Partaj judiciar. Sentința nr. 2372/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2372/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 13152/55/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2372
Ședința publică din 05.05.2015
Președinte: H. Ș.
Grefier: M. J.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul V. T. în contradictoriu cu pârâta V. G. A. și cererea reconvențională formulată de reclamanta-reconvențională V. G. A. în contradictoriu cu pârâtul-reconvențional V. T., având ca obiect partaj.
Mersul dezbaterilor a fost consemnat prin încheierea de ședință din data de 23.04.2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pentru motivele arătate s-a amânat pronunțarea pentru termenul din 05.05.2015.
INSTANȚA
În deliberare asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 25.07.2014, sub nr._, reclamantul V. T. a solicitat în contradictoriu cu pârâta V. G. A.:
- partajarea terenului situat în A., ., înscris în CF_ A. (nr. vechi CF 981 B.), nr. top. 1/c.1.a.1.4.a.1.b/952/1/2 prin atribuirea în natură către reclamant, cu obligarea sa la plata unei sulte în favoarea pârâtei pentru suprafața de 110 mp teren, aferentă cotei de proprietate de ½ parte;
- să se constatate că construcția dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1879/13.07.2006 de BNP A. V. a fost demolată;
- să se constatate că actuala construcție edificată a fost dobândită cu titlul de construire, cu cotă de contribuție de 100 % a reclamantului și 0 % a pârâtei;
- să se dispună OCPI A. să facă cuvenitele mențiuni în cartea funciară;
cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că a întreținut o relație de concubinaj cu pârâta din anul 2002 până în vara anului 2013, din care au rezultat minorii V. Moris-D., născut la data de 25.04.2004 și V. Nicolas-Andreas, născut la data de 09.06.2010.
În anul 2006, a dobândit împreună cu pârâta, în cote de ½ parte fiecare, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1879/13.07.2006 de Biroul Notarial Public A. V., imobilul situat în A., ., jud. A., compus din intravilan cu casă, în suprafață de 220 mp, înscris în CF_ A., nr. top. 1/c.1.a.1.4.a.1.b/952/1/2-B. (provenită din conversia de pe hârtie a CF 981 B.). Acest imobil a fost cumpărat din veniturile sale exclusive, respectiv o parte din bani au provenit din vânzarea unei garsoniere, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2062/11.07.2006 de Biroul Notarial B., garsonieră pe care a deținut-o împreună cu fosta sa soție, situată în A., .-12, Cămin Nefamiliști nr.2, . parte de bani i-a avut economisiți din veniturile sale. Construcția veche a fost demolată, conform autorizației de desființare nr. 52/19.01.2007 eliberată de Primăria Municipiului A. și a fost edificată o nouă construcție tip parter+mansardă, conform autorizației de construire nr. 53/19.01.2007. Pentru această nouă construcție nu a fost făcută încă recepția, astfel că în prezent în cartea funciară este evidențiată tot construcția ce a existat în anul 2006.
Banii care i-a investit în noua construcție au provenit din creditul pe care reclamantul l-a luat de la BancPost, conform contractului de credit m nr.020CSF_ din data de 01.06.2007 în valoare de 10.000 CHF, credit care a fost refinanțat prin actul adițional nr. 020RES_ din data de 27.09.2010 cu suma de 4.299,08 CHF, precum și din veniturile sale. În toată perioada concubinajului cu pârâta a realizat venituri în mod constant, fiind angajat la mai multe societăți comerciale, după cum rezultă din copia carnetului de muncă și din adeverința nr. 952/12.05.2014 eliberată de .. În perioada 01.06._03 a lucrat ca măcelar la SCV L. Agro Service SRL, fiind detașat în Germania, unde a realizat venituri consistente, circa 1.400 Euro pe lună. Din data de 09.09.2010 este angajat ca șofer pe autocamion de mare tonaj la ., unde beneficiază pe lângă salariu și de diurnă, întrucât efectuează numai curse internaționale. Din veniturile sale a întreținut-o atât pe pârâtă, cât și pe cei doi copii și a achitat ratele pentru creditele luate în vederea edificării noii construcții.
Pârâta, în toată perioada concubinajului, a lucrat doar ocazional, respectiv în perioada 2002-2004, iar în perioada iunie 2007- mai 2010 a avut în funcțiune un PF cu activitate de coafură și a realizat venituri modeste. În perioada 2004- 2006 și 2010 -2012 pârâta nu a lucrat, ci s-a ocupat de creșterea celor doi minori. Pârâta nu a contribuit cu venituri la edificarea noii construcții, aceasta a fost edificată numai cu contribuția sa, astfel că pârâta nu are drept de proprietate asupra acestei construcții.
În drept, a invocat art. 979-995, art.35 C.pr.civ., art. 669, art. 676 al. 2 lit. a și urm. C.civ.
Pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională filele (f.52-53), precizată la fila 96, prin care a solicitat:
- partajarea terenului prin atribuirea în natură către pârâtă, cu obligarea sa la plata unei sulte în favoarea reclamantului aferentă cotei sale de proprietate de ½ parte;
- să se constatate că actuala construcție existentă a fost dobândită cu titlu de construire în cote de contribuție de 80% a pârâtei și 20% a reclamantului;
- partajarea construcției prin atribuirea în natură a acesteia către pârâtă, cu obligarea sa la plata unei sulte în favoarea reclamantului aferentă cotei sale de proprietate;
- să se dispună ca OCPI A. să facă cuvenitele mențiuni în cartea funciară,
cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că pe fondul violențelor verbale și fizice ale reclamantului, în toamna anului 2013 a pus capăt relației cu acesta, plecând pe chirie împreună cu minorii.
În anul 2006 a dobândit împreună cu reclamantul dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr._ A., nr. top. 1/c.1.a.1.4.a.1.b/952/1/2-B. și situatîn A., ., jud. A., în cote de ½ fiecare astfel cum rezultă din Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1879/13.07.2006 de BNP A. V.. Prețul de achiziție a acestui imobil a fost de 90.800 lei conform și a fost achitat în proporție de 70% de către pârâtă și 30% de către reclamant.
Cu privire la veniturile sale din acea perioadă, menționează că a fost angajată în perioada 04.08._06 la . SRL, iar în perioada mai-noiembrie 2006 la . A., realizând venituri asemănătoare cu ale reclamantului. În perioada 2004-2006 a beneficiat de indemnizația pentru creșterea copilului care era de 800 lei/lună. Mai mult, în perioada februarie-martie 2006 a fost plecată la muncă în Italia, ocazie cu care a realizat un venit de 800 Euro/lună. De-a lungul timpului a beneficiat de ajutorul financiar al mamei, surorii și bunicii sale. B. a fost cea care, pe lângă sumele de bani pe i le-a dat în diferite ocazii, i-a dat și suma de 20.000 lei pentru a achita avansul în vederea achiziționării imobilului indicat sus.
Într-adevăr, reclamantul a vândut o garsonieră conform Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2062/11.07.2006 de BNP B. I., dar acest imobil l-a vândut împreună cu soția sa V. C., iar contravaloarea garsonierei de 17.900 lei a fost împărțită cu aceasta. Și diferența de sumă, rezultată din împărțirea la doi, adică aproximativ 9.000 lei, reclamantul a folosit-o pentru renovarea imobilului situat în A., ., ., unde locuia cu soția sa. De fapt, în toată perioada concubinajului cu reclamantul, acesta a fost căsătorit cu V. C. și a locuit împreună cu aceasta și cu fiul lor, la imobilul indicat mai sus. D. după ce a achiziționat imobilul situat în A., ., jud. A., adică din 2006, reclamantul a început să locuiască cu pârâta și cu copii, respectiv venea la acest imobil de aproximativ 3 ori pe săptămână, mai puțin în perioada sărbătorilor. În această situație, în realitate, veniturile realizate de reclamant erau direcționate în mare parte către soția sa și fiul lor, precum și pentru întreținerea imobilului situat în A., ., .. Divorțul dintre cei doi soți a intervenit la data de 03.09.2013 prin hotărârea pronunțată de Judecătoria A. în dos. nr._ .
Casa dobândită prin cumpărare nu a fost demolată în totalitate, ci pe structura acesteia a fost ridicată noua construcție, conform autorizație de construire nr. 53/19.01.2007.
Cu privire la contribuția la edificarea noii construcții, pârâta a contribuit în cotă de 85%, iar reclamantul în cotă de 15%. În perioada 2007-2010 a fost titulara unui PF, desfășurând activități de coafură. Veniturile pe care le-a obținut din această activitate nu au fost deloc modeste, ele nu au fost evidențiate contabil întrucât impunerea se făcea pe normă de venit, iar nu pe venitul real realizat. De asemenea, în acea perioadă nu exista obligativitatea legală de a emite bonuri fiscale pentru serviciile prestate. În toată această perioadă, inclusiv când era însărcinată cu al doilea copil, a muncit foarte mult (inclusiv sâmbăta și uneori duminica), veniturile realizate fiind în medie de 300 lei/zi, iar în perioada iunie 2010- iunie 2012 a beneficiat din nou de indemnizația pentru creșterea copilului. Cu privire la contractul de credit încheiat de reclamant cu BancPost în valoare de 10.000 CHF, menționează că la data încheierii contractului, respectiv 01.06.2007, pârâta nu îndeplinea condițiile solicitate de bancă pentru a contracta acest credit în nume propriu, acesta fiind motivul pentru care reclamantul a fost cel care a contractat creditul. Întreaga sumă a fost investită în noua construcție, însă ratele de credit au fost plătite aproape în exclusivitate de către ea (mai puțin ultimele 4 rate), dovadă în acest sens fiind o parte din chitanțele care atestă plata ratelor și care sunt anexate prezentei. Pe de altă parte, pârâta a arătat că a contribuit cu muncă fizică la edificarea noii construcții (gletuit, zugravit etc.) și s-a ocupat personal de achiziționarea materialelor de construcții.
În drept, a invocat art. 205 și urm., art.209 și urm. C.pr.civ., art. 669 și urm. C.civ.
Reclamantul a formulat întâmpinare la cererea reconvențională (f.91-92), prin care a completat cererea principală în sensul să se constatate că din construcția inițială au fost demolate anexele (magazia de lemne și 4 cotețe pentru animale); să se constate că actuala construcție este compusă în proporție de ¼ din casa dobândită prin cumpărare și ¾ din construcția edificată pe acest teren, ca urmare a extinderii vechii construcții; obligarea sa la plata unei sulte în favoarea pârâtei aferentă cotei de proprietate a pârâtei de ½ parte din construcția inițială.
În motivare, a arătat că vechea construcție era formată din casa compusă din 2 camere, bucătărie, baie și hol (ai cărei pereți interiori erau zugrăviți doar în var, iar în exterior nu era tencuită), precum și din anexe magazie de lemne și 4 cotețe pentru animale. Anexele (magazia de lemne și 4 cotețe pentru animale) au fost demolate, iar la vechea construcție s-a consolidat fundația prin montarea unor piloni de susținere și s-a extins la nivelul parterului cu 2 camere și 1 baie. Peste construcția extinsă s-a ridicat mansarda, compusă din 3 dormitoare, 2 debarale, balcon. Practic, actuala construcție este compusă în proporție de ¼ din casa veche și ¾ din construcția nouă - extindere la nivelul parterului (cu 2 camere și 1 baie) și ridicare mansardă (compusă din: 3 dormitoare, 2 debarale, balcon).
Investițiile la casă constau în: izolarea pereților cu amforă, tencuirea lor și zugrăvirea cu vopsea lavabilă, racordarea la rețeaua de gaz, montare centrală proprie de încălzire și calorifere în toate încăperile.
Chitanțele depuse de pârâtă pentru plata ratelor la creditul bancar nu fac dovada că acestea au fost achitate din veniturile ei. Pârâta nu a realizat nici la data contractării creditului venituri consistente (care ar fi fost necesare pentru a i se acorda împrumutul bancar), nici ulterior, astfel că aceasta nu era în măsură să achite ratele din veniturile sale. Îi lăsa întotdeauna bani pentru a achita ratele, astfel că din acest motiv apare numele ei pe chitanțele de plată a ratelor lunare. Veniturile sale erau constante, beneficia de sporuri și venituri suplimentare pentru munca peste program, în timp ce pârâta a realizat doar în scurte perioade de timp venituri modeste, care erau cheltuite doar în scop personal pentru întreținerea ei. Veniturile realizate de pârâtă din activitatea de coafură erau modeste și în mod obiectiv nu se puteau ridica la suma de 300 lei/zi, după cum afirmă aceasta, având în vedere că pentru un tuns încasa circa 10-15 lei. Clientela ei era formată mai mult din prietene, iar unora dintre ele nici nu le percepea vreo sumă de bani pentru serviciile prestate. Pârâta a fost plecată doar o singură lună în Italia, de unde s-a întors cu 100 Euro și câteva bunuri de consum cumpărate din venitul realizat pentru îngrijirea unui copil. Nu corespund adevărului afirmațiile că familia ei a ajutat-o financiar, întrucât mama și sora ei erau angajate ca funcționară, respectiv educatoare și nu realizau venituri consistente pentru a-i putea da vreo sumă de bani, iar bunica ei este pensionară CAP, având o pensie foarte mică. Reclamantul și fosta sa soție, V. C. au în proprietate un apartament situat pe ., . a lăsat-o să folosească și să locuiască în acest apartament, împreună cu fiul lor și bunica ei, au convenit ca suma de bani provenită din vânzarea garsonierei să-i revină în totalitate. La imobilul de pe . făcut niciun fel de investiții, ci doar l-a zugrăvit, personal.
Toate lucrările de construcție au fost efectuate de reclamant, împreună cu doi frați ai săi, V. C. și V. G., beneficiind și de ajutorul cumnatului său, Patkany M. și al unor prieteni ce lucrează în domeniul construcțiilor. Toate aceste persoane au fost plătite din veniturile realizate de reclamant.
Singura contribuție a pârâtei la lucrările de construcție a constat în faptul că făcea de mâncare pentru meseriașii ce îl ajutau. Aceasta nu a efectuat nicio muncă fizică, neavând pregătire profesională în domeniul construcțiilor.
Pârâta a depus precizare de acțiune și răspuns la întâmpinare (f.96), prin care a solicitat să se constatate că actuala construcție este compusă în proporție de ¼ din casa dobândită prin cumpărare și ¾ din construcția edificată ca urmare a extinderii vechii construcții; atribuirea în natură a noii construcții către pârâtă, cu obligarea sa la plata unei sulte în favoarea reclamantului aferentă cotei sale de proprietate, respectiv 50% din construcția dobândită prin cumpărare și 20% din construcția nou edificată.
În probațiune, se depun înscrisuri: acte stare civilă (f.5-7), extras CF nr._ A. (f.8), contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1879/13.07.2006 de BNP A. V. (f.9), certificat de atestare fiscală (f.10), contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2062/11.07.2006 de BNP I. B. (f.11), autorizație de construire nr. 53/19.01.2007(f.12-13), autorizație de desființare nr. 52/19.01.2007 (f.14-15), carnet de muncă . nr._ (f. 16-23), adeverința nr. 952/12.05.2014 eliberată de . (f.24), înscris cu privire la PF V. G. A. (f.25), adresa nr. 3282/04.07.2014 eliberată de Bancpost SA A. (f.26), act adițional nr. 020RES_/27.09.2010 la contractul de credit nr. 020CSF_/01.06.2007 (f.27-28), certificat de informare nr. 246/19.05.2014 (f.29), înscris privind evaluarea investiției întocmită de .-S SRL (f.37-43), adeverințe venituri emise de . SRL și . A. (f.55-57), extras portalul instanțelor cu privire la divorțul reclamantului (f.58), grafic de rambursare din data de 04.06.2008 (f. 59-60), ordine încasare BancPost (f.61-82), contract de service nr. 2419/08.10.2007 (f.97), tabel tarife coafură (f.98-100), chitanțe fiscale cu privire la plata pensiei de întreținere minori (f.101-105, f.171-176), decizii de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit pe anii 2007-2010 (f.106-109), planșe foto (f.110-111), înscrisuri cu privire la acordarea bursei elevului V. Noris A. 2012-2014 (f.132-153), ordin de încasare (f.156), adeverințe de salar eliberate de . (f.157-170). S-a administrat proba testimonială cu martorii P. Y. C. (f.177), M. E. (f.178), M. I. (f.179), Cirți S.-Vioruța (f.180), H. M. (f.181), P. C. Letiția (f.182-183) și expertiza în specialitatea tehnică construcții civile, întocmită de expert Ș. A. (f.186-199, f.207-208).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1879/13.07.2006 de BNP A. V. (f.9) părțile au dobândit în coproprietate, în cote egale de câte 1/2, imobilul situat în A., ., înscris în CF nr._ A. (nr. vechi CF 981 B.), nr. top. 1/c.1.a.1.4.a.1.b/952/1/2-B., compus din teren în suprafață de 220 mp și casă, la un preț de 90.800 lei.
Ulterior, construcția existentă a fost dărâmată parțial, pentru ca pe vechea structură să fie ridicată o nouă casă, de tip parter+mansardă, neevidențiată în cartea funciară (autorizație de construire nr. 53/19.01.2007 - f.12-13, autorizație de desființare nr. 52/19.01.2007 - f.14-15, raport evaluare investiții – f. 37-43, expertiza în specialitatea tehnică construcții civile, întocmită de expert Ș. A. - f.186-199, f.207-208).
Conform raportului de expertiză în specialitatea tehnică construcții civile (f. 186-199, f. 207-208) valoarea de circulație a terenului este de 8.712 euro, iar valoarea construcției de 32.800 euro, valori acceptate de părți.
Instanța reține că părțile au dobândit imobilul inițial în cote de câte ½ fiecare, fapt cu care acestea au fost de acord, conform petitelor cererii.
După cumpărarea imobilului, părțile s-au gospodărit împreună, având doi copii minori (acte stare civilă - f.6-7).
În ce privește construcția, părțile nu au contestat că vechea clădirea a fost dărâmată parțial. În ce privește cererea de plată a unei sulte raportat la dreptul de coproprietate asupra vechii construcții, acesta nu poate fi primită de către instanță. În primul rând, partajul nu poate privi decât un bun în ființă, iar în al doilea rând nu se pune problema restituirea unei părți din prețul construcției demolate deoarece desființarea ei s-a realizat cu acordul ambilor coproprietari. Clădirea fiind desființată, nu a existat o îmbogățire a unui coproprietar pentru ca acesta să fie obligat la plata vreunei despăgubiri către celălalt, constând în parte din prețul achitat. Prin urmare, instanța trebuie să se raporteze în realizarea partajului doar la construcția existentă în prezent.
Aspectul litigios privește cota de contribuție la realizarea construcției existente pe teren, neevidențiate în cartea funciară.
În drept, art. 669 C.civ. prevede că partajul poate fi cerut oricând, normă care consacră principiul că nimeni nu poate fi obligat să mențină starea de coproprietate. În ce privește procedura și modalitatea de împărțeală, sunt aplicabile art. 979 și urm. C.p.c. și art. 676 C.civ. Astfel, după ce instanța a reținut bunurile supus împărțelii, respectiv terenul și construcția menționate mai sus, instanța trebuie să stabilească cota-parte ce revine fiecăruia, din moment ce părțile contestă contribuția fiecăruia la edificarea construcției neevidențiate în cartea funciară.
Conform art. 634 alin. 2 C.civ. „Cotele-părți sunt prezumate a fi egale, până la proba contrară. Dacă bunul a fost dobândit prin act juridic, proba contrară nu se va putea face decât prin înscrisuri.” Textul de lege instituie o prezumție legală relativă, care permite dovada contrară. Din moment ce dreptul de proprietate asupra construcției nu a avut la bază un act juridic, ci faptul juridic al construirii, este permisă administrarea oricărui mijloc de probă.
Astfel, reclamantul pârât-reconvențional a susținut că are o cotă de 100%, motivat de faptul că, pe durata căsătoriei doar el a fost angajat în muncă și a realizat venituri constante și consistente, contractând în plus și două împrumuturi bancare, bani folosiți la realizarea construcției (act adițional nr. 020RES_/27.09.2010 la contractul de credit nr. 020CSF_/01.06.2007 - f.27-28, grafic de rambursare din data de 04.06.2008 - f. 59-60). De asemenea, el este cel care a realizat în mare parte lucrările, în regie proprie, fiind ajutat de membri ai familiei sale, anume doi frați și un cumnat (martori M. E. - f.178, M. I. - f.179, H. M. - f.181, P. C. Letiția - f.182-183)
Susținerea pârâtului-reclamant reconvențional că a fost angajat și a realizat venituri pe durată a concubinajului, rezultă din înscrisurile depuse la dosar (carnet de muncă . nr._ - f. 16-23, adeverințe de salariu - f.157-170). Astfel, acesta a lucrat ca automacaragist începând cu anul 2003 la . (anterior lucrând ca măcelar) până în anul 2009. Din declarațiile martorilor rezultă că acesta prestat servicii și peste orele de serviciu normale, efectuând ore suplimentare datorate specificului activității (martor P. Y. C. - f.177). Ulterior, începând cu septembrie 2010 a lucrat ca șofer autocamion la . (adeverințe de salariu - f.157-170). Pe de altă parte, instanța reține că reclamantul a fost în șomaj în începând cu iunie 2009, timp în care a beneficiat de ajutor de șomaj (656 lei și 558 lei – f. 23), perioadă care a asigurat și timpul necesar realizării lucrărilor de construcție în regie proprie.
În ce o privește pe pârâta reclamantă-reconvențională, aceasta susține că a avut o cotă de contribuție de 85%. Este dovedit cu înscrisuri că a beneficiat de un loc de muncă în perioada 2003-2006 (adeverințe venituri emise de . SRL și . A. - f.55-57), iar în perioada 2007-2010 a prestat servicii de coafură (decizii de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit - f.106-109). Cuantumul exact al acestor venituri din profesia liberală prestată nu a fost dovedit, martorii afirmând doar că avea o clientelă constantă (martori M. I. - f.179, Cirți S. f. 180, H. M. - f.181, P. C. Letiția - f.182-183). Chiar dacă nu s-a dovedit că veniturile sale nu se ridicau la nivelul celor realizate de reclamant, aceasta a compensat și prin activitatea desfășurată în gospodărie și pentru creșterea celor doi copii, activitate care este asimilată în doctrina juridică și în literatura de specialitate veniturilor salariale și, pe cale de consecință, ca și contribuție la dobândirea bunurilor în această perioadă. Totodată, din declarațiile martorilor (H. M. - f.181, P. C. Letiția - f.182-183) rezultă că pârâta l-a ajutat pe reclamant la lucrările pe care le-a efectuat, chiar dacă într-o proporție mult mai redusă.
Cu privire la restituirea împrumuturilor, pârâta nu a făcut dovada sursei banilor cu care s-au achitat ratele, aceste împrumuturi fiind contractate de către reclamant. În schimb, trebuie reținut că reclamantul avea și obligații materiale față de familia sa legală, în special față de copilul din căsătorie, reclamantul divorțând în anul 2013 (extras portalul instanțelor cu privire la divorțul reclamantului - f.58). Pârâta nu a făcut dovada vreunui sprijin financiar din partea familiei sale, iar reclamantul nu a făcut dovada că ar fi muncit în Germania sau cel puțin cuantumul acelor venituri.
Pentru considerentele expuse, instanța va recunoaște în favoarea pârâtului o cotă de contribuție majoritară la dobândirea bunului comun, însă nu într-o măsură covârșitoare așa cum s-a solicitat. Pe cale de consecință, se va constata că, părțile au realizat construcția împreună, cu o cotă de contribuție de 2/3 de către reclamant și 1/3 de către pârâtă.
Astfel, după ce instanța a stabilit bunurile supus împărțelii, calitatea de proprietar și cota parte ce revine fiecăruia, anume 2/3 și 1/3, trebuie analizată posibilitatea efectuării partajului conform înțelegerii părților sau în natură, conform art. 676 alin. 1 C.civ. și art. 982 alin. 2 și art. 983 alin. 2 C.proc.civ. Pentru stabilirea modalității de partajare a imobilului, instanța are în vedere și criteriile prevăzute de art. 987 C.p.c., precum acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia și natura bunului.
În speță, instanța reține că ambele părți au solicitat atribuirea imobilului în natură. Având în vedere suprafața mică a terenului, de numai 220 mp și faptul că părțile, fiind despărțite în fapt și angajate în alte relații, nu mai pot conviețui într-o singură clădire existentă, instanța apreciază că nu este posibilă partajarea imobilului în natură, lucru pe care părțile nici nu l-au solicitat.
La atribuirea imobilului, instanța are în vedere cota mai mare de contribuție a reclamantului, precum și starea materială a părților care le permite achitarea sultei. Sub acest ultim aspect, pârâta a afirmat că prezintă dificultăți financiare, beneficiind de ajutor public judiciar pentru plata taxei judiciare de timbru și solicitând recent bursă de studiu pentru minorul V. Noris A. (f.132-153)
Pe cale de consecință, în baza art. 676 alin. 2 lit. a C.civ., instanța apreciază că se impune partajarea bunului în litigiu prin atribuirea către reclamant, conform prevederilor legale și celor arătate mai sus.
În ce privește valoarea imobilului, instanța reține că aceasta a fost stabilită prin raportul de expertiză.
Față de cele arătate, instanța va admite în parte cererea principală și cererea reconvențională și va dispune sistarea stării de coproprietate asupra imobilului situat în A., ., jud. A., compus din teren în suprafață de 220 mp înscris în CF nr._ A., nr. top. 1/c1.a.1.4.a.1.b/952/1/2-B. și a construcției edificate pe acesta, neevidențiate în cartea funciară, prin atribuirea acestuia în natură către reclamantul V. T., obligându-l, în baza art. 989 C.p.c., la plata către pârâtă a sumei de 15.289 euro cu titlul de sultă, din care suma 4.356 euro de reprezentând contravaloarea cotei de ½ din teren și suma de 10.933 euro reprezentând contribuția la dobândirea construcției, în termen de 6 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 24 alin. 3 din Legea nr. 7/1996 va îndruma OCPI A. să procedeze, ulterior rămânerii definitive a prezentei hotărâri, la înscrierea dreptului de proprietate al reclamantului asupra terenului, respectiv la înscrierea din oficiu al ipotecii legale rezultată din partaj în favoarea pârâtei pentru garantarea plății sultei, conform art. 2386 pct. 5 C.civ.
În baza art. 522 din OUG nr. 51/2008, reținând că prin hotărâre pârâta a primit suma de 15.289 euro, deci peste de 10 ori cuantumului taxei de timbru pentru care a beneficiat de scutire, instanța o va obliga să restituie statului ajutorul public judiciar primit, anume 3.205,86 lei reprezentând taxa judiciară de timbru.
Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța are în vedere că reclamatul a efectuat cheltuieli în sumă de 8.269 (3.969 taxă, 1.300 onorariu expert și 3.000 onorariu avocat), iar pârâta în sumă de 3.905 (3.205,86 lei taxă și 700 lei onorariu expert), iar ambele cereri au fost admise doar în parte, reclamantul solicitând o cotă de 100% și primind 2/3, iar pârâta solicitând o cotă de 85% și primind 1/3, deci cererea reclamantului într-o proporție puțin mai mare. Astfel, în baza art.453 alin. 2 C.p.c. instanța va compensa în parte cheltuielile de judecată, rămânând o sumă de 4.364 lei, din care, raportat la partea de cerere de admisă, va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul V. T., având CNP_, domiciliat în A., ., ., cu reședința în A., ., jud. A. și domiciliul procesual ales în A., .. 41, . la Cabinet avocat G. L. în contradictoriu cu pârâta V. G. A., CNP_, domiciliată în A., ., jud. A. și domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat P. S. din A., .. 15, jud. A. având ca obiect partaj.
Admite în parte cererea reconvențională formulată de reclamanta-reconvențională V. G. A. în contradictoriu cu pârâtul-reconvențional V. T. având ca obiect partaj.
Dispune sistarea stării de coproprietate a părților cu privire la imobilul situat în A., ., jud. A., compus din teren în suprafață de 220 mp înscris în CF nr._ A., nr. top. 1/c1.a.1.4.a.1.b/952/1/2-B. și a construcției edificate pe acesta, neevidențiate în cartea funciară, prin atribuirea acestuia în natură către reclamantul V. T..
Obligă reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 15.289 euro cu titlul de sultă, din care suma 4.356 euro de reprezentând contravaloarea cotei de ½ din teren și suma de 10.933 euro reprezentând contribuția la dobândirea construcției, în termen de 6 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Dispune ca O.C.P.I. A. să procedeze, ulterior rămânerii definitive a prezentei hotărâri, la înscrierea dreptului de proprietate al reclamantului asupra terenului, respectiv la înscrierea din oficiu a ipotecii legale rezultat din partaj în favoarea pârâtei pentru garantarea plății sultei.
Compensează în parte cheltuielile de judecată și obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Obligă pârâta să restituie statului ajutorul public judiciar primit sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru în sumă de 3.205,86 lei după data rămânerii definitive a hotărârii.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea se va depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședință publică din 05.05.2015.
Președinte, Grefier,
H. Ș. M. J.
Red./tehn./HȘ/MJ/12.06.2015
Ex.5/2 . comunică cu:
V. T., cu domiciliul procesual ales în A., .. 41, . la Cabinet avocat G. L.
V. G. A., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat P. S. din A., .. 15, jud. A.
1 ex. se . la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2345/2015. Judecătoria... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 2469/2015.... → |
|---|
