Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 2360/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2360/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 04-05-2015 în dosarul nr. 11884/55/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2360
Ședința publică din data de 04 mai 2015
Președinte: G. - I. B.
Grefier: A. T.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, acțiunea civilă formulată de reclamanta Ș. (fostă S.) C. L., în contradictoriu cu pârâtul S. R. și B. R. SA, având ca obiect partaj bunuri comune, cererea reconvențională formulată de către pârâtul – reclamant reconvențional S. R., în contradictoriu cu reclamanta S. C. L., având același obiect și cererea de intervenție forțată a Statului R. prin MFP .
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea principală a fost timbrată cu suma de 6359 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, iar cererea reconvențională a fost timbrată cu suma de 4360,2 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că, la data de 30 aprilie 2015, au fost depuse la dosarul cauzei, din partea reclamantei Ș. C. L. și respectiv din partea pârâtului S. R., concluzii scrise.
Văzând concluziile părților, consemnate în încheierea dată, în ședința publică din data de 20 aprilie 2015, prin care s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi și care face parte integrantă din prezenta, instanța reține cauza spre soluționare .
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele :
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la această instanță la data de 05 august 2013, sub numărul de dosar_, reclamanta S. C. L., a chemat în judecată pârâții S. R. și B. R. SA, pentru opozabilitate, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună partajarea imobilului apartament de ., Aleea Cenad, ., jud. A., înscris în CF_-CI-U5 A. (CF vechi_-Micălaca) top 2969/662/73/1/5: 2241/662/a/24/l/2:224 l/662/a/25/2/LXXIV, evaluat la 2.312 euro (800 euro avans și 1512 euro rate achitate) în cote de 3/4 reclamanta și 1/4 pârâtul și atribuirea în proprietate reclamantei, cu obligarea sa la plata unei sulte echivalente către pârât, atribuirea către reclamantă a beneficiului contractului de credit imobiliar "Prima casa" nr. B0035556 din 15.06.2010 încheiat între pârâta B. R. S.A., pe de o parte și reclamanta și pârâtul S. R., pe de altă parte, evacuarea pârâtului S. R. din imobilul apartament de ., Aleea Cenad, ., jud. A., înscris în CF_-C1-U5 A. (CF vechi_-Micălaca) top 2969/662/73/1/5: 224 l/662/a/24/l/2:224 l/662/a/25/2/LXXI V, partajarea bunurilor mobile mobilier, bunuri electronice -electrocasnice, conform listei anexă și atribuirea lor, conform lotizării menționate în lista anexă, cu obligarea pârâtului la restituirea către reclamantă a sumei de 5.737 euro, 3/4 din banii comuni sustrași de pârât din conturile bancare (3/4 din 7.650 euro), cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că părțile s-au căsătorit în anul 2008, iar din căsătorie nu au rezultat copii minori, pe rolul Judecătoriei A., în cadrul dosarului nr._ judecându-se divorțul părților.
A mai arătat că, la începutul căsătoriei au locuit la părinții pârâtului S. R., în localitatea Târnova, județul A., iar în anul 2010 au achiziționat garsoniera situată în A., Aleea Cenad, ., jud. A. ce a fost achitată prin Programul ""Prima casă". Avansul achitat pentru achiziționarea garsonierei a fost de 800 euro, iar ratele achitate de 1.512 euro (36 rate X 42,22 euro).
Bunurile mobile au fost dobândite tot sub durata căsătoriei, reclamanta având loc de muncă pe toată durata căsătoriei (în țară și în Germania) fiind ajutată financiar și de părinții săi.
Susține că pârâtul nu a avut loc de muncă tot timpul, sub durata căsătoriei a urmat cursurile unei școli militare și alte studii - fiind susținut financiar de aceasta și părinții săi, iar cheltuielile acestuia au fost excesive față de veniturile sale, iar în cursul lunii martie 2013, pe fondul unor neînțelegeri determinate de relația sa extraconjugală, a alungat-o pe reclamantă din domiciliul comun din A., Aleea Cenad, ., jud. A., fiind nevoită să se mute la părinții săi, în județ.
A mai arătat că, odată cu alungarea sa din locuință, pârâtul a sustras și banii obținuți din vânzarea unui autoturism Dacia L. (2.300 euro), banii obținuți din munca în Germania (5.350 euro) și bijuteriile proprii ( 2 inele de cea 1,5 gr. buc .1 verighetă de cca 4,5 gr, 1 brățară de cca 4,5 gr. și 1 pereche de cercei de cca 3 gr., în valoare totală de 4.066 lei).
A indicat valoarea totală a masei partajabile ca fiind de 54.880 lei.
Pentru toate cele relevate, reclamanta a solicitat admiterea cererii sale, astfel cum a fost formulată, întemeindu-și aceasta în drept pe prevederile art. 979 și următoarele din C.pr.civ., art.30, 36 din C. fam. 339 și următoarele, art. 357 -358 din NCC).
În susținerea cererii sale, în cadrul probei cu acte, reclamanta a anexat în copii: Extras CF nr._-C1-U5 A. (CF vechi_-Micălaca) top 2969/662/73/1/5: 224 l/662/a/24/l/2:224 l/662/a/25/2/LXXIV; Contract de credit imobiliar "Prima casa" nr. B0035556 din 15.06.2010, Adeverința de venituri nr. 674/21.05.2013 eliberată de Selgros Cash & Carry SRL; Adeverință de venituri nr._/2.05.2013 eliberată de . SA; Adeverința de venituri nr. 7735/24.05.2013 eliberată de ., copie certificat căsătorie, proces – verbal încheiat la data de 02.04.2013 privind bunurile mobile din garsoniera, proprietatea comună a părților, certificat de atestare fiscală eliberată de Primăria A. la data de 20.09.2013.
Prin serviciul registratură, la data de 21.10.2013, pârâta B. R. SA, a depus întâmpinare prin care a arătat că, față de împrejurarea că, între B. R. SA, reclamantă, pârâtul S. R. și Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi M. și Mijlocii SA – IFN a intervenit Contractul de garantare nr. 2543/01.06.2010, în temeiul art. 68 din Codul de procedură civilă, a apreciat necesară chemarea în judecată a Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice.
În ceea ce privește cererea reclamantei de partajarea a bunurilor privind atribuirea bunului imobil către aceasta și obligarea sa la plata unei sulte către pârât, respectiv cererea de modificare a contractului de credit bancar încheiat, a arătat că soțul care preia obligațiile de plată ce derivă din contractele încheiate, trebuie să se încadreze în cerințele de eligibilitate ale băncii, veniturile sale trebuie să fie suficiente pentru plata ratelor, în limitele gradului maxim de îndatorare acceptat de bancă, soțul care primește imobilul urmând a prelua și datoria rămasă de achitat, considerând că, în situația în care reclamanta nu se încadrează pentru a suporta singură creditul instanța nu poate admite cererea acestora de preluarea în totalitate a acestuia.
În subsidiar a solicitat a se dispune de către instanță, prezentarea reclamantei la sucursala băncii cu documente justificative pentru preluarea creditului în vederea analizării îndeplinirii condițiilor de eligibilitate.
În drept, pârâta și-a întemeiat întâmpinarea formulată pe prevederile art. 223 alin. 2 Cod procedură civilă .
Pârâtul S. R. a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 08.11.2013, întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună partajarea bunurilor imobile și mobile dobândite de soți în timpul căsătoriei, stabilirea cotelor de proprietate de 1/2 parte pentru fiecare dintre cei doi soți, lotizarea și stabilirea sultei, cu obligarea reclamantei la restituirea către pârât a bunurilor personale și proprii.
A solicitat respingerea cererii de evacuare și de atribuire a beneficiului contractului de credit imobiliar nr. B0035556/15.10.2010 formulată de reclamantă ca fiind neîntemeiată
În motivare a arătat că nu este de acord cu admiterea acțiunii de partaj și evacuare astfel cum a fost formulată de reclamantă . Părțile s-au separat în fapt în luna martie 2013, când reclamata a rămas la locuința închiriată de părți în Germania, iar acesta a revenit în România locuind în apartamentul din A., .,..
Cu privire la cererea de partaj pârâtul a arătat că, în timpul căsătoriei părțile au dobândit și următoarele bunuri comune: sumele de bani aflate în conturile bancare deschise pe numele reclamatei la B. Transilvania, aproximativ 500 Euro și suma de 1050 Euro rămasă cu titlu de garanție la contractul de închiriere al imobilului în care părțile au locuit în Germania, sume ce au rămas în posesia reclamantei, pârâtul solicitând obligarea acesteia la restituirea cotei de ½ parte din aceste sume.
În ceea ce privește imobilul situat în loc. A., ., ., înscris în C.F._-C1-U5 A., imobil pe care părțile l-au dobândit în cote egale de 1/2 parte, a solicitat să-i fie atribuit acestuia în proprietate exclusivă, cu obligarea sa la plata sultei în sumă de 1156 Euro către reclamantă .
Învederează că imobilul a fost dobândit printr-un credit ipotecar acordat de B. R. S.A. în timpul căsătoriei, din banii comuni achitând pentru acest credit suma de 2312 Euro iar după luna martie 2013, când a avut loc despărțirea în fapt a celor doi soți, pârâtul a achitat singur toate ratele bancare scadente până în prezent, iar la momentul acordării acestui credit, B. a avut în vedere veniturile exclusive ale pârâtului deoarece reclamanta S. C. nu avea venituri care să-i permită accesul la un astfel de credit cum de altfel nici în momentul de față reclamanta nu are venituri care să-i permită plata ratelor bancare lunare conform scadențarului, motiv pentru care nici B. nu este de acord cu schimbarea titularului contractului de credit și atribuirea către reclamantă a acestui contract.
A mai arătat că și în prezent acesta este cel care se află în posesia imobilului, plătind întreținerea și ratele bancare.
Pentru aceste motive a solicitat ca imobilul in cauză să-i fie atribuit, urmând a avea un drept de proprietate exclusiv asupra acestuia.
A indicat bunurile mobile rămase in posesia reclamantei în imobilul în care părțile au locuit împreună în Germania, în valoare totală de 575 Euro:
-pat dormitor și dulap haine - 200 Euro,
-mașină spălat haine - 300 Euro,
-cuptor microunde - 25 Euro,
-Televizor - 50 Euro
-contravaloarea autoturismului marca FORD FIESTA, având nr. de identific 1 WF0HXXGAJH7D74522, având nr. de înmatriculare_, anul fabricației 200 în sumă de 3400 Euro.
Susține că acest autoturism a fost vândut de către reclamată fără a avea consimțământul pârâtului, după despărțirea în fapt, tatălui ei - S. V., iar suma stipulată în contractul de vânzare-cumpărare nu reprezintă prețul real al autoturismului, contractul de vânzare - cumpărare fiind unul fictiv, întocmit cu scopul de a eluda autoturism de la partaj, iar în prezent reclamanta circulă cu acest autoturism .
Având vedere că acest bun a fost vândut de reclamantă după despărțirea în fapt a părților, contravaloarea acestui autoturism reprezintă un bun comun, supus partajului. Pârâtul a solicitat obligarea reclamantei la plata sultei în sumă de 1700 Euro către acesta.
A mai arătat că, nu corespund adevărului susținerile reclamantei că acesta ar fi sustras sume de bani din conturile bancare, banii câștigați din munca în Germania fiind cheltuiți în comun de către părți, iar bijuteriile i-au rămas reclamantei la despărțirea în fapt a părților.
A solicitat totodată, obligarea reclamantei la restituirea bunurilor sale proprii respectiv două boxe de cameră și un amplificator în valoare de 150 Euro, un acordeon marca WELTMEISTER în valoare de 600 Euro, bijuterii personale: verigheta, un lanț, un inel cu un gramaj total de aproximativ 20 grame, bunuri care se află în posesia reclamantei și au o valoare totală de 500 Euro, bijuterii cumpărate înainte de căsătorie de către părinții săi și care au rămas la locuința din Germania, în momentul despărțirii părților.
A propus formarea a două loturi, Lotul I care să-i fie atribuit acestuia compus din: imobilul situat în loc. A., .,., înscris în C.F._-CI-U5 A. în valoare de 2312 Euro, iar Lotul II care să-i fie atribuit reclamantei compus din restul bunurilor comune aflate în posesia ei, inclusiv sumele de bani rămase reclamantei și contravaloarea autoturismului marca FORD FIESTA, având nr. de identificare WF0HXXGAJH7D74522, având nr. de înmatriculare_, anul fabricației 2007, în sumă de 3400 Euro, bunurile mobile aflate la locuința din Germania.
A apreciat cererea de evacuare ca fiind este neîntemeiată atâta timp cât acesta solicită atribuirea imobilului.
În drept, pârâtul și-a întemeiat întâmpinarea și cererea reconvențională pe prevederile art. 357 și următoarele Cod civ..
În probațiune a depus copia traducerii în limba germană a contractului de vânzare – cumpărare din data de 12.04.2013, vizând autoturismul marca Ford Fiesta .
Reclamanta a depus întâmpinare la cererea reconvențională prin care a arătat că se opune includerii în masa bunurilor partajabile a bunurilor mobile de la punctul unu din acțiunea reconvențională, a sumei de 500 euro din contul deschis pe numele acesteia la B. Transilvania și 1050 euro garanție la contractul de închiriere din Germania, sumele reale pe care părțile le-au avut împreună la data despărțirii sunt cele indicate de către aceasta în cadrul cererii sale.
A solicitat de asemenea, respingerea cererii de atribuire a imobilului către pârât, fiind nereale susținerile potrivit cărora acesta a achitat ratele la imobil.
De asemenea, a arătat că, se opune includerii în masa bunurilor partajabile a bunurilor mobile de la punctul trei din cererea reconvențională.
În ceea ce privește autoturismul, susține că, la despărțire, fiecare parte a rămas cu câte un autoturism, pârâtul rămânând cu o mașină mai valoroasă decât Ford Fiesta, existând o înțelegere între părți, motiv pentru care reclamanta nu a inclus în masa partajabilă și autoturismul. Mai mult, pârâtul a fost cel care și-a însușit suma de 2000 euro, reprezentând contravaloarea unui autoturism L. pe care l-a vândut, ridicând toți banii din contul deschis pe numele său la B. R., sens în care a solicitat a se depune de către pârât la dosar extrase din conturile deschise pe numele său la B. R. și Volksbank.
Reclamanta a mai arătat că este de acord cu restituirea bunurilor pârâtului, respectiv două boxe de cameră cu amplificator și un acordeon, solicitând respingerea cererii privind restituirea bijuteriilor pârâtului, la plecarea din Germania, pârâtul luând atât bunurile sale cât și ale reclamatei.
În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 205 – 208 Cod procedură civilă.
Prin precizarea de acțiune depusă la data de 24.02.2014, solicită ca în subsidiar, în cazul atribuirii imobilului către pârât, pârâtul să fie obligat la achitarea către aceasta a contravalorii lucrărilor de renovare a imobilului, în cuantum de 5.000 euro, care au fost efectuate imediat după dobândirea acestuia, din banii primiți de la părinții reclamantei și cu ajutorul fizic al acestora.
Astfel a arătat că lucrările se compun din achiziționare și montare geamuri termopan la bucătărie și balcon (1.000 euro), retencuit și zugrăvit întreg imobilul (800 euro), placare cu gresie și faianță în bucătărie și baie (1.000 euro), montare parchet în cameră și hol (500 euro), înlocuire uși interioare și o ușă exterioară (1.200 euro), montare obiecte sanitare și achiziționare mobilier la baie (500 euro).
Pârâtul – reclamant reconvențional prin întâmpinarea la precizarea de acțiune formulată, depusă la data de 21 martie 2014, se opune solicitării reclamantei privind plata sumei de 5000 euro reprezentând lucrări de renovare efectuate la imobilul din litigiu, apreciind această valoare ca fiind mult prea mare, lucrările efectuate fiind mai mult lucrări de întreținere ce nu au adus un plus de valoare imobilului.
Învederează de asemenea că nu se opune introducerii în cauză a Statului R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, conform celor indicate de către pârâta B. R. SA.
Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice pentru S. R. a depus la data de 21 martie 2014 întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii față de S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, ca neîntemeiată.
Susține că în conformitate cu dispozițiile art. 7 ind. 4 O.U.G. 60/2009, finanțatorul este abilitat să își exprime acordul pentru preluarea finanțării garantate și a locuinței /locuinței viitoare de către o persoană fizică care îndeplinește criteriile de eligibilitate în cadrul Programului și/sau alte persoane stabilite în normele de implementare aprobate prin hotărâre a Guvernului.
A invocat de asemenea prevederile art. 10 ind.3 din Normele de implementare a programului „Prima casă", pentru achiziția sau construcția de locuințe, aprobate prin H.G. nr. 717/2009 cu modificările și completările ulterioare:
Față de acestea și întrucât parata B. Romaneasca S.A. nu și-a îndeplinit obligația de a preciza motivele de drept în susținerea cererii de introducere în judecată a Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat respingerea acțiunii formulate ca netemeinică și nelegală față de S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice.
În drept, invocă dispozițiile art. 205 Cod pr. Civilă.
La termenul de judecată din data de 24.03.2014, pârâtul a completat probațiunea prin depunerea de înscrisuri în dovedirea veniturilor realizate ( filele 116 – 121)
La termenul de judecată din data de 28 aprilie 2014, au fost încuviințate cererile de probațiune formulate de părți privind audierea martorilor N. L. ( fila 136), N. C. ( fila 209) și B. Antil ( fila 208), pentru reclamantă și R. N. F. ( fila 138) și C. D. E. ( fila 137), pentru pârât, ulterior, fiind încuviințată și suplimentarea probațiunii, în sensul audierii martorului C. P. I., propus de către pârât, probă la care însă ulterior s-a renunțat, precum și cererile formulate privind luarea interogatoriilor părților ( fila 135 și 408 – interogatoriul reclamantei – pârâtă reconvențional și fila 159 – interogatoriul pârâtului – reclamant reconvențional). A fost de asemenea încuviințată cererea de reascultare a martorului R. N. – F. ( fila 360 dosar).
La termenul de judecată din data de 26 mai 2014, reclamanta a indicat în scris bunurile mobile evaluate în total la suma de 10.550 lei, ca fiind: mașina de spălat 600 lei; mobilier de baie 800 lei; dulap de hol 700 lei; aspirator 150 lei; mobila de camera 2000 lei ; televizor 500 lei ; covoare 500 lei; mobila de bucătărie I 500 lei; frigider 700 lei; aragaz 400 lei; mobilier de tineret 2700 lei, menționând că, bunurile au rămas în imobilul proprietate . excepția mobilierului de tineret în valoare de 2700 lei, care a rămas în locuința părinților pârâtului, in localitatea Târnova. ( fila 139).
Pârâtul a depus precizare a cererii reconvenționale, prin care a arătat că valoarea actuală a imobilului supus partajului este de 12.000 euro, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să stabilească că, în timpul căsătoriei, soții au contractat un credit ipotecar pentru achiziția imobilului supus partajului, ceea ce reprezintă o datorie comună, solicitând introducerea acestei datorii la partaj.
A învederat de asemenea că nu este de acord cu valorile indicate de către reclamantă pentru bunurile mobile .
Probațiunea a fost completată cu noi înscrisuri( filele 160 – 183) iar prin notele de ședință depuse la fila 186, reclamanta a indicat valoarea imobilului, ca fiind de 79.560 lei, anexând noi înscrisuri reprezentând extrase cont eliberate de B. Transilvania, adeverință privind veniturile realizate în Germania în perioada 2010 – 2013 și în România în 2012, extrase de cont B. R. și Volksbank.
Pârâtul a depus precizare de acțiune, la data de 25 iunie 2014, indicând valoarea creanței pe care o are acesta de încasat de la reclamantă, rezultată din creditul contractat în timpul căsătoriei ca fiind de 13.347 Euro, echivalentul sumei de 58.688 lei ( fila 212 dosar), ulterior, precizându-și din nou cererea solicitând introducerea în masa bunurilor partajabile a unui colțar de 5 locuri format din 3 corpuri, din pluș de culoare portocalie, în valoare de 1200 lei.
Reclamanta a solicitat respingerea cererii privind introducerea în masa partajabilă a colțarului, solicitând de asemenea a se constata că a restituit pârâtului bunurile proprii, depunând în acest sens, procesul verbal din data de 07.11.2014.
Reclamanta a depus întâmpinare la precizarea de acțiune formulată, invocând excepția tardivității depuneri precizării privind includerea în masa partajabilă a valorii creditului ipotecar, apreciind acesta ca fiind o cerere distinctă, care se depune până la primul termen de judecată,
La termenul de judecată din data de 06 octombrie 2014, instanța, din oficiu a încuviințat efectuarea unei expertize în specialitatea construcții civile, fiind numit în cauză expert tehnic S. I. F., ce a fost depus la data de 31.10.2014 (filele 257 – 290 dosar) precum și efectuarea unei expertize în specialitatea evaluare bunuri mobile, fiind numit expertul R. A. ( raportul fiind depus la data de 19.11.2014, filele 301 – 334 dosar), ulterior solicitându-se suplimentarea acestui raport prin evaluarea colțarului cu 5 locuri, expertul neputându-se în pronunța cu privire la valoarea acestuia.
O nouă precizare a fost depusă la data de 24.11.2014 de către reclamantă, solicitând introducerea în masa bunurilor partajabile și a autoturismului Opel Zafira cu nr. înmatriculare_, în valoare de 3600 euro, depunând acte privind autoturism.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat respingerea acestei cereri, întrucât autoturismul a fost achiziționat în Germania, dar în prezent nu mai reprezintă un bun comun, fiind înstrăinat în luna decembrie 2013 pentru suma de 1500 euro.
În probațiune au fost depuse înscrisuri vizând atât autoturismul Opel Zafira cât și autoturismul Ford Fiesta ( filele 377 – 380), iar prin înscrisul depus la data de 26.01.2015, reclamanta a arătat că este de acord cu valoarea celor doua autoturisme, indicată de pârât la termenul de judecata din 15.01.2015, fiind de acord că între cele două bunuri exista o diferența de valoare de 600 de euro și având în vedere ca bunurile au fost împărțite în natură, anterior înregistrării prezentei acțiuni de partaj, acesteia revenindu-i autoturismul cu valoare mai mare, este de acord să achite sulta echivalentă.
Reclamanta a depus la data de 23.02.2015 noi înscrisuri pentru a dovedi că îndeplinește condiția de solvabilitate pentru preluarea contractului de credit.
La termenul de judecată din data de 16 martie 2015, reprezentanta pârâtului – reclamant reconvențional depune noi înscrisuri reprezentând extrase de cont și dovada închiderii contului de la Volksbank ( filele 410 – 423).
Urmare a solicitării instanței, pârâta B. R. a depus la data de 20.04.2015 un înscris prin care arată că nu poate modifica contractul de credit bancar, în sensul schimbării calității părților și/sau atribuirii/preluării ratelor creditului către o alta persoană, în lipsa acordului tuturor părților contractante. Susține că, față de adresa pârâtului S. R. înregistrată la B. Romaneasca sub nr. 658/23.03.2015, prin care acesta a arătat ca dorește menținerea calității de titular - împrumutat al contractului de credit bancar, opunându-se la atribuirea /preluarea ratelor de credit de către reclamanta Ș. C., în lipsa acordului tuturor părților convenției de credit, banca nu poate să hotărască în mod unilateral preluarea ratelor creditului de către reclamanta S. C..
În acest sens, s-a anexat adresa înregistrată sub nr. 658/23.03.2015, formulată de către pârât.
Analizând actele și lucrările de la dosar, instanța reține următoarele :
Reclamanta S. (fostă S.) C. L. și pârâtul S. R. s-au căsătorit la data de 16.08.2008 în localitatea Covăsânț, iar prin sentința civilă nr. 4961/03.09.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, căsătoria acestora a fost desfăcută prin divorț, cererea de divorț fiind introdusă la data de 03.04.2013, astfel cum rezultă din sentința anterior menționată.
I. Cu privire la bunurile ce fac parte din masa partajabilă și valoarea acestora:
a. Bunuri necontestate de părți ca făcând parte din masa partajabilă și valoarea acestora:
Părțile nu au contestat că din masa de împărțit fac parte imobilul situat în A., ., înscris în CF_-C1-U5, cu nr. top. 2969/662/73/1/5:2241/662/a/24/1/2:2241/662/a/23/2: 2241/662/a/25/2/LXXIV, bunurile mobile aflate în interiorul acestuia, constând în mașină de spălat, mobilier de baie, mobilier de cameră cu dulap, aspirator, televizor Edelstein, covoare, mobilier de bucătărie, frigider, aragaz, suma rezultată din vânzarea autoturismului Opel Zafira, cea rezultată din vânzarea autoturismului Ford Fiesta, precum și creanța în valoare de_ euro, echivalentul a_ lei reprezentând valoarea creditului imobiliar „prima casă” contractat cu pârâta B. R. SA.
În ceea ce privește valoarea bunurilor enumerate anterior, întrucât nu a existat un consens între părți, cu excepția valorii de 150 lei pentru aspirator, în cauză a fost efectuată o expertiză în specialitatea construcții civile, de către expertul tehnic S. I. F. (filele 257 – 290 dosar) precum și o expertiză în specialitatea evaluare bunuri mobile, de către expertul R. A. (filele 301 – 334 dosar).
Prin expertiza în specialitatea construcții civile s-a stabilit că valoare de circulație a imobilului este de_ euro, echivalentul a_ lei, aceasta incluzând valoarea investițiilor efectuate.
Cu privire la bunurile mobile sus-amintite, prin expertiza în specialitatea evaluare bunuri mobile, efectuată de către expertul R. A. au fost stabilite următoarele valori: mașină de spălat Wirlpool 490 lei, mobilier de baie 50 lei, mobilier de cameră format din bibliotecă, pat, masă, patru scaune și dulap de haine 1500 lei, televizor Edelstein 680 lei, trei covoare, din care două mici câte 75 lei fiecare și unul mare 150 lei, în total 300 lei, mobilier de bucătărie format din patru corpuri 305 lei, frigider Arctic 550 lei, aragaz Metalica 250 lei.
Ulterior încetării regimului matrimonial prin depunerea cererii de divorț, la data de 12.04.2013, reclamanta a vândut autoturismul Ford Fiesta cu nr. de identificare WFOHXXGAJH7D74522 tatălui său Ș. V., cu suma de 2100 euro (fila 356), iar la data de 15.12.2013, pârâtul S. R. a vândut la rândul său autoturismul Opel Zafira, cu nr. de identificare WOLOTGF_, mamei sale S. L., cu suma de 1500 euro (fila 355).
Astfel, reținând că ambele autoturisme au fost achiziționate sub durata căsătoriei iar în prezent acestea nu mai există în patrimoniul soților, instanța va reține că din masa partajabilă fac parte sumele de bani obținute prin vânzare, între părți intervenind o înțelegere pe parcursul procesului sub acest aspect.
Deși la data încetării regimului matrimonial (aprilie 2013) soldul creditului „prima casă” contractat la banca R. era de 14.447,65 lei (fila 169), instanța va da eficiență principiului disponibilității părților, urmând a stabili valoarea pasivului patrimonial la cea indicată de reclamantul reconvențional Stapan R. și necontestată de pârâta reconvențională, respectiv_ euro, echivalentul a_ lei.
b. Bunuri contestate de părți ca făcând parte din masa partajabilă și valoarea acestora:
- Mobilierul de tineret.
Martora N. L. (fila 136) declară că anterior mutării la garsonieră, când locuiau în chirie, părțile au deținut un mobilier pe care ulterior l-au transportat la Tîrnova, unde se află și în prezent.
Declarația martorei este coroborată cu susținerile pârâtului reclamant reconvențional din cuprinsul precizării de acțiune depusă la data de 23.06.2014 (fila 158) conform cărora, la mutarea în garsoniera comună, întrucât nu mai aveau ce să facă cu mobilierul și acesta era degradat, l-au dat părinților săi, pentru a face ce vor cu ea.
Pe de altă parte, instanța va reține apărările contradictorii ale pârâtului reclamant reconvențional în ceea ce privește situația mobilierului de tineret, aflat la părinții săi și cea a colțarului de cinci locuri aflat la părinții reclamantei pârâtă reconvențional, susținând pe de o parte că mobilierul de tineret nu face parte din masa de împărțit, fiind donat părinților săi întrucât nu mai aveau ce să facă cu el, în timp ce colțarul, face parte din masa de împărțit, cu toate că a fost transportat la părinții reclamantei, întrucât au achiziționat un alt mobilier cu pat.
Valoarea mobilierului de tineret a fost stabilită prin expertiza în specialitatea evaluare bunuri mobile ca fiind de 1200 lei.
- Colțarul cu cinci locuri, format din trei corpuri din pluș, de culoare portocalie.
Martorul R. N. F. (fila 359) declară că în timpul căsătoriei, părțile au achiziționat un colțar format din trei corpuri, din pluș de culoare portocalie, care o perioadă s-a aflat în garsonieră și pe care pârâtul obișnuia să doarmă. De la pârât a aflat că acest colțar a fost transportat la părinții reclamantei din localitatea Covăsânț, întrucât nu mai putea dormi pe el și au cumpărat alt mobilier.
Din declarația martorilor B. Antil (fila 208) și N. L. (fila 136) instanța reține că, la mutarea în garsonieră, părțile aveau doar o saltea pe care dormeau, tatăl reclamantei fiind cel care a cumpărat mobilierul.
Declarațiile celor doi martori sunt confirmate de răspunsul reclamantei la interogatoriul administrat la data de 23.02.2015 (fila 408), prin care aceasta a arătat că, după schimbarea mobilierului din locuință, au dus la părinții săi colțarul, care a fost cumpărat de către aceștia după încheierea căsătoriei părților, dar anterior achiziționării mobilierului de dormitor, deoarece dețineau doar o saltea în imobil.
Ajutorul dat de părinții reclamantei la achiziționarea acestui bun, nu va fi apreciat ca o donație din partea acestora pentru fiica lor, ci ca un sprijin acordat soților, care se prezumă a fi dat în favoarea copilului lor, urmând ca acest aspect să fie avut în vedere la stabilirea contribuției soților la dobândirea bunurilor.
Având în vedere reaua credință a reclamantei și a părinților săi, reclamanta locuind împreună cu aceștia potrivit propriilor susțineri (fila 3), care au împiedicat efectuarea expertizei de evaluare a bunului aflat la domiciliul acestora (fila 366), instanța va stabili valoarea colțarului ca fiind cea indicată de către pârâtul reclamant reconvențional și estimată de către expert (fila 373), respectiv 1200 lei.
Susținerea reclamantei în sensul că părinții săi au înstrăinat colțarul nu va fi reținută de către instanță, aceasta nefiind dovedită.
- Bunurile mobile aflate în imobilul din Germania.
Reclamanta nu a contestat existența bunurilor mobile, constând în pat de dormitor și dulap, mașină de spălat, cuptor cu microunde și televizor, existența acestora fiind confirmată și de martorul R. N. F. (fila 138).
Susținerile reclamantei în sensul că acestea, cu excepția mașinii de spălat, nu fac parte din masa de împărțit, cuptorul cu microunde fiind primit de la părinții săi, iar celelalte bunuri de la alte persoane care nu au avut nevoie de ele (aspect însă nedovedit), nu pot fi primite, acestea reprezintă bunuri comune în temeiul prezumției instituită de art. 339 rap. la art. 343 Cod civil, atâta timp cât nu s-a făcut dovada că unul dintre soți le-a primit cu titlu de donație.
Prin interogatoriul luat la data de 23 februarie 2015 (fila 408) reclamanta a fost de acord cu valorile indicate de pârât pentru aceste bunuri, respectiv pat de dormitor și dulap 50 euro, mașină de spălat 300 euro, cuptor cu microunde 25 euro și televizor 50 euro.
- Bijuteriile reclamantei, constând în 2 inele, verighetă, brățară și o pereche cercei
Valoarea totală a bijuteriilor indicată de reclamantă este de 4066 lei, aceasta susținând totodată că bijuteriile enumerate reprezintă bunurile sale proprii, aspect necontestat de pârât. Mai mult, față de valoarea mică a acestora, in raport de veniturile soților, ele nu pot fi considerate bunuri comune, ci proprii ale reclamantei, neputându-se prezuma că, raportat la valoare lor, au fost achiziționate pentru a investi economiile familiei. Fiind vorba despre bunuri proprii ale reclamantei, acestea nu fac parte din masa bunurilor supuse partajului.
Prin Ordonanța din data de 02.12.2013 dată de P. de pe lângă Judecătoria A. în dosar nr. 2576/P/2013 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de pârâtul din prezenta cauză sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt, reținându-se că nu s-a putut dovedi în mod neîndoielnic că acesta a sustras bijuteriile soției.
În prezenta cauză, reclamanta nu a dovedit că soțul său a i-a sustras bijuteriile bun propriu, astfel că pârâtul nu va putea fi obligat la restituirea bunurilor sau a echivalentului acestora.
- Bijuteriile pârâtului, constând în verighetă, lanț și inel.
La fel ca în situația bijuteriilor reclamantei, calitatea acestora de bunuri proprii, invocată de pârât, nu a fost contestată, iar față de valoarea indicată, de 500 euro nu pot fi considerate bunuri comune.
În ceea ce privește solicitarea pârâtului reclamant reconvențional de obligare a soției la restituirea acestor bijuterii, instanța o va respinge ca neîntemeiată, pârâtul nefăcând dovada că sub durata căsătoriei a deținut bijuteriile enumerate sau a faptului că acestea s-ar afla în posesia reclamantei.
- Suma de 2300 euro obținută din vânzarea unui autoturism Dacia L.
Potrivit contractului de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit (fila 357), la data de 11.02.2013 pârâtul reclamant reconvențional a vândut autoturismul Dacia L. cu nr. de identificare EE1LSDAAH36586904 numitului Hevesi Ș. pentru suma de 2300 euro.
Martora N. L. G. a aflat de la ambele părți despre faptul că în luna ianuarie sau februarie 2013 acestea au vândut un autoturism Dacia L. pentru suma de 2300 euro, din care 300 euro au fost dați părinților pârâtului pentru acoperirea unor cheltuieli proprii ale acestora, iar diferența de 2000 euro urma să fie depusă de mama pârâtului într-un cont bancar.
Declarația martorei este coroborată cu extrasul de cont eliberat de pârâta B. R. SA, din care rezultă că la data de 12.03.2013 a fost depusă în contul deschis pe numele pârâtului suma de 2000 euro, din care la data de 22.03.2013 acesta a retras suma de 1800 euro.
- Suma de 5350 euro, rămasă în contul din Germania.
Conform extraselor de cont depuse la dosar (filele 414-421), la data de 01.03.2013, în contul deschis la Volksbank părțile dețineau suma de 1000,83 euro, iar în data de 07.03 și 08.03.2013 au fost virate în același cont salariile părților în valoare de 1815,29 euro și respectiv 904,72 euro, în cursul lunii martie 2013 existând mai multe plăți și retrageri de numerar, ultima fiind la data de 04.04.2013.
Ulterior, la data de 08.04.2013 în contul anterior menționat a fost depusă suma de 1742,7 euro, reprezentând salariu, sumă care, deși este virată la câteva zile după încetarea regimului matrimonial prin introducerea cererii de divorț, va fi inclusă în masa de împărțit, fiind bun comun conform art. 341 Cod civil, reprezentând veniturile realizate în luna anterioară, deci anterior încetării acestuia. Ulterior, până la data de 19.06.2015 au fost efectuate mai multe plăți și retrageri de numerar din acest cont, de pe teritoriul României, iar la data de 26.06.2013 contul a fost închis, după cum rezultă din înscrisul depus la fila 423 dosar.
Părțile au susținut pe parcursul procesului că în Germania, aceștia dețineau un singur cont deschis pe numele pârâtului, atașat unui card, în care erau virate salariile ambilor soți.
Martorul B. Antil (fila 208) declară că a auzit o discuție între soți cu ocazia întocmirii procesului verbal de inventariere a bunurilor existente în locuința comună, în care reclamanta și-a întrebat soțul despre suma de 2000 euro existentă pe un card, acesta afirmând că a retras banii întrucât avea nevoie de ei.
Astfel, coroborând declarația martorului cu extrasele de cont eliberate de Volksbank Mockmuhl – Neuenstadt, instanța reține că la data încetării regimului matrimonial părțile dețineau în contul din Germania doar suma de 2000 euro, nu 5350 euro cât susține reclamanta.
- suma de 500 euro, din contul deschis la B. Transilvania.
Din adresa nr._/23.09.2014 emisă de B. Transilvania (fila 226) și extrasele de cont depuse la dosar de către bancă (filele 227-231) rezultă că în perioada 01.01._13 nu au fost efectuate operațiuni pe conturile deschise pe numele reclamantei, iar suma existentă la data de 01.01.2013 în cont era zero, în aceeași zi existând o tranzacție de creditare a contului cu suma de 2,06 lei, reprezentând „transfer solduri la migrare”.
În concluzie, instanța va reține că în masa de împărțit nu intră suma de bani invocată de pârât, aceasta neexistând în patrimoniul soților.
- suma de 1.050 euro, reprezentând garanția aferentă contractului de închiriere din Germania.
Conform art. 4 din contractul de închiriere tradus în extras (filele 181-183), chiriașul are obligația de a achita locatorului la începutul contractului de închiriere o garanție în valoare de 1050 euro, această obligație putând fi îndeplinită și prin acordarea unei garanții bancare în valoarea anterior menționată.
La articolul 18 din același contract se arată că a fost achitată la data de 04.04.2012 suma de 550 euro cauțiune, diferența de 500 euro urmând a fi transferată la data de 10.05.2012.
De asemenea, chitanța din data de 04.04.2012 (fila 183) face dovada achitării cauțiunii de 550 euro, pentru diferența de 500 euro existând prezumția simplă că a fost achitată, atâta vreme cât părțile au locuit în imobil până în luna martie 2013.
Reclamanta susține cu ocazia interogatoriului (fila 135) că suma de 1050 euro a rămas la proprietar și nu a reziliat contractul de închiriere cu ocazia plecării din Germania, care s-a produs la o săptămână după plecarea pârâtului.
Pârâtul reclamant reconvențional nu a făcut dovada că reclamanta a reziliat contractul de închiriere și a depus la dosar contractul anterior menționat tradus doar în extras, astfel că instanța nu poate verifica dacă și în ce condiții, la plecarea din Germania, reclamanta putea să încaseze cauțiunea în valoare de 1050 euro, astfel că această sumă nu va fi inclusă în masa partajabilă.
- În ceea ce privește bunurile proprii ale pârâtului S. R., constând în acordeon marca Weltmeister, două boxe de cameră și un amplificator marca Technics, instanța constată că acestea i-au fost predate, la dosar fiind depus procesul verbal încheiat la data de 07.11.2014 (fila 343) între pârât și fratele reclamantei, care atestă această operațiune.
II. Cu privire la cotele de contribuție ale părților la dobândirea bunurilor comune:
Din adeverințele de venit depuse la dosar de către reclamantă (filele 17-19, 195-207) și copiile fluturașilor de salariu ai pârâtului (filele 116-121) rezultă că în anul 2008 doar reclamanta a fost angajată, realizând un venit lunar mediu de 779,5 lei la care se adaugă 18 tichete de masă, în anul 2009 reclamanta a realizat venituri medii de 877,6 lei (724,58 lei salariu + tichete de masă în valoare de 153 lei), iar pârâtul venituri medii de 1159,83 lei începând cu luna aprilie, nefăcând dovada că anterior lunii aprilie a fost angajat.
În anul 2010 reclamanta a realizat venituri medii de 1030,61 lei (882,61 lei salarii + 148 lei tichete de masă), la care se adaugă suma de 3704,01 euro obținută în Germania în perioada 06.01-04.03.2010, iar pârâtul a realizat un venit mediu de 1153 lei. Cu toate că fluturașii de salariu ai pârâtului nu sunt depuși pentru tot anul 2010, ci doar pentru șapte luni, există prezumția că acesta a fost angajat pe toată durata anului, depunând fluturași de salariu și pentru anul 2011.
În anul 2011 reclamanta a realizat un venit lunar mediu de 1216,242 lei, la care se adaugă suma de 3348,81 euro obținută în Germania în perioada 13.02-11.06.2011, iar pârâtul 1158,6 lei. Și pentru anul 2011 pârâtul a depus fluturașii de salariu pentru cinci luni, respectiv lunile februarie-mai și iulie.
Pentru anul 2012 reclamanta a obținut un venit de 6619,23 euro în perioada 13.02-11.06.2012, iar pârâtul nu a dovedit că a realizat venituri și nici cuantumul acestora.
În anul 2013, până la data de 08.05.2013 reclamanta a realizat un venit de 1627 lei (1937 lei venit impozabil – 310 lei impozit) și suma de 1904,49 euro în lunile ianuarie și februarie în Germania, iar pârâtul nu a făcut dovada veniturilor realizate.
Astfel, instanța reține că în anii 2009-2011 venitul lunar mediu realizat de cei doi soți în țară a fost aproximativ egal, reclamanta realizând venituri suplimentare după cum s-a arătat mai sus, din munca prestată în Germania.
Reclamanta a beneficiat pe durata căsătoriei de sprijin material însemnat din partea părinților săi care le-au dat o parte din avansul achitat pentru imobil (martora N. L. G.), au suportat o parte însemnată din costul renovării apartamentului (martorii N. L. G., B. Antil, N. G. C.) și au achiziționat mobilierul din locuință (martorii N. L. G., B. Antil).
Lucrările de renovare a garsonierei au o valoare de 2326,5 euro, echivalentul a 10.272 lei conform raportului de expertiză în construcții efectuat în cauză, părțile fiind ajutate de către martorul N. G. C. care le-a făcut cadou adezivul și tinciul și a realizat efectiv manopera, fără a fi remunerat, precum și de martorul B. Antil și un unchi al reclamantei, care au realizat instalațiile electrice și sanitare fără a fi remunerați.
Fiecărui soț i se cuvine din masa partajabilă o cotă parte care se determină conform aportului adus la achiziționarea lui. Ajutorul oferit de părinții reclamantei se prezumă a fi dat în favoarea copilului lor și deci reprezintă aportul reclamantei la dobândirea bunurilor.
Mai mult, din declarația martorului N. G. C. instanța reține că, anterior efectuării lucrărilor de renovare la imobil, doar reclamanta a muncit în Germania, fără ca pârâtul să lucreze în străinătate în acea perioadă.
Din banii obținuți de către reclamantă la muncă în Germania în anul 2009, a fost achiziționat autoturismul Dacia L. (după cum rezultă din coroborarea interogatoriului reclamantei, adeverințelor de venit ale acesteia și declarația martorului N. G. C.). Tot din sumele obținute de reclamantă la muncă în Germania au fost achiziționate și autoturismele Opel Zafira și Ford Fiesta, aspect rezultat din aceleași probe indicate anterior.
Instanța mai reține că pe durata căsătoriei părțile i-au sprijinit pe părinții pârâtului cu diverse sume de bani, pentru efectuarea unei operații la ochi de către tatăl pârâtului sau pentru alte cheltuieli.
Având în vedere că, așa cum s-a arătat anterior, aportul reclamantei la dobândirea bunurilor comune a fost mult mai însemnat decât cel al pârâtului, instanța va reține o contribuție diferențiată a celor doi soți, de ¾ pentru reclamantă și ¼ pentru pârât.
În consecință, față de considerentele expuse, în baza art. 983 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va constata că reclamanta Ș. C. L. și pârâtul S. R., în timpul căsătoriei, au dobândit cu o cotă de contribuție de ¾ pentru reclamantă și ¼ pentru pârât, următoarele bunuri având următoarele valori: imobilul situat în A., ., înscris în CF_-C1-U5, cu nr. top. 2969/662/73/1/5:2241/662/a/24/1/2:2241/662/a/23/2: 2241/662/a/25/2/LXXIV, în valoare de_ euro, echivalentul a_ lei; mașină de spălat în valoare de 490 lei; mobilier de baie în valoare de 50 lei; mobilier de cameră cu dulap în valoare de 1500 lei; aspirator în valoare de 150 lei; televizor Edelstein în valoare de 680 lei; covoare în valoare de 300 lei; mobilier de bucătărie în valoare de 305 lei; frigider în valoare de 550 lei; aragaz în valoare de 250 lei, mobilier de tineret în valoare de 1200 lei; colțar cu 5 locuri, format din trei corpuri, de culoare portocalie în valoare de 1200 lei; bunurile mobile situate în locuința din Germania compuse din pat de dormitor și dulap în valoare de 50 euro, mașină de spălat în valoare de 300 euro, cuptor cu microunde în valoare de 25 euro și televizor în valoare de 50 euro; suma de 1500 euro rezultată din vânzarea autoturismului Opel Zafira; suma de 2100 euro rezultată din vânzarea autoturismului Ford Fiesta; suma de 2300 euro rezultată din vânzarea autoturismului Dacia L., suma de 2000 euro aflată în contul deschis la Volksbank, precum și creanța în valoare de_ euro, echivalentul a_ lei reprezentând valoarea creditului imobiliar „prima casă” contractat cu pârâta B. R. SA.
III. Cu privire la modalitatea de partajare a masei bunurilor de împărțit:
Art. 983 alin 2 Cod procedură civilă instituie regula împărțirii în natură a bunurilor supuse împărțelii prin formarea de loturi și atribuirea acestora.
Prin dispozițiile art. 987 cod procedură civilă sunt reglementate criteriile partajului, însă enumerarea criteriilor de care instanța va ține seama la atribuire este una exemplificativă, neavând un caracter limitativ ci dimpotrivă exemplificativ, la finalul textului fiind folosită expresia „altele asemenea”.
În ceea ce privește imobilul situat în A., Aleea Cenad, ., județul A., instanța va avea în vedere că asupra acestuia a fost instituită ipoteca legală în favoarea Statului R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, în scopul garantării împrumutului „prima casă”, astfel că atribuirea bunului se va face către partea titulară a contractului de credit.
Având în vedere opoziția băncii la schimbarea titularului contractului de credit, împrejurarea că reclamanta are doar calitatea de garant, iar în lipsa acordului dintre părțile contractante instanța nu poate interveni în contract prin modificarea părților, va atribui pârâtului reclamant reconvențional S. R. atât imobilul cât și pasivul patrimonial reprezentat de creditul imobiliar „prima casă”.
Reținând din certificatul de domiciliu (fila 130) că pârâtul reclamant reconvențional și-a stabilit reședința în Germania iar reclamanta locuiește în continuare în România, instanța va atribui bunurile mobile rămase în locuința din Germania, compuse din pat de dormitor și dulap în valoare de 50 euro, mașină de spălat în valoare de 300 euro, cuptor cu microunde în valoare de 25 euro și televizor în valoare de 50 euro, către pârâtul reclamant reconvențional.
Întrucât reclamanta a înstrăinat autoturismul Ford Fiesta iar pârâtul autoturismul Opel Zafira, fiecărei părți îi va fi atribuită suma de bani obținută prin vânzare. De asemenea, pârâtului îi va fi atribuită suma de bani obținută prin vânzarea de către acesta a autoturismului Dacia L. precum și suma de 2000 euro aflată în contul deschis la Volksbank, acesta fiind titularul contului.
Instanța va atribui reclamantei pârâtă reconvențional colțarul cu 5 locuri, format din trei corpuri, de culoare portocalie în valoare de 1200 lei, acesta aflându-se în posesia părinților săi și, pentru aceleași considerente, va atribui pârâtului reclamant reconvențional mobilierul de tineret în valoare de 1200 lei.
Întrucât mobilierul de baie, mobilierul de cameră cu dulap, covoarele și mobilier de bucătărie utilează imobilul situat în A., Aleea Cenad, ., județul A., acestea vor fi atribuite pârâtului reclamant reconvențional, iar celelalte bunuri din locuință, constând în mașină de spălat, aspirator, televizor Edelstein, frigider și aragaz în valoare de 250 lei vor fi atribuite reclamantei pârâtă reconvențional, acestea nefiind strâns legate de utilarea locuinței.
Față de cele expuse anterior, în temeiul art. 983 alin 2 Cod procedură civilă va sista comunitatea de bunuri a foștilor soți prin formarea a două loturi, după cum urmează: Lotul nr. 1 compus din următoarele bunuri având următoarele valori: imobilul situat în A., Aleea Cenad, ., județul A., înscris în CF_-C1-U5, cu nr. top. 2969/662/73/1/5:2241/662/a/24/1/2:2241/662/a/23/2: 2241/662/a/25/2/LXXIV, în valoare de_ euro, echivalentul a_ lei; mobilier de baie în valoare de 50 lei; mobilier de cameră cu dulap în valoare de 1500 lei; covoare în valoare de 300 lei; mobilier de bucătărie în valoare de 305 lei; mobilier de tineret în valoare de 1200 lei; bunurile mobile situate în locuința din Germania compuse din pat de dormitor și dulap în valoare de 50 euro, mașină de spălat în valoare de 300 euro, cuptor cu microunde în valoare de 25 euro și televizor în valoare de 50 euro; suma de 1500 euro rezultată din vânzarea autoturismului Opel Zafira; suma de 2300 euro rezultată din vânzarea autoturismului Dacia L., suma de 2000 euro aflată în contul deschis la Volksbank, precum și creanța în valoare de_ euro, echivalentul a_ lei reprezentând valoarea creditului imobiliar „prima casă” contractat cu pârâta B. R. SA.
Lotul nr. 2 compus din următoarele bunuri având următoarele valori: mașină de spălat în valoare de 490 lei; aspirator în valoare de 150 lei; televizor Edelstein în valoare de 680 lei; frigider în valoare de 550 lei; aragaz în valoare de 250 lei; colțar cu 5 locuri, format din trei corpuri, de culoare portocalie în valoare de 1200 lei; suma de 2100 euro rezultată din vânzarea autoturismului Ford Fiesta;
Va atribui, în natură, Lotul nr. 1 către pârâtul reclamant reconvențional S. R. și lotul nr. 2, către reclamanta pârâtă reconvențional Ș. (fostă S.) C. L..
La stabilirea valorii imobilului instanța a avut în vedere concluziile raportului de expertiză în construcții, în valoarea stabilită fiind inclusă și contravaloarea investițiilor efectuate cu sprijinul părinților reclamantei, astfel că solicitarea reclamantei de obligare a fostului soț la plata contravalorii investițiilor urmează a fi respinsă, valoarea acestora fiind avută în vedere pe de o parte la stabilirea cotelor de contribuție, iar pe de altă parte la sulta ce se va achita pentru egalizarea loturilor, raportat la cotele de contribuție reținute.
Pentru egalizarea loturilor, ținând cont de cotele de contribuție diferențiate de ¾ în favoarea reclamantei și ¼ a pârâtului, va obliga pârâtul reclamant reconvențional la plata sumei de_,25 lei și 4143,75 euro către reclamanta pârâtă reconvențional, cu titlu de sultă.
IV. Cu privire la cerea de intervenție forțată
Din extrasul CF nr._-C1-U5 A. rezultă că asupra imobilului obiect al partajului a fost instituită ipoteca legală în favoarea Statului R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice.
Față de dreptul de ipotecă instituit în favoarea intervenientului forțat, este lipsită de relevanță împrejurarea că potrivit art. 7 ind. 4 O.U.G. 60/2009, finanțatorul este abilitat să își exprime acordul pentru preluarea finanțării garantate și a locuinței de către o persoană fizică care îndeplinește criteriile de eligibilitate în cadrul Programului și/sau alte persoane stabilite în normele de implementare aprobate prin hotărâre a Guvernului.
În consecință, având în vedere garanția instituită în favoarea intervenientului forțat S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, instanța va admite cererea de intervenție forțată formulată de pârâta B. R. SA în contradictoriu cu intervenientul forțat S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru opozabilitate.
V. Cu privire la cheltuielile de judecată:
Cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă sunt în valoare totală de 9682 lei, iar cele efectuate de către pârât de 9023, 6 lei.
Având în vedere că atât acțiunea civilă principală cât și acțiunea reconvențională au fost admise în parte și având în vedere măsura în care au fost admise, instanța, în baza art.453 alin 2 C. proc. civ., va compensa în totalitate cheltuielile de judecată efectuate de părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta Ș. (fostă S.) C. L., CNP_, domiciliată în mun. A., Aleea Cenad, ., județul A., cu domiciliul procesual ales în A., ., ., în contradictoriu cu pârâtul S. R., CNP_, domiciliat în A., ., cu domiciliul procesual ales în A., ., . și pârâta B. R. SA, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J40/_/1992, având CUI_, cu sediul în București, Eurotower Building, .. 11, . și 7, sector 2.
Admite în parte acțiunea reconvențională formulată de pârâtul - reclamant reconvențional S. R. în contradictoriu cu reclamanta - pârâtă reconvențional Ș. (fostă S.) C. L. și admite cererea de intervenție forțată formulată de pârâta B. R. SA în contradictoriu cu intervenientul forțat S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE – cu sediul în București, ., sector 5, reprezentat prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., cod fiscal_, cu sediul în A., .-79, județul A. și în consecință:
Constată că reclamanta Ș. C. L. și pârâtul S. R., în timpul căsătoriei, au dobândit cu o cotă de contribuție de ¾ pentru reclamantă și ¼ pentru pârât, următoarele bunuri având următoarele valori: imobilul situat în A., Aleea Cenad, ., județul A., înscris în CF_-C1-U5, cu nr. top. 2969/662/73/1/5:2241/662/a/24/1/2:2241/662/a/23/2: 2241/662/a/25/2/LXXIV, în valoare de_ euro, echivalentul a_ lei; mașină de spălat în valoare de 490 lei; mobilier de baie în valoare de 50 lei; mobilier de cameră cu dulap în valoare de 1500 lei; aspirator în valoare de 150 lei; televizor Edelstein în valoare de 680 lei; covoare în valoare de 300 lei; mobilier de bucătărie în valoare de 305 lei; frigider în valoare de 550 lei; aragaz în valoare de 250 lei, mobilier de tineret în valoare de 1200 lei; colțar cu 5 locuri, format din trei corpuri, de culoare portocalie în valoare de 1200 lei; bunurile mobile situate în locuința din Germania compuse din pat de dormitor și dulap în valoare de 50 euro, mașină de spălat în valoare de 300 euro, cuptor cu microunde în valoare de 25 euro și televizor în valoare de 50 euro; suma de 1500 euro rezultată din vânzarea autoturismului Opel Zafira; suma de 2100 euro rezultată din vânzarea autoturismului Ford Fiesta; suma de 2300 euro rezultată din vânzarea autoturismului Dacia L., suma de 2000 euro aflată în contul deschis la Volksbank, precum și creanța în valoare de_ euro, echivalentul a_ lei reprezentând valoarea creditului imobiliar „prima casă” contractat cu pârâta B. R. SA.
Sistează comunitatea de bunuri a foștilor soți prin formarea a două loturi:
Lotul nr. 1 este compus din următoarele bunuri având următoarele valori: imobilul situat în A., ., înscris în CF_-C1-U5, cu nr. top. 2969/662/73/1/5:2241/662/a/24/1/2:2241/662/a/23/2: 2241/662/a/25/2/LXXIV, în valoare de_ euro, echivalentul a_ lei; mobilier de baie în valoare de 50 lei; mobilier de cameră cu dulap în valoare de 1500 lei; covoare în valoare de 300 lei; mobilier de bucătărie în valoare de 305 lei; mobilier de tineret în valoare de 1200 lei; bunurile mobile situate în locuința din Germania compuse din pat de dormitor și dulap în valoare de 50 euro, mașină de spălat în valoare de 300 euro, cuptor cu microunde în valoare de 25 euro și televizor în valoare de 50 euro; suma de 1500 euro rezultată din vânzarea autoturismului Opel Zafira; suma de 2300 euro rezultată din vânzarea autoturismului Dacia L., suma de 2000 euro aflată în contul deschis la Volksbank, precum și creanța în valoare de_ euro, echivalentul a_ lei reprezentând valoarea creditului imobiliar „prima casă” contractat cu pârâta B. R. SA.
Lotul nr. 2 este compus din următoarele bunuri având următoarele valori: mașină de spălat în valoare de 490 lei; aspirator în valoare de 150 lei; televizor Edelstein în valoare de 680 lei; frigider în valoare de 550 lei; aragaz în valoare de 250 lei; colțar cu 5 locuri, format din trei corpuri, de culoare portocalie în valoare de 1200 lei; suma de 2100 euro rezultată din vânzarea autoturismului Ford Fiesta;
Atribuie, în natură, Lotul nr. 1 către pârâtul reclamant reconvențional S. R. și atribuie, în natură, Lotul nr. 2, către reclamanta pârâtă reconvențional Ș. (fostă S.) C. L..
Obligă reclamanta pârâtă reconvențional la plata sumei de_,25 lei și 4143,75 euro către pârâtul reclamant reconvențional, cu titlu de sultă.
Constată că reclamanta pârâtă reconvențional a restituit pârâtului reclamant reconvențional bunurile proprii constând în acordeon marca Weltmeister, două boxe de cameră și un amplificator marca Technics.
Respinge în rest cererea principală și cererea reconvențională ca neîntemeiate.
Compensează cheltuielile de judecată ale părților.
Cu drept de apel, care se depune la Judecătoria A., în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 04.05.2015.
Președinte Grefier
G. I. B. A. T.
Red./ dact.
G.I.B/A.T/05.06.2015
6 ex. / 4 .: reclamantul Ș. (fostă S.) C. L., cu domiciliul procesual ales în A., ., .,
pârâtul S. R., cu domiciliul procesual ales în A., ., .
pârâta B. R. SA, cu sediul în București, Eurotower Building, .. 11, . și 7, sector 2.
intervenientul forțat S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE – reprezentat prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., cod fiscal_, cu sediul în A., .-79, județul A.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Curatelă. Încheierea nr. 599/2015. Judecătoria ARAD → |
|---|
