Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2754/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2754/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 5463/55/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2754
Ședința publică din data de 19 mai 2015
Președinte: G. - I. B.
Grefier: A. T.
S-a luat în examinare cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul D. M. S., în contradictoriu cu pârâta D. A. S., având ca obiect stabilire locuință minor și reglementare program vizitare minor.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea este timbrată cu suma de 40 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că, la data de 19 mai 2015, prin serviciul registratură, au fost depuse la dosar, din partea reclamantului, note de ședință, iar din partea pârâtei, concluzii scrise.
Văzând concluziile părților, consemnate în încheierea dată în ședința publică din data de 18 mai 2015, prin care s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi și care face parte integrantă din prezenta, instanța reține cererea spre soluționare.
JUDECĂTORIA
Deliberând asupra cererii formulate, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria A. în data de 21 aprilie 2015, sub numărul de dosar_, reclamantul D. M. S., a chemat în judecată pârâta D. A. S., solicitând instanței ca, în condițiile și conform procedurii prevăzută de art. 919 Cod procedură civilă, raportat la prevederile art. 996 – 1001 Cod procedură civilă, să încuviințeze ca, pe cale de ordonanță președințială, minorul D. M. A., născut la data de 07 iunie 2009, să fie încredințat acestuia până la soluționarea definitivă a cererii de divorț promovată, ce formează obiectul dosarului nr._ al acestei instanțe, respectiv a se dispune ca mama minorului să poată păstra legăturile personale cu minorul în a doua și a patra săptămână din lună, de sâmbătă de la orele 12.00 până duminică la orele 18.00, la domiciliul acesteia .
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că, pe rolul Judecătoriei A. s-a înregistrat sub numărul de dosar_, cererea pârâtei din prezenta cauză prin care aceasta a solicitat desfacerea căsătoriei încheiată între părți în anul 2010, încredințarea minorului la aceasta spre creștere și educare, cu stabilire locuinței minorului la mamă.
A mai arătat că, încă de la început, pârâta a manifestat dezinteres pentru creșterea și educarea copilului, aceasta având nevoie de independență, astfel cum s-a arătat și în cadrul cererii de divorț formulată, nevoie ce se traduce prin vizite zilnice în baruri, cluburi, magazine, centre comerciale, unde își petrece cea mai mare parte a zilei, ocazii cu care, fie duce minorul cu aceasta, fie îl încredințează unor persoane mai mult sau mai puțin calificate, fie lasă minorul în grija tatălui chiar alături de alți copii ai prietenelor pârâtei.
Reclamantul a mai arătat că, încă de la începutul acestui an, pârâta nu mai lucrează la firma al cărui patron este acesta, trăind din banii de la părinții săi și din alocația copilului, astfel încât însăși perspectivele privind îngrijirea medicală a minorului sunt grav periclitate, mama neavând asigurare medicală, iar acest fapt este în măsură să justifice urgența promovării prezentei cereri.
S-a mai arătat de către reclamant că, până la despărțirea părților, minorul avea diverse activități atât la Palatul Copiilor cât și alte activități educativ – formative, pentru care însă pârâta în prezent nu-și mai găsește timp, fapt ce prejudiciază dezvoltarea acestuia, lipsindu-l de legături cu copii de vârsta lui, apreciind că, în principal minorul are de suferit emoțional de pe urma programului de viață a mamei.
Întrucât a apreciat că trebuie să primeze interesul superior al minorului, a considerat că acest interes ar fi mai bine realizat și protejat la locuința tatălui, unde acesta are posibilitatea de a se ocupa personal de creșterea și educarea lui .
Având în vedere urgența măsurii și faptul că, solicită adoptarea unei măsuri vremelnice, reclamantul a apreciat că sunt întrunite condițiile art. 998 alin. 2 teza 1 Cod procedură civilă, solicitând astfel admiterea cererii promovate.
În cadrul probei cu acte, reclamantul a depus la dosar copia raportului de salariat privind pârâta, decizia nr. 374/15.04.2015 privind desfacerea contractului de muncă al pârâtei, copia cererii de lichidare formulată de către pârâtă, copia certificat căsătorie, copie certificat naștere minor, copia cererii de divorț formulată de către pârâtă, adeverință din partea CS Cobra Arte Marțiale UVVG A., adeverință din partea Palatului Copiilor A., planșe foto ( filele 20 – 25 dosar).
La termenul de judecată din data de 04 mai 2015, pârâta a depus la dosar note de ședință prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii privind emiterea ordonanței președințiale, formulată de către reclamant pentru neîndeplinirea cumulativă a condițiilor obligatorii de admisibilitate prevăzute de dispozițiile legale, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că, susținerile reclamantului nu corespund adevărului referitor la stilul de viață al acesteia, iar în ceea ce privește susținerile acestuia potrivit cărora minorul ar fi lăsat în grija a diverse persoane mai mult sau mai puțin calificate, de asemenea nu corespund adevărului, minorul fiind într-adevăr dus de către aceasta la locuri de joacă special amenajate, unde în permanență este supravegheat de personal calificat, fiind dus în aceste locuri tocmai pentru a interacționa cu alți copii și nu pentru ca pârâta să fie partenerul de joacă al acestuia.
A mai arătat că, reclamantul nu a făcut dovada că, aceasta ar fi neglijat copilul, ori că acesta ar fi devenit un fel de accesoriu în viața ei, iar în prezent aceasta este angajată, realizează venituri, drept urmare beneficiază și de asigurare medicală .
De asemenea, pârâta a mai arătat că, nu corespund adevărului nici susținerile reclamantului potrivit cărora minorul nu ar mai frecventa cursurile Palatului Copiilor, în continuare acesta mergând la limba engleză, iar în ceea ce privește sportul, a arătat că minorul în repetate rânduri și-a exprimat dorința de a nu participa la aceste cursuri.
Pârâta a considerat că, prezenta cerere reprezintă de fapt o modalitate de a o determina să reia conviețuirea cu reclamantul, apreciind însă că acest lucru nu se poate obține în modalitatea aleasă de reclamant.
A mai arătat că inițial, la părăsirea de către pârâtă a domiciliului conjugal, reclamantul nu s-a opus ca minorul să plece cu aceasta, iar ulterior, în repetate rânduri, când minorul s-a aflat la acesta, reclamantul nu a adus copilul înapoi la orele stabilite, de multe ori copilul fiind lăsat la părinții reclamantului, dormind chiar la aceștia și nu cu reclamantul .
Față de toate cele relevate pârâta a solicitat respingerea cererii de ordonanță președințială formulată, depunând la rândul său înscrisuri probatorii, reprezentând copia contractului individual de muncă al pârâtei, planșe foto, adeverințe, copia sentinței civile nr. 1778/ 07.04.2015, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ .
La termenul de judecată din data de 04 mai 2015, instanța a încuviințat probele testimoniale solicitate de către reprezentanții părților, privind audierea martorilor P. A. și V. A. – M., probe administrate în ședința publică din data de 18 mai 2015.
La aceeași dată instanța a respins cererea de suplimentare a probațiunii formulată de către reprezentantul reclamantului privind audierea martorului Borcos D..
Analizând actele și lucrările de la dosar, instanța reține următoarele :
Părțile s-au căsătorit la data de 10 iulie 2010 în A., iar din relația lor, anterior căsătoriei, a rezultat minorul D. M. A., născut la data de 07 iunie 2009 în Timișoara, recunoscut de reclamant, după cum rezultă din mențiunile cuprinse în certificatul de naștere . nr._ (fila 14).
Începând cu luna februarie sau martie 2015 cei doi soți s-au separat în fapt, minorul locuind, conform înțelegerii dintre soți, câte trei zile la fiecare părinte.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul judecătoriei A. la data de 18 martie 2015 (file 15-17) pârâta din prezenta cauză a solicitat desfacerea căsătoriei dintre părți, reluarea numelui purtat anterior căsătoriei, exercitarea autorității părintești față de minor în comun, stabilirea locuinței minorului la mamă și obligarea tatălui la pensie de întreținere în favoarea copilului.
Potrivit dispozițiilor art. 919 Cod procedură civilă, instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei.
Conform art. 996 alin. 1 Cod procedură civilă „Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”, iar potrivit alin. 5 a aceluiași articol, „pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt”.
Astfel, deși dispozițiile art. 919 Cod procedură civilă indică calea procedurală de urmat, aceea a ordonanței președințiale, atunci când obiectul cererii intră în categoria celor prevăzute de textul legal amintit, cum este și în prezenta speță, instanța verifică doar îndeplinirea cumulativă a două condiții de admisibilitate, respectiv vremelnicia și neprejudecarea fondului.
Sub aspectul vremelniciei măsurii, instanța reține că pe rolul Judecătoriei A. este înregistrat dosarul cu nr._ având ca obiect divorț, iar prin prezenta cerere se solicită stabilirea locuinței minorului la tată până la soluționarea divorțului, astfel că în speță condiția vremelniciei măsurii este îndeplinită, fondul cauzei urmând a fi judecat în dosarul sus-menționat.
Cu privire la condiția de neprejudecare a fondului cauzei, instanța reține că potrivit art. 2 din Lg 272/2004 orice act juridic emis sau încheiat în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului, care trebuie să prevaleze în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Condiția de neprejudecare a fondului oprește însă instanța să verifice condițiile locative concrete oferite de părinți, legătura afectivă dintre aceștia și minor, urmând a se verifica doar aparenței dreptului prin prisma interesului superior al copilului.
Sub acest aspect, din depozițiile martorilor ascultați rezultă că între părinți există în prezent o înțelegere ca minorul să petreacă alternativ cate trei zile la fiecare dintre părinți, ambii ocupându-se de îngrijirea și educarea minorului.
Această situație, agreată de părți, nu este în contradicție cu interesul superior al copilului, având în vedere că și în perioada conviețuirii soților minorul s-a aflat în grija bunicilor materni sau paterni, iar distanța dintre localitatea Zimand Cuz și A. este una scurtă și nu este de natură a crea un disconfort pentru copil.
Aspectele legate de urmarea de către minor a unor cursuri sportive sau a unor activități în cercurile de teatru de păpuși sau radio-tv nu pot fi analizate în prezentul cadru procesual, acestea privind eventuale neînțelegeri între părinți cu privire la modalitatea de exercitare a autorității părintești, aspect cu care instanța nu a fost învestită și care nu sunt influențate de stabilirea locuinței minorului la unul dintre părinți.
Depozițiile martorilor nu confirmă susținerile reclamantului în sensul că pârâta își neglijează obligațiile față de copil sau că îl lasă nesupravegheat. Astfel, împrejurarea că mama frecventează o sală de sport în cursul dimineții, când minorul se află la grădiniță, sau că îl lasă intervale scurte pe minor la locuri de joacă supravegheate de personal specializat, timp în care își face cumpărăturile la magazine din apropiere, nu pot fi apreciate ca o neglijență din partea mamei în supravegherea copilului.
De asemenea, susținerile reclamantului că soția sa are un obicei din a frecventa anumite cluburi sau localuri împreună cu prietenele sunt nedovedite, din depoziția martorului P. A. rezultând că ulterior despărțirii în fapt pârâta nu a mai frecventat asemenea cluburi, iar martora V. A.-M. a arătat că după separarea de soț, pârâta a participat într-o singură seară la onomastica șefei sale. Pe de altă parte, instanța reține că în perioada conviețuirii și reclamantul obișnuia să frecventeze asemenea localuri împreună cu soția și alte persoane, iar nemulțumirea acestuia este legată de faptul că nu o poate însoți pe pârâtă când aceasta iese în oraș cu prietenele.
Declarația martorei V. A.-M. cu privire la faptul că minorul nu este bine îngrijit la tată urmează a fi înlăturată, aceasta fiind în contradicție cu declarația celuilalt martor ascultat și chiar cu propria depoziție în care arată că până în prezent ambii soți au fost niște părinți buni.
Din ansamblul probelor administrate nu rezultă indicii privind existența unui comportament inadecvat al pârâtei față de minor și nici privind îngrijirea necorespunzătoare a copilului de către mamă, aspecte care ar putea justifica, prin prisma respectării interesului superior la copilului, luarea unei măsuri urgente de stabilire a locuinței minorului la tată până la soluționarea dosarului de divorț.
În cauză, față de înțelegerea existentă între părți cu privire la zilele petrecute de minor cu fiecare dintre părinți și împrejurarea că nu există riscuri pentru copil generate de derularea în continuare a acesteia, instanța reține că nu este îndeplinită condiția de neprejudecare a fondului cauzei.
Față de considerentele ce preced, în temeiul art. 919 rap. la art. 996 Cod procedură civilă, va respinge inadmisibilă cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul D. M. S. în contradictoriu cu pârâta D. A. S..
În temeiul art. 453 Cod procedură civilă va obliga reclamantul la 500 lei cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei, reprezentând onorariu de avocat, justificat cu chitanța nr. 590/04.05.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul D. M. S., CNP_, domiciliat în .. 429, . A., în contradictoriu cu pârâta D. A. S., CNP_, domiciliată în A., Piața C. I., nr. 15, ., ., județul A..
Obligă reclamantul la 500 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, care se depune la Judecătoria A., în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din data de 19.05.2015.
Președinte Grefier
G. I. B. A. T.
Red./ dact.
G.I.B/A.T/21.05.2015
4 ex. / 2 . comunică cu: reclamantul D. M. S., domiciliat în .. 429, . A.
pârâta D. A. S., domiciliată în A., Piața C. I., nr. 15, ., ., județul A.
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 3268/2015.... | Cerere necontencioasa. Sentința nr. 3078/2015. Judecătoria ARAD → |
|---|
