Contestaţie la executare. Încheierea nr. 2601/2016. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 2601/2016 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 12-05-2016 în dosarul nr. 2601/2016
ECLI:RO:JDARD:2016:001._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ARADOperator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
ÎNCHEIEREA NR. 2601
Ședința publică din 12.05.2016
Președinte: A.-M. N.
Grefier: S. B.
S-a luat în examinare contestația la executare și cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatorii P. C. N. și P. G. H. în contradictoriu cu intimații S. S. prin KRUK România SRL și B. B. C..
La apelul nominal se prezintă reprezentantul contestatorilor av. A. L., lipsind contestatorii și reprezentanții intimaților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentantul contestatorilor face dovada domiciliului doar pentru contestator, respectiv că are reședința în Italia din data de 11.06.2015 și până la 10.05.2026, arătând totodată că a primit târziu aceste înscrisuri și nu a avut timpul necesar pentru a le traduce. Mai arată că pe .-a făcut comunicarea somației, nu locuiește nimeni, este doar o casă în construcție, sens în care depune și fotografii. Pentru soluționarea excepției tardivității, solicită în probațiune audierea a 2 martori, urmând a le indica numele și adresa.
Instanța consideră că pentru soluționarea excepției tardivității, nu este necesară audierea martorilor, astfel că respinge cererea și acordă cuvântul pe excepție.
Reprezentantul contestatorilor solicită respingerea excepției tardivității motivat de faptul că aceștia au reședința în Italia, lucrează acolo astfel că au luat cunoștință de executare doar în februarie 2016, iar contestația a fost formulată în termenul legal prevăzut de lege. Cu privire la fondul cauzei, solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 07.03.2016, contestatorii P. C. N. și P. G. H. au chemat în judecată intimații S. S. prin KRUK România SRL și B. B. C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea actelor de executare silită și încetarea executării însăși, promovată de intimată, ce face obiectul dosarului execuțional nr. 924/2015 al B. B. C., în temeiul contractului de credit bancar nr._/205/06.07.2007; să se constate prescripția obligațiilor de plată vizând capital de bază, dobânzi, comisioane și orice alte sume percepute de intimată în temeiul contractului de credit menționat; să se dispună suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații.
În motivare, contestatorii au invocat excepția lipsei calității procesuale active/pasive a creditoarei S. S. prin KRUK România SRL, aceasta neputând să demareze în nume propriu executarea silită prin prezenta acțiune, neavând nici un fel de raporturi contractuale și de nici o altă natură cu contestatorii.
Au apreciat contestatorii că cesionarul creanței nu poate demara executarea silită, câtă vreme contractul său de cesiune nu constituie titlu executoriu potrivit art. 120 din OUG nr. 99/2006; legiuitorul a prevăzut expres caracterul de titlu executoriu acordat contractelor de garanție reală și personală aferente contractului de credit, fără a fi conferit acest caracter cesiunii de creanță.
De asemenea contestatorii au invocat excepția inopozabilității actelor de cesiune creanță încheiate între intimată și BRD – Groupe Societe Generale SA – titularul dreptului de creanță.
Astfel, contestatorii au considerat că nu sunt îndeplinite prevederile legale privitoare la notificarea lor, nu și-au exprimat acordul și nici măcar nu au fost notificați de existența vreunui contract de cesiune de creanță.
Tot pe cale de excepție, contestatorii au solicitat admiterea contestației pe motivul neîndeplinirii de către creditoarele urmăritoare în totalitate a prevederilor stipulate la art. 782(1) Cod procedură civilă și anume conexarea titlurilor executorii în temeiul cărora se face executarea silită.
Cu privire la fondul cauzei, contestatorii au invocat prescripția dreptului la acțiune motivată de faptul că actul „Contract de credit bancar nr._/205/06.07.2007” și-a pierdut puterea executorie, ca urmare dreptul de a obține executarea silită s-a stins prin prescripție.
Astfel, la data de 12.02.2016 e fost emisă către contestatori o somația a B. B. C. – act adus la cunoștință contestatorilor la data de 23.02.2016, urmat de îndată de prezentarea acestora la executor – prin care contestatorii au fost încunoștințați asupra faptului că s-a solicitat de către intimată executarea silită pentru suma de 31.777,88 euro și 8791,80 lei, în acest scop constituindu-se dosarul execuțional nr. 924/2015.
Contestatorii au mai arătat că, contractul de credit menționat a fost încheiat la data de 06.07.2007, fiind incidente prevederile Decretului-lege nr. 167/1958, raportat la data formulării cererii de executare silită, respectiv 20.08.2015, obligațiile lor sunt prescrise, având în vederea depășirea termenului legal de 3 ani.
În drept au fost invocate prevederile art. 706, 711 și următoarele Cod procedură civilă.
În probațiune, contestatorii au depus la dosar, în copii: adresele de înștiințare poprire.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării față de prevederile art. 148 Cod procedură civilă și OUG nr. nr. 80/2013, excepția tardivității formulării contestației, apreciind că prezenta contestație nu a fost formulată în termenul legal, față de prevederile art. 715 Cod procedură civilă, contestatorii formulând contestația la executare la 7 luni după data transmiterii de către executorul judecătoresc a actelor de executare perfect valabil încheiate.
Intimata a mai invocat excepția lipsei motivării în fapt și în drept a cererii de chemare în judecată, față de dispozițiile art. 194 Cod procedură civilă precum și excepția lipsei calității de reprezentant.
Cu privire la fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
În motivare intimata a arătat că prin contractul de credit bancar nr._/205/06.07.2007 încheiat între contestator în calitate de împrumutat și BRD GSG SA în calitate de creditor, s-au stabilit anumite drepturi și obligații printre care și „Dacă în termen de 30 de zile de la data scadenței, împrumutatul nu achită rata totală de rambursat, întregul credit și toate celelalte obligații asumate prin semnarea contractului devin exigibile, iar banca este îndreptățită să procedeze la recuperarea creanțelor sale pe calea executării silite prin valorificarea garanțiilor asigurătorii sau a oricăror alte bunuri aflate în proprietatea împrumutatului”, prevedere expres stipulată și în Legea nr. 190/1999.
Având în vedere că cedentul a depus toate diligențele pentru a recupera sumele datorate de către debitorii contestatori, iar acestea au rămas fără rezultat, a înțeles să cesioneze creanțele către intimata din prezenta cauză.
Prin contractul de cesiune de creanțe BRD GSG SA în calitate de cedent, a cesionat, transmis și vândut către S. S. cu administrator creanțe KRUK Romania SRL, un portofoliu de creanțe pe care cedentul le deținea până la acel moment împotriva debitorilor săi, împreună cu toate drepturile principale și accesorii pe care legea și contractul de credit le ofereau creditorului inițial.
Astfel, potrivit art. 10 din contractul de credit a cărui beneficiar a fost contestatorul în calitate de împrumutat, acesta și-a dat acordul cu privire la cesiunea drepturilor și obligațiilor ce reies din contract și a declarat prin semnare că „am citit, înțeles și mi-au fost explicate clauzele acestuia, pe care mi le însușesc în întregime”.
A mai arătat intimata că cesiunea de creanță a fost notificată astfel este prevăzut de art. 1393, societatea intimată trimițând debitorului contestator notificări privind încheierea contractului de cesiune între părți.
Mai mult, din interpretarea prevederilor art. 1 și 2 lit. a și art. 29 din Titlul VI al Legii nr. 99/1999, cesiunile drepturilor de creanță îndeplinesc condiția de publicitate din momentul înscrierii avizului de garanție în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, în cauză fiind realizată această formalitate.
A mai arătat intimata că potrivit clauzelor contractuale, debitorul are obligația să anunțe banca în momentul schimbării adresei de domiciliu, însă acesta face o procură la notar după o lună de la momentul primirii actelor de executare.
În ce privește sumele datorate, intimata a arătat că acestea sunt în concordanță cu prevederile titlului executoriu reprezentat de contractul de credit menționat, apreciind astfel creanța ca fiind certă, lichidă și exigibilă.
Cu privire la prescripția invocată de către contestator, intimata a arătat că potrivit art. 2537 alin. 4 cod civil „Prescripția se întrerupe prin orice act prin care cel în folosul căruia curge prescripția este pus în întârziere” iar potrivit art. 2540 Cod civil „Prescripția este întreruptă prin punerea în întârziere a celui în folosul căruia curge prescripția numai dacă aceasta este urmată de chemarea lui în judecată în termen de 6 luni de la data punerii în întârziere”.
A mai arătat intimata că a notificat debitoarea cu privire la cesiunea de creanță, trimițând mai multe scrisori către debitoare, prin care aceasta era informată asupra noului creditor precum și a sumelor de bani pe care le datorează, debitoarea nedorind soluționarea conflictului pe cale amiabilă.
În plus, conform deciziei nr. 2438/2008 dată de Înalta curte de Casație și Justiție „Băncile pot efectua orice alte activități ori operațiuni necesare pentru realizarea obiectului de activitate autorizat, fără a fi necesară includerea lor în autorizația acordată, deci inclusiv operațiuni de recuperare a creanțelor, care se pot concretiza și în contracte de cesiune de creanță prin care se urmărește încasarea sau recuperarea unor creanțe neperformante”.
Astfel, activitatea comercială de cesionare a creanțelor neperformante este una legală, prevăzută de legile în vigoare, vânzarea acestor creanțe fiind permisă atât către entități din țară cât și din străinătate.
Cu privire la cererea de suspendare a executării silite, intimata a apreciat că în cauză nu sunt motive care să justifice suspendarea executării silite, contestatorul nu susține în nici un fel această cerere, nu justifică și nu probează în nici un fel necesitatea sau urgența aplicării unei astfel de măsuri, nu arată nici un motiv de nelegalitate al actelor de executare care să dovedească încălcarea prevederilor legale.
Contestatorii au formulat răspuns la întâmpinare prin care au solicitat respingerea excepțiilor invocate de intimată prin întâmpinare, iar cu privire la fondul cauzei, au solicitat admiterea contestației, reiterând motivele din cerere.
Prin încheierea de ședință din data de 21.04.2016, pentru motivele arătate, instanța a respins excepția netimbrării, excepția nulității contestației pentru nemotivarea în fapt și în drept a cererii și excepția lipsei calității de reprezentant, invocate de intimata S. S. prin întâmpinare. A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B.E.J. B. C., invocată din oficiu și a respins cererea de suspendare a executării silite.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și dosarul execuțional nr. 924/2015 al B. B. C..
Analizând cu prioritate excepția tardivității promovării contestației la executare, instanța reține următoarele:
Conform art. 715 alin. 1 C.pr.civ. dacă prin lege nu se prevede altfel, contestația privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când:
1. contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care îl contestă;
2. cel interesat a primit comunicarea ori, după caz, înștiințarea privind înființarea popririi. Dacă poprirea este înființată asupra unor venituri periodice, termenul de contestație pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei rețineri din aceste venituri de către terțul poprit;
3. debitorul care contestă executarea însăși a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviințare a executării și nici somația sau executarea se face fără somație.
În speță, contestatorii au solicitat anularea întregii executări silite, fiind deci aplicabile dispozițiile punctului 3 din art. 715 alin. 1 C.pr.civ.
Or, somația, titlul executoriu, încheierea de încuviințare a executării silite au fost comunicate contestatorilor debitori la adresa de domiciliu a acestora, din A. ., la data de 31.08.2015 (f. 51 dos. ex). Ca atare, depunerea contestației la data de 07.03.2016 este făcută peste termenul prevăzut de lege, fiind deci tardivă.
Contestatorii au susținut că locuiesc în fapt Italia și astfel au luat cunoștință de executare abia la data de 23.02.2016, în urma emiterii unei adrese de către executorul judecătoresc prin care le-a pus în vedere contestatorilor să dea informații cu privire la bunurile și veniturile lor, în temeiul art. 627 alin. 2 și 3 C.pr.civ. Au depus în acest sens o copie după o carte de identitate emisă de autoritățile italiene pe numele contestatorului P. C. N..
Față de susținerile contestatorilor, instanța constată, pe de o parte, că nu s-a dovedit faptul că și contestatoarea P. G. H. locuiește în Italia, iar pe de altă parte, atât timp cât cei doi contestatori au domiciliul în A., pe ., unde s-au comunicat actele de executare, comunicarea s-a făcut în mod legal.
Contestatorii, dacă nu au primit actele de executare din motive obiective – cum ar fi că nu locuiesc în fapt la domiciliul cu care figurează în actele de stare civilă -, aveau posibilitatea de a formula cerere de repunere în termen, conform art. 186 C.pr.civ. (Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.
(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen.”). Aceștia însă nu au formulat o astfel de cerere.
Ca atare, văzând că somația de executare a fost comunicată în mod legal la data de 31.08.2015, instanța reține că promovarea contestației la executare la data de 07.03.2016, este tardivă, motiv pentru care va admite excepția tardivității și va respinge contestația la executare ca tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția tardivității formulării contestației la executare.
Respinge contestația la executare formulată de contestatorii P. C. N., CNP_ și P. G. H., CNP_, ambii cu domiciliul procesual ales în A., .. 19, . cu intimata S. S.a.R.L., cu sediul în București, .. 1, ., ca tardiv formulată și în contradictoriu cu intimatul B. E. J. B. C., cu sediul în A., ., . împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Cu drept de apel în 10 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședință publică azi, 12.05.2016.
Președinte,Grefier,
A.-M. N. S. B.
Red/dact
AMN/SB – 13.06.2016
6 ex/4 comunicări
- P. C. N. – A., .. 19, . ales
- P. G. H. – idem
- S. S.a.R.L. – București, .. 1, .
- B. B. C. - A., ., .>
| ← Contestaţie la executare. Încheierea nr. 2630/2016.... | Pretenţii. Sentința nr. 2619/2016. Judecătoria ARAD → |
|---|
