Situaţie juridică minor. Sentința nr. 3724/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3724/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 29-06-2015 în dosarul nr. 5711/55/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3724
Ședința publică din data de 29 iunie 2015
Președinte: G. - I. B.
Grefier: A. T.
S-a luat în examinare cererea formulată de reclamanta B. A., în contradictoriu cu pârâtul G. L. – V., având ca obiect situație juridică minor .
La apelul nominal se prezintă reclamata, lipsă fiind pârâtul .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea este legal timbrată cu suma de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, în conformitate cu prevederile art. 15 lit. f) din OUG nr. 80/2013 .
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța procedează la legitimarea reclamantei, sens în care aceasta prezintă CI ., nr._.
Verificând din oficiu competența de soluționare a cauzei, în conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, instanța constată că, în conformitate cu prevederile art. 94 pct. 1 lit. a) Cod procedură civilă, coroborate cu prevederile art. 114 Cod procedură civilă, este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze prezenta cerere.
Reclamanta depune la dosar răspuns la întâmpinare, precum și noi înscrisuri, reprezentând listare e-mail primit de către aceasta, notificare, precum și un CD conținând conversația acesteia cu actuala soție a pârâtului .
În probațiune, solicită încuviințarea audierii martorilor B. C. N. care cunoaște despre relaționarea minorului în societate, eforturile pe care le face doar reclamanta pentru a-i asigura toate cele necesare și M. M. M. care cunoaște despre comportarea minorului în alte medii decât cele ale familiei, respectiv și pentru dovedirea motivelor ce au stat la baza promovării prezentei cereri în general.
În conformitate cu prevederile art. 255 Cod procedură civilă, raportat la prevederile art. 258 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Față de obiectul cauzei și teza probatorie indicată de către reclamantă, apreciază proba testimonială ca nefiind utilă soluționării cauzei, astfel că o respinge.
Nemaifiind alte cereri ori probe de administrat, în conformitate cu prevederile art. 244 Cod procedură civilă, instanța declară cercetarea procesului încheiată și în conformitate cu prevederile art. 392 Cod procedură civilă, acordă cuvântul în dezbaterea fondului.
Reclamanta solicită admiterea cererii sale, astfel cum a fost formulată, arătând că, datorită atitudinii pârâtului, nu este în măsură a comunica cu acesta, nedorind să reînnoiască pașaportul minorului, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță, la data de 27 aprilie 2015, sub numărul de dosar_, reclamanta B. A. a chemat în judecată pârâtul G. L. – V., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună, în temeiul art. 1516 Cod civil, art. 17, art. 18, art. 38 din Legea nr. 272/2004, obligarea pârâtului la a-și da consimțământul la Serviciul Public Comunitar Pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor A. pentru efectuarea pașaportului minorului F. V. G., născut la data de 29.09.2010, precum și consimțământul în vederea deplasării, însoțit de reclamantă în UE, până la majoratul copilului, sau în caz contrar sentința ce se va pronunța să țină loc acordului pârâtului în vederea îndeplinirii tuturor formalităților necesare efectuării acestor operațiuni, cu cheltuieli de judecată în caz de opunere .
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că, din căsătoria părților a rezultat minorul F. V., născut la data de 29.09.2010, prin sentința de divorț pronunțată, dispunându-se stabilirea locuinței minorului la mamă și exercitarea autorității părintești cu privire la minor, de către ambii părinți.
Susține că pe calea unei notificări a solicitat pârâtului să-și dea acordul pentru eliberarea pașaportului minorului, respectiv pentru deplasarea acestuia, însoțit de mamă în străinătate, însă pârâtul nu a răspuns notificării comunicate, refuzând să-și dea acordul în sensul celor arătate.
A mai arătat că, aceste deplasări în străinătate ar urma a fi efectuate pentru ca minorul să meargă la parcul de distracții din Szeged sau la ștrand, unde se pot oferi ocazii să se deplaseze cu prieteni de familie care au copii de vârste apropiate, însă refuzul pârâtului de a-și da acordul pentru eliberarea pașaportului reprezintă modalitatea acestuia de a se răzbuna pe reclamantă, nesocotind interesul superior al minorului. Datorită afecțiunilor medicale de care suferă ar fi în interesul minorului să beneficieze de consulturi medicale în străinătate, să socializeze și să comunice cu cât mai multe persoane.
În drept a invocat prevederile art. 38 din Legea nr. 272/2004.
În cadrul probei cu acte, reclamanta a depus la dosar copia sentinței civile nr. 1002/22 iunie 2012, pronunțată de Judecătoria D., în dosar nr._, copia deciziei civile nr. 799/18.09.2014, pronunțată de Tribunalul A., în dosar nr._, notificările înaintate pârâtului cu scrisoare recomandată, copie certificat de încadrare în grad de handicap, copie certificat naștere minor, copia cărții sale de identitate, dovada deschiderii unui cont bancar, respectiv certificat medical eliberat pe numele minorului din care rezultă afecțiunile de care suferă acesta .
În cadrul procedurii scrise, prin serviciul registratură, pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii promovată de către reclamantă.
În motivare a arătat că în momentul pronunțării sentinței de divorț dintre părți, acesta a fost de acord ca minorul să rămână la mamă, ținând cont și de faptul că avea doar vârsta de 1 an și 2 luni, însă relațiile dintre părți au fost tensionate încă înainte de încheierea căsătoriei, existând între aceștia numeroase certuri .
Mai susține că până în prezent, reclamanta a fost plecată de două ori în străinătate cu minorul, astfel încât nu corespunde adevărului faptul că acesta nu ar fi ținut cont de interesul copilului, mai mult, reclamanta nu i-a permis acestuia niciodată să părăsească țara pe perioada programului de vizitare.
Pârâtul mai învederează că a răspuns notificării înaintată de către reclamantă, prin e-mail, fiind de acord cu eliberarea pașaportului, însă cu condiția ca acesta să fie primul care va pleca cu copilul, față de împrejurarea că reclamanta a părăsit până în prezent de două ori țara cu minorul, iar pârâtul niciodată.
În ceea ce privește starea de sănătate a minorului, pârâtul a arătat că acesta într-adevăr s-a născut cu o hemoragie cerebrală, însă ulterior, reclamanta a refuzat să-i administreze medicația prescrisă, reclamanta fiind de religie baptistă.
Susține de asemenea că reclamanta l-a amenințat de mai multe ori că pleacă cu minorul definitiv din țară, în acest sens existând și o . anunțuri postate de către reclamantă ce atestă intențiile acesteia de a părăsi țara pentru a îngriji alți copii. Întrucât își iubește copilul, dorind să participe efectiv la creșterea și educarea acestuia, consideră că nu ar fi în interesul minorului ca acesta să fie dus în străinătate, departe de un tată de care are nevoie .
Pentru toate cele arătate, pârâtul a solicitat respingerea cereri formulate ca neîntemeiată și nelegală.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea apărărilor pârâtului și admiterea cererii sale, astfel cum a fost formulată.
Analizând actele și lucrările de la dosar, instanța reține următoarele :
În fapt, minorul G. F. V., născut la data de 29.09.2010 în A., este fiul părților, rezultat din căsătoria acestora, care a fost desfăcută prin sentința civilă nr. 1002/22.06.2012 pronunțată de Judecătoria D. în dosar nr._, prin aceeași hotărâre fiind dispusă exercitarea autorității părintești de către ambii părinți, s-a stabilit locuința minorului la mamă și a fost reglementat un program de vizitare a minorului de către tată.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 2571/29.05.2014 pronunțată de Judecătoria A., modificată în parte prin decizia civilă nr. 799/18.09.2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, a fost stabilită locuința minorului la mamă, s-a dispus exercitarea autorității părintești față de minorul F. V. de către ambii părinți și a fost reglementat dreptul pârâtului de a avea legături personale cu minorul.
Ori de câte ori există neînțelegeri între părți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești, instanța de tutelă este chemată să hotărască, cu luarea în considerare doar a interesului superior al copilului.
Instanța amintește părților că, principial, pentru respectarea interesului superior al copilului, în spiritul bunei credințe și al înțelegerii, ambii părinți trebuie să manifeste disponibilitate maximă și să coopereze pe deplin, indiferent de neînțelegerile existente în trecut între aceștia, în așa fel încât copilului să îi fie satisfăcute în permanență nevoile de dezvoltare fizică, morală, de echilibru socioafectiv și de educare, iar măsurile luate să aibă ca unic scop satisfacerea interesului minorului.
În dispozițiile art. 17 din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate se arată că: „(1) Minorilor cetățeni români care nu se află în una dintre situațiile de suspendare a exercitării dreptului la libera circulație în străinătate li se eliberează pașapoarte simple sau pașapoarte simple electronice în următoarele condiții: a) în cazul minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani, numai la cererea ambilor părinți, a părintelui supraviețuitor, a părintelui căruia i-a fost încredințat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă sau, după caz, a reprezentantului legal;”
Reclamanta i-a solicitat pârâtului, prin notificarea comunicată acestuia la data de 02.04.2015 (fila 29), întocmirea unei declarații notariale pentru a iniția demersurile în vederea eliberării unui pașaport pe numele minorului sau ca pârâtul să se prezinte pentru depunerea actelor în acest scop, precum și eliberarea unei declarații autentice prin care să își dea acordul ca minorul să o însoțească în statele Uniunii Europene.
Prin răspunsul comunicat de pârât la aceeași dată (fila 53), acesta arată că este de acord să inițieze împreună cu reclamanta demersurile pentru eliberarea unui pașaport minorului și ca reclamanta să călătorească în străinătate cu copilul, condiționând însă acordul său de cel al reclamantei ca, anterior deplasării acesteia cu minorul, pârâtul să îl poată duce pe copil la un centru specializat în probleme de autism din Germania.
Având în vedere starea conflictuală existentă între părți, reținută și în hotărârile pronunțate anterior de Judecătoria D. (filele 6-10) și Tribunalul A. (filele 12-28), răspunsul pârâtului, chiar dacă aparent reprezintă un acord pentru eliberarea pașaportului pe numele minorului și deplasarea acestuia în străinătate însoțit doar de mamă, va fi apreciat ca fiind în realitate un refuz, având în vedere condițiile impuse pentru a participa la demersul amintit.
Necesitatea întocmirii unui pașaport simplu pe numele minorului rezultă din chiar dreptul acestuia la liberă circulație, precum și din necesitatea de a beneficia de îngrijire de specialitate chiar și într-o altă țară, iar pentru a călători în afara teritoriului României, are nevoie de un asemenea document de călătorie.
În consecință, reținând neînțelegerile dintre părți și refuzul pârâtului, instanța îl va obliga pe acesta la a-și da consimțământul pentru eliberarea unui pașaport simplu pentru minorul G. F. V., în caz contrar prezenta sentință va ține loc de consimțământ al pârâtului în acest sens.
Conform dispozițiilor art. 30 alin 1 lit b din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate „Organele poliției de frontieră permit ieșirea din România a cetățenilor români minori numai dacă sunt însoțiți de o persoană fizică majoră, în următoarele cazuri: b) minorului care este titular al unui document de călătorie individual ori, după caz, al unei cărți de identitate și călătorește în străinătate împreună cu unul dintre părinți i se permite ieșirea în aceleași condiții și împreună cu acesta numai dacă părintele însoțitor prezintă o declarație a celuilalt părinte din care să rezulte acordul acestuia cu privire la efectuarea călătoriei respective în statul sau în statele de destinație, precum și cu privire la perioada acesteia sau, după caz, face dovada decesului celuilalt părinte”.
Astfel fiind, pentru ca reclamanta să poată ieși din țară însoțită de minor, are nevoie de o declarație a pârâtului din care să rezulte acordul acestuia cu privire la efectuarea călătoriei respective în statul sau în statele de destinație, precum și cu privire la perioada acesteia. Această normă este imperativă, iar părțile nu pot deroga.
În speță, răspunsul pârâtului la solicitarea reclamantei va fi apreciat, așa cum s-a arătat anterior, ca un refuz al acestuia de a-și exprima consimțământul pentru eliberarea pașaportului și pentru ca minorul să călătorească în străinătate împreună cu mama sa.
Cu toate acestea, cererea reclamantei prin care solicită obligarea pârâtului la a-și acorda consimțământul, pentru ca reclamanta să călătorească „în UE” împreună cu minorul, „până la majoratul copilului”, în caz contrar prezenta hotărâre să suplinească acordul pârâtului, este neîntemeiată, fiind în contradicție cu norma imperativă anterior menționată.
Astfel, reclamanta nu a indicat statul sau statele de destinație și nici perioada în care intenționează să efectueze astfel de călătorii, însoțită de minor. Indicarea cu titlu generic a spațiului Uniunii Europene și a perioadei „până la majoratul copilului” nu satisface cerințele impuse de art. 30 alin 1 lit. b din Legea nr. 248/2005, fiind necesară indicarea statului membru al Uniunii Europene în care se va efectua călătoria și perioada concretă a deplasării. În situația în care instanța ar admite o astfel de cerere, s-ar ajunge la o substituire permanentă a acordului pârâtului pentru ieșirea copilului din țară însoțit fiind doar de către reclamantă, înfrângându-se norma legală imperativă reglementată de art. 30 alin 1 lit. b din Legea nr. 248/2005.
În concluzie, față de temeiurile de drept indicate și starea de faptă expusă, instanța va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului să își dea consimțământul pentru deplasarea minorului în afara țării însoțit doar de către mamă.
Constată că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamanta B. A., CNP_, cu domiciliul în mun. A., ., județul A., în contradictoriu cu pârâtul G. L. V., CNP_, domiciliat în loc. D., .. B3, ., județul T. și în consecință:
Obligă pârâtul la a-și da consimțământul pentru eliberarea unui pașaport simplu pentru minorul G. F. V., născut la data de 29 septembrie 2010 în Timișoara, CNP_, în caz contrar prezenta sentință ține loc de consimțământ al pârâtului în acest sens.
Respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului să își dea consimțământul pentru deplasarea minorului în afara țării însoțit doar de către mamă.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu apel, care se depune la Judecătoria A., în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 29 iunie 2015.
Președinte, Grefier,
G. - I. B. A. T.
Red./Dact.
GIB/ AT/08.07.2015
4 ex./2 .: reclamanta B. A., cu domiciliul în mun. A., ., județul A.,
pârâtul G. L. V. cu domiciliul în loc. D., .. B3, ., județul T.
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 4069/2015. Judecătoria ARAD | Pensie întreţinere. Sentința nr. 2317/2015. Judecătoria ARAD → |
|---|
