Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 287/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 287/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 20244/55/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. operator 3208
Secția civilă
DOSAR NR.20._
SENTINȚA CIVILĂ NR.287
Ședința publică din 22.01.2015
Președinte: P. N.
Grefier: A. M.
S-a luat în examinare cererea de ordonanța președințială formulată de reclamantul R. M. A. în contradictoriu cu pârâta H. D., având ca obiect stabilire locuință minor.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta reclamantului, avocat A. A. și pârâta asistată de avocat N. G. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea este legal timbrată cu 20,00 lei taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentanta reclamantului depune la dosar înscrisuri privind convorbiri telefonice dintre reclamant și minoră. Totodată depune la dosar răspuns la întâmpinare și arată că dosarul de fond este în procedura prealabilă.
Instanța pune în discuția părților excepția inadmisibilității.
Reprezentanta pârâtei solicită admiterea excepției întrucât nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială.
Reprezentanta reclamantului solicită respingerea excepției.
Văzând că excepția presupune analizarea unor elemente ce implică fondul prezentei cererii, instanța unește excepția inadmisibilității cererii cu fondul prezentei cauze.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța declară faza probatorie încheiată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea cererii, cu cheltuieli de judecată, solicitând stabilirea locuinței minorei la el.
Reprezentanta pârâtei solicită respingerea cererii, cu cheltuieli de judecată, învederând că nu a fost dovedit caracterul urgent al cererii și nici caracterul vremelnic al acesteia, cu motivarea că reclamantul se poartă urât cu minora.
JUDECATA
Constată că prin cererea de ordonanță președințială înregistrată la această instanță la data de 04.12.2014, reclamantul R. M. A. în contradictoriu cu pârâta H. D. a solicitat ca până la soluționarea litigiului asupra fondului cauzei ce face obiectul dosarului nr. 20._, să se dispună stabilirea locuinței minorei R. F. Tiziana născută la data de 13.07.2000 în A., la domiciliul reclamantului.
În motivare, s-a arătat că prin sentința civilă nr.2287/16.06.2011 pronunțată în Dosar nr._ a Judecătoriei A., părțile au divorțat, iar ca urmare a pronunțării divorțului, cei doi copii, ambii minori la acea vreme, R. F. Tiziana și R. Darius G. (în prezent major) au rămas la pârâtă.
S-a mai arătat că, în ultima perioadă, a constatat că minora a obținut rezultate mai scăzute la învățătură și fiind într-un an școlar foarte important, clasa a 8-a și în fața unui examen, îl îngrijorează situația acesteia și dorește să se implice mai mult în viața acesteia. Datorită comportamentului recalcitrantal pârâtei în ceea ce îl privește pe el, comportament care se răsfrânge și asupra minorei, nu poate dezvolta o relație foarte bună de colaborare cu aceasta.
De asemenea s-a mai arătat că în prezent pârâta nu deține resursele necesare pentru o bună creștere și educare a minorei, astfel că a înaintat prezenta acțiune pentru a i se permite să se implice în viața minorei, într-o perioadă în care aceasta are nevoie.
În drept reclamantul și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 996 și urm. Cod pr.civilă
Pârâta, prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea cererii, întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de 996 Cod procedură civilă, respectiv urgența deoarece de la divorț și până în prezent reclamantul nu și-a manifestat interesul și sprijinul real față de copii lor (ambii minori la acea dată).După divorț, așa cum părțile au stabilit de comun acord, pârâta împreună cu minorii s-au mutat în locuința reclamantului în A., ., ., unde au locuit până în prezent. Astfel, s-a arătat că tocmai în acest an minora are nevoie de stabilitate, în scopul promovării examenului de capacitate, iar lipsa stabilității prin schimbarea mediului (domiciliului) la mijlocul anului școlar ar putea cauza minorei o tulburare emoțională majoră, un prejudiciu ce nu ar mai putea fi reparat, punându-i în pericol educația și continuarea studiilor. S-a mai învederat că nu este îndeplinită caracterul vremelnic al cererii, deoarece nu s-a făcut dovada unui litigiu care să pună în discuție fondul dreptului reclamantului, iar condițiile de fapt de la data pronunțării hotărârii de divorț și până acum nu s-au schimbat.
Totodată s-a mai învederat că reclamantul i-a pus la dispoziție apartamentul în care locuiește cu cei doi copii din 2011. Reclamantul nu s-a implicat în creșterea minorilor și nici nu a contribuit sub nici o formă financiar sau material la pregătirea școlară a acestora. În prezentu fiul cel mare este major și este înscris în anul I la Facultatea de Electronică și Electromagnetică din Timișoara, iar minora din cauză se pregătește în particular pentru a promova examenul de capacitate, reclamantul necontribuind financiar la achitarea orelor suplimentare de pregătire ale acesteia.
Pârâta a mai arătat că reclamantul îi vorbește urât minorei atunci când o întâlnește, o tulbură, întrucât acesta a amenințat-o că le va evacua din locuință, iar reclamantul folosește cuvunte injurioase la adresa pârâtei.
În deliberare, din probele administrate în cauză, respectiv: sentința civilă nr. 2287/16.06.2011 a Judecătoriei A., certificat de naștere al minorei, caracterizare a minorei, adeverință pentru fiul major al părților, adresa nr. 8316/27.02.2014 a Compartimentului Violență Doestică din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, adeverință de la Asociația de Proprietari, adeverință scolară, copie acțiune civilă, anchetă psiho-socială și înscrisuri, instanța reține următoarele:
Părțile au fost căsătorite, până în 2011, când au divorțat, prin acord, prin sentința civilă nr. 2287/16.06.2011 a Judecătoriei A.. În urma divorțului, cei doi copii rezultați din căsătorie, R. F. Tiziana, născută la data de 13.07.2000 în A. și R. Darius G. (în prezent major) la acea vreme ambii fiind minori, au fost încredințați pârâtei iar reclamantul a fost obligat la plata unei pensii de întreținere.
De la data pronunțării hotărârii judecătorești de mai sus și până la data promovării prezentei cereri, pârâta a locuit împreună cu cei doi copii într-o locuință, ce este proprietatea reclamantului, cu acordul acestuia.
În prezent, reclamantul apreciind că împrejurările avute în vedere la pronunțarea hotărârii de mai sus s-au schimbat, a promovat o acțiune prin care a solicitat exercitarea în comun a autorității părintești față de minora R. F. Tiziana, cu stabilirea locuinței acesteia la domiciliul lui, acțiune ce face obiectul dosarului nr. 20._ a Judecătoriei A. iar prezenta cerere a promovat-o având în vedere urgența pronunțării instanței cu privire la locuința minorei, cu motivarea că pârâta nu deține un spațiu locativ.
Deși, minora a păstrat relația cu tatăl ei, în prezent ca urmare a tensiunilor dintre părți, relația dintre tată și fiică a avut de suferit, întrucât acesta a avut o atitudine și un comportament necorespunzător față de ea, precum și față de mama și fratele ei, comportament care treptat a îndepărtat-o pe minoră de tatăl ei.
Astfel, audiată în Camera de Consiliu, minora a spus că nu mai dorește să meargă la tatăl ei, pentru că acesta nu s-a ținut de cuvânt și nu i-a spus nimic de acțiunile pe care le-a formulat spunându-i că „nu e treaba ei”.De asemenea, minora a susținut că nu poate învăța în prezența acestuia întrucât tatăl ei este agitat.
Din caracterizarea întocmită de diriginta minorei se reține că minoraare o atitudine pozitivă față de școală, are rezultate bune la învățătură, nu are absențe și are o comportare corectă și cuviincioasă.
Din adeverința școlară a fiului major al părților se reține că acesta este în anul I la facultate.
Din referatul de anchetă psiho-socială se reține că pârâta își desfășoară activitatea ca și mediator autorizat în cadrul Cabinetului de mediator H. D., declarând un venit confidențial.
Din referatul de anchetă socială se reține că pârâta împreună cu cei doi copii locuiesc într-un apartament cu două camere și dependințe, mobilate și întreținute în mod corespunzător, proprietate a reclamantului.
Art. 1, alin. 3 și art. 97, alin. 1 Codul Familiei consacră principiul egalității părinților în ce privește drepturile și îndatoririle față de copilul minor. Este un aspect al egalității în drepturi între bărbat și femeie prevăzut în art. 44 din Constituția României. Aceste dispoziții legale au un caracter imperativ ceea ce înlătură posibilitatea ca părinții, fie prin contract fie prin vreun act de voință unilaterală, să deroge de la acestea.
Prin prisma dispozițiilor art. 996 Cod proc. civilă instanței îi revine obligația să cerceteze aparența dreptului, să stabilească printr-o măsură esențialmente vremelnică dacă există urgență sau nu în ce privește luarea unei măsuri provizorii referitoare la minoră. Instanța în soluționarea acestei cereri are obligația legală de a nu prejudeca fondul cauzei, fond care urmează a fi soluționat în Dosarul nr. 20._ aflat pe rolul Judecătoriei A., care are ca obiect acțiunea civilă formulată de către reclamant în contradictoriu cu pârâta cu privire la exercitarea autorității părintești și locuința minorei.
În ce privește condiția referitoare la vremelnicia măsurii, aceasta din punct de vedere formal este îndeplinită având în vedere că există pe rolul Judecătoriei A. există acțiunea civilă descrisă la alineatul precedent deci oricare ar fi măsura care s-ar lua, aceasta ar dura doar până la soluționarea în mod definitiv a acțiunii civile de mai sus formulată de către reclamant.
În ce privește condiția de urgență a măsurii, instanța apreciază că aceasta nu este îndeplinită. Astfel, instanța are obligația să constate dacă există sau nu urgență pentru a fi luată o măsură de stabilire provizorie a locuinței minorului, având în vedere interesul superior al acestuia, însă din probele existente la dosar nu s-a dovedit vreun pericolul în care s-ar afla minora, întrucât până la această dată nu s-a făcut vreun demers de către reclamant pentru a intra în folosința imobilului în care locuiește pârâta și copii lui.
Așa cum s-a arătat, instanța apreciază că interesul minorei primează, situație în care nu s-ar face nici un bine minorului dacă aceasta ar fi mutat din mediul său, mai ales că aceasta are o relație foarte bună cu mama iar față de tată, cel puțin în această perioadă, are o atitudine de respingere.
Prin urmare, instanța apreciază că până la pronunțarea unei sentințe definitivă prin care să se prevadă, pe baza unor probe administrate, care dintre cei doi părinți poate oferi condiții mai bune, mai potrivite nevoilor minorei, având în vedere în special vârsta acesteia, 15 ani, instanța apreciază că, interesul minorei este de a rămâne în prezența mamei, lângă care s-a aflat în permanență.
Instanța apreciază că pârâta, mama minorei poate asigura îngrijirea necesară a acesteia în această perioadă până la soluționarea în mod definitiv a Dosarului nr. 20._ a Judecătoriei A..
Instanța atrage atenția că oricare ar fi problemele și neînțelegerile pe care reclamantul le are cu pârâta, interesul superior al minorei, în vârstă de 15 ani, trebuie să primeze. Părinții au obligația să manifeste și să ofere aceeași grijă, ocrotire și supraveghere de care minora are nevoie ca și în perioada premergătoare când cei doi conviețuiau împreună.
Văzând cele de mai sus, instanța constată că nu sunt întrunite condițiile legale arătate în dispozițiile art. 996 Cod. proc. civilă pentru pronunțarea unei ordonanțe președințiale.
În consecință, instanța constată că cererea de ordonanță președințială formulată de reclamant nu este întemeiată, și, în baza art. 996 Cod proc. Civilă, urmează a o respinge.
Cu privire la cheltuielile de judecată în baza art. 453 alin 2 Cod procedură civilă instanța, față de solicitarea pârâtei de a i se acorda cheltuieli de judecată, față de respingerea cererii, instanța va obliga reclamantul la plata sumei de 550 lei către pârâtă cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial perceput de reprezentanta pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul R. M. A., CNP:_, cu domiciliul procesual ales în A., .. 7, . în contradictoriu cu pârâta H. D., CNP._, cu domiciliul procesual ales în A., ., județul A..
Obligă reclamantul la plata sumei de 550 lei către pârâtă cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în 5 zile de la pronunțare, prin depunerea apelului la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică din data de 22.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. N. A. M.
26.01.2015 /NP, 4 ex / 2 . comunică cu:
- reclamantul R. M. A., cu domiciliul procesual ales în A., .. 7, .
- pârâta H. D., cu domiciliul procesual ales în A., ., județul A..
| ← Curatelă. Încheierea nr. 3/2015. Judecătoria ARAD | Ordin de protecţie. Sentința nr. 819/2015. Judecătoria ARAD → |
|---|
