Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 490/2016. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 490/2016 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 27-01-2016 în dosarul nr. 490/2016
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 490
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2016
Președinte: D. L. C.
Grefier: M. Bășcărău
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanta C. (fostă Bicleșanu) O. R. în contradictoriu cu pârâții G. B. SA și G. B. Sucursala A., având ca obiect având ca obiect acțiune constatare, obligația de a face și pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reprezentanta reclamantei avocat G. O., lipsă fiind reprezentanții intimatelor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că la data de 25.01.2016, reclamanta a depus o modificare a cererii de chemare în judecată.
Instanța invocă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei A. în soluționarea cererii, raportat la valoarea contractului, indicată în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Reprezentanta reclamantei solicită respingerea acestei excepții, invocând dispozițiile art. 101 alin. 1 ultima teza Cod procedură civilă. Arată că nu solicită constatarea nulității întregului contract, ci doar a clauzelor contractuale, obiectul cererii fiind suma de 12.474 CHF.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 7 octombrie_, reclamanta C. (fostă Bicleșanu) O. R. în contradictoriu cu pârâții G. B. SA și G. B. Sucursala A. a solicitat să se constate caracterul abuziv și, pe cale de consecință nulitatea absolută a clauzelor contractuale indicate în cuprinsul Contractului de Credit CCNPG029/_/06.10.2008 și anume:
- art. 3 pct. 3.1.5 lit.a referitor la comisionul de acordare credit în cuantum de 2% calculat prin aplicarea procentului la valoarea creditului;
- art. 3 pct. 3.1.5 lit.b referitor la comisionul lunar de administrare aplicat calculat prin aplicarea procentului la valoarea soldului creditului;
- art. 3.2 referitor la constatarea caracterului abuziv al clauzei de risc valutar inserat în contract; să fie obligată pârâta să elimine clauzele declarate nule din contractul de credit; stabilizarea cursului de schimb CHF-RON la momentul semnării contractului, curs care să fie valabil pe toată perioada derulării contractului; denominarea în moneda națională a plăților, în virtutea principiului din Regulamentul valutar conform căruia prețul mărfurilor sau al serviciilor între rezidenți se plătește în monedă națională; obligarea pârâtei la rambursarea sumelor plătite nedatorat în temeiul clauzelor a căror nulitate absolută solicită să se constatate, sume actualizate cu dobânda legală calculată până la data plății; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că, în calitate împrumutat, a încheiat cu pârâta un contract de credit cu garanție imobiliară, prin care aceasta din urmă i-a acordat un împrumut în valoare de 83.000 CHF. Contractul de credit a fost încheiat în 06.10.2008, urmând a fi restituit în 360 luni. Creditul a fost garantat cu Contractul de garanție imobiliară autentificat cu nr. 434 din 06.10.2008, cu asigurarea imobilului cu polița ACL nr._ și cu asigurare de viață cu polița GART 002.
Cu privire la constatarea nulității absolute a clauzei abuzive cuprins în Contract la art.3 pct. 3.1.5. lit.a referitor ia comisionului de acordare credit în cuantum de 2% calculat prin aplicarea procentului la suma creditului, reclamanta a arătat că, că acest comision este considerat ca fiind abuziv atât de legislația europeană, cât și de instanțele naționale. Această clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul este abuzivă întrucât creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Includerea acestui comision în contract este nelegală deoarece privește servicii care sunt anterioare încheierii contractului, motiv pentru care solicită să constate nulitatea absolută a clauzei ce dă posibilitatea băncii de a percepe comision de acordare credit ulterior încheierii contractului.
În ceea ce privește constatarea nulității absolute a clauzei abuzive din Contract de la art.3 pct. 3.1.5. lit.b privind comisionului de administrare credit, calculat prin aplicarea procentului la valoarea soldului creditului, reclamanta a învederat că, comisionul de administrare în cuantum de 0,175% aplicat la soldul creditului are un caracter abuziv, discreționar și nelegal, a cărui necesitate nu rezultă dintr-un motiv obiectiv și rezonabil, legat de derularea convențiilor, ci din dorința vădită a băncii de a menține costurile exotice. La încheierea Contractelor de credit, comisionul de administrare nu a fost negociat cu împrumutata.
Solicită să se constate disproporția vădită dintre valoarea dobânzii lunare și valoarea acestui comision, astfel acesta influențând major rata lunară și costul total al contractului. Mai arătă că, în conformitate cu prevederile comunitare cuprinse în art. 4 alin.3 din Directiva 93/13 din 5 aprilie 1993, nu poate fi inclusă în noțiunea de preț al contractului decât dobânda convenită și costurile legitime ale creditului.
ÎCCJ prin Decizia nr. 760 din 27 februarie 2014 și prin Decizia nr. 2896 din 06.10.2014 a stabilit comisionul de administrare ca fiind abuziv perceput de către bănci și a dispus eliminarea acesteia din contractele încheiate.
Reclamanta a mai făcut referire la caracterul abuziv, discreționar și nelegal al acestui comision, a cărui necesitate nu rezultă dintr-un motiv obiectiv și rezonabil, legat de derularea Contractului, ci din dorința vădită a băncii de a menține costurile exotice - comisioane pe care băncile le-au înscris mereu în bilanț ca venituri din dobânzi, adică dobânzi mascate.
A precizat că, în data de 09.06.2015, a notificat pârâta în vederea negocierii clauzelor contractuale cuprinse în Contractul de credit CCNPG 029/_/06.10.2015 în scopul adaptării rezonabile și echitabile a acestuia, iar la data de 15.07.2015 i s-a comunicat din partea Garanți B. un înscris cuprinzând soluția găsită de pârâtă, numită și "oferta finală". Astfel, din momentul acceptării ofertei, urma ca ratele lunare să se transforme în anuități, valoarea dobânzii să crească de la Libor CHF (6 luniH 2.49% la Libor CHF (6 luniH4.59%. comisionul de administrare credit urmând a fi 0%.
Reclamanta a indicat modul în care banca, în urma solicitărilor de negociere, în anul 2015 a înțeles să ofere condiții de plată mult mai împovărătoare și sub pretextul excluderii comisionului de administrare din contract, a introdus valoarea acestuia în marja băncii, încercând într-un mod neprofesionist să inducă în mintea consumatorului neavizat, ideea renunțării băncii la acest comision.
A solicitat să se constate nulitatea absolută a clauzei ce dă posibilitatea Băncii de a percepe comision de administrare și să dispună restituirea sumelor.
Referitor la constatarea caracterului abuziv al clauzei de risc valutar inserat în contract la art. 3.2 si constatarea nulității absolute a acesteia, reclamanta a arătat că la momentul încheierii contractului de credit în cauza, raportat la circumstanțele economice de la acel moment precum și la capacitatea sa de înțelegere a clauzelor contractuale și a implicațiilor acestora pe termen lung, contractarea unui credit în CHF se prefigura a fi cea mai avantajoasă alternativă la un credit în lei sau în euro, acest aspect constituind motivul determinant în vederea perfectării contractului. Astfel, s-a obligat să returneze creditul contractat la termenele și în cuantumul stipulate în contract, având ca premiză cursul valutar al CHF de la aceea dată (1,7-2,2) însă pe parcursul derulării contractului acesta s-a dublat cu consecințe grave asupra capacității sale de a-și îndeplini obligațiile contractuale, determinând astfel o imposibilitate fortuită de executare. Creșterea accelerată a valorii CHF față de moneda națională cu implicații negative directe asupra costurilor împrumutului ce se răsfrâng asupra ratelor precum și a comisioanelor de schimb valutar, din leu în euro și din euro în CHF au determinat o schimbare a condițiilor contractuale avute în vedere la data contractării creditului și, în consecință, incumbă în sarcina sa obligații vădit disproporționate față de cele în considerarea cărora și-a exprimat voința de a se angaja juridic. Având în vedere pozițiile de inegalitate de pe care acționează atât reclamanta cât și pârâta, și în vederea asigurării unei angajări în deplină cunoștință de cauză a consumatorului în contractele de credit, este instituită în sarcina operatorului economic - banca, care are o poziție dominantă în raport cu consumatorul, obligația informării în mod complet, corect și precis a celui din urmă cu privire la aspectele esențiale ale produsului/serviciului oferit (art. 18 din OG 21/1992) și implicit cu privire la implicațiile îndatorării și la riscurile reprezentate de volatilitatatea cursului valutar astfel cum reiese din OG 50/2010.
Clauza de risc valutar este o clauză abuzivă, întrucât, raportat la momentul încheierii contractului și la circumstanțele acestuia, precum și la caracterul său prestabilit și impus consumatorului fără a-i acorda posibilitatea influențării naturii acesteia, determină un dezechilibru major între drepturile și obligațiile asumate de către părți, riscul valutar fiind suportat exclusiv de către consumator cu toate consecințele negative asupra posibilității de respectare a obligațiilor contractuale. Omisiunea băncii de a informa consumatorul asupra riscului de hiper-valorizare a CHF, fenomen previzibil pentru experții financiari ce activează în cadrul acestora, dat fiind faptul că CHF este o monedă instabilă, iar la momentul încheierii contractului aceasta era la un minim istoric, creșterea valorii față de moneda națională fiind inevitabilă, constituie o încălcare a obligației de consiliere, sever sancționat în dreptul european și național întrucât este de natură să angajeze din punct de vedere juridic un consumator plecând de la o imagine deformată întinderii drepturilor și obligațiilor asumate.
Constatarea nulității absolute a clauzelor contractuale criticate în acțiune se impune ca o sancțiune a caracterului abuziv al acestor clauze.
Conform art. 11 din Codul civil, nu se poate deroga prin convenții sau dispoziții particulare de la legile care interesează ordinea publică și bunele moravuri.
Referitor la stabilizarea cursului de schimb CHF-RON la momentul semnării contractului, curs care să fie valabil pe toată perioada derulării contractului, reclamanta a precizat:
Având în vedere dezechilibrul contractual produs ca urmare a clauzei de risc valutar, în detrimentul consumatorului, determinând onerozitatea excesivă a executării obligației de către reclamantă, a considerat că se impune restabilirea prestațiilor inerente contractului asumat prin înghețarea cursului de schimb CHF - leu Ia momentul semnării contractului astfel încât să se asigure o proporționalitate a prestațiilor asumate de părți care să corespundă manifestării de voință, în sensul angajării în acest raport juridic.
Reclamanta a apreciat că, potrivit art. 75 coroborat cu art.76 din Legea nr. 296/2004 privind Codul Consumului, contractele de credit pentru consum precum și toate celelalte condiții aplicabile contractului trebuie să conțină clauze clare, corecte, care să nu determine interpretări echivoce ale acestora și pentru înțelegerea cărora să nu fie necesare cunoștințe de specialitate. Norma BNR nr. 17/2003, prevede obligația băncii de a administra riscul în sensul diminuării lui prin organizarea adecvată a activității de creditare. Astfel, aceasta prevedere exclude asumarea riscului operațiunii de creditare de către consumator, iar o măsură în acest sens o constituie înghețarea cursului de schimb valutar la momentul încheierii contractului, măsură ce corespunde cerințelor echității și bunei-credințe. Întrucât s-au schimbat împrejurările avute în vedere de părți la momentul încheierii contractului si, pe cale de consecință, efectele actului juridic au ajuns să fie altele decât cele pe care părțile au înțeles să le stabilească, reclamanta a considerat că se impune revizuirea efectelor contractului în temeiul teoriei impreviziunii care odată cu . cod civil beneficiază de o reglementare cu caracter general, reglementare care constituie o transpunere legislativă a soluțiilor conturate în practica.
Denominarea în moneda națională a plăților, în virtutea principiului din Regulamentul valutar conform căruia prețul mărfurilor sau al serviciilor între rezidenți se plătește în monedă națională, reclamanta a arătat că, potrivit art. 3 ain. 1 din Regulamentul nr. 4/2005 privind regimul valutar "Plățile, încasările, transferurile și orice alte asemenea operațiuni între rezidenți, care fac obiectul comerțului cu bunuri și servicii, se realizează numai în moneda națională (leu), cu excepția operațiunilor prevăzute în anexa nr. 2". Achitarea ratelor lunare în temeiul unui contract de credit nu este prevăzută în Anexa nr. 2 a Regulamentului valutar astfel încât se impune ca executarea obligațiilor decurgând din acest contract să se facă în moneda națională. De asemenea, efectuarea plăților în valută implică suportarea unor costuri suplimentare în sarcina consumatorului, constând în comisioanele de schimb valutar din leu în euro și din euro în CHF, cu consecința împovărării consumatorului, determinând o onerozitate excesivă față de obligația asumată, fapt contrar principiului echității și bunei credințe care trebuie să guverneze executarea contractului.
Având în vedere aceste aspect, denominarea în moneda națională a plăților constituie o aplicare în fapt a prevederilor legale precum și a principiului echității.
Referitor la solicitarea de restituire a sumelor rezultând din declararea nulității
absolute a clauzelor abuzive, reclamanta a considerat că aceasta este întemeiată pe plata nedatorată, ca urmare a dispariției fundamentului executării prestației.
Raportând situația de fapt la dispozițiile art. 992 și urm Cod civil de la 1865 (legea aplicabilă la data încheierii contractului), ce reglementează instituția plății nedatorate, reclamanta a solicitat să se constate întrunirea cumulativă a condițiilor acesteia, din moment ce prestațiile efectuate au semnificația operației juridice a unei plăți, datoria vizată, deși a existat inițial, a dispărut cu efect retroactiv, ca urmare a desființării clauzelor contractuale respective prin aplicarea sancțiunii nulității absolute și, în ipoteza restituirii plății efectuate în temeiul unei obligații lovite de nulitate absolută, legea nu impune condiția erorii solvens-ului, acesta având dreptul să pretindă restituirea prestației, în caz contrar eludându-se efectele nulității absolute.
Pentru toate considerentele expuse, reclamanta a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și motivată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta G. B. SA a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.
A precizat că, la data de 29.05.2010, toate drepturile și obligațiile G. B. Internațional NV – Sucursala România („Sucursala”) din contractele de credit au fost preluate în integralitate de către GE G. B. SA („Banca”), în temeiul contractului de cesiune de creanță FN din data de 28.05.2010.
La data de 16.12.2010, GE G. B. SA și-a schimbat denumirea în G. B. SA.
A invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a G. B. SA – Sucursala A., având în vedere că agenția este o entitate lipsită de personalitate juridică și, în mod evident și de capacitate procesuală.
Un alt argument invocat în susținerea excepției este acela că, în fapt, contractul de credit a fost încheiat cu G. B. SA și nu Agenția A..
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că acțiunea este neîntemeiată pentru mai multe motive.
Caracterul negociat al contractului de credit rezultă din penultimul alineat Partea II a Condiții Speciale ale contractului de credit, unde se arată că părțile au citit, au înțeles, că s-au purtat negocieri și că respectivul contract, așa cum a fost semnat, este rezultatul negocierii directe dintre părți.
A solicitat să se aibă în vedere faptul că reclamanta nu a contestat această clauză. De asemenea, a solicitat să se țină seamă și de considerentele Deciziei nr. 12 pronunțată la data de 17.01.2012 de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă, a Deciziei civile nr. 1122/2014 (definitivă), pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosar nr._ și a sentinței civile nr. 2790/22.05.2015 pronunțată de Tribunalul București în dosar nr._/3/2014.
Pârâta a mai arătat că, reclamanta a fost informată despre existența, valoarea și modalitatea de percepere a comisioanelor, precum și de moneda de rambursare a creditului, încă de la data semnării contractului de credit. Despre existența și cuantumul comisioanelor, reclamanta a fost informată prin condițiile speciale ale contractului de credit, și prin graficele de rambursate semnate atât la momentul acordării creditelor cât și prin graficele de rambursare ulterioare.
Referitor la comisionul de acordare credit, pârâta a arătat că acesta reprezintă contravaloarea unui serviciu prestat de bancă, parte din prețul contractului de credit, fiind de la început menționat în contract în mod clar și inteligibil. La data semnării contractului de credit, nu exista nicio prevedere legală care să interzică perceperea unui astfel de comision.
Referitor la comisionul de administrare credit, pârâta a arătat că acesta era permis de art. 9 ind. 3 din OUG 174/2008, art. 36 alin. 1 din OUG 50/2010 și art. 36 alin. 3 din OUG 50/2010.
A precizat că, comisionul de administrare și dobândă, sunt elemente care compun prețul contractului.
În susținerea acestor argumente, invocă decizia nr. 482/19.11.2012, pronunțată de Curtea de Apel București, în dosar nr._/3/2011, sentința civilă nr. 2502/27.05.2014 pronunțată în dosar nr._/55/2012 de Judecătoria A..
A considerat că, clauzele contractuale sunt clar exprimate. Astfel, o etapă importantă în analiza ce trebuie făcută cu privire la îndeplinirea condițiilor cumulative pentru a se putea constata prezența unor clauze abuzive, era reprezentată de verificarea incidenței în speță a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 193/2000.
Prin urmare, în contextul în care este mai mult decât evident că respectivele comisioane percepute alături de dobândă fac parte din prețul contractului și se referă la contravaloarea unor prestații oferite de bancă, se va verifica în ce măsură clauzele contractuale respective au fost exprimate într-un limbaj ușor și inteligibil.
În speță, reclamanta având o pregătire peste medie, cu temeinice cunoștințe în domeniu financiar, a putut să înțeleagă întinderea obligațiilor pe care și le asuma, cât și motivul perceperii comisioanelor precum și celelalte clauze abuzive.
Cu privire la clauza de risc valutar și la stabilizarea cursului de schimb CHF/RON, la nivelul celui de la data acordării creditului, pârâta a arătat că, la cererea expresă a reclamantei a acordat creditele în CHF, cu obligația asumată de a rambursa creditul în aceeași monedă, CHF, iar nu altă monedă.
Potrivit art. 4.1 din contractul de credit, rambursarea sumelor datorate în temeiul contractului de credit se face în moneda de acordare a creditului (CHF). Acest mecanism de rambursare a datoriei, este aplicarea exactă a principiului nominalismului monetar prevăzut de art. 1578 Codul civil.
A apreciat că, rambursarea creditului în valuta acordată nu este clauză abuzivă, situație în care consideră că dispozițiile Legii nr. 193/2000, pe care reclamanta își întemeiază acțiunea nu este aplicabilă, după cum prevede art. 3 alin. 2 din același act normativ.
Prin urmare, orice contract de credit în valută conține, așadar, un element de risc valutar, însă acesta nu îl transformă automat într-un contract abuziv.
A susținut că, în cazul creditelor acordate în valută nu se află în prezența niciunei clauze abuzive în ceea ce privește rambursarea creditului în aceeași valută, întrucât nu banca l-a instituit printr-o clauză în contract, ci însuși legiuitorul, prin textele indicate, a stabilit această regulă de rambursare.
În subsidiar, a arătat că, deși sunt invocate mai multe texte de lege din Codul Consumului și OG 21/1992, apreciază că aceste dispoziții legale sunt neaplicabile în speță, deoarece nu se află în situația unei neconformități a produsului sau serviciului: produsul solicitat a fost un credit în CHF, iar banca a acordat ceea ce s-a cerut de către reclamantă.
Pârâta a mai arătat că, riscul contractului aparține în mod egal băncii și împrumutatului. Faptul că ulterior încheierii contractului au intervenit diferite împrejurări care au pus-o pe reclamantă în imposibilitate de a mai susține costurile contractului de credit, nu poate fi imputată băncii și nu poate atrage caracterul abuziv al contractului de credit, existența sau inexistența acestui caracter reportându-se la momentul încheierii contractului de credit.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei de a denomina în moneda națională plățile, pârâta a arătat că, condițiile acceptate de părți la momentul semnării contractului de credit reprezintă legea părților, în virtutea dispozițiilor imperative ale art. 969 Cod civil.
Pretenția reclamantei de fixare a cursului CHF la cel de la data acordării creditului este total neîntemeiată, în condițiile în care fluctuația cursului valutar a monedelor este de notorietate și părțile nu au pornit nicidecum la contractarea creditului de la premisa existenței unui curs valutar fix pe toată durata de creditare. Astfel spus, evoluția cursului CHF/RON, reprezintă un aspect de fapt exterior voinței pârâtei, care ține de nivelul de diligență al împrumutatei în alegerea monedei creditului. Această alegere personală a reclamantei nu poate fi imputată băncii, care nu a făcut decât să răspundă cererii acesteia de a-i pune la dispoziție creditul în moneda solicitată.
Opinia reclamantei potrivit căreia în regulamentul valutar se prevede că încasările între rezidenți se fac în Lei, și că această operațiune nu face parte din excepțiile prevăzute de anexa la același act normativ, este eronată, întrucât potrivit Anexei 2 litera e) persoanele fizice pot efectua plata creditului direct în valută.
Mai mult, potrivit Adresei nr. III/4/2550/16.05.2005, emisă de Banca Națională a României, operațiunile de creditare (și deci și rambursarea creditelor) pot fi efectuate în valută.
Un alt argument care să susțină perceperea ratelor în valuta creditului, îl reprezintă prevederile Regulamentului Băncii Naționale nr. 3/2007 privind limitarea riscului de credit la creditele destinate persoanelor fizice – valabil de la data acordării creditului (care ulterior a fost înlocuit de Regulamentul 17/2012 privind unele condiții de creditare).
Ca și consecință a faptului că niciuna dintre susținerile reclamantei nu sunt legale, a apreciat că cererea reclamantei privind restituirea sumelor încasate de pârâtă este și ea nelegală.
Pentru aceste motive, solicită respingerea în întregime a cererii de chemare în judecată ca neteminică și nelegală.
În drept invocă dispozițiile Legii 289/2004, OUG 174/2008, OUG 50/2010, Legea 193/2000, Normele BNR nr. 17/2003, OUG 113/2009, art. 969 din vechiul cod civil, (în vigoare la data semnării contractului de credit.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
În ședința publică de astăzi instanța a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei A. în soluționarea cererii, raportat la valoarea contractului, indicată în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Reprezentanta reclamantei a solicitat respingerea acestei excepții, invocând dispozițiile art. 101 alin. 1 ultima teza Cod procedură civilă. Arată că nu solicită constatarea nulității întregului contract, ci doar a clauzelor contractuale, obiectul cererii fiind suma de 12.474 CHF.
Instanța a reținut cauza în pronunțare asupra excepției.
Pronunțându-se cu precădere, conform prevederilor art. 248 al. 1 și 2 Cod de procedură civilă, asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei A., instanța reține că excepția este întemeiat invocată.
Prezenta acțiune a reclamantei are un capăt de cerere principal - constatarea caracterului abuziv a unor clauze din cadrul convenției de credit CCNPG029/_/06.10.2008 - și două capete de cerere accesorii - obligarea pârâtei să procedeze la aplicarea corectă a prevederilor legale în cadrul amintitei convenții de credit referitor la acele clauze și restituirea sumei achitate în plus de către reclamantă în baza pretinselor clauze abuzive din convenția de credit.
Convenția de credit CCNPG029/_/06.10.2008 a avut valoarea de_,70 în anul 2008 iar la data introducerii acțiunii prezenta a avut valoarea de_,80 lei.
Potrivit art.98 C.p.civ. competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere.
Aplicat speței, instanța reține că se determină competența în cauză în raport cu valoarea capătului de cerere principal adică în raport cu valoarea de 337.029,80 lei.
Cum potrivit prevederilor art. 94 pct. 1 lit. k Cod procedură civilă, judecătoriile judecă în primă instanță doar cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști, cum valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere este mai mare de 200.000 lei, instanța constată că acțiunea prezentă este de competența în primă instanță a tribunalului, în temeiul art. 95 pct. 1 Cod procedură civilă.
În consecință, instanța va reține că nu este competentă să soluționeze prezenta cauză și în temeiul art. 129 al. 2 pct. 2, 130 al. 2 și 132 al. 3 Cod de procedură civilă, va declina competența de soluționare a pricinii în favoarea Tribunalului A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Declină în favoarea Tribunalului A. competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta C. (fostă Bicleșean) O. R., cu domiciliul procesual ales în A., .. 5-7, ., CNP_ în contradictoriu cu pârâtele G. B. SA, cu sediul în București, Șoseaua Fabrica de Glucoză, nr. 5, Business Center, Novo Park 3, Clădirea F, etaj 5 și 6, sector 2, identificată la ORC J_, CUI RO25394008 și G. B. Sucursala A., cu sediul în A., ., jud. A., având ca obiect acțiune constatare, obligația de a face și pretenții.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27.01.2016.
Președinte Grefier
D. L. C. M. Bășcărău
Red. DLC/ MB /Tehnored. 08.02.2016
5 ex/3 ex. se comunică cu:
- C. (fostă Bicleșean) O. R., cu domiciliul procesual ales în A., .. 5-7, .
- G. B. SA, cu sediul în București, Șoseaua Fabrica de Glucoză, nr. 5, Business Center, Novo Park 3, Clădirea F, etaj 5 și 6, sector 2
- G. B. Sucursala A., cu sediul în A., ., jud. A.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 190/2016. Judecătoria ARAD | Rectificare carte funciară. Sentința nr. 268/2016.... → |
|---|
