Pretenţii. Sentința nr. 1181/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1181/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 1181/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1181
Ședința publică din 05 martie 2015
Președinte: R. A. C.
Grefier: P. S.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta S.C. A. & M S.R.L. în contradictoriu cu pârâții T. D. G. și I. M., având ca obiect pretenții, în vederea pronunțării.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este timbrată cu 1644 lei taxă judiciară de timbru.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23.02.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 02.03.2015, respectiv 05.03.2015.
INSTANȚA
Constată că, prin contestația la executare înregistrată la această instanță, sub nr._ /04.08.2014, contestatorul S.C. A. & M S.R.L., în contradictoriu cu intimații T. D. G. și I. M., a solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună:
- anularea/desființarea tuturor actelor de executare silită efectuate în cadrul dosarului execuțional nr. 60/2014 al B. Berlo C. O., acte care vizează strict executarea silită a imobilului din A., .. 63, jud. A., identificat în CF nr._ A., având nr. cadastral/topografic_, precum și a „clădirii neintabulată, formată din garaj, birou și grup sanitar” în contextul:
- stabilirea în favoarea contestatoarei a caracterului cert, lichid și exigibil al creanței în cuantum de 31.292,90 și obligarea intimaților a i-o achita acesteia, iar până la plata integrală a acesteia, încuviințarea/stabilirea în persoana contestatoarei a unui drept de retenție asupra bunului care face obiectul urmăririi silite, și în concret a imobilului din A., .. 63, jud. A., identificat în CF nr._ A., având nr. cadastral/topografic_, precum și a „clădirii neintabulată, formată din garaj, birou și grup sanitar”;
- cu cheltuieli de judecată.
În motivare, contestatoarea a arătat că nu a figurat ca parte în litigiul purtat între intimați, litigiu care a format obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei A., și în cadrul căruia s-a pronunțat hotărârea ce face acum obiectul executării silite în dosarul execuțional nr. 60/2014 al B. Berlo C. O..
Deși contestatoarea este un terț desăvârșit față de hotărârea judecătorească pusă în executare, cu toate acestea, susține că este o persoană vătămată prin executare.
Astfel, învederează și dovedește prin înscrisuri inechivoce că a făcut investiții (care au adus un evident spor de valoare) asupra curții imobilului din A., .. 63, jud. A., identificat în CF nr._ A., având nr. cadastral/topografic_, precum și a „clădirii neintabulată, formată din garaj, birou și grup sanitar”.
Contestatoarea menționează că a folosit și folosește încă (ca service și spălătorie auto, deținând în incinta acestuia o multitudine de bunuri și aparate specifice) imobilul-bun/obiect al executării silite, în baza contractului de comodat din data de 01.01.2006, încheiat cu ambii intimați, pe o perioadă nedeterinată.
Astfel, contestatoarea susține că în mod evident, intimata I. M. (în calitate de comodantă) a cunoscut și a dorit prejudicierea contestatoarei, o atitudine pe care o instanță de judecată nu o poate legitima.
Mai arată că nu va putea fi evacuată sau prejudiciată în nicio manieră prin actele de executare silită din dosarul execuțional nr. 60/2014 al B. Berlo C. O., dosar execuțional în care debitorul și creditorul sunt chiar comodanții și debitorii contestatoarei.
Sub acest aspect de pur de jure, contestatoarea susține că prezenta contestație la executare cu petitele de rigoare, este perfect admisibilă, punct de vedere confirmat chiar și de jurisprudența instanței supreme.
Mai arată că s-a admis (Tribunalul Suprem, Dec. Civ. nr. 1056/12.06.1976) chiar, că în contestația la executare, având ca obiect instituirea dreptului de retenție, se poate determina și întinderea creanței, atunci când se invocă cheltuieli datorate de proprietarul bunului litigios pentru îmbunătățirea sau conservarea acestuia.
În astfel de cazuri, instanța de contestație la executare va stabili, ea însăși, caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, și, apoi, prin aceeași hotărâre, va încuviința creditorului acesteia dreptul de retenție asupra bunului care face obiectul urmăririi silite.
În lumina celor mai sus expuse, contestatoarea solicită a se da curs pozitiv contestației la executare.
În drept au fost invocate disp. art. 29, art. 30, art. 148, art. 194, art. 711, art. 713 NCPC, art. 2495, art. 2498 NCC; orice alte taxe normative și/sau principii de drept amintite în cuprinsul prezentei.
În probațiune a depus înscrisuri în copii certificate, respectiv: extras CF nr._, contract de comodat, chitanța . WLB nr._/14.11.2006, factura fiscală . YET nr._.11.2006, chitanța . WLB nr._/14.11.2006, factura fiscală . YET nr._/14.11.2006, factura . ELG nr._/18.01.2013, chitanța . CLG nr._.01.2013, factura . nr._/24.02.2009, situație de plată, chitanța . WLB nr._/14.11.2006, factura fiscală . YET nr._/14.11.2006, chitanța . nr._/10.10.2011, factura . nr._ 00/10.10.2011, chitanța . WLB nr._/16.11.2006, factura fiscală . YET nr._/16.11.2006, chitanța . nr._ 00/02.03.2010, factura . nr._ 00/02.03.2010, chitanța . nr._/04.03.2010, chitanța . nr._/03.03.2010, factura . nr._/03.03.2010, bon fiscal nr. 0003/14.04.2010, factura nr._, chitanța nr._/04.10.2010, factura . TEP nr._/04.10.2010, chitanța nr._/08.06.2011, factura nr._/08.06.2011, chitanța nr._/27.02.2012, factura . TEP nr._/29.02.2012, chitanța nr._/22.02.2012, factura . TEP nr._/22.02.2012, chitanța nr._/07.06.2012, factura . TEP nr._/07.06.2012, chitanța nr._/11.06.2012, factura . nr._/11.06.2012, factura nr._, bon fiscal, factura nr. 0000 347/12.12.2012, factura . ELG nr._/26,11,2012, . nr._/21.11.2006,_/21.11.2006, . YDA nr._, factura nr._/19.08.2006, bon fiscal nr. 0168/19.09.2006, factura . YDA nr._, . VGG nr._/16.09.2006, ARYEL nr._/18.07.2006, ARYDP nr._/04.07.2006, factura nr._/20.09.2006.
La data de 22.08.2014, contestatoarea a depus la dosar o cerere modificatoare a cererii de chemare în judecată, prin care a arătat că nu mai susține prezenta acțiune ca o contestație la executare, pe argumentul simplu că executarea silită demarată în dosarul execuțional nr. 60/2014 al B. Berlo C. O. a încetat, debitorul T. D. G. plătind benevol (în final) către creditoarea I. M., întreaga sumă de bani datorată.
Astfel, imobilul (bunul) asupra căruia a solicitat stabilirea unui drept de retenție nu mai este executat silit, evident încetând și orice valorificare a sa pe cale de licitație publică.
Practic, arată că prezenta acțiune devine (în urma acestei modificări) una clasică în pretenții, pe dreptul comun, o acțiune personală, patrimonială, cu două capete de cerere:
- stabilirea în favoarea reclamantei a caracterului cert, lichid și exigibil al creanței în cuantum de 31.292,90 lei și obligarea pârâților la achitarea acestei sume, iar până la plata integrală a acesteia solicită instanței să încuviințeze/stabilească în persoana acesteia un drept de retenție asupra bunului care face obiectul urmăririi silite, din A., .. 63, jud. A., identificat în CF nr._ A., având nr. cadastral/topografic_, precum și a „clădirii neintabulată, formată din garaj, birou și grup sanitar”;
- cu cheltuieli de judecată.
Pârâta I. M. a formulat întâmpinare, prin care, pe cale de excepție a invocat prescripția acțiunii în pretenții pentru creanțele solicitate prin acțiunea introductivă care datează din perioada 2006- 04 august 2011.
Fiind drepturi născute dinaintea intrării în vigoare a Codului civil nou, legea care le guvernează în privința prescripției extinctive este Decretul 167/1958, iar drepturile solicitate fiind de creanță, sunt guvernate de art. 3 alin. 1 din Decretul 167/1958 în privința termenului de prescripție, Acesta este de 3 ani de la data nașterii dreptului de creanță, care coincide cu data efectuării plății de către reclamantă, fiind distinct pentru fiecare chitanță depusă la dosar.
Așadar, din punctul de vedere al pârâtei, reclamanta este, teoretic, îndreptățită să pretindă, la data formulării acțiunii, drepturi de creanță care se întind până la 04.08.2011, toate cele existente anterior fiind prescrise, ca efect a împlinirii, față de acestea din urmă, a termenului general de prescripție de 3 ani.
Pârâta a mai arătat că facturile și chitanțele corespunzătoare acestora depuse de reclamantă, se grupează astfel: pentru anul 2006 în cuantum de 6.232,07 lei; pentru anul 2007 în cuantum de 200,69 lei; anul 2008 în cuantum de 688 lei; anul 2009 în cuantum de 818,72 lei; anul 2010 în cuantum total de 13.369,4 lei; anul 2011 total de 1.956,48 lei; anul 2012 total 4.023,24 lei; anul 2013 total 2.570 lei.
Factura_/10.10.2011, emisă de Gi Motor, Phoenix Group SRL, în cuantum de 1.036,15 lei are ca beneficiar pe pârâtul T. D., iar nu pe reclamantă, astfel că pârâta apreciază că trebuie înlăturată din pretențiile reclamantei.
Din totalul pretențiilor, pârâta arată că sunt prescrise toate facturile anexate aferente anilor 2006, 2007, 2008, 2009, 2010, 2011, rămânând în discuție doar facturile din anii 2012 și 2013.
Cu privire la facturile_/12.12.2012 emisă de Lorema Blue SRL în cuantum de 500 lei și_/26.11.2012, emisă de ELGAZ SRL, în cuantum de 1.200 lei, precum și facturile din 2013, pârâta invocă excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece din noiembrie 2012 a divorțat de pârâtul T. D.. La partajul bunului comun reprezentant de imobilul din A., .. 63 jud. A. finalizat prin Decizia Tribunalului, s-a avut în vedere situația imobilului din octombrie 2012, fiind despăgubită prin raportare la această valoare, prin urmare, toate investițiile efectuate la imobil după această dată, indiferent de autorul lor, nu i se mai pot solicita, deoarece pârâta nu a beneficiat de ele, singurul beneficiar al acestora fiind pârâtul Tara D., care a păstrat imobilul în urma partajului.
De asemenea, pârâta a mai invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru frauda la lege. A arătat că reclamanta nu este altcineva decât pârâtul. Prin ficțiunea juridică construită de lege, constând în aceea că persoana juridică . este distinctă față de persoana fizică a lui T. D. G., cu toate că persoana juridică are ca asociat unic și administrator pe T. D. G., se încearcă o fraudă la lege, constând în încercarea indirectă de modificare a cotei pârâtei stabilită prin Decizia Tribunalului A. din imobilul situat în A., .. 63, jud. A..
Pârâta apreciază că acțiunea reclamantei este nefondată, deoarece aceasta urmărește o îmbogățire fără justă cauză deoarece facturile și chitanțele depuse de reclamantă au fost deja trecute de aceasta pe cheltuieli în contabilitatea proprie, beneficiind de reducerea profitului obținut din desfășurarea activității și, implicit, neplata impozitului pe profitul realizat din desfășurarea activității reclamantei.
De vreme ce reclamanta este încă titular al contractului de comodat și își desfășoară încă activitatea, folosind în continuare investițiile efectuate de ea, pârâta nu înțelege interesul în promovarea prezentei acțiuni.
Prin concluzii scrise, pârâta a reiterat apărările formulate prin întâmpinare, în sensul respingerii în parte a acțiunii ca prescrisă, pentru creanțele anterioare datei de 04.08.2011, în parte pentru lipsa calității procesuale pasive, pentru creanțele ulterioare datei pronunțării divorțului între aceasta și pârâtul T. D., data la care s-a produs și separarea în fapt, aceasta părăsind domiciliul conjugal, iar pentru creanțele din perioada 04.08.2011- noiembrie 2011, ca nefondată.
Excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei de interes au fost respinse prin încheierea de ședință pronunțată la data de 22.12.2014, iar excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția lipsei calității procesuale a pârâtei au fost unite cu fondul cauzei.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisurile de la dosar.
Analizând cu prioritate, conform art.248 alin.1 Cod procedură civilă, excepția prescripție dreptului la acțiune, instanța constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Reclamanta a solicitat instanței obligarea pârâților la plata sumei de 32.292,90 lei reprezentând contravaloarea investițiilor efectuate de către aceasta la imobilul situat în A., ..63, în perioada 2006 -2012, fiind o acțiune în valorificarea unui drept de creanță, prescriptibilă în termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut în art.1 și 3 din Decretul nr.167/1958.
În ceea ce privește momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție, instanța reține, contrar susținerilor pârâtei, că acesta nu este reprezentat de data efectuării investițiilor, întrucât reclamanta a efectuat investițiile în calitate sa de titular al dreptului de folosință, având în vedere contractul de comodat încheiat între părți la data de 01.01.2006 și implicit acordul pârâților.
Astfel, instanța apreciază că, termenul de prescripție a dreptului reclamantei de a cere contravaloarea lucrărilor de îmbunătățire se calculează de la data expirării contractului, dată de la care se naște dreptul acesteia. Însă, nimic nu se opune ca, pe parcursul derulării contractului, reclamanta să promoveze o acțiune în pretenții vizând restituirea contravalorii investițiilor.
Având în vedere aceste aspecte, instanța va respinge ca nefondată excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtă.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta I. M., instanța reține că aceasta a beneficiat de o sultă de 12.250 euro reprezentând cota sa de 25% din imobilul ce a făcut obiectul contractului de comodat, la evaluarea acestuia avându-se în vedere și investițiile realizate până în anul 2011.
Cum acțiunea întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză dă naștere unei obligații în sarcina celui al cărui patrimoniu a fost mărit, de a restitui, în limita măririi, celui al cărui patrimoniu a fost micșorat, instanța, în temeiul art.36 Cod pr.civ, va respinge ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive.
Pe fond, analizând acțiunea formulată, prin prisma prevederilor legale și a probelor administrate, instanța reține următoarele:
La data de 01.01.2006 s-a încheiat între părți contractul de comodat, prin care pârâții puneau la dispoziția reclamantei imobilul proprietatea acestora, situat în A., ..63, înscris în CF_ A., compus din curtea în suprafață de 40 mp și garajul în suprafață de 25 mp, pe o perioadă nedeterminată.
Pe parcursul derulării contractului, reclamanta a efectuat diferite investiții la bunul aflat în folosință, cu acordul pârâților.
Instanța mai reține că pe parcursul anului 2011 pârâții s-au despărțit în fapt, iar prin sentința civilă nr.4369/02.11.2011 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._/55/2011 s-a pronunțat divorțul acestora.
Prin sentința civilă nr._/06.12.2012 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de către reclamantul T. D. G. în contradictoriu cu pârâta I. M. C. având ca obiect sistarea comunității de bunuri și s-a constatat că în timpul căsătoriei părțile au dobândit cu cota de contribuție de 90 % reclamantul și 10 % pârâta, imobilul situat în A., .. 63, înscris în CF nr._ A., cu o valoarea de circulație de 49.000 Euro. A fost sistată comunitatea de bunuri și a fost atribuit imobilul reclamantului fiind obligat să achite pârâtei o sultă de 4.900 euro, constând în contravaloarea cotei acesteia la dobândirea imobilului.
Prin decizia civilă nr.109 A/21.03.2013 a Tribunalului A., s-a schimbat în parte sentința mai sus menționată în sensul că, s-a stabilit că reclamantul a avut o cotă de contribuție de 75%, iar pârâta de 25% la dobândirea imobilului bun comun și s-a majorat de la 4.900 euro la 12.250 euro sulta pe care reclamantul o va plăti pârâtei.
Instanța reține că, deși prin hotărârile mai sus amintite s-a stabilit cu putere de lucru judecat că imobilul situat în A., .. 63 a fost dobândit de soți în timpul căsătoriei, iar investițiile au fost evaluate ca fiind realizate de către aceștia, în prezenta cauză reclamanta a făcut dovada că o parte dintre investiții au fost realizate de aceasta.
Susținerile pârâtei referitoare la antedatarea contractului de comodat nu prezintă relevanță câtă vreme aceasta contestă doar data semnării contractului, și nu faptul că reclamanta a folosit imobilul începând cu anul 2006, cu acordul său.
Din înscrisurile depuse la dosar, facturile fiscale și chitanțele de plată, instanța reține că reclamanta a efectuat investiții în valoare de 29.170,6 lei, astfel încât această sumă va fi avută în vedere de către instanță, deși reclamanta a solicitat suma de 31.292,90 lei.
Cum prin sentința civilă nr._/06.12.2012 modificată prin decizia nr.109/2013 a Tribunalului A., imobilul a fost atribuit, în natură, pârâtului T. D. G., iar pârâta I. M. a primit o sultă de 12.250 euro, reprezentând cota sa de 25 % din imobil și având în vedere că prin interogatoriul luat pârâtei aceasta a recunoscut că imobilul a fost evaluat în procesul de partaj ținându-se cont de investițiile efectuate până la acel moment, instanța va admite în parte acțiunea și va obliga pârâții să achite reclamantei contravaloarea investițiilor realizate la imobil, proporțional cu beneficiul acestora.
De asemenea, instanța va avea în vedere și faptul că o parte din investiții au fost realizate după divorțul pârâților și nu au fost incluse în valoarea imobilului prin expertiza realizată în dosarul nr. nr._, de acestea beneficiind doar pârâtul.
Astfel, instanța va admite în parte acțiunea și va obliga pârâtul, proprietar al imobilului, la plata sumei de 24.274,45 lei reprezentând despăbubiri, suma fiind calculată prin raportare la cota acestuia de 75 % din imobilul evaluat, iar pârâta va fi obligată la plata sumei de 4896 lei proporțional cu cota acesteia de 25 % recunoscută prin decizia nr.109/2013 a Tribunalului A..
În ceea ce privește cererea reclamantei privind instituirea unui drept de retenție asupra imobilului, instanța o va respinge având în vedere faptul că reclamanta folosește în continuare imobilul, nefiind reziliat contractul de comodat, iar potrivit art. 2495 Cod civil, cel care este dator să remită sau să restituie un bun poate să îl rețină cât timp creditorul nu își execută obligația sa izvorâtă din același raport de drept sau, după caz, atât timp cât creditorul nu îl despăgubește pentru cheltuielile necesare și utile pe care le-a făcut pentru acel bun ori pentru prejudiciile pe care bunul i le-a cauzat.
Văzând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâta I. M..
Admite în parte acțiunea civilă având ca obiect pretenții formulată de reclamanta S.C. A. & M S.R.L. cu sediul procesual ales în A., ., . în contradictoriu cu pârâții T. D. G. cu domiciliul în A. .. 37, .. C, ., jud. A. și I. M. cu domiciliul în A., ., ., .
Obligă pârâta I. M. la plata către reclamanta S.C. A. & M S.R.L. a sumei de 4896 lei reprezentând despăgubiri.
Obligă pârâtul T. D. G. la plata către reclamanta S.C. A. & M S.R.L. a sumei de 24.274,45 lei reprezentând despăgubiri.
Respinge în rest.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare; cererea se depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică din 05 martie 2015.
Președinte,Grefier ,
R. A. C. P. S.
R./PS/13.04.2015
5 ex. din care 3 ex. se .> - S.C. A. & M S.R.L. – A., ., .
- T. D. G. – A., .. 37, .. C, ., jud. A.
- I. M. – A., ., ., .
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 1136/2015.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 908/2015.... → |
|---|
