Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 3909/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3909/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 14-07-2015 în dosarul nr. 8440/55/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3909
Ședința publică din data de 14 iulie 2015
Președinte: G. - I. B.
Grefier: A. T.
S-a luat în examinare, cererea formulată pe calea ordonanței președințiale, de către reclamanta O. N., în contradictoriu cu pârâtul O. C. A., având ca obiect situație juridică minor.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamantei, av. C. I. E. din cadrul Baroului A., în substituirea av. T. R. G. și reprezentantul pârâtului, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
Cererea este legal timbrată cu suma de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, în conformitate cu prevederile art. 15 lit. e) din OUG nr. 80/2013.
S-a făcut referatul cauzei, după care, verificând din oficiu competența de soluționare a cauzei, în conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, instanța constată că, în conformitate cu prevederile art. 997, raportat la prevederile art. 94 pct. 1 lit. a) Cod procedură civilă și art. 114 Cod procedură civilă, este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze prezenta cerere.
Constată că, la data de 08 iulie 2015, s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, din partea pârâtului, întâmpinare, prin care arată că, nu se opune admiteri acțiunii, astfel vum a fost formulată.
Reprezentantul reclamantei depune la dosar delegație de substituire, menționând că, față de poziția de neopunere a pârâtului la admiterea acțiunii promovate, nu mai are alte cereri ori probe de administrat.
Instanța pune în discuția părților faptul că, pârâtul a fost citat pentru acest termen de judecată cu mențiunea la interogatoriu.
Reprezentantul reclamantei arată că, nu solicită luarea interogatoriului pârâtului .
Reprezentantul pârâtului depune împuternicire avocațială, arătând că în opinia sa nu se impune luarea interogatoriului pârâtului, atâta timp cât acesta și-a exprimat poziția cu privire la cererea promovată, fiind de acord cu aceasta .
Instanța revine asupra probei privind luarea interogatoriului pârâtului .
Nemaifiind alte cereri ori probe de administrat, în conformitate cu prevederile art. 244 Cod procedură civilă, instanța declară cercetarea procesului încheiată și în conformitate cu prevederile art. 392 Cod procedură civilă, acordă cuvântul în dezbaterea fondului.
Reprezentantul reclamantei, solicită admiterea cererii sale, astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtului solicită admiterea cererii.
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele :
Prin cererea de ordonanță președințială înregistrată la această instanță la data de 26 iunie 2015, sub numărul de dosar_, reclamanta O. N. a chemat în judecată pârâtul O. C. A., solicitând instanței pronunțarea unei sentințe care să suplinească consimțământul pârâtului pentru eliberarea pașaportului individual pentru minorul O. B., născut la data de 20.11.2008 precum și pentru deplasarea temporară a minorului însoțit de mamă, în Turcia, în perioada 30.08.2015 – 13.09.2015, pe ruta România – Bulgaria – G. – Turcia, cu cheltuieli de judecată în caz de opunere .
În motivarea cererii sale, reclamata a arătat că, este căsătorită cu pârâtul din anul 2008, iar din căsătoria părților și din relațiile anterioare e concubinaj, au rezultat doi copii minori, O. B., născut la data de 20.11.2008 și O. Maia – E. – N., născută la data de 05.12.2006.
Întrucât părțile nu s-au mai înțeles, în luna februarie 2015, reclamanta a părăsit domiciliul conjugal, împreună cu minorul O. B., minora rămânând în grija bunicilor paterni, urmând ca, în perioada următoare să introducă o acțiune de divorț.
A arătat că, deși i-a solicitat pârâtului să-și dea acordul pentru ca minorul să se deplaseze, împreună cu aceasta, în Turcia pentru a-și petrece vacanța la mare, pârâtul a refuzat categoric și în mod total abuziv acest lucru, motiv pentru care a fost nevoită a promova prezenta cerere a cărei admitere a solicitat-o.
A considerat totodată cererea ca fiind admisibilă, întrucât pârâtul prin faptul că refuză la a-și da consimțământul pentru deplasarea minorului pentru a-și petrece vacanța, acesta îi încalcă, minorului, dreptul fundamental la liberă circulație în străinătate, prev. de art. 25 alin. 1 din Constituția României și art. 2 alin. 1 din Legea nr. 248/2005.
De asemenea, a apreciat că, sunt întrunite totodată condițiile de admisibilitatea a cererii, prev. de art. 997 Cod procedură civilă, respectiv urgența, caracterul vremelnic, aparența dreptului, solicitând astfel admiterea cererii sale.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 997 – 999 Cod procedură civilă, art. 2 alin. 1, art. 17, alin. 2, art. 30 alin. 1 lit. c), art. 31 alin. 3 din Legea nr. 248/2005, art. 25 alin. 1 din Constituția României, art. 483 alin. 2, art. 486, art. 488 Cod civil, iar în cadru probei cu acte a depus la dosar copia cărții sale de identitate, copii certificate naștere minori, copie certificat căsătorie, extras de pe site cu dovada rezervării efectuate la hotel, adeverință eliberată de către Colegiul Național „E. G. B.” din care rezultă că minorul O. B. este înscris în cls. pregătitoare anul școlar 2014 – 2015 .
La data de 08 iulie 2015, pârâtul a depus la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinare, prin care a arătat că nu se opune admiterii acțiunii, în sensul pronunțării unei hotărâri care să suplinească acordul său la eliberarea pașaportului individual pentru minorul O. B. și pentru deplasarea temporară a acestuia în Turcia, în perioada 30.08.2015 – 13.09.2015, pe ruta România – Bulgaria – G. – Turcia.
Pentru termenul de judecată din data de 14 iulie 2015, pârâtul a fost citat cu mențiunea „la interogatoriu”, probă însă asupra căreia s-a revenit la același termen, față de poziția procesuală a pârâtului, care a fost de acord cu admiterea cererii.
Analizând actele și lucrările de la dosar instanța reține următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 06.11.2008 în A., iar din relația acestora a rezultat minorul O. B., născut la data de 20.11.2008, în timpul căsătoriei și minora O. Maia E. N., născută la data de 05.12.2006.
Părțile s-au despărțit în fapt la începutul anului 2015, iar la data de 07.07.2015 reclamanta a înregistrat pe rolul Judecătoriei A. dosarul nr._ având ca obiect divorț.
Din înscrisurile depuse la dosar instanța mai reține că reclamanta a rezervat pentru perioada 01.09-11-09.2015 o cameră la un hotel din Turcia, unde intenționează, potrivit propriilor susțineri, să se deplaseze împreună cu minorul.
În dispozițiile art. 17 din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate se arată că: „(1) Minorilor cetățeni români care nu se află în una dintre situațiile de suspendare a exercitării dreptului la libera circulație în străinătate li se eliberează pașapoarte simple sau pașapoarte simple electronice în următoarele condiții: a) în cazul minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani, numai la cererea ambilor părinți, a părintelui supraviețuitor, a părintelui căruia i-a fost încredințat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă sau, după caz, a reprezentantului legal;”
Potrivit art. 483 alin 1 Cod civil, autoritatea părintească aparține în mod egal ambilor părinți și reprezintă ansamblul drepturilor și îndatoririlor care privesc persoana și bunurile copilului, iar în aceste condiții, este necesar acordul ambilor părinți pentru întocmirea unui pașaport individual pentru minor.
Necesitatea întocmirii unui pașaport simplu pe numele minorului rezultă din faptul că minorul nu a împlinit încă vârsta de 14 ani, iar pentru deplasarea în Turcia împreună cu reclamanta pe durata sejurului rezervat are nevoie de un asemenea document de călătorie.
Instanța mai reține că potrivit dispozițiilor art. 30 alin 1 lit. b din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate „Organele poliției de frontieră permit ieșirea din România a cetățenilor români minori numai dacă sunt însoțiți de o persoană fizică majoră, în următoarele cazuri: b) minorului care este titular al unui document de călătorie individual ori, după caz, al unei cărți de identitate și călătorește în străinătate împreună cu unul dintre părinți i se permite ieșirea în aceleași condiții și împreună cu acesta numai dacă părintele însoțitor prezintă o declarație a celuilalt părinte din care să rezulte acordul acestuia cu privire la efectuarea călătoriei respective în statul sau în statele de destinație, precum și cu privire la perioada acesteia sau, după caz, face dovada decesului celuilalt părinte”.
În speță, deplasarea minorului în Turcia împreună cu mama reprezintă o formă de manifestare a dreptului copilului la liberă circulație, care nu poate fi îngrădit fără existența unor motive temeinice.
Mai mult, conform formularului de rezervare, în ipoteza anulării rezervării, reclamanta ar fi nevoită să achite o taxă de anulare a acesteia în valoare de 450 euro.
În ceea ce privește urgența, legea nu dă o definiție a acesteia, ea trebuind a fi apreciată de către instanță, raportat la condițiile prevăzute de art. 996 C.proc.civ, adică ori de câte ori păstrarea unui drept, prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara sau înlăturarea unei piedici ivite în cursul executării nu se pot realiza eficace pe cale unei acțiuni de drept comun. În cazul ordonanței președințiale urgența trebuie apreciată raportat la momentul judecării cererii.
În cauză, urgența rezultă pe de o parte din dispozițiile art. art. 6 lit. j din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, iar pe de altă parte din împrejurarea că, în lipsa unui document de călătorie valabil și a unui acord din parte tatălui, minorul ar fi în imposibilitatea de a-și însoți mama în afara țării până la soluționarea dosarului de divorț, prin care urmează a fi reglementată inclusiv problema modului de exercitare a autorității părintești, existând chiar riscul ca, în lipsa mamei, copilul să rămână lipsit de supravegherea părintească.
Sub aspectul vremelniciei măsurii, pe rolul Judecătoriei A. este înregistrat dosarul cu nr._ având ca obiect divorț, exercitarea autorității părintești, stabilire locuință minor și pensie de întreținere.
Astfel, posibilitatea eliberării pe viitor a unui pașaport simplu pentru minor și a efectuării de călătorii însoțit doar de mamă urmează a fi reglementată implicit prin soluționarea capătului de cerere vizând exercitarea autorității părintești exclusiv de către reclamantă, în ipoteza admiterii acestei cereri, acordul tatălui nefiind necesar.
Deși prin poziția exprimată în cadrul întâmpinării pârâtul arată că este de acord cu admiterea cererii reclamantei, instanța va reține că anterior, acesta s-a opus eliberării pașaportului și deplasării copilului în străinătate, poziția oscilantă a acestuia putând fi calificată ca un refuz.
Văzând cele de mai sus, instanța constată că sunt întrunite condițiile legale arătate în dispozițiile art. 996 Cod. proc. civilă pentru pronunțarea unei ordonanțe președințiale.
În consecință, având în vedere interesul superior al minorului, instanța constată că cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantă este întemeiată, astfel că în temeiul art. 996 Cod procedură civilă o va admite și în consecință va obliga pârâtul la a-și da consimțământul pentru eliberarea unui pașaport simplu pentru minorul O. B. și pentru efectuarea unei călătorii din România în Turcia, prin Bulgaria și G., în perioada 30.08._15, în caz contrar prezenta sentință va ține loc de consimțământ al pârâtului în acest sens.
Constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta O. N., CNP_, domiciliată în A., .. V5, ., județul A., cu domiciliul procesual ales în A., ., ., în contradictoriu cu pârâtul O. C. A., domiciliat în A., .. V5, . și în consecință:
Obligă pârâtul la a-și da consimțământul pentru eliberarea unui pașaport simplu pentru minorul O. B., născut la data de 20 noiembrie 2008 în A., CNP_, în caz contrar prezenta sentință ține loc de consimțământ al pârâtului în acest sens.
Obligă pârâtul la a-și da consimțământul pentru efectuarea unei călătorii din România în Turcia, prin Bulgaria și G., de către minorul O. B., născut la data de 20 noiembrie 2008 în A., CNP_, însoțit doar de reclamantă, în perioada 30.08._15, în caz contrar prezenta sentință ține loc de consimțământ al pârâtului în acest sens.
Fără cheltuieli de judecată.
Provizorie și executorie.
Cu drept de apel, care se depune la Judecătoria A., în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 iulie 2015.
Președinte Grefier
G. I. B. A. T.
Red./ dact.
G.I.B/A.T/15.07.2015
4 ex. / 2 . comunică cu: reclamanta O. N., cu domiciliul procesual ales în A., ., .,
pârâtul O. C. A., domiciliat în A., .. V5, ., județul A.
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 3/2015. Judecătoria ARAD | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
