Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Încheierea nr. 4378/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 4378/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 15-09-2015 în dosarul nr. 9614/55/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
ÎNCHEIERE NR. 4378
Ședința publică din 15 septembrie 2015
Președinte: F. V. B.
Grefier: C. B.
S-a luat în examinare contestația la executare, precum și cererea de suspendare a executării silite formulate de contestatoarea Direcția Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., în contradictoriu cu intimatul D. S. P..
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația este scutită de plata taxei de timbru, în temeiul art. 30 din OUG nr. 80/2013.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se depuse, prin e-mail, la data de 14.09.2015, concluzii scrise formulate de intimat, având anexat acestora sentința civilă nr. 406/27.01.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._/55/2014, decizia civilă nr. 577/12.05.2015 a Tribunalului A..
În temeiul dispozițiilor art. 131 Cod procedură civilă, instanța verifică competența generală, materială și teritorială de soluționare a cauzei, iar în conformitate cu dispozițiile art. 714 alin. 1 rap. la art. 651 alin. 3 Cod procedură civilă constată că este competentă să soluționeze prezenta cerere.
Nefiind formulate alte cereri și văzând că s-a solicitat judecarea în lipsă, instanța, socotindu-se lămurită, în temeiul art. 244 Cod procedură civilă declară cercetarea procesului încheiată și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Constată că prin contestația la executare și cererea de suspendare a executării silite, înregistrată la această instanță sub nr._ /27.07.2015, contestatoarea Direcția Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., în contradictoriu cu intimatul D. S. P., a solicitat, în principal, suspendarea executării silite în condițiile art. 718 Cod procedură civilă, iar pe fond admiterea contestației la executare și anularea popririi executării înființată la data de 15.07.2015 de către B. H. P. în dosarul execuțional nr. 221/2014.
În motivare, contestatoarea a arătat că, în ceea ce privește suspendarea executării silite, a solicitat instanței să facă aplicațiunea prevederilor art. 718 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, respectiv să dispună suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, arătând că obligația de plată a cheltuielilor de executare s-a născut în 2015, prin urmare nu puteau fi prevăzute prin bugetul întocmit în 2014 pentru 2015.
Având în vedere prevederile Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, precum și procedura punerii în executare a hotărârilor judecătorești reprezentând drepturi salariale, aprobată de Ministerul Finanțelor Publice, fondurile privind plata cheltuielilor de executare trebuie solicitate expres de către ordonatorul de credite potrivit procedurii care există la nivelul Ministerului Finanțelor Publice.
Astfel, doar prin admiterea cererii de suspendare se poate preîntâmpina un prejudiciu, întrucât prin poprirea și virarea banilor existenți în contul instituției este perturbată întreaga activitate a instituției, deoarece aceste fonduri sunt destinate salariilor angajaților, plăților către furnizori, precum și toate cheltuielile aferente activității unei instituții publice.
Contestatoarea a invocat excepția prematurității declanșării procedurii de executare silită, arătând că prin somația emisă în dosarul execuțional nr. 221/06.11.2014 B. H. P. a solicitat plata, în termen de o zi de la primirea actului de executare, către creditorul D. S. P. a sumei de 8.536 lei, compusă din 6.510 lei reprezentând cheltuieli de judecată și 2.026 lei cheltuieli de executare.
Împotriva acestei somații contestatoarea a formulat contestație la executare la data de 21.11.2014, contestație care a fost admisă prin sentința civilă nr. 406/27.01.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._/55/2014, prin care s-a dispus anularea tuturor formelor de executare silită efectuare în dosarul execuțional nr. 221/2014 al B. P. H..
Creditorul a formulat apel împotriva acestei sentințe, apel care a fost soluționat prin decizia civilă nr. 577/12.05.2015, hotărâre prin care instanța nu s-a pronunțat asupra cheltuielilor de executare.
Astfel, contestatoarea apreciază că este neîntemeiată poprirea emisă, motivată de faptul că nu a fost respectat termenul de 6 luni în condițiile în care cheltuielile de executare în sumă de 2.026 lei devin scadente începând cu 12.05.2015.
Contestatoarea apreciază că executorul judecătoresc a încălcat prevederile art. 2 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii și Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 2033/2013 prin care s-a aprobat procedura operațională PO – 29.16 privind verificarea și plata obligațiilor bănești stabilite prin hotărâri pronunțate de instanțele judecătorești pe teritoriul Statului Român, astfel că executorul în mod nelegal a trecut la executarea silită a Administrației Județene a Finanțelor Publice A. prin emiterea unei popriri identice cu cea emisă în 19.05.2015 în baza art. 781 Cod procedură civilă.
Întrucât hotărârea nu a dispus asupra cheltuielilor de executare, contestatoarea a arătat că este în imposibilitatea solicitării acestor cheltuieli.
De asemenea, contestatoarea apreciază că nu poate fi acceptată ideea promovării executării silite prin executor judecătoresc, în condițiile în care contestatoarea efectuează astfel de plăți pe cale amiabilă în baza Ordinului Ministrului Finanțelor Publice nr. 2033/2013.
Până în acest moment creditorul nu a formulat nicio cerere de restituire pentru plata cheltuielilor de executare în sumă de 2.026 lei, trecând direct la emiterea popririlor.
În conformitate cu art. 2 și 3 din OG nr. 22/2002 actualizată, privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, conform cărora executarea silită a unei instituții publice se poate face doar după expirarea termenului de 6 luni, care începe să curgă de la momentul comunicării actului de executare, contestatoarea a arătat că executarea silită este prematură.
Instituția publică urmează să efectueze demersurile necesare pentru includerea în buget a respectivelor creanțe, potrivit prevederilor art. 1 și 2 din OG nr. 22/2002.
Prin urmare, potrivit principiului „specialia generalibus derogant” în speță se aplică cu prioritate prevederile OG nr. 22/2002, executorul judecătoresc fiind ținut a respecta aceste prevederi, conform art. 51 din Legea nr. 188/2000.
Mai mult decât atât, prin Hotărârea nr. 74/05.12.2014, emisă de către Consiliul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, se arată că în cazul procedurilor de executare silită care vizează debitori – instituții publice să se țină cont de procedura specială prevăzută de O.M.F.P. nr. 2033/2013.
Contestatoarea a mai arătat că a pus de bună-voie în executare titlul executoriu prin achitarea sumei de 6.510 lei, cât dispunea hotărârea judecătorească pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, astfel că nu mai era necesară începerea executării silite.
Față de cele arătate, contestatoarea a solicitat, în principal, suspendarea executării silite în condițiile art. 718 Cod procedură civilă, admiterea contestației la executare silită formulată și anularea popririi executprii înființată la data de 15.07.2015 de B. H. P. în dosarul execuțional nr. 221/ex/2014.
În drept, contestatoarea a invocat art. 711 coroborat cu art. 178 Cod procedură civilă, precum și toate actele normative invocate, iar în probațiune a administrat înscrisuri în copie, respectiv adresele din data de 15.07.2015 și 19.05.2015 emise de B. H. P., sentința civilă nr. 406/27.01.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._/55/2014, decizia civilă nr. 577/12.05.2014 a Tribunalului A..
Prin rezoluția din data de 28.07.2015, instanța a dispus comunicarea către intimat a contestației la executare și a înscrisurilor depuse în probațiune.
Intimatul nu a formulat întâmpinare, însă a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea contestației la executare și a cererii de suspendare a executării silite și a invocat excepția autorității de lucru judecat prevăzută de art. 430-432 Cod procedură civilă, solicitând respingerea contestației pentru acest motiv.
Cu privire la excepția invocată, intimatul a arătat că, prin sentința civilă nr. 406/27.01.2015 a Judecătoriei A. în șnur cu decizia civilă nr. 577/12.05.2015 a Tribunalului A. pronunțate în dosar nr._/55/2014, s-a respins definitiv o contestație la executare promovată de contestatoare, având ca obiect aceeași sumă, respectiv 8536 lei, din care 6510 lei reprezentând cheltuieli de judecată și 2026 lei reprezentând cheltuieli de executare în dosar execuțional nr. 221/2014. Între timp, contestatoarea a plătit suma de 6510 lei reprezentând cheltuieli de judecată, urmând să mai plătească suma de 2026 lei reprezentând cheltuieli de executare.
Intimatul a mai arătat că suma de 2026 lei reprezentând cheltuieli de executare a format și obiectul dosarului nr._/55/2014 al Judecătoriei A., unde s-a pronunțat o hotărâre definitivă de respingere a contestației la executare.
Astfel, având în vedere că există identitate de cauză, obiect și părți, intimatul a arătat că este vorba despre autoritate de lucru judecat, solicitând astfel respingerea contestației la executare.
În susținerea excepției, intimatul a depus la dosar copia sentinței civile nr. 406/27.01.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._/55/2014 și a deciziei civile nr. 577/12.05.2015 a Tribunalului A..
La dosar s-a depus și copia certificată a dosarului execuțional nr. 221/2014 al B. P. H..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin titlul executoriu constând în sentința civilă nr. 5217/09.07.2013 pronunțată de Tribunalul A. și decizia civilă nr. 2871/09.04.2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, contestatoarea a fost obligată să plătească intimatului suma de 6.510 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Întrucât contestatoarea nu a achitat din proprie inițiativă suma de mai sus, intimatul a început executarea silită împotriva acesteia, pentru recuperarea sumei totale de 8.536 lei reprezentând cheltuieli de judecată (6.510 lei) și cheltuieli de executare (2.026 lei), formându-se dosarul de executare nr. 221/2014 al Biroului Executorului Judecătoresc P. H..
Împotriva executării silite a formulat contestație la executare contestatoarea, ce a făcut obiectul dosarului nr._/55/2014, în care a invocat prematuritatea începerii executării silite față de dispozițiile O.G. nr. 22/2002.
Prin sentința civilă nr. 406/27.01.2015 Judecătoria A. a admis contestația la executare și a anulat executarea silită din dosarul nr. 221/2014 al Biroului Executorului Judecătoresc P. H..
Prin decizia civilă nr. 577/12.05.2015 pronunțată de Tribunalul A. s-a admis apelul exercitat de intimat, s-a schimbat în tot sentința primei instanței și în consecință, s-a respins contestația la executare.
La aceeași dată – 12.05.5015 – contestatoarea a făcut plata debitului urmărit – 6.510 lei, fără însă a achita și cheltuielile de executare – 2.026 lei. Astfel, pentru recuperarea acestora s-a dispus de către executorul judecătoresc înființarea popririi la data de 19.05.2015, și fiindcă nici urmare a acestui act procedural nu s-a recuperat creanța s-a mai emis o adresă de înființare a popririi și la data de 15.07.2015.
Împotriva popririi înființate la data de 19.05.2015 contestatoarea a formulat contestație la executate, acțiune ce a fost respinsă în primă instanță prin Încheierea civilă 3916/14.07.2015 pronunțată în dosar nr._ .
Împotriva popririi înființate la data de 14.07.2015 contestatoare a formulat contestația de față a prin care a invocat prematuritatea executării pentru aceleași considerente ca cele arătate în prima contestație și totodată a invocat prematuritatea executării pentru cheltuielile de executare, considerând că termenul de 6 luni prevăzut de O.G. nr. 22/2002 începe să curgă de la data pronunțării deciziei Tribunalului A. de admitere a apelului și respingerea contestației la executare formulată în dosarul nr._/55/2014. Or, atât timp cât la momentul reluării executării silite pentru recuperarea cheltuielilor de executare decizia tribunalului nu era redactată, contestatoarea a considerat că este în imposibilitatea achitării acestor cheltuieli în mod benevol, în baza Ordinului nr. 2033/2013 potrivit căruia se face plata în urma cererii creditorului, însoțită de documente justificative.
Intimatul a invocat excepția autorității de lucru judecat față de decizia nr. 577/12.05.2015 pronunțată de Tribunalul A. prin care s-a respins contestația la executare formulată de contestatoare în dosarul nr._/55/2014.
Excepția este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Conform art. 431 alin. 1 C.pr.civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.
În speță, prezenta contestație vizează adresa de înființare a popririi din data de 15.07.2015, act de executare care nu exista la momentul soluționării dosarului nr._/55/2014. Prin urmare, obiectul contestației este altul, astfel că nu există autoritate de lucru judecat în ce privește poprirea contestată în cauză. Prin urmare, va respinge excepția invocată de intimat prin întâmpinare.
Există, însă, putere de lucru judecat în ce privește motivul invocat de contestatoare la prematuritatea executării silite în întregime, motiv invocat și în contestația la executare ce a făcut obiectul dosarului nr._/55/2014 respinsă prin decizia nr. 577/12.05.2015 a Tribunalului A.. Ca atare, aceste aspecte nu vor mai fi analizate de instanță. Oricum, potrivit art. 713 alin. 3 C.pr.civ., nu se poate face o nouă contestație de către aceeași parte pentru motive care au existat la data primei contestații, contestația pentru aceleași motive fiind, deci inadmisibilă.
În ce privește adresa de înființare a popririi, instanța reține că nu s-au invocat alte motive de nelegalitate a acesteia în afara prematurității emiterii adresei de poprire raportat la dispozițiile art. 2 și 3 din O.G. nr. 22/2002 care stabilesc că dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.
Contestatoarea a considerat că înființarea popririi nu putea fi făcută decât după expirarea termenului de 6 luni de la primirea acesteia.
Cu privire la aceasta, instanța reține că termenul de 6 luni curge de la primirea somației de plată, conform art. 2 din O.G. nr. 22/2002 citat mai sus și nu de la emiterea popririi din speță.
Or, somația de executare a fost emisă la data de 06.11.2014. Prin urmare, la data înființării popririi pentru recuperarea sumei de 2.026 lei reprezentând cheltuieli de executare – 15.07.2015– expirase termenul de 6 luni prevăzut de O.G. nr. 22/2002.
Oricum, contestatoarea avea cunoștință despre obligația de plată a cheltuielilor de executare încă de la momentul emiterii somației de executare contestată în dosarul nr._/55/2014, astfel că orice aspecte referitoare la cheltuielile de executare trebuiau invocate în dosarul respectiv, o nouă contestație pentru motive existente la momentul formulării primei contestații fiind inadmisibilă. Este neîntemeiată susținerea acesteia potrivit căreia trebuia să fie obligată prin decizia Tribunalului să plătească cheltuielile de executare întrucât acestea sunt stabilite printr-o încheiere ce constituie titlu executoriu conform art. 638 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ., astfel că nu trebuie stabilite de instanță. De asemenea atât timp cât s-a admis apelul și în consecință, s-a respins contestația la executare, soluția pe cheltuielile de executare era clară, nefiind necesară așteptarea redactării deciziei pentru a se cunoaște faptul că obligația de plată a acestora subzistă. Prin urmare, refuzul contestatoarei de a plăti benevol suma de 2.026 lei pe motivul că nu s-a primit decizia redactată, astfel că nu se cunoaște soluția privind cheltuielile de executare, este nejustificat.
Ca atare, pentru toate considerentele expuse mai sus, va respinge contestația la executare formulată de contestatoare.
Ca o consecință a respingerii contestație la executare se va respinge și cererea de suspendare a executării silite formulate.
Nu vor fi aplicate dispozițiile art. 453 C.pr.civ. întrucât nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea Direcția Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., cu sediul în A., ., județul A., cod fiscal_, în contradictoriu cu intimatul D. S. P., cu domiciliul în A., Calea Radnei, nr. 149C, județul A., CNP_.
Respinge cererea de suspendare a executării silite efectuate în dosar execuțional nr.221/2014 al B. H. P..
Fără cheltuieli de judecată.
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 de zile de la comunicare, apel ce se poate depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică azi 15.09.2015.
Președinte, Grefier,
F. V. B. C. B.
FVB/CB/ 08.10.2015/ 5 ex. din care 2 ex. se .> - Direcția Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. – prin e-mail
- D. S. P.-A., Calea Radnei, nr. 149C, județul A.
1 ex. se va comunica B. P. H. după rămânerea definitivă a hotărârii
| ← Contestaţie la executare. Încheierea nr. 4379/2015.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
