Stare civila. Sentința nr. 3369/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3369/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 15-06-2015 în dosarul nr. 4447/55/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3369
Ședința publică din data de 15 iunie 2015
Președinte: G. - I. B.
Grefier: A. T.
S-a luat în examinare cererea formulată de reclamanta T. N. F., în contradictoriu cu pârâtul T. P. V., având ca obiect stabilire locuință minor.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta reclamantei, av. P. Slavoica din cadrul Baroului A., în substituirea av. A. C. din cadrul Baroului A. și reprezentanta pârâtului, av. A. L. din cadrul Baroului A., în substituirea av. M. G. / N. G. din cadrul Baroului A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea este legal timbrată cu suma de 60 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, în conformitate cu prevederile art. 15 lit. e) și art. 27 din OUG nr. 80/2013.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta reclamantei depune la dosar delegație de substituire, menționând că își menține cererea, astfel cum a fost formulată. În probațiune, solicită instanței, încuviințarea audierii martorului S. C. și Ț. I., pentru dovedirea motivelor ce au stat la baza promovării prezentei cereri, respectiv faptul că, mama minorei este cadru didactic și datorită acestui fapt, își schimbă domiciliul frecvent, respectiv faptul că, tatăl dorește să i se ducă copilul la diferite locații pentru a se vedea cu acesta, motiv pentru care s-a solicitat stabilirea locuinței minorei la mamă, cunoscând totodată și despre situația conflictuală dintre părți.
Reprezentanta pârâtului depune la dosar împuternicire avocațială, precum și delegație de substituire, arătând că, în principiu nu se opune primului petit de cerere, privind reluarea de către reclamantă a numelui purtat anterior căsătoriei, însă în ceea ce privește locuința minorului, acesta a fost deja stabilit. Depune în probațiune o . înscrisuri în dovedirea demersurilor efectuate de către pârât pentru vizitarea minorei, lucru ce însă nu i s-a permis de către reclamantă .
Arată de asemenea că, situația conflictuală se datorează în principal reclamantei care nu deschide ușa și nu răspunde la telefon când sună pârâtul, astfel acesta nu poate să-și vadă copilul.
În ceea ce privește cererea de probațiune formulată de către reclamantă privind audierea martorilor, arată că nu se opune la aceasta, solicitând la rândul său, încuviințarea audierii martorului P. I. A. .
Având în vedere obiectul prezentei cereri, instanța apreciind probele testimoniale solicitate ca nefiind utile soluționării cauzei, urmează a respinge acestea.
În conformitate cu prevederile art. 255 Cod procedură civilă, raportat la prevederile art. 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Nemaifiind alte cereri ori probe de administrat, în conformitate cu prevederile art. 244 Cod procedură civilă, instanța declară cercetarea procesului încheiată și în conformitate cu prevederile art. 392 Cod procedură civilă, acordă cuvântul în dezbaterea fondului.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea cererii sale, astfel cum a fost formulată cu stabilire locuinței minorei la mamă și revenirea la numele purtat anterior încheierii căsătoriei, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtului, solicită admiterea doar în parte a cererii formulate de către reclamantă, în sensul revenirii de către aceasta la numele purtat anterior încheierii căsătoriei, cu respingerea celui de-al doilea petit formulat, privind stabilirea locuinței minorului la mamă, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele :
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la această instanță la data de 15 martie 2015, sub numărul de dosar_, reclamanta T. N. – F. a chemat în judecată pârâtul T. P. V., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună modificarea numelui de familie a acesteia, respectiv revenirea la numele purtat anterior căsătoriei, acela de „S.” și stabilirea locuinței minorei la mamă, acolo unde aceasta va domicilia.
În motivarea cererii sale, reclamata a arătat că, a fost căsătorită cu pârâtul până în anul 2014, iar la data de părțile, de comun acord au hotărât să divorțeze, în data de 31 martie 2014 fiind încheiat certificatul de divorț, nr. 3663, dosar 05/2014 la BNP C. și R. – Societatea profesională Notarială.
Reclamanta a arătat că, în cadrul convenției de divorț, s-a stabilit ca aceasta să păstreze numele avut în timpul căsătoriei, măsură asupra cărei solicită a se reveni, precum și exercitarea autorității părintești cu privire la minoră, în comun, cu stabilirea locuinței minorei la mamă, trecându-se în convenție ca domiciliu al acesteia, locuința unde părțile au locuit în timpul căsătoriei, într-un apartament închiriat.
S-a arătat că, ulterior desfacerii căsătoriei, fiecare dintre părți, și-a schimbat domiciliul, cu toate acestea, pârâtul are pretenție să vadă minora la locuința trecută în convenția încheiată, deși avea cunoștință de faptul că, reclamanta și minora nu mai locuiesc la respectiva adresă, practic fiind imposibil să vadă minora la acest domiciliu
Având în vedere aceasta, reclamanta a apreciat că, este necesar ca instanța să stabilească locuința minorei la mamă, indiferent de locația în are aceasta are reședința sau domiciliază pentru a se evita pe viitor divergențele dintre părți.
Pentru toate acestea, reclamanta a solicitat admiterea cererii sale, astfel cum a fost formulată, întemeindu-și în drept cererea pe prevederile art. 383, 400 și 496 Cod civil.
În susținerea cererii sale, în cadrul probei cu acte, reclamanta a depus la dosar copia certificatului de naștere a minorei T. I. F., copia Convenției încheiată în procedura divorțului cu copii minori, autentificată sub Încheierea nr. 608/31.03.2014 de către BNP C. și R. și copia certificatului de divorț nr. 3663/31.03.2014.
La termenul de judecată din data de 15 iunie 2015, pârâtul a depus note de ședință, prin care a arătat că, în prezent reclamanta și minora locuiesc într-un imobil de pe ., nr. 17 – 19, ., jud. A., fiind de acord cu modificarea locuinței minorei la această adresă, însă apreciază că, orice modificare ulterioară a locuinței minorei trebuie efectuată cu acordul prealabil al părintelui la care aceasta nu locuiește în mod statornic. Referitor la solicitarea reclamantei de a reveni la numele purtat anterior căsătoriei, pârâtul a arătat că nu se opune la aceasta .
A mai arătat că, neînțelegerile la care reclamanta face referire în cadrul cererii introductive promovate, au rezultat urmare atitudinii acesteia, nepermițând pârâtului să-și viziteze minora, deși în cadrul convenției de divorț încheiată nu s-a stabilit un program de vizitare a minorei.
Pârâtul a apreciat astfel că, este necesar ca, ori de câte ori reclamanta dorește să își schimbe domiciliul ori reședința să solicite acordul prealabil al tatălui pentru ca acesta să cunoască condițiile în care urmează să locuiască fiica sa.
Pentru toate cele arătate a solicitat admiterea în parte a cererii formulate .
La termenul de judecată din data de 15 iunie 2015, instanța a respins cererile de probațiune formulate de părți privind audierea martorilor propuși, apreciind că față de obiectul cauzei, cererile formulate nu sunt utile soluționării cauzei .
Analizând actele și lucrările de la dosar, instanța reține următoarele :
Din căsătoria părților a rezultat minora T. I. F., născută la data de 10 aprilie 2011 în Timișoara, județul T.. Căsătoria părților a fost desfăcută la data de 31 martie 2014 conform certificatului de divorț nr. 3663 din aceeași dată (fila 6), prin procedura notarială.
Conform convenției încheiată în procedura divorțului, autentificată sub nr. 608/31 martie 2014 de BNP C. R. (fila 5), cu ocazia divorțului, reclamanta și-a păstrat numele dobândit prin căsătorie, acela de T., părțile convenind ca autoritatea părintească cu privire la minoră să fie exercitată în comun, locuința minorei fiind stabilită la reclamantă, în A., .. 3, ..
Potrivit art. 383 alin 1 Cod civil, la desfacerea căsătoriei prin divorț, soții pot conveni să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei.
În speță, cu ocazia desfacerii căsătoriei, părțile au tranșat problema numelui pe care îl vor purta după divorț, existând un acord între aceștia ca reclamantă să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei.
Astfel, ulterior divorțului, instanța de tutelă nu mai poate modifica înțelegerea părților cu privire la acest aspect, în situația în care dorește schimbarea numelui, reclamanta având la dispoziție procedura prevăzută de OG 41/2003, privind dobândirea și schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice.
Față de considerentele expuse, instanța va respinge ca inadmisibil capătul de cerere având ca obiect reluarea numelui purtat anterior căsătoriei.
Relativ la cererea reclamantei de stabilire a locuinței minorei la locuința mamei, acolo unde aceasta se va afla, instanța reține că, așa cum s-a arătat anterior, cu ocazia divorțului părțile au convenit ca locuința minorei să fie stabilită la mamă, la adresa pe care aceasta o avea la acel moment.
Conform art. 497 Cod civil, „ 1) dacă afectează exercițiul autorității sau al unor drepturi părintești, schimbarea locuinței copilului, împreună cu părintele la care locuiește, nu poate avea loc decât cu acordul prealabil al celuilalt părinte. 2) În caz de neînțelegere între părinți, hotărăște instanța de tutelă potrivit interesului superior al copilului, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți. (…).
Din interpretarea per a contrario a dispozițiilor legale enunțate, rezultă că schimbarea locuinței copilului, împreună cu părintele cu care locuiește, se poate realiza fără acordul celuilalt părinte, în măsura în care nu afectează exercițiul autorității părintești.
În speță, schimbarea domiciliului mamei la o altă adresă din municipiul A. față de cea indicată în convenția încheiată în procedura divorțului nu este de natură a influența exercitarea autorității părintești și astfel nu este necesar acordul pârâtului și nici tranșarea unei eventuale neînțelegeri între părți cu privire la acest aspect de către instanță.
Pe de altă parte, instanța nu poate stabili locuința minorei în modalitatea solicitată de către reclamantă, existând posibilitatea ca pe viitor aceasta să își stabilească domiciliul între-o altă localitate, mai îndepărtată, sau chiar într-o altă țară, iar în această situație, în lipsa unui acord din partea pârâtului, devin incidente dispozițiile art. 497 alin 2 Cod civil.
În consecință, reținând că schimbarea locuinței minorei de la adresa din A., .. 3, . la cea din A., Spaliul P., nr. 17-18, ., jud. A., nu afectează exercițiul autorității părintești, instanța va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect stabilire locuință minor.
Constată că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamanta T. N. F., CNP_, cu domiciliul în A., Splaiul General P., nr. 17-18, ., jud. A., cu domiciliul procesual ales în A., ., ., în contradictoriu cu pârâtul T. P. V., CNP_, domiciliat în A., ., județul A., având ca obiect stare civilă și stabilire domiciliu minor.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, care se depune la Judecătoria A., în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 15 iunie 2015.
Președinte Grefier
G. I. B. A. T.
Red./ dact.
G.I.B/A.T/30.06.2015
4 ex. / 2 . comunică cu: reclamanta T. N. F., cu domiciliul procesual ales în A., ., .,
pârâtul T. P. V., domiciliat în A., ., județul A.
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 819/2015. Judecătoria ARAD | Ordin de protecţie. Sentința nr. 409/2015. Judecătoria ARAD → |
|---|
