Pretenţii. Sentința nr. 1950/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1950/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 17-04-2015 în dosarul nr. 6832/55/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1950
Ședința publică din data de 17 aprilie 2015
Președinte: E. D. B.
Grefier: G. M. P.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanta Asociația de P. ./A, . contradictoriu cu pârâții G. I., M. L., B. E. și V. I., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 02 aprilie 2015 susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la această dată, urmând a da următoarea hotărâre.
INSTANȚA
În deliberare asupra cererii civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 07.05.2013, reclamanta Asociația de P. ./A, . contradictoriu cu pârâții G. I., M. L., B. E. și V. I. a solicitat obligarea acestora în solidar la plata sumei de 65.463,52 lei cu titlu de despăgubiri, reprezentând minus la predarea gestiunii, la care se va adăuga dobânda legală calculată potrivit prevederilor legale, de la data de 23.03.2013 și până la achitarea integrală a despăgubirii, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că la data de 14.03.2013 a fost debranșată de la conducta care furniza energie termică de către ., ca urmare a datoriei bănești.
La data de 17.03.2013 reclamanta arată că s-a organizat o adunare generală în cadrul căreia s-a hotărât schimbarea conducerii asociației și s-au făcut demersuri pentru a se afla situația completă a datoriilor.
În data de 23.03.2013 noua conducere a calculat situația soldurilor, a elementelor de pasiv și activ, rezultând un minus în gestiune în sumă de 56.463,52 lei. De asemenea, s-a constatat că asociația avea datorii către . cuantum de 41.265,93 lei reprezentând restanțe și 3328,16 lei penalități, Compania de A. A. restanțe în cuantum de 4.413,40 lei și penalizări de 145,91 lei, către Uniunea Profesională a Administratorilor cotizația de 564 lei, către . suma de 8.979,63 lei reprezentând taxa de salubritate, către Administrația Finanțelor Publice A. suma de 1945 lei, către . suma de 1427,44 lei reprezentând abonament instalații de apă și către . SRL suma de 1096,20 lei reprezentând serviciile de calcul repartitoare, majoritatea restanțelor vizând perioada ianuarie 2013 – martie 2013.
Tot la acea dată s-a hotărât demiterea administratorului G. I. și s-a ales o altă societate de administrare a condominiului.
La data de 25.03.2013 dl. G. a fost de acord cu demisia din funcția de administrator, iar în ședința de comitet care a avut loc la aceiași dată s-a hotărât tragerea la răspundere civilă pentru pagubele cauzate asociației de către G. I., în calitate de administrator al asociației, care a gestionat fondurile bănești și avea obligația de a plăti facturile către furnizori, M. L., fostă președinte al asociației care și-a asumat răspunderea pentru întocmirea, conținutul și verificarea listelor lunare de cheltuieli și plăți prin semnarea acestora, V. I., fostă vicepreședinte al asociației, în calitate de împuternicită de către d-na M., care a semnat listele de cheltuieli în lipsa președintei și trebuia să verifice aceste liste și B. E., în calitate de fostă cenzor al asociației, având obligația de a verifica bugetul asociației, gestiunea financiar-contabilă a asociației.
Reclamanta mai susține faptul că la data de 04.04.2013 a notificat pârâții cu privire la plata debitului, însă nu a primit nici un răspuns din partea acestora.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 21 al. 3 teza I și teza a IIa, art. 31, art. 32, art. 35, art. 36 din Legea nr. 230/_, art. 18, art. 19, art. 20, art. 22 al. 4, art. 25 al. 3 lit. b) din HG nr. 1588/2007.
Pârâta M. L. a depus la dosar întâmpinare (filele 63-67) prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depusă în copie la fila 68.
Pe cale de excepție, pârâta a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive raportat la prevederile art. 32 alin. 2 din Legea nr. 230/2007 și ale art. 18 din HG 1588/19.12.2007, motivat de faptul că pentru a avea calitate de pârât în cauză trebuie să existe o identitate între persoana chemată în judecată și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății.
Totodată, pârâta a arătat că nu mai îndeplinește funcția de președinte al asociației de proprietari din luna iulie 2012, când a demisionat din această funcție și a plecat în Germania, fiind numită, până la alegerea unui alt președinte, d-na V. I. ca în calitate de vicepreșetinte să exercite toate atribuțiile prevăzute în sarcina sa.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1349 cod civil pentru a putea fi obligată în solidar cu ceilalți pârâți la plata sumei de 56.463,52 lei, tocmai datorită faptului că din luna iulie 2012 nu mai deține calitatea de președinte al asociației, astfel că nu se poate reține în sarcina sa existența unei vinovății în ceea ce privește producerea prejudiciului pretins de către reclamantă.
Totodată, pârâta susține că a îndeplinit calitatea de președinte al asociației de proprietari mai puțin de o lună de zile, respectiv în luna mai 2012, iar în această perioadă nu a semnat nici un act care să poată angaja răspunderea sa în solidar cu membrii conducerii asociației. De altfel, nici prevederile statutare și nici Legea nr. 230/2007 și normele de aplicare ale acestora nu prevăd răspunderea președintelui asociației de proprietari în solidar cu administratorul pentru crearea de către acesta a unui prejudiciu prin gestionarea deficitară a bunurilor și fondurilor bănești ale asociației. Prin recursul în interesul legii nr. 3/2002 s-a stabilit că administratorul asociației de proprietar are calitatea de funcționar public, iar faptele acestuia de însușire, folosire sau traficare în interesul său sau pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau administrează constituie infracțiunea de delapidare, răspunzând astfel personal de faptele sale și de modul în care a înțeles, în calitatea sa de administrator, să gestioneze bunurile asociației.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile Legii nr. 230/2007, HG. 1588/2007, art. 230 și urm. C.pr. civ.
Pârâta B. E. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală, cu cheltuieli de judecată conform chitanțelor depuse la fila 120.
Pe cale de excepție, pârâta a invocat lipsa calității sale procesuale pasive în raport de prevederile art. 36 și art. 40 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, motivat de faptul că, în cadrul asociației, nu a manipulat nicio sumă de bani, nu a avut nicio competență cu privire la încasarea unor sume de bani, gestionarea banilor și efectuarea de plăți către furnizori sau vreo altă persoană.
Pârâta apreciază că răspunderea este individuală și aparține administratorului asociației care avea competența de a încasa și face plăți, iar în calitate de cenzor aceasta nu putea decât să constate că banii nu există.
Pe fond, pârâta a arătat că a fost aleasă în funcția de cenzor la data de 31.03.2012 în cadrul adunării generale, funcție pe care a exercitat-o până în luna februarie 2013.
Pârâta a arătat că potrivit art. 33 alin. 3 din Legea nr. 230/2007, solidaritatea nu se cumulează cu solidaritatea răspunderii membrilor comitetului executiv în care este inclus și președintele asociației de proprietari, prevăzută la art. 32 alin. 2 din legea menționată. La aceasta se mai adaugă și condiția obligatorie ca fapta să fie săvârșită în mod deliberat, adică, să fi fost făcută în mod intenționat, din proprie voință.
Totodată, pârâta apreciază că sunt îndeplinite condițiile privind angajarea răspunderii civile delictuale în ceea ce-l privește pe administrator, întrucât prejudiciul este dovedit prin lipsa banilor și neplata furnizorilor, după cum rezultă din procesul verbal din data de 25.03.2013 a comitetului executiv, s-a dovedit existența faptei ilicite prin sustragerea banilor de către administrator, s-a dovedit existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu potrivit competenței funcției de administrator, din Legea nr. 230/2007 și din statutul asociației, iar existența vinovăției a fost, de asemenea, constatată prin săvârșirea faptei de sustragere de bani din gestiune și crearea prejudiciului.
Pârâta susține că doar a semnat listele de cheltuieli pentru fiecare lună în perioada în care a fost cenzor, verificând modul de repartizare a cheltuielilor comune pe apartamente, fără însă, să i se fi pus la dispoziție actele contabile ale asociației, iar comitetul executiv nu a hotărât necesitatea efectuării operațiunilor de verificare și control asupra modului de gestionare a bunurilor asociației, conform art. 33 pct. 9 din statut.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 33 alin. 2, art. 33 alin. 3 din Legea nr. 230/2007, art. 19 alin. 6 din anexa 1 la HG nr. 1588/2007, art. 36, art. 40 alin. 1 din Legea nr. 134/2010.
Reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de pârâta M. L. (filele 93-94) prin care a solicitat respingerea excepției ca neîntemeiată invocând obligațiile prevăzute de Legea nr. 230/2007, de HG nr. 1855/2007 și de statutul asociației. Totodată, reclamanta a arătat că nu a avut cunoștință despre faptul că pârâta M. a demisionat, iar dacă totuși a predat o cerere de demisionare fostului administrator, astfel cum acesta susține, atunci această demisie nu este valabilă, întrucât la demisionare, președintele trebuie să convoace o adunare generală și să propună alegerea unui președinte, în conformitate cu prevederile art. 23 alin. 3 din Legea 230/2007.
De asemenea, reclamanta a depus la dosar răspuns și la întâmpinarea formulată de pârâta B. E. (filele 98-99), prin care a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale invocată de aceasta, apreciind că la crearea prejudiciului asociației au intervenit mai multe cauze respectiv, administratorul nu a gestionat fondurile în mod corespunzător, cenzorul nu a verificat această gestiune niciodată, președintele și vicepreședintele nu au controlat personalul care a deservit asociația, fiind întrunite toate condițiile prevăzute pentru angajarea unei răspunderi delictuale complexe și speciale prevăzută de legea asociațiilor de proprietari.
Referitor la existența și forma vinovăției, reclamanta învederează că potrivit art. 33 al. 3 din Legea 230/2007 daunele și prejudiciile trebuie să fie cauzate în mod deliberat, iar cenzora a săvârșit aceste fapte prin pasivitate și inacțiune.
Pârâtul G. I. a depus la dosar întâmpinare (filele 117-118) prin care a arătat că este de acord cu admiterea doar în parte a acțiunii pentru suma de 48.106,25 lei pe care se obligă să o achite în întregime, însă nu este de acord cu achitarea sumei de 8357,27 lei întrucât a achitat suma d 761,49 lei reprezentând servicii de salubritate astfel cum rezultă din situația facturilor neîncasate la data de 25.03.2013 emisă de ., iar din totalul cheltuielilor pe luna februarie 2013 a încasat banii doar de la apartamentele 2, 3, 13, 15, 16, 18, 24, 29, 35, 36, 40, 41, 44, 47, 49, 55, 63, 64, 68, 79, 91, 93, 95, 96, 97, 98, 99, 100 și 101, rămânând neîncasată suma de 7.595,78 lei, sumă care urma să fie încasată de către noul administrator.
Totodată, pârâtul a arătat că este de acord cu repararea prejudiciului efectiv produs reclamantei, sens în care a solicitat efectuarea unei expertize contrabile care să stabilească exact valoarea prejudiciului, având în vedere că nu mai are acces la actele contabile ale asociației de proprietari, acestea fiind predate la data de 23.03.2013 conform procesului verbal aflat la fila 25 din dosar.
În drept, pârâtul a invocat dispozițiile art. 250 Cod procedură civilă.
Reclamanta a depus la dosar precizare de acțiune (filele 124-125) prin care a arătat că, în calitate de administrator, pârâtul G. I. V. avea atribuția de a gestiona fondurile bănești ale asociației și, întrucât gestiunea a fost predată cu un minus de 56.463,52 lei, apreciază că această sumă a fost însușită de pârât în perioada administrării condominiului.
Totodată, reclamanta arată că se opune apărărilor pârâtului privind suma de 8.357,27 lei, având în vedre că minusul din gestiunea acestuia reprezintă sumele de bani încasate în mod periodic de la proprietari, cu titlu de contribuții lunare la cheltuieli, a căror lipsă nu le justifică.
În ceea ce le privește pe pârâtele M. L. și V. I., reclamanta susține că acestea aveau, în calitate de reprezentante ale asociației în derularea contractului de administrare încheiat cu pârâtul G. I. V., obligația și posibilitatea de a verifica gestionarea fondurilor bănești conform dispozițiilor art. 17, art. 19 din HG 1588/2007, art. 31 din Legea nr. 230/2007, art. 52 pct. 1 din statutul asociației.
Față de pârâta B. E., reclamanta apreciază că, în calitate de cenzor al asociației, aceasta avea obligația de a verifica bugetul de venituri și cheltuieli, să verifice gestiunea financiar contabilă, în mod periodic. Astfel, cu toate că a semnat listele de cheltuieli lunar, aceasta nu a procedat la verificarea acestora.
Se mai arată că, potrivit art. 31 lit. d) din Legea 270/2003 și art. 20 lit. d) din HG 1588/2007, pârâta B. E. trebuia să „întocmească și să prezinte adunării generale rapoarte asupra activității sale și asupra gestiunii asociației de proprietari, propunând măsuri”.
Reclamanta mai susține că faptele enumerate mai sus s-au petrecut în perioada 31.03.2012 – 25.03.2013, când a avut loc schimbarea administratorului și a conducerii asociației.
Pârâta V. Ioenlia a depus la dosar note de ședință (fila 183) prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pe cale de excepție, pârâta a invocat lipsa calității sale procesuale pasive în raport de prevederile art. 36 C.pr. civ., apreciind că în ceea ce o privește nu există identitate între parte și subiectul raportului juridic dedus judecății.
Pe de altă parte, pârâtul G. a arătat prin întâmpinare că este de acord cu repararea prejudiciului pe care l-a produs efectiv asociației, admițând că și-a însușit o parte din sumele încasate cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că a fost desemnată ca vicepreședinte al asociației de proprietari de către președintele asociației, doamna M. L., pentru o perioadă scurtă de timp, cât aceasta a fost plecată în străinătate și a semnat listele de cheltuieli în luna august și septembrie 2012, până la revenirea în țară a președintei asociației, după care aceasta și-a reluat atribuțiile.
Pârâta susține că a semnat listele de cheltuieli, verificând conținutul și modul de întocmire a acestora și consideră că nu poate fi obligată în solidar cu pârâții la plata sumelor pretinse de reclamantă cu titlu de prejudiciu dat fiind că Legea nr. 230/2007, normele de aplicare ale acesteia sau statutul asociației de proprietari nu prevăd o răspundere solidară între membrii comitetului executiv și administrator, în situația în care acesta creează un prejudiciu prin gestionarea deficitară a bunurilor și fondurilor bănești ale asociației.
Pârâta B. E. a depus la dosar note scrise (fila 282) prin care a arătat că d-na A. M. nu i-a adus la cunoștință situația la zi a gestiunii asociației de proprietari pentru perioada 2011-2012, când aceasta a avut funcția de cenzor. Totodată, susține că fostul cenzor a fost de acord, prin semnătură, ca fostul administrator, dl. G. I., să folosească fondul de rulment al asociației, iar abonamentul de întreținere a instalațiilor sanitare nu a fost plătit către . din perioada fostului cenzor.
Reclamanta a depus la dosar cerere de înlocuire a expertului (filele 472-474) prin care a arătat că expertul numit în cauză nu s-a conformat solicitării instanței privind efectuarea raportului de expertiză în două variante: una în baza documentelor existente iar cealaltă, prin reconstituirea documentelor care lipsesc, acesta neefectuând reconstituirea încasărilor, în considerarea că, inexistența chitanțelor pentru perioada 01.01.2012 – 31.05.2012 echivalează cu neîncasarea cheltuielilor.
Reclamanta apreciază că prin această considerație, expertul acoperă însușirea sumelor de bani de către pârâtul G. I. deși, prin întâmpinare, acesta recunoaște că a prejudiciat asociația cu suma de 48.106,25 lei. Mai mult, eroarea expertului are efecte și asupra celorlalte elemente din activul sau pasivul bilanțului, respectiv a unor răspunsuri la obiectivele raportului de expertiză.
În acest sens, reclamanta susține că s-a mărit, în mod eronat, suma restanțelor, respectiv a cotelor de contribuție neachitate, de la suma de 20.996,18 lei, la suma de 94.479,59 lei.
Se mai arată că, potrivit raportului de expertiză (pagina a 4 a, ultima liniuță) pârâtul G. a făcut plăți către furnizorii de servicii deși soldul la registrul de casă era zero, susținere pe care reclamanta o apreciază ca fiind nereală, cu atât mai mult cu cât nici măcar pârâtul nu invocă asemenea apărări.
Totodată, reclamanta învederează că expertul nu a evidențiat nici fondul de rulment, acesta considerând că suma a fost utilizată pentru plăți, însă nu a indicat valoarea acestuia și nici nu figurează ca și un element al pasivului în situația soldurilor.
De asemenea, reclamanta apreciază că expertul nu și-a notat corect obiectivele raportului de expertiză, nu a formulat un răspuns obiectiv sau nu a răspuns în nici un fel la aceste întrebări. În acest sens, reclamanta învederează că la obiectivul nr. 4 referitor la penalitățile de 0,2% aplicate și încasate de către administrator, expertul a confundat cele două tipuri de penalități și nu se înțelege răspunsul dat de acesta.
În ceea ce privește situația soldurilor la data de 21.03.2013, reclamanta învederează că expertul a confundat elementele de pasiv cu cele de activ, iar referitor la prejudiciul adus asociației expertul indică un prejudiciu posibil în cuantum de 29.856,32 lei, cu toate că această sumă este contrazisă de situația elementelor de pasiv (108.752 lei) și activ (108.752 lei) la data predării gestiunii soldul fiind zero. Astfel, deși expertului i s-a solicitat să calculeze prejudiciul efectiv creat de către pârâtul G., acesta a calculat un prejudiciu posibil.
Prin notele de ședință depuse la dosar (fila 506), reclamanta a solicitat acordul pentru refacerea documentelor financiar-contabile pierdute, sustrase sau distruse de către pârâtul G. I. în temeiul Ordinului Ministrului Finanțelor nr. 3512/2008, cu referire specială la veniturile asociației provenite din încasările lunare pentru perioada 01.01.2012 – 31.05.2012. Totodată, a arătat că asociația nu a avut niciodată în posesie aceste documente.
Se mai arată că listele de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari sunt prevăzute în Ordinul nr. 1969/2007 al Ministerului Economiei și Finanțelor și fac parte din nomenclatorul privind principalele formulare comune pe economie, privind activitatea financiar contabilă, utilizate de persoane juridice fără scop patrimonial care organizează și conduc contabilitatea în partidă simplă, având codul 14-6-28.
Prin notele de ședință depuse la dosar (fila 549) reclamanta învederează că potrivit calculului efectuat anticipat, valoarea totală încasată de către pârâtul G., în perioada 01.01.2012 – 31.05.2015 este în cuantum de 64.782,04 lei.
Reclamanta a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 7457,97 lei.
De asemenea, reclamanta a solicitat să se constate că pârâtul G. a efectuat, pe parcursul judecății, plăți în cuantum de 4300 lei ce urmează să fie scăzute din suma despăgubirilor acordate.
Pârâta M. L. a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, precum și pe calea excepției lipsei calității sale procesuale pasive întemeiată pe dispozițiile art. 32 alin. 2 din Legea nr. 230/2007 și art. 18 din HG 1588/19.12.2007.
Totodată susține respingerea cererii motivat de faptul că nu mai îndeplinește funcția de președinte al asociației de proprietari din luna iulie 2012, ca urmare a prezentării domnului administrator G. cererea sa de emisie.
Pârâta mai apreciază că în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii delictuale în temeiul art. 1349 Cod civil.
În ceea ce privește cuantificarea prejudiciului, pârâta solicită instanței să țină seama de faptul că singurul prejudiciu pe care expertul contabil l-a putut identifica ca un prejudiciu efectiv creat de către administratorul G. este în sumă de 2072,38 lei, sumă stabilită prin răspunsul de la obiectivul nr. 5 din expertiza efectuată.
Pârâta B. E. a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală, cu cheltuieli de judecată, arătând că își menține excepția lipsei calității procesuale pasive pentru motivele arătate și în cuprinsul întâmpinării.
Totodată, a mai arătat că a fost aleasă cenzor în data de 31.03.2012 de către Adunarea generală, funcție pe care a exercitat-o până în luna februarie 2013.
Pârâta apreciază că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale față de administratorul asociației, întrucât prejudiciul este dovedit pirn lipsa banilor și neplata furnizorilor, după cum rezultă din procesul verbal din data de 25.03.2013 aș comitetului executiv (până la proba contrară), s-a dovedit existența faptei ilicite prin sustragerea banilor de către administrator, s-a dovedit existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, potrivit competențelor funcției de administrator din Legea nr. 230/2007 și statutul asociației, iar existența vinovăției a fost, de asemenea, constatată prin săvârșirea faptei de sustragere de bani din gestiune și crearea prejudiciului.
Cu privire la cuantumul prejudiciului, pârâta apreciază că, astfel cum rezultă din raportul de expertiză, acesta este incert, iar suma pretinsă de reclamantă nu este dovedită.
Pârâtul G. I. a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată și precizată ca rămasă fără obiect, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu de expert și onorariu avocațial, arătând că din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză, pagina 22 pct. 5, la Capitolul III, cuantumul prejudiciului creat efectiv de către administratorul G. I. V., având în vedere obiectivele 2-4 este în sumă de 2072,38 lei, aceasta fiind singura sumă care poate fi luată în considerare ca reprezentând prejudiciul cert și are a fost achitat în întregime, celelalte formulări ale expertului, respectiv „posibil prejudiciu” sau „calculele cu rezerve” lăsând loc de dubiu.
Pârâta V. I. a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei reprezentând onorariu de avocat, arătând că susține excepția lipsei calității procesuale pasive pentru motivele arătate prin întâmpinare.
În ceea ce privește prejudiciul efectiv creat, pârâta apreciază că singura sumă care poate fi luată în considerare ca prejudiciu cert este cea de 2072,38 lei, menționată în răspunsul la obiectivul nr. 5 al obiectivelor formulate de pârâtul G. I..
În probațiune, în cadrul probei cu înscrisuri s-au depus la dosar: statutul asociației, certificat de înregistrare fiscală, procese verbale, facturi, chitanțe, calcul penalități, liste de cheltuieli comune, extras CF, notă servicii, centralizator chitanțe recuperate de la proprietari, alte înscrisuri.
De asemenea, s-a administrat proba cu expertiza contabilă solicitată de reclamantă și pârâtul G. I., raportul de expertiză, răspunsul la obiecțiuni și celelalte lămuriri ale expertului fiind depuse la dosarul cauzei, precum și interogatoriul reclamantei luat de pârâta M. L., interogatoriile pârâtelor B. E. și V. I. luate de reclamantă, declarațiile luate de instanță martorilor A. G., T. M., A. M., A. L., declarațiile acestora fiind, de asemenea, depuse la dosar.
Analizând cererea, probele administrate în cauză, prin prisma prevederilor legale și a susținerilor părților, instanța reține următoarele:
Pârâtul G. I. V. a îndeplinit funcția de administrator al reclamantei în perioada martie 2011 – martie 2013.
Activitatea de administrare a imobilului cu mai multe apartamente presupune, potrivit art. 35 al. 1 din Legea nr. 230/2007 și art. 22 al. 1 din HG nr. 1588/2007, activități de administrare tehnică, de contabilitate și casierie.
Potrivit anexei 2 la Ordinul MEF nr. 1969/2007, asociațiile de proprietari pot organizarea și conducerea contabilitate în partidă simplă, situație în care, potrivit art. 22 al. 6 și 8, administratorii pot cumula și funcția de contabil și casier. Revine acestora obligația de a întocmi și completa registrul jurnal, registrul inventar, registrul de evidență a fondului de reparații, registrul pentru evidența fondului de rulment, registrul pentru evidența sumelor speciale, registrul pentru evidența fondului de penalizări, precum și alte formulare specifice activității de contabilitate, prevăzute prin ordin al ministrului economiei și finanțelor ( art. 22 al. 7).
Potrivit raportului de expertiză judiciară contabilă, evidența contabilă în partidă simplă a reclamantei nu a fost condusă în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 1969/2007, respectiv, nu s-a ținut cu ajutorul registrelor contabile obligatorii - registru jurnal, registru inventar, iar în privința registrului pentru evidența fondului de rulment, în cuprinsul acestuia nu se menționa data evidențierilor, expertul neținând seama de acesta din urmă.
De asemenea, expertul nu a ținut seama la evaluarea prejudiciului de unele chitanțe reconstituite de reclamantă, aferente perioadei ianuarie – mai 2012, motivat de existența unor semnături ( fără a se indica numărul lor) indescifrabile neautentificare a persoanelor semnatare la rubrica „ casier”, declarații depuse de altfel la dosar la termenul de judecată din 20.11.2014, date de numiții O. G., V. F. G., A. G. și B. M. ( filele 614 – 617, vol IV), iar ulterior, prin răspunsul la obiecțiuni – fila 726 vol IV dosar susține absența fostului administrator de la procedura de reconstituire, aspect ce nu poate fi însă imputabil reclamantei în condițiile în care neîndeplinirea condiției prezenței pârâtului la această procedură nu îi profită decât acestuia. Instanța nu va reține criticile expertului în privința reconstituirii chitanțelor, urmând a le valorifica, ca înscrisuri probatorii, în evaluarea prejudiciului.
În aceste condiții, expertul concluzionează, având în vedere doar documentele financiar contabile prevăzute de lege, că prejudiciul produs de administrator asociației de proprietari, la data de 21.03.2013, este în cuantum de 29.856,32 lei și, cu rezervele mai sus expuse, în privința reconstituirii chitanțelor aferente perioadei ianuarie – mai 2012, incluzându-le în calcul, a indicat un prejudiciu de 38.174,63 lei, produs de fostul administrator care, susține expertul, și-a însușit suma de 36.172,50 lei.
Se arată în raportul de expertiză că, suma de 2062,34 lei reprezintă penalități calculate de furnizori ca urmare a neplății la timp de către fostul administrator a contravalorii facturilor emise de aceștia ( fila 734, verso, vol IV dosar)
Se mai arată de expert că pârâtul nu a calculat și repartizat pe listele de plată lunare ale asociației, penalități față de restanțieri, de 0,2%, dar a încasat suma de 200 lei cu explicația „penalizări”, fără a fi trecută suma la fondul special. În opinia expertului, suma de 2062,34 lei trebuia să existe în sold la data predării gestiunii – 21.03.2013.
Expertul contabil nu a ținut seama la cuantificarea prejudiciului de chitanțele de plată doveditoare a fondului de rulment, motivat de lipsa datării în registru referitor la acest fond a mențiunilor plăților, motivat de aceea că acestea nu reprezintă documente justificative contabile.
Cu toate acestea, reținând chitanțele în discuție, predate expertului, așa cum de altfel concluzionează și acesta în răspunsul la obiecțiuni, depus la dosar la data de 19.11.2014, fila 599 din volumul al III- lea, instanța reține ca dovedită încasarea de către administrator a sumei de 6.220 lei cu titlu de fond de rulment, anterior perioadei expertizate și, în condițiile în care acesta nu a probat cheltuirea acesteia în folosul asociației, instanța o va adăuga sumei indicate de expert ca reprezentând prejudiciu produs de fostul administrator – 38.174,63 lei, rezultă că prejudiciul efectiv produs de acesta totalizează 44.394,63 lei.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul recunoaște prejudicierea reclamantei, declarând că este de acord cu admiterea acțiunii pentru suma de 48.106,25 lei, din care, pe parcursul procesului a restituit suma de 4300 lei
Este adevărat că a solicitat efectuarea unei expertize pentru determinarea cuantumului prejudiciului produs asociației, dar această cerere a fost formulată în dovedirea susținerilor sale referitoare la cuantumul prejudiciului recunoscut – 48.106,25 lei, și a netemeiniciei cererii în ceea ce privește suma de 8.357,27 lei pe care a contestat-o .
Schimbarea poziției procesuale a acestuia, ulterior efectuării expertizei, reprezintă o retractare a stării de fapt recunoscute, mărturisite, respectiv a faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu, săvârșită de acesta în exercitarea funcției și a întinderii prejudiciului, însă, potrivit art. 349 al. 3 C.p.civ., mărturisirea judiciară nu poate fi revocată, afară doar dacă se face dovada că a fost urmare a unei erori de fapt scuzabile, ceea ce în speță nu s-a invocat și, cu atât mai mult, dovedit.
Prin urmare, instanța va reține suma recunoscută de pârâtul G. din care va scădea suma plătită de acesta pe parcursul procesului rezultând un prejudiciu în valoare de 43.806,25 lei, urmând ca, în temeiul prevederilor sus indicate, ale art. 1349 C.civil, să îl oblige pe pârât la plata acestei sume către reclamantă cu titlu de prejudiciu produs reclamantei.
În ceea ce privește răspunderea pârâtei B. E., instanța reține că aceasta a îndeplinit funcția de cenzor/președinte al comisiei de cenzori în perioada 31.03.2012- feb. 2013.
În această calitate, avea potrivit art. 20 din HG nr. 1588/2007 în principal, următoarele atribuții: a) de a verifica legalitatea actelor și documentelor, a hotărârilor, deciziilor, regulilor și a regulamentelor; b) de a verifica execuția bugetului de venituri și cheltuieli; c) de a verifica gestiunea financiar-contabilă; d) de a întocmi și prezenta adunării generale rapoarte asupra activității sale și asupra gestiunii asociației de proprietari, propunând măsuri, cel puțin o dată pe an.
În acest sens, art. 33 al. 1 din Legea nr. 230/2007, prevede că: „ Cenzorul sau comisia de cenzori a asociației de proprietari are, în principal, următoarele atribuții:
a) verifică legalitatea actelor și documentelor, a hotărârilor, deciziilor, regulilor și regulamentelor;
b) verifică execuția bugetului de venituri și cheltuieli;
c) verifică gestiunea financiar-contabilă;
d) cel puțin o dată pe an, întocmește și prezintă adunării generale rapoarte asupra activității sale și asupra gestiunii asociației de proprietari, propunând măsuri.”
Potrivit art. 21 al. 2 din lege, „Cenzorul sau membrii comisiei de cenzori trebuie să aibă cel puțin studii medii și pot depune, dacă adunarea generală a asociației de proprietari hotărăște astfel, într-un cont bancar al asociației de proprietari, o garanție suficientă și îndestulătoare, pe baza unui contract de garanție încheiat în acest sens. Cuantumul garanției nu poate fi mai mic decât media anuală a totalului cheltuielilor lunare ale asociației.”
Constituirea unei atare garanții este justificată tocmai de răspunderea cenzorului pentru îndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor legale și/sau statutare, răspundere reglementată în mod expres de art. 33 al. 3 din lege care prescrie: „Pentru neîndeplinirea atribuțiilor ce le revin, cenzorul sau cenzorii asociației de proprietari răspund personal sau în solidar, în fața legii și a proprietarilor, pentru daunele și prejudiciile cauzate proprietarilor în mod deliberat.”
În speță, fostul cenzor al asociației – pârâta B. E. nu a verificat gestiunea asociației, nu a întocmit un raport asupra activității sale și asupra gestiunii asociației de proprietari, aspecte ce rezultă din răspunsul la interogatoriu dar și din concluziile expertului ( fila 629, vol. IV).
Pentru aceasta ar fi răspunzător pentru prejudiciul creat de fostul administrator ce a îndeplinit și funcția de contabil și casier și care în exercitarea acestor atribuții a prejudiciat asociația cu suma sus indicată.
Cu toate acestea, având în vedere că în cauză nu s-a dovedit intenția directă a acesteia în producerea prejudiciului, condiție esențială pentru angajarea răspunderii civile delictuale a acesteia, iar în privința prejudiciului, acesta nu a fost cuantificat pentru perioada în care pârâta a îndeplinit această funcție, deși s-a stabilit ca obiectiv evaluarea prejudiciului pentru două perioade, anterioară numirii acesteia ca cenzor și cea aferentă îndeplinirii acestei funcții, respectiv martie 2011 – feb. 2012 și martie 2012 – martie 2013, expertul neformulând concluzii cu privire strict la această ultimă perioadă de timp, reținând că pârâta B. legitimează calitate procesuală pasivă, instanța apreciază însă neîntemeiată acțiunea formulată în contradictoriu cu aceasta, urmând a o respinge.
Pârâta V. I. a fost numită de președinta asociației de proprietari – M. L., potrivit art. 18 al. 7 din HG nr. 1588/2007 a îndeplini funcția de vicepreședinte, pe o perioadă de trei luni ( 90 Zile) potrivit textului legal, timp în care președinta era în imposibilitate ași îndeplini atribuțiile, fiind plecată din țară.
Pârâta V. a recunoscut că timp de trei luni a semnat listele de cheltuieli comune, la cererea administratorului, fără a face verificări, având încredere în experiența și onestitatea acestuia.
La expirarea termenului de 90 zile, trebuia convocată adunarea generală pentru alegerea unui nou președinte, ceea ce în speță nu s-a realizat, astfel că, deși pârâta M. nu se afla în țară, aceasta a rămas în continuare în funcția de președintă.
Deși președintele și prin analogie, vicepreședintele (numit pe perioada determinată, de 90 zile) trebuiau să își îndeplinească atribuțiile prevăzute de lege – art.30 din lege enumerând printre acestea și avizarea documentelor asociațiilor, răspunzând personal sau solidar, după caz, pentru prejudiciile cauzate proprietarilor în mod deliberat ( art. 32 al.2 L 230/2007), în speță, instanța reține că nu se poate imputa pârâtelor nerespectarea acestei obligații, acestea semnând listele de cheltuieli afișate în perioada 31 martie – 05.07. 2012 pârâta M. în calitate de președintă, iar ulterior, pentru alte trei luni, pârâta V., în acest fel avizându-le, neintrând în atribuțiile lor verificarea legalității și acestora, atribuție prevăzută de lege în sarcina cenzorului ( art. 33 lege) .
Mai mult, decât atât, prejudiciul produs de administrator asociației de proprietari nu s-a produs numai în perioada în care acestea și-au desfășurat activitatea de președinte, respectiv vicepreședintă – fiecare câte trei luni, ci, așa cum s-a arătat pe o perioadă mai mare, iar în cauză nu s-a determinat în concret cuantumul prejudiciului produs de acesta în fiecare perioadă de timp în care au îndeplinit funcțiile de conducere cele două pârâte.
În al treilea rând, instanța apreciază că acestea nu pot fi ținute solidar cu administratorul pentru repararea întregului prejudiciu, cu atât mai mult cu cât nu a fost dovedită intenția lor directă în producerea prejudiciului, condiție esențială impusă de art. 32 al. 2 din lege.
Prin urmare, deși legitimează calitate procesuală pasivă, acțiunea îndreptată împotriva pârâtelor susnumite apare neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
În temeiul art. 453 C.p.civ, reclamanta fiind în culpă procesuală față de pârâtele V. I. și B. E. va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de câte 500 lei ( onorariu avocat) ocazionate de aceasta.
În același temei va fi obligat pârâtul G. V. să plătească reclamantei suma de 7457,97 lei cu titlu de cheltuieli de judecată ocazionate cu prezenta cauză.
În ceea ce privește diferența de onorariu de expert, de 150 lei pusă în sarcina reclamantei, cum aceasta nu a făcut dovada plății acestei sume, va fi obligată în consecință, fără a fi inclusă în cheltuielile efectiv suportate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta Asociația de P. ./A, .. A., având C._, cu sediul procesual ales în A., C.. A. V., ., în contradictoriu cu pârâtul G. I. V. cu domiciliul în A., ., .. 3, . domiciliul procesual ales în A., ., nr. 19, . .
Obligă pârâtul la plata sumei de 43.806,25 lei, către reclamantă cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul produs acesteia în perioada martie 2011 – martie 2013.
Obligă pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 7457,97 lei către reclamantă.
Respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtele B. E., CNP._, cu domiciliul în A., ./A, ., ., M. L., CNP._, cu domiciliul în A., ., . domiciliul procesual ales în A., ., . și V. I., cu domiciliul în A., ., ..
Obligă reclamanta la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâta V. I. și 500 lei cu același titlu către pârâta B. E..
Obligă reclamanta la plata diferenței de onorariu expert – 150 lei, în contul Biroului Local de Expertize de pe lângă Tribunalul A., pentru exp. contabil P. R..
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare ce se va depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică din data de 17.04.2015.
Președinte Grefier
E. D. B. G. M. P.
Red.EDB/Dact.GMP/28.04.2015
Ex.7/5 . de P. ./A, ., cu sediul procesual ales în A., C.. A. V., .,
G. I. V. cu domiciliul procesual ales în A., ., nr. 19, .
B. E., cu domiciliul în A., ./A, ., .
M. L. cu domiciliul procesual ales în A., ., .
V. I., cu domiciliul în A., ., ..
Exp. 5 .>
| ← Anulare act. Sentința nr. 1691/2015. Judecătoria ARAD | Pretenţii. Sentința nr. 2308/2015. Judecătoria ARAD → |
|---|
