Rectificare carte funciară. Sentința nr. 1045/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1045/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 1045/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ nr.1045
Ședința publică din 26.02.2015
Președinte N. P.
Grefier M. A.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanta C. R., în contradictoriu cu pârâtul C. N., pentru sistare comunitate de bunuri și acțiunea reconvențională formulată de pârâtul C. N. în contradictoriu cu reclamanta C. R., având ca obiect sistarea comunității de bunuri.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea principală este legal timbrată cu 3696 lei taxă judiciară și acțiunea reconvențională cu 100 lei taxă judiciară.
S-a făcut referatul cauzei, după care, constatând că părțile au pus concluzii pe fondul cauzei în ședința publică din 19.02.2015, acestea fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, instanța trece la soluționarea cauzei.
INSTANȚA
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță la data de 25.07.2014 reclamanta C. R., în contradictoriu cu pârâtul C. N. a solicitat a se constata că imobilul situat în A., ., scara B, ., județul A., înscris în CF_-C1-U10 A. (CF vechi_ A.) top 2053-2057/8/X cu valoarea de circulație de 28.000 euro și următoarele bunuri mobile: mobilă sufragerie în valoare de 800 lei, colțar în valoare de 400 lei, comodă TV în valoare de 150 lei, televizor în valoare de 150 lei, radio CD în valoare de 150 lei, combină frigorifică în valoare de 500 lei, mașină spălat în valoare de 500 lei, mobilă dormitor în valoare de 600 lei, aragaz în valoare de 400 lei, cuptor microunde în valoare de 150 lei, cuier în valoare de 150 lei, măsuță în valoare de 50 lei, valoarea bunurilor fiind de 28.000 euro imobilul + 4.000 lei bunurile mobile, să se constate cota egală de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune, sistarea comunității de bunuri prin formarea a două loturi, respectiv Lotul 1 compus din mobilă sufragerie în valoare de 800 lei, colțar în valoare de 400 lei, comodă TV în valoare de 150 lei, televizor în valoare de 150 lei, radio CD în valoare de 150 lei, combină frigorifică în valoare de 500 lei, mașină spălat în valoare de 500 lei, valoarea lotului fiind de 2800 lei, care să fie atribuit pârâtului și Lotul 2 compus din mobilă dormitor în valoare de 600 lei, aragaz în valoare de 400 lei, cuptor microunde în valoare de 150 lei, cuier în valoare de 150 lei, măsuță în valoare de 50 lei, cu o valoare 1350 lei, la care să fie inclus și imobilul în valoare de 28.000 euro, valoarea lotului fiind de 28.000 euro + 1350 lei, care să fie atribuit reclamantei cu plata sultei corespunzătoare pârâtului, evacuarea pârâtului din imobil, îndrumarea OCPI A. să efectueze cuvenitele mențiuni în CF, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul, căsătorie care a fost desfăcută prin sentința civilă nr.400/18.01.2011 din dosar nr._/55/2010 al Judecătoriei A., irevocabilă, fără a se soluționa în acel dosar sistarea comunității de bunuri. De asemenea reclamanta a mai arătat că după desfacerea căsătoriei părțile au continuat să domicilieze în același imobil, dar separați în fapt, reclamanta locuind cu fiica părților într-o cameră, iar pârâtul în cealaltă. Reclamanta a mai arătat că deși a încercat să ajungă la o înțelegere cu pârâtul cu privire la partajarea bunurilor comune, părțile nu au ajuns la nici o înțelegere în acest sens. Astfel fiind reclamanta învederează că a solicitat atribuirea imobilului, întrucât are posibilități financiare pentru a-i achita pârâtului sulta corespunzătoare cotei sale de contribuție la dobândirea bunurilor comune, în modalitatea indicată mai sus.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 355, 357, 358 cod civil, art. 979 cod pr civilă.
Pârâtul, prin întâmpinarea și cererea reconvențională depusă la dosar a arătat că este de acord cu sistarea comunității de bunuri atât privind imobilul cât și bunurile mobile, fiind de acord cu valorile indicate de reclamantă, dar solicită ca imobilul să-i fie atribuit pârâtului, cu plata sultei corespunzătoare reclamantei, eliberarea imobilului de către reclamantă cu ocazia achitării sultei, solicită respingerea cererii privind evacuarea pârâtului, îndrumarea OCPI A. la efectuarea cuvenitelor mențiuni în CF, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, pârâtul a arătat că imobilul în litigiu i-a fost repartizat pârâtului de la locul său de muncă, fiind salariat la Romtelecom, situație în care a fost nevoit să lucreze 6 luni pe un șantier în construcții pentru a obține repartiția. Pârâtul arată că imobilul a fost dobândit de părți în anul 1992, cererea privind cumpărarea imobilului fiind formulată în 16.07.1991, iar contractul de vânzare-cumpărare a fost întocmit la data de 11.06.1992, fiind achitat avansul de 46.397 lei, diferența de preț de 120.000 lei fiind achitată în rate în perioada iulie 1992-iunie 1997. Pârâtul a mai arătat că în perioada achitării ratelor la apartament, veniturile pârâtului au fost superioare reclamantei, iar cu un an anterior cumpărării imobilului, părțile au făcut economii pentru a achita avansul pentru acesta. Astfel fiind pârâtul arată că în perioada 1991-1997 reclamanta a avut venituri în cuantum de 362.682 lei, iar pârâtul de 22.876.490 lei, conform carnetelor de muncă ale părților, iar ratele la imobil au fost reținute din salariul pârâtului. Pârâtul a mai învederat că reclamanta nu a avut loc de muncă în perioada 1992-2001, primind doar un ajutor de șomaj din iulie 1992 până în aprilie 1993, aceasta lucrând sezonier 2 luni. Pârâtul arată că astfel fiind veniturile sale reprezintă 98,44% din venitul familiei, iar ale reclamantei 1,56%. Pârâtul a mai arătat că a încercat să ajungă la o înțelegere cu reclamanta, dar aceasta nu a fost de acord cu nici o propunere a acestuia. Pârâtul a fost de acord ca reclamanta să locuiască în imobil, fără un termen limită, urmând ca pârâtul să-i achite suma ce i se cuvine acesteia din imobil în momentul în care reclamanta eliberează imobilul.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 201, 982, 989 nou cod pr civilă.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta a arătat că nu s-a ajuns la o înțelegere între părți, acesta fiind motivul pentru care a fost formulată prezenta acțiune, iar în ce privește repartizarea imobilului, acesta a fost repartizat de la stat familiei, respectiv pârâtului ca și cap al familiei, părțile având un copil minor la acel moment, și dispunând de o garsonieră, care a fost predată statului în momentul repartizării imobilului în litigiu.
Din ansamblul probelor administrate în cauză, respectiv copia sentinței civile nr. 400/18.01.2011 din dosar nr._/55/201 al Judecătoriei A., copii ale actelor de identitate ale părților, certificat atestare fiscală, extras CF_-C1-U10 A. (CF vechi_ A.), contract de vânzare-cumpărare, copii carnete de muncă ale părților, note de ședință, declarațiile martorilor R. A., P. V., L. I. T., interogatoriul pârâtului, adeverință de venituri ale pârâtului, extras cont, instanța reține următoarele:
Părțile au fost căsătorite, căsătorie care a fost desfăcută prin sentința civilă nr.400/18.01.2011 din dosar nr._/55/2010 al Judecătoriei A., irevocabilă, fără a se soluționa în acel dosar sistarea comunității de bunuri.
În timpul căsătoriei părțile au dobândit imobilul situat în A., ., scara B, ., județul A., înscris în CF_-C1-U10 A. (CF vechi_ A.) top 2053-2057/8/X cu valoarea de circulație de 28.000 euro și următoarele bunuri mobile: mobilă sufragerie în valoare de 800 lei, colțar în valoare de 400 lei, comodă TV în valoare de 150 lei, televizor în valoare de 150 lei, radio CD în valoare de 150 lei, combină frigorifică în valoare de 500 lei, mașină spălat în valoare de 500 lei, mobilă dormitor în valoare de 600 lei, aragaz în valoare de 400 lei, cuptor microunde în valoare de 150 lei, cuier în valoare de 150 lei, măsuță în valoare de 50 lei, cu o valoare de 4.000 lei, valoarea bunurilor fiind de 28.000 euro imobilul + 4.000 lei bunurile mobile, valori cu care ambele părți au fost de acord.
În anul 1992 părțile au dobândit imobilul, prin contractul de vânzare-cumpărare a fost întocmit la data de 11.06.1992, fiind achitat avansul de 46.397 lei, diferența de preț de 120.000 lei fiind achitată în rate în perioada iulie 1992-iunie 1997, rate care au fost reținute din salariul pârâtului. S-a mai reținut faptul că anterior apartamentului în litigiu, părțile au deținut cu chirie o garsonieră pe care au restituit-o statului, fiindu-le repartizat imobilul înscris în CF_-C1-U10 A. (CF vechi_ A.) top 2053-2057/8/X. S-a mai reținut faptul că imobilul în litigiu a fost obținut de către pârât de la locul său de muncă, iar pentru a-l obține mai repede a fost detașat la muncă în construcții, însă în această perioadă reclamanta a rămas singură și a avut grijă de minora rezultată din căsătoriei.
Părțile au acceptat valoarea apartamentului ca fiind de 28.000 euro și a bunurilor mobile de 4.000 lei.
În ce privește veniturile părților instanța a reținut că pe perioada căsătoriei ambele părți au fost încadrate în muncă, realizând venituri, sens în care au fost depuse la dosar copii ale carnetelor de muncă ale părților, care atestă că veniturile pârâtului au fost superioare celei ale reclamantei.
Cu toate acestea, din declarațiile martorilor audiați în cauză, instanța a reținut faptul că reclamanta a realizat venituri permanent în timpul căsătoriei, desfășurând pe tot parcursul căsătoriei tot felul de activități suplimentare pentru a aduce cât mai multe venituri în familie, însă acestea nu se regăsesc în cartea de muncă a reclamantei.
De asemenea s-a reținut faptul că în anii 2002, 2005, 2007 reclamanta a fost plecată în străinătate la muncă, câte o lună în fiecare an. S-a mai reținut faptul că după ce reclamanta a fost plecată la muncă în străinătate, după anul 2000, părțile au efectuat diverse investiții la imobil, toți banii obținuți de către reclamantă fiind investiți în casă, în timp ce pârâtul că cheltuia o parte din venituri, prin plecări frecvente la rudele sale din Bihor sau în excursii, folosind banii în interes personal. S-a mai reținut faptul că în 26 ani de căsătorie părțile au fost plecate în concediu împreună o singură dată, în timp ce pârâtul mergea în fiecare an singur, fără a se implica prea mult în întreținerea gospodăriei.
Pe de altă parte ambele părți s-au preocupat de familie, în perioada în care acestea se aflau la domiciliu, de gospodărie și întreținerea fiicei acestora, însă datorită faptului că pârâtul pleca frecvent de la domiciliu, la sfârșit de săptămână, îndeosebi, treburile casnice și creșterea minorei au fost cel mai mult în sarcina reclamantei.
Tot din declarațiile martorilor instanța a reținut faptul că în perioada 1994-2004 la locul de muncă al pârâtul, Romtelecom, au fost făcute disponibilizări, ocazie cu care pârâtul primit o sumă de 7000 euro, însă această sumă nu a fost investită nici în achiziționarea de bunuri mobile și nici în investițiile din apartament, fiind depusă de reclamantă într-un cont iar apoi cu ocazia divorțului părților, fiind restituită pârâtului suma de 6000 euro, sumă cu care pârâtul a fost acord, astfel că, la stabilirea cotelor de proprietate, instanța nu a luat în calcul sumele de bani pe care părțile le-au deținut iar cu ocazia divorțului le-au împărțit.
Totodată, după divorț reclamanta a făcut investiții în imobil, fără aportul pârâtului.
Potrivit art. 339 Codul civil, bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților iar cota ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor comune se determină potrivit cu aportul adus la achiziționarea bunurilor.
Prezumția că ambii soți au contribuit deopotrivă la dobândirea bunurilor comune operează numai în lipsa unor probe din care să rezulte cã aportul unuia dintre ei a fost mai mare decât a celuilalt.
Aportul poate fi dovedit în cauză prin orice mijloc de probã, inclusiv prin depozițiile martorilor și prezumții simple.
Reclamanta a solicitat să se rețină o cotă de contribuție de 50% a fiecărei părți la dobândirea bunurilor, pârâtul nefiind de acord, fiecare dintre părți solicitând să-i fie atribuit imobilul, cu plata unei sulte celeilalte părți.
Ca urmare a stării de fapt reținute mai sus, față de cuantumul veniturilor părților, de împrejurarea că părțile au avut anterior repartizării imobilului în litigiu, o garsonieră pe care au predat-o la stat în acel moment, văzând că deși veniturile pârâtului au fost mai mari, reclamanta a făcut în permanență eforturi să aducă și ea venituri în familie, lucrând atât în țară cât și în strinătate, a avut grijă de minoră dar și a administrat cu chibzuință veniturile (dovadă că pârâtul a avut încredere ca aceasta să păstreze toți banii familiei), în timp ce pârâtul a cheltuit o parte din veniturile realizate pe diverse ieșiri, având un hoby în acest sens, după cum el însuși a declarat în interogatoriul luat, instanța apreciază că părțile au avut o contribuție egală la dobândirea bunurilor comune.
Față de starea de fapt de mai sus, în baza art. 339, 357 Codul civil raportat la art. 6731, 6735 și 6739 Cod procedură civilă instanța va admite în parte acțiunea civilă formulată de către reclamantă și va constata că în timpul căsătoriei părțile au dobândit, prin contribuție egală imobilul-apartament de ., ., scara B, ., județul A., înscris în CF_-C1-U10 A. (CF vechi_ A.) top 2053-2057/8/X cu valoarea de circulație de 28.000 euro și următoarele bunuri mobile: mobilă sufragerie în valoare de 800 lei, colțar în valoare de 400 lei, comodă TV în valoare de 150 lei, televizor în valoare de 150 lei, radio CD în valoare de 150 lei, combină frigorifică în valoare de 500 lei, mașină spălat în valoare de 500 lei, mobilă dormitor în valoare de 600 lei, aragaz în valoare de 400 lei, cuptor microunde în valoare de 150 lei, cuier în valoare de 150 lei, măsuță în valoare de 50 lei, valoarea bunurilor fiind de 28.000 euro + 4.000 lei,
Pe cale de consecință, față de împrejurarea că reclamanta locuiește în imobilul din cauză împreună cu fiica părților, încă din timpul căsătoriei, acesta fiind primit de către pârât ca urmare a faptului că era căsătorit și avea un copil minor, instanța va sista comunitatea de bunuri a părților și va dispune formarea a două loturi:
Lotul 1 compus din: mobilă sufragerie în valoare de 800 lei, colțar în valoare de 400 lei, comodă TV în valoare de 150 lei, televizor în valoare de 150 lei, radio CD în valoare de 150 lei, combină frigorifică în valoare de 500 lei, mașină spălat în valoare de 500 lei, valoarea lotului fiind de 2650 lei.
Lotul 2 compus din: imobilul-apartament de ., ., scara B, ., județul A., înscris în CF_-C1-U10 A. (CF vechi_ A.) top 2053-2057/8/X cu valoarea de circulație de 28.000 euro mobilă dormitor în valoare de 600 lei, aragaz în valoare de 400 lei, cuptor microunde în valoare de 150 lei, cuier în valoare de 150 lei, măsuță în valoare de 50 lei, valoarea lotului fiind de 28.000 euro + 1350 lei.
Va dispune sistarea comunității de bunuri a soților prin atribuirea lotului 1, în natură, pârâtului și a Lotului 2, în natură, reclamantei.
Pe cale de consecință, instanța va obliga reclamanta la plata sumei de 14.000 euro către pârât cu titlu de sultă în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri cu titlu de contravaloare cotă de proprietate de 50 % a reclamantei la dobândirea imobilului de mai sus și la plata sumei de 650 lei către pârât cu titlu de sultă în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri cu titlu de contravaloare cotă de proprietate de 50 % a reclamantei la dobândirea bunurilor mobile de mai sus.
În baza art.888 cod civil va îndruma Biroul de CF din cadrul Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară A. să efectueze cuvenitele modificări în sensul celor arătate mai sus, condiționat de plata sultei.
Ca urmare a atribuirii imobilului reclamantei, instanța va dispune evacuarea pârâtului din imobilul de mai sus, după achitarea de către reclamantă a sultei către pârât.
Instanța va respinge acțiunea reconvențională formulată de pârâtul C. N. în contradictoriu cu reclamanta C. R., având ca obiect sistare comunitate de bunuri.
În baza art.451 cod pr civilă instanța va obliga pârâtul la plata sumei de 1.798 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, constând în taxa judiciară de timbru în cotă de 50%, aferent cotei de proprietate, taxă pe care a achitat-o reclamanta, compensând onorariile de avocați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea civilă formulată de către reclamanta C. R., CNP._, cu domiciliul procesual ales în A., ., . (la avocat V. D.) în contradictoriu cu pârâtul C. N., CNP._, cu domiciliul în municipiul A., ., scara B, ., pentru sistare comunitate de bunuri.
Constată că în timpul căsătoriei părțile au dobândit, imobilul-apartament de ., ., ., județul A., înscris în CF_-C1-U10 A. (CF vechi_ A.) top 2053-2057/8/X cu valoarea de circulație de 28.000 euro și următoarele bunuri mobile: mobilă sufragerie în valoare de 800 lei, colțar în valoare de 400 lei, comodă TV în valoare de 150 lei, televizor în valoare de 150 lei, radio CD în valoare de 150 lei, combină frigorifică în valoare de 500 lei, mașină spălat în valoare de 500 lei, mobilă dormitor în valoare de 600 lei, aragaz în valoare de 400 lei, cuptor microunde în valoare de 150 lei, cuier în valoare de 150 lei, măsuță în valoare de 50 lei, valoarea bunurilor fiind de 28.000 euro + 4.000 lei, prin contribuția egală a părților.
Sistează comunitatea de bunuri prin formarea a două loturi:
Lotul 1 compus din: mobilă sufragerie în valoare de 800 lei, colțar în valoare de 400 lei, comodă TV în valoare de 150 lei, televizor în valoare de 150 lei, radio CD în valoare de 150 lei, combină frigorifică în valoare de 500 lei, mașină spălat în valoare de 500 lei, valoarea lotului fiind de 2650 lei.
Lotul 2 compus din: imobilul-apartament de ., ., scara B, ., județul A., înscris în CF_-C1-U10 A. (CF vechi_ A.) top 2053-2057/8/X cu valoarea de circulație de 28.000 euro mobilă dormitor în valoare de 600 lei, aragaz în valoare de 400 lei, cuptor microunde în valoare de 150 lei, cuier în valoare de 150 lei, măsuță în valoare de 50 lei, valoarea lotului fiind de 28.000 euro + 1350 lei.
Dispune sistarea comunității de bunuri a soților prin atribuirea lotului 1, în natură, pârâtului și a Lotului 2, în natură, reclamantei.
Obligă reclamanta la plata sumei de 14.000 euro către pârât cu titlu de sultă în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri cu titlu de contravaloare cotă de proprietate de 50 % a reclamantei la dobândirea imobilului de mai sus.
Obligă reclamanta la plata sumei de 650 lei către pârât cu titlu de sultă în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri cu titlu de contravaloare cotă de proprietate de 50 % a reclamantei la dobândirea bunurilor mobile de mai sus.
Îndrumă Biroul de CF din cadrul Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară A. să efectueze cuvenitele modificări în sensul celor arătate mai sus, condiționat de plata sultei.
Dispune evacuarea pârâtului din imobilul de mai sus, după achitarea de către reclamantă a sultei către pârât.
Respinge acțiunea reconvențională formulată de pârâtul C. N. în contradictoriu cu reclamanta C. R., având ca obiect sistare comunitatea de bunuri.
Obligă pârâtul la plata sumei de 1.798 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, compensând onorariile de avocați.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, prin depunerea apelului la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică din 26.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. P. M. A.
30.03.2015
Red.NP/MA 5 ex/2 . comunică la:
- reclamanta C. R., cu domiciliul procesual ales în A., ., . (la avocat V. D.)
- pârâtul C. N., cu domiciliul în municipiul A., ., scara B, .
- Se comunică la OCPI după rămânerea definitivă a hotărârii
| ← Consfiinţire acord mediere. Sentința nr. 4/2015. Judecătoria ARAD | Consfiinţire acord mediere. Sentința nr. 1552/2015.... → |
|---|
