea deciziilor importante cu privire la educarea și creșterea copilului (spre exemplu cele cu privire la școala la care urmează a fi înscris copilul, religia copilului, orientarea filosofică, aplicarea unor tratamente medicale, organizarea timpului liber, s.a.), deciziile curente privind îngrijirea și educarea copilului fiind luate de părintele cu care locuiește.
Art. 36 alin 7 din Lg. 272/2004 indică „motivele întemeiate” pentru care instanța poate să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte, cum ar fi: alcoolismul, boala psihică, dependența de droguri a celuilalt părinte, violența față de copil sau față de celălalt părinte, condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, infracțiuni de violență, precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești.
Din probele testimoniale administrate rezultă că ulterior separării, ambele părți și-au neglijat obligațiile față de minoră, bunica paternă fiind cea care s-a ocupat preponderent de creșterea și educarea copilului, reclamanta fiind plecată la muncă în Germania, iar pârâtul, deși locuia vis a vis de mama sa, doar sporadic și la solicitarea acesteia, se preocupa de copil. Reclamanta păstra frecvent legătura telefonic sau prin internet cu minora, iar pârâtul obișnuia să o ducă pe minoră la cinematograf sau alte locuri de recreere, copilul fiind atașat de ambii părinți.
Întrucât bunica minorei a sesizat o nevoie puternică a copilului de a fi alături de mama sa, a decis ca minora să locuiască cu reclamanta în Germania, pârâtul fiind inițial de acord, dar ulterior, în mod nejustificat, a refuzat să permită copilului ieșirea din țară, fiind necesară intervenția instanței în acest scop.
În prezent ambii părinți locuiesc și muncesc în Germania, distanța dintre domiciliile acestora fiind de aproximativ 200 kilometri.
Instanța amintește părților că exercitarea autorității părintești presupune atât existența unor drepturi, dar mai ales a unor obligații în sarcina părinților, care sunt chemați să se implice în creșterea copilul, îngrijirea sănătății, dezvoltării fizice, psihice și intelectuale precum și în educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia. Un copil care beneficiază de implicarea ambilor părinți în creșterea și îngrijirea sa, are șanse mai mari de reușită în viață, de a se dezvolta și a deveni un adult echilibrat și cu o conduită corectă în societate.
Față de considerentele expuse, reținând că nu au fost identificate riscuri pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către tată a autorității părintești, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei de exercitare exclusivă a autorității părintești față de minoră.
Conform art. 497 Cod civil, „ 1) dacă afectează exercițiul autorității sau al unor drepturi părintești, schimbarea locuinței copilului, împreună cu părintele la care locuiește, nu poate avea loc decât cu acordul prealabil al celuilalt părinte. 2) În caz de neînțelegere între părinți, hotărăște instanța de tutelă potrivit interesului superior al copilului, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți. (…)”.
La data pronunțării sentinței civile nr. 7332/04.09.2012, a Judecătoriei A., reclamanta locuia în orașul Pecica, ulterior stabilindu-se în Germania, unde locuiește într-un imobil închiriat (fila 15), compus dintr-o cameră și anexe, în suprafață de 33 mp, fiind angajată cu contract individual de muncă (fila 17).
Schimbarea locuinței mamei din localitatea Pecica în localitatea Augsburg, Germania, este de natură a influența exercitarea autorității părintești și astfel este necesar acordul pârâtului.
Deși inițial pârâtul a fost de acord cu stabilirea locuinței minorei la mamă în Germania, ulterior, în mod nejustificat, a refuzat să permită copilului ieșirea din țară în acest scop. Cu toate acestea, după inițierea prezentului demers judiciar de către reclamantă, pârâtul a revenit asupra poziției sale, arătând că este de acord cu cererea reclamantei de stabilire a locuinței copilului la mamă, în Germania.
În consecință, având în vedere neînțelegerile existente între părți la data înregistrării prezentei cereri, reținând că, față de vârsta minorei și atașamentul profund față de mamă, schimbarea locuinței copilului la actuala locuință a reclamantei este în interesul superior al copilului, precum și faptul că ambii părinți locuiesc în prezent în Germania, instanța va admite în parte cererea și va stabili locuința copilului S. B. L. la adresa actuală a reclamantei din Germania, Augsburg, Elisabethstrase 35,_
Din depozițiile martorilor rezultă că minora se află în prezent pe teritoriul Germaniei împreună cu reclamanta și a fost înscrisă la o grădiniță din această țară, astfel că cererea reclamantei de pronunțare a unei hotărâri care să suplinească acordul tatălui la deplasarea copilului din România în Germania și înscrierea copilului la o instituție de învățământ a rămas fără obiect, urmând a fi respinsă.
Pârâtul locuiește și muncește în prezent pe teritoriul Germaniei, la o distanță de doar 200 km de domiciliul reclamantei, iar în aceste condiții programul de vizitare stabilit, care presupune deplasări la locuința tatălui, nu implică ., respectiv din România, împreună cu minora.
Mai mult, pârâtul nu a făcut dovada unei opoziții din partea reclamantei ca minora să se deplaseze împreună cu tatăl peste granițele țării.
Față de aceste considerente, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea reconvențională având ca obiect obligarea reclamantei să își dea acordul pentru deplasarea minorei din Germania în România sau din România în Germania în intervalul programului de vizitare.
Constată că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată în prezenta cauză, urmând a le solicita pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamanta pârâtă reconvențional H. E., CNP_, cu domiciliul în Germania, Augsburg, Elisabethstrase 35,_, domiciliul procesual ales în A., ., . în contradictoriu cu pârâtul reclamant reconvențional S. C. C., CNP_, cu domiciliul în Pecica, ., ., județul A., domiciliul procesual ales în A., ., ., și în consecință:
Stabilește locuința copilului la adresa actuală a reclamantei din Germania, Augsburg, Elisabethstrase 35,_.
Respinge în rest cererea principală.
Respinge cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional S. C. C. în contradictoriu cu reclamanta pârâtă reconvențional H. E..
Fără cheltuieli de judecată.
Cu apel, care se depune la Judecătoria A., în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 22 iunie 2015.
Președinte Grefier
G. I. B. A. T.
Red./ dact.
G.I.B/A.T/08.07.2015
4 ex. / 2 . comunică cu: reclamanta H. E., cu domiciliul procesual ales în A., ., .,
pârâtul S. C. C., cu domiciliul procesual ales în A., ., .
| ← Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 2076/2015.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
