Acţiune în constatare. Sentința nr. 4987/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4987/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 01-10-2015 în dosarul nr. 4987/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4987
Ședința publică din 01 octombrie 2015
Președinte: A. N.
Grefier: C. M.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul V. Ș., în contradictoriul cu pârâții L. E. și L. M., având ca obiect acțiune revocatorie (pauliană).
La apelul nominal se prezintă avocat Vucoiev N. din Baroul A., în reprezentarea reclamantului și reprezentanta pârâților, avocat M. A. din Baroul A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat Vucoiev N. depune înscrisuri în dovedirea calității de reprezentant a reclamantului, arată că procura specială și împuternicirea depuse azi acoperă calitatea sa de reprezentant în cauză.
Instanța pune în discuție excepția lipsei calității de reprezentant, invocată de pârâți.
Reprezentanta pârâților arată că susține în continuare excepția, întrucât nu s-au depus la dosar toate înscrisurile solicitate, iar din cele depuse nu rezultă că V. Ș. a scris și semnat procura specială privind acordarea mandatului.
Instanța respinge excepția lipsei calității de reprezentant, din înscrisurile depuse la dosar (filele 61-64, 70-73, 75-78) rezultă că av. Vucoiev N. are calitatea de reprezentant a reclamantului.
Instanța pune în discuție recalificarea excepției inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâți, într-o apărare de fond.
Reprezentantele părților arată că sunt de acord cu recalificarea excepției într-o apărare de fond.
Instanța recalifică excepția inadmisibilității într-o apărare de fond, având în vedere că din argumentele aduse în motivarea excepției rezultă că nu este vorba despre o excepție, ci despre o apărare de fond.
Reprezentanta pârâților arată că pârâtul L. M. a formulat un denunț la P. de pe lângă Judecătoria A. invocând săvârșirea infracțiunii de fals, uz de fals și înșelăciune cu privire la adeverința eliberată de Primăria Felnac, fila 45 dosar, întrucât s-a susținut că pârâta E. L. figura ca moștenitor; nu este reală susținerea din această adresă și solicită suspendarea prezentei cauze până la soluționarea cauzei penale.
Reprezentanta reclamantului solicită respingerea cererii de suspendare.
Instanța respinge cererea de suspendare a cauzei, având în vedere că nu s-a făcut dovada începerii urmăririi penale pentru vreo infracțiune care să aibă o înrâurire hotărâtoare în prezenta cauză.
Reprezentanta reclamantului solicită încuviințarea probei cu un martor.
Reprezentanta pârâtului arată că nu este de acord cu administrarea probei testimoniale, prezumția calității de proprietar este contrazisă de înscrisurile depuse la dosar, iar proba cu martor nu este admisibilă peste cea cu înscrisuri.
Instanța respinge cererea în probațiune, ca nefiind utilă în cauză.
Reprezentantele părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, în baza art. 244 alin. 1 C.pr.civ., instanța apreciază cercetarea procesului încheiată, astfel că acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost precizată, să se constate inopozabilitatea actului prin care s-a renunțat la succesiune și să fie autorizat reclamantul să execute silit cota de ¼ din imobilul situat în Felnac. Arată că există un titlu executoriu care constată o creanță care nu poate fi pus în executare deoarece, în mod fraudulos, doar pentru a se sustrage executării silite, pârâta L. E. a renunțat la succesiunea soțului L. I., producându-și intenționat o stare de insolvabilitate; solicită cheltuieli de judecată, depunând în acest sens dovada onorariului pentru avocat.
Reprezentanta pârâților solicită respingerea acțiunii. Arată că nu exista un titlu executoriu anterior dezbaterii moștenirii; reclamantul n-a dovedit întocmirea frauduloasă a actelor față de care se solicită constatarea inopozabilității, nu este dovedită culpa și nici legătura de cauzalitate dintre fapta pârâților și eventualul prejudiciu al reclamantului; privitor la precizarea de acțiune arată că este neîntemeiată, pârâta E. L. are venituri proprii care pot fi executate silit; solicită cheltuieli de judecată.
În replică, reprezentanta reclamantului arată că pensia pârâtei este de 300 de lei, executarea asupra acesteia pentru recuperarea creanței s-ar desfășura în timp îndelungat, aproximativ 30 de ani.
Instanța, în baza art. 394 alin. 1 C.pr.civ., declară închise dezbaterile pe fond și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la 23.01.2015, reclamantul V. Ș. în contradictoriu cu pârâții L. E. și L. M., a solicitat să se constate că nu-i este opozabilă declarației nr. 1843/03.10.2012 autentificată de BNP Sântana, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că este creditorul pârâtei L. E., deținând o creanță în cuantum de 2.020 euro potrivit sentinței civile nr. 6372/2013 pronunțată de Judecătoria A., definitivă prin decizia civilă nr. 85/R/2014 pronunțată de Tribunalul A.. Dorind să-și recupereze creanța, a demarat executarea silită însă s-a constatat că pârâta L. E. nu deține bunuri în proprietate deoarece, în mod fraudulos, cu scopul de a se sustrage executării silite, a renunțat la succesiunea după soțul său L. I., dezbaterea efectuându-se doar în favoarea fiului, pârâtul L. M..
Renunțarea nu este însă una reală, pârâta L. E. continuând să locuiască în imobilul în care locuiește de la data când s-a căsătorit cu defunctul său soț, în urmă cu mai bine de 60 de ani, simpla continuare a folosinței imobilului după decesul soțului cu scop de locuință constituind acceptare tacită a succesiunii. Intenția pârâtei de a-și crea o stare de insolvabilitate este mai mult decât evidentă având în vedere că acțiunea prin care s-a obținut titlul executoriu a fost înregistrată la 15.06.2012 și notată în CF, iar declarația de neacceptare a moștenirii poartă data de 03.10.2012.
Cât privește pârâtul L. M., cu toate că acesta nu este dobânditor cu titlu oneros al bunurilor succesorale, astfel că nu subzistă obligația de a dovedi că acesta cunoștea intenția mamei sale de a-și produce starea de insolvabilitate, a învederat că pârâtul cunoștea de existența procesului întrucât era notat în CF la data dezbaterii succesiunii, fiind astfel dovedită intenția sa de a participa la frauda comisă de mama sa.
Reclamantul a mai arătat că a fost lipsit de dreptul său de a succede după mama sa, prin declarații mincinoase date în fața notarului de către pârâta L. E., care, prin demersul său, încearcă să se eschiveze și de la obligația stabilită de instanță să-i achite contravaloarea succesiunii dobândite ilicit și înstrăinată între timp unui cumpărător de bună credință.
Pentru considerentele expuse, a solicitat să se constate că sunt îndeplinite condițiile pentru constatarea inopozabilității față de el a declarației de renunțare la moștenire.
În drept, a invocat dispozițiile art. 1562 Cod civil.
În probațiune, a depus înscrisuri.
La data de 23.04.2015, reclamantul a depus o completare de acțiune, prin care a mai solicitat: să se constate că nu-i este opozabil nici certificatul de moștenitor nr. 43/22.04.2013 emis de BNP Fildat T. în dosarul succesoral nr. 50/2013; să fie autorizat să execute silit cota de ¼ din imobilul situat în Felnac, nr. 733, jud. A., înscris în CF_ Felnac, nr. top 26, cotă de proprietate ce i-ar reveni pârâtei L. E. în cazul unei dezbateri succesorale juste.
Reclamantul a arătat că certificatul de moștenitor față de care a solicitat să i se constate inopozabilitatea, a fost emis în baza declarației notariale menționat în cererea introductivă de instanță, ca act subsecvent, astfel că urmează regimul juridic al actului principal. Cât privește finalitatea demersului juridic privind autorizarea executării silite a ¼ din imobilul în cauză, reclamantul a arătat că situația în speță este reglementată de legiuitor în art. 1520 Cod civil, avându-se în vedere situația specială a bunurilor ce au făcut obiectul unor acte juridice efectuate fraudulos în dauna intereselor creditorului, ca urmare, în situația în care se va constata caracterul fraudulos a celor două acte juridice în cauză, a solicitat admiterea și a acestui capăt de cerere.
Pârâții au depus întâmpinare, prin care au invocat excepția inadmisibilității acțiunii, susținând că reclamanții nu și-au întemeiat în drept cererea de chemare în judecată, neprecizându-și forma răspunderii civile, astfel că nu pot să-și construiască o apărare pertinentă. Totodată, au arătat că reclamantul nu deține un titlu care să constate o creanță și să fie anterior dezbaterii succesiunii după autorul lor.
Au mai invocat pârâții excepția lipsei calității de reprezentant, precum și nulitatea cererii de chemare în judecată, întrucât nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 194-197 C.pr.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
Prin sentința civilă nr. 6372/15.10.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dos. nr._, definitivă și irevocabilă, pârâta de față, L. E., a fost obligată să plătească reclamantului de față suma de 2050 euro.
Printr-o declarație autentificată sub nr. 1843/03.10.2012 de Biroul notarial T.-C., pârâta L. E. a declarat că nu a făcut niciun act de acceptare expresă sau tacită a succesiunii defunctului său soț L. I., decedat la 11.12.2006.
Ca urmare a acestei declarații, pârâta L. E. a fost considerată străină de moștenire, iar pârâtului L. M. i s-a eliberat certificatul de moștenitor nr. 43/22.04.2013 emis de Biroul notarial F. în dos. succesoral nr. 50/2013, prin care s-a atestat că acesta este singurul moștenitor după tatăl său L. I..
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a arătat că pârâta L. E. nu i-a plătit datoria de 2050 euro și, pentru a nu avea în proprietate bunuri asupra cărora să poată fi urmărită și executată silit, a declarat, în mod fraudulos, că nu a făcut niciun act de acceptare expresă sau tacită a succesiunii defunctului său soț.
Ca atare, reclamantul a solicitat, pe cale acțiunii revocatorii (pauliene), să se constate inopozabilitatea față de el a declarației date de pârâta L. E., a certificatului de moștenitor emis pe numele pârâtului L. M. și să fie autorizat el reclamantul să execute silit cota de 1/4 din imobilul situat în Felnac, nr. 733, înscris în CF nr._ Felnac, ce i-ar fi revenit pârâtei L. E. în condițiile unei dezbateri succesorale juste.
Cererea este întemeiată.
Astfel, instanța reține că potrivit art. 1562 C.civ., „(1) Dacă dovedește un prejudiciu, creditorul poate cere să fie declarate inopozabile față de el actele juridice încheiate de debitor în frauda drepturilor sale, cum sunt cele prin care debitorul își creează sau își mărește o stare de insolvabilitate.
(2) Un contract cu titlu oneros sau o plată făcută în executarea unui asemenea contract poate fi declarată inopozabilă numai atunci când terțul contractant ori cel care a primit plata cunoștea faptul că debitorul își creează sau își mărește starea de insolvabilitate”, iar potrivit art. 1563 C.civ., „Creanța trebuie să fie certă la data introducerii acțiunii”.
Așadar, pentru admisibilitatea unei revocatorii (pauliene), trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: creditorul să aibă o creanță certă, lichidă și exigibilă și, în principiu, anterioară actului atacat, actul atacat să fi creat creditorului un prejudiciu, debitorul să fie rea-credință, știind de rezultatul păgubitor al actului său față de creditor, iar în situația în care s-a încheiat un act cu titlu oneros (ceea ce însă nu e cazul în speță), să existe complicitatea la fraudă a terțului dobânditor.
În speță, aceste condiții sunt îndeplinite, după cum urmează:
- Reclamantul-creditor are o creanță certă, lichidă și exigibilă față de pârâta-debitoare L. E., creanță ce rezultă din sentința civilă nr. 6372/15.10.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dos. nr._, definitivă și irevocabilă, prin care pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 2050 euro.
Pârâții au invocat că hotărârea judecătorească de mai sus, prin care s-a stabilit creanța reclamantului, este ulterioară declarației în cauză, astfel că n-ar fi îndeplinite condițiile acțiunii revocatorii.
Apărarea nu poate fi primită.
Astfel, este adevărat că declarația pârâtei (dată în 03.10.2012) este anterioară titlului executoriu al reclamantului (hotărârea judecătorească din 15.10.2013), însă cererea de chemare în judecată din procesul în care s-a pronunțat acest titlu executoriu a fost introdusă la data de 15.06.2012, adică anterior declarației în cauză, când pârâta putea prefigura nașterea datoriei sale față de reclamant.
- Actul atacat, declarația pârâtei cum că nu a făcut niciun act de acceptare expresă sau tacită a succesiunii defunctului său soț, creează reclamantului-creditor un prejudiciu, prin aceea că pârâta-debitoare și-a cauzat sau și-a mărit starea de insolvabilitate.
- De asemenea, condiția ca debitorul să fi fost de rea-credință și să avut cunoștință că actul atacat este păgubitor pentru creditor este îndeplinită, pârâta a dat declarația respectivă la 6 ani după decesul soțului său și la scurt timp după ce a fost chemată în judecată de reclamant în procesul ce a făcut obiectul dosarului nr._, deci imediat după ce a anticipat nașterea datoriei sale față de reclamant; din înscrisurile de la filele 45-48 rezultă că pârâta locuia și locuiește în imobilul din masa succesorală, cu privire la care a declarat că nu a făcut acte de acceptare expresă sau tacită; ca urmare a declarației pârâtei, beneficiarul moștenirii a fost fiul său, pârâtul L. M., astfel că se poate prezuma în mod rezonabil că intenția a fost de a scoate bunul de sub urmărire, în frauda reclamantului-creditor; de asemenea, câtă vreme pârâta nu are venituri (suficiente pentru plata creanței într-un termen rezonabil) sau alte bunuri urmăribile (n-a dovedit și nici măcar n-a indicat că ar avea), este evident că aceasta și-a dat seama că actul său este păgubitor pentru creditor.
Față de acestea, instanța va admite cererea și, în temeiul art. 1565 C.civ., va constata inopozabilitatea față de reclamant a declarației date de pârâta L. E., autentificată sub nr. 1843/03.10.2012 de Biroul notarial T.-C..
Pe cale de consecință, va constata inopozabilitatea față de reclamant a certificatului de moștenitor nr. 43/22.04.2013 emis de Biroul notarial F. în dos. succesoral nr. 50/2013, iar în temeiul art. 1520 și art. 972 alin. 1 lit. a) C.civ., va autoriza pe reclamant să execute silit cota de 1/4 din imobilul situat în Felnac, nr. 733, înscris în CF nr._ Felnac, cotă ce i-ar fi revenit pârâtei dacă n-ar fi dat declarația frauduloasă.
În baza art. 453 alin. 1 C.pr.civ., instanța va obliga pârâții, în solidar, să plătească cheltuielile de judecată suportate de reclamant, în sumă de 2100 lei, constând în taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei dovezii calității de reprezentant.
Admite cererea formulată de reclamantul V. Ș., cu domiciliul procesual ales în A., .. 18-26, ., jud. A., împotriva pârâților L. E., cu domiciliul în Felnac, nr. 733, jud. A. și L. M., cu domiciliul în A., Calea A. V., ., ..
Constată inopozabilitatea față de reclamant a declarației date de pârâta L. E., autentificată sub nr. 1843/03.10.2012 de Biroul notarial T.-C..
Constată inopozabilitatea față de reclamant a certificatului de moștenitor nr. 43/22.04.2013 emis de Biroul notarial F. în dos. succesoral nr. 50/2013.
Autorizează pe reclamant să execute silit cota de 1/4 din imobilul situat în Felnac, nr. 733, înscris în CF nr._ Felnac.
Obligă pârâții, în solidar, să plătească reclamantului suma de 2100 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședință publică, azi 01.10.2015.
Președinte Grefier
A. N. C. M.
Red./dact./AN/CM/05.11.2015; se comunică părților.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Succesiune. Sentința nr. 6156/2015. Judecătoria ARAD → |
|---|
