Contestaţie la executare. Încheierea nr. 6247/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 6247/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 16-11-2015 în dosarul nr. 6247/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
ÎNCHEIEREA NR. 6247
Ședința publică din 16 noiembrie 2015
Președinte: R. A. C.
Grefier: P. B.
S-a luat în examinare contestația la executare formulată de contestatoarea Direcția S. V. și pentru Siguranța A. A., în contradictoriu cu intimatul P. S., în vederea pronunțării.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația la executare este scutită de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 30 din OUG nr. 80/2013.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 09.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 16.11.2015.
INSTANȚA
Constată că prin contestația la executare înregistrată la această instanță sub nr._ /29.09.2015, contestatoarea Direcția S. V. și pentru Siguranța A. A., în contradictoriu cu intimatul P. S., a solicitat instanței să dispună:
-anularea executării silite și a actelor de executare inițiate de către Biroul Executorului Judecătoresc H. V. prin care s-a declanșat urmărirea silită împotriva sa în baza titlului executoriu constituit prin sentința civilă nr. 23/13.01.2009 a Tribunalului A. pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin decizia civilă nr. 527/02.04.2009 a Curții de Apel Timișoara irevocabilă și prin încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită nr. 158/03.09.2015 a B. H. V.;
-desființarea încheierii de încuviințare a executării silite, a titlului executoriu, anularea executării silite și a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 158/2015;
-suspendarea executării silite;
-întoarcerea executării silite prin restabilirea situației anterioare acesteia.
În motivare, contestatoarea a arătat că, prin înscrisurile emise de B. H. V., respectiv înștiințarea înregistrată la contestatoare sub nr._/10.09.2015, aceasta a fost înștiințată că s-a declanșat urmărirea silită împotriva sa în baza titlului executoriu constituit prin sentința civilă nr. 23/13.01.2009 a Tribunalului A. pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin decizia civilă nr. 527/02.04.2009 a Curții de Apel Timișoara și prin încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită nr. 158 din 04.09.2015 a B. H. V..
Prin somația emisă de B. H. V., contestatoarea a fost somată ca în termen de o zi de la primire să îndeplinească întocmai dispozițiile arătate în titlul executoriu.
Prin încheierea de încuviințare a executării silite s-a stabilit de executorul judecătoresc că suma de 53.274,28 lei reprezintă drepturi salariale neacordate, respectiv suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare pentru perioada 01.04._09 actualizate cu indicele de inflație până la data de 31.10.2014 și în continuare până la data plății efective, la care s-au adăugat cheltuieli de executare silită în sumă de 7.192 lei.
Contestatoarea apreciază că încheierea de încuviințare a executării silite din data de 04.09.2015 emisă de B. H. V., precum și toate actele emise de acesta care stau la baza executării sale sunt nelegale, contestatoarea solicitând desființarea acestora, anularea executării silite și a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul execuțional, considerând că sentința civilă nr. 23/13.01.2009 a Tribunalului A., definitivă prin decizia nr. 527/02.04.2009 a Curții de Apel Timișoara nu poate fi pusă în executare.
Contestatoarea a invocat excepția lipsei calității sale de debitor, raportat la faptul că pentru perioada 01.04._07 creditorul nu a avut calitatea de funcționar public în cadrul instituției sale, acesta având calitatea de funcționar public în cadrul instituției doar din data de 20.03.2007, potrivit deciziei nr. 40/20.03.2007, considerând astfel că solicitarea acestuia privind executarea silită a contestatoarei nu are temei legal.
De asemenea, contestatoarea a invocat excepția autorității de lucru judecat raportat la art. 430 din Legea nr. 134/2010 republicată și sentința civilă nr. 1004/25.11.2008 a Tribunalului A. pronunțată în dosarul nr._ definitivă prin decizia nr. 616/23.04.2009 a Curții de Apel Timișoara și prin încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită nr. 338/15.12.2014 a B. H. V..
Prin sentința antemenționată, creditorul a beneficiat de drepturile salariale, respectiv suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare pentru perioada în care și-a desfășurat activitatea în cadrul instituției, respectiv 20.03._08.
Totodată, contestatoarea a invocat excepția tardivității acțiunii raportat la prevederile art. 706 alin. 1 și 2 din noul Cod de procedură civilă.
În continuare, contestatoarea a arătat că pretinsa creanță nu este certă, lichidă și exigibilă.
Astfel, creanța nu este certă deoarece existența ei neîndoielnică nu rezultă din sentința civilă nr. 23/13.01.2009 a Tribunalului A.; nu este lichidă întrucât obiectul ei nu este determinat prin titlul executoriu și nici nu există elemente care permit stabilirea lui și nu a devenit exigibilă deoarece nu s-a născut un raport juridic obligațional între contestatoare și intimat.
În cazul suplimentului postului și al suplimentului corespunzător treptei de salarizare, contestatoarea a arătat că nu există nicio dispoziție legală care să permită executorului judecătoresc să stabilească un cuantum al acestor sporuri, în condițiile în care prin sentința civilă nr. 23/13.01.2009 a Tribunalului A. nu este stabilit acest cuantum.
De altfel, Curtea Constituțională a statuat că sporurile, premiile și alte stimulente reprezintă drepturi salariale suplimentare, nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de constituție.
De asemenea, contestatoarea apreciază că nici cheltuielile de executare în cuantum de 7.192 lei nu corespund realității, respectiv nu au fost calculate conform legii.
Față de cele expuse, contestatoarea a solicitat admiterea contestației la executare și să se dispună desființarea încheierii de încuviințare a executării silite, a titlului executoriu, anularea executării silite și a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 158/2015.
În drept, contestatoarea a invocat art. 701, art. 703, art. 704, art. 706 alin. (1) și (2), art. 711-719, art. 663 alin. 1 din Legea nr. 134/2010 republicată privind Codul de procedură civilă, iar în probațiune a administrat înscrisuri în copie, respectiv decizia nr. 39/20.03.2007, înștiințarea emisă la data de 03.09.2015 în dosar execuțional nr. 158/2015 al B. H. V., somație, încheiere de încuviințare a executării silite, sentința civilă nr. 23/13.01.2009 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, decizia civilă nr. 527/02.04.2009 a Curții de Apel Timișoara, raport de expertiză contabilă extrajudiciară, încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare silită, încheierea civilă nr. 1538/25.03.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, sentința civilă nr. 1004/25.11.208 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, decizia civilă nr. 616/23.04.2009 a Curții de Apel Timișoara, încheierea de încuviințare a executării silite, încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare silite date în dosar execuțional nr. 338/2014 al B. H. V., Acord nr. 1/31.12.2008.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca netemeinică și nelegală și menținerea actelor de executare emise de B. H. V. în dosarul execuțional nr. 158/2015.
Față de excepția lipsei calității de debitor a contestatoarei, intimatul a arătat că, potrivit titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 23/23.01.2009 pronunțată de Tribunalul A. în doar nr._, debitorul obligației de plată a sumelor reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare este însăși contestatoarea, aspect tranșat în mod irevocabil de instanța de judecată.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat, intimatul a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată, cu motivarea că prin cererea de executare silită ce formează obiectul dosarului execuțional nr. 158/2015 intimatul a solicitat executarea silită a titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 23/13.01.2009, iar potrivit raportului de expertiză extrajudiciară drepturile salariale cuvenite intimatului sunt cele aferente perioadei 01.04._07.
În baza titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 1004/25.11.2008 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, intimatul a beneficiat de drepturi salariale, însă pentru o altă perioadă, ulterioară datei de 20.03.2007, fapt recunoscut chiar de către contestatoare.
Referitor la excepția tardivității introducerii acțiunii, intimatul a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată, raportat la prevederile art. 1 alin. (1) și (2) din OUG nr. 71/2009 cu modificările și completările ulterioare, considerând astfel că solicitarea intimatului pentru executarea silită a contestatoarei s-a realizat în interiorul termenului de prescripție de 3 ani, termen care a început să curgă din anul 2012.
În ceea ce privește fondul cauzei, intimatul a solicitat respingerea contestației la executare, arătând că perioada pentru care contestatoarea a fost obligată, prin sentința civilă nr. 23/13.01.2009 a Tribunalului A., să achite intimatului drepturile bănești este 01.04._07.
Deoarece contestatoarea a refuzat în mod nejustificat să procedeze la punerea în executare a sentinței civile, intimatul a procedat la executarea silită și la calcularea acestor sporuri cu ajutorul unei expertize extrajudiciare.
Intimatul consideră că susținerea contestatoarei, în sensul că executarea silită începută în dosarul execuțional nr. 150/2015, este netemeinică și nelegală, având în vedere că sentința civilă nr. 23/13.01.2009 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ este definitivă și irevocabilă, fiind pronunțată de o instanță de contencios administrativ, iar în temeiul prevederilor art. 22 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, aceasta constituie titlu executoriu.
Mai mult, conform dispozițiilor art. 622 din Legea nr. 134/2010 republicată, obligația stabilită printr-o hotărâre judecătorească se aduce la îndeplinire de bună-voie (alin. 1, iar în cazul în care nu se execută de bună-voie se duce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare (alin. 2).
Referitor la susținerea contestatoarei că în speță creanța nu este certă, lichidă și exigibilă, intimatul a arătat că prin titlul executoriu, contestatoarea a fost obligată să plătească intimatului drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 01.04._07, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației la data efectivă a plății, ceea ce denotă că obligația este certă; întrucât plata acestor sume este determinabilă, adică se aplică la un procent calculat la salariul de bază din perioada 01.04._07, creanța este lichidă și întrucât obligația de plată este stabilită pentru o perioadă determinată în timp și curge de la data pronunțării, fiind deja ajunsă la termen, creanța este exigibilă.
În ceea ce privește calculul efectuat prin expertiza extrajudiciară, intimatul a arătat că acesta s-a făcut luând în considerare un procent de 24% pentru fiecare supliment, acest procent fiind stabilit prin Acordul încheiat între Sindicatul Liber al Salariaților din Rețeaua Sanitar V. A. și D.S.V.S.A. A. nr. 1/13.12.2008.
Astfel, susținerile contestatoarei potrivit cărora suma pretinsă a fost calculată în mod discreționar de intimat sunt vădit nefondate.
De asemenea, intimatul a precizat faptul că însăși contestatoarea a acordat aceleași drepturi salariale restante în aceleași procente (24% pentru fiecare spor) angajaților săi în baza unui alt titlu executoriu, respectiv sentința civilă nr. 1004/25.11.2008 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Intimatul consideră că, existând o creanță atât certă, cât și lichidă și exigibilă, critica adusă de contestatoare privind nelegalitatea actelor de executare îndeplinite de B. H. V. este nelegală și nu poate fi acceptată, întrucât ar lăsa fără efecte o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat cu consecința încălcării dreptului la un proces echitabil din perspectiva prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, executarea silită fiind parte a procesului civil.
Intimatul a solicitat instanței să constate că art. 6 din CEDO impune statului, în speță contestatoarei, obligația pozitivă de a da curs hotărârilor judecătorești irevocabile prin care a fost obligat la plata unor sume reprezentând drepturi salariale, nefiind oportun ca o persoană care a obținut o creanță împotriva statului să fie obligată să inițieze procedura executării silite pentru satisfacerea creanței sale.
Totodată, intimatul a arătat că executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau întârziată într-un mod excesiv, invocând în acest sens hotărârile Hornsby împotriva Greciei din 19 martie 1997; Burdov împotriva Rusiei din 7 mai 2002; Jasiuniene împotriva Lituaniei din 6 martie 2003; Ruianu împotriva României din 17 iunie 2003; S. P. împotriva României, 2005.
Prin faptul că timp de mai mult de 6 ani contestatoarea nu a luat măsurile necesare în scopul executării hotărârii judecătorești definitive și executorii, aceasta a lăsat prevederile art. 6 alin. 1 din Convenției fără efect în situația de față.
Având în vedere jurisprudența Curții Europene, intimatul apreciază că, atâta timp cât debitoarea nu și-a îndeplinit obligația stabilită printr-un titlu executoriu, singura posibilitate a executării sentinței civile nr. 23/13.01.2009 a Tribunalului A., este pe calea executării silite, executare ce are la bază o creanță certă, lichidă și exigibilă.
În ceea ce privește alegațiile contestatoarei potrivit cărora cheltuielile de executare nu corespund realității, deoarece nu ar fi fost calculate conform legislației în vigoare, intimatul a solicitat respingerea acestora ca fiind nefondate și nedovedite, în condițiile în care contestatoarea nu a înțeles să depună la dosarul cauzei nicio probă în susținerea celor afirmate, precum și a faptului că toate aceste cheltuieli se datorează atitudinii culpabile a contestatoarei care nu a înțeles să procedeze la executarea de bună-voie a unei sentințe judecătorești.
Având în vedere cele expuse prin întâmpinare, intimatul a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună respingerea contestației la executare ca fiind netemeinică și nelegală și să mențină actele de executare emise de B. H. V. în dosarul execuțional nr. 158/2015.
În drept, intimata și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 205, art. 622, art. 641 alin. (1), art. 706 alin. (1) și alin. (2) Cod procedură civilă, art. 1 alin. (1) și (2) din OUG nr. 71/2009, iar în probațiune a depus extrase de pe portalul Tribunalului A. și a Judecătoriei A., cu titlu de practică judiciară.
Prin răspuns la întâmpinare, contestatoarea a arătat că sentința civilă nr. 23/13.01.2009 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ definitivă prin decizia nr. 527/02.04.2009 a Curții de Apel Timișoara nu poate fi pusă în executare, întrucât acțiunea reclamanților a fost admisă în parte, fiind obligată contestatoarea să acorde fiecărui reclamant, în funcție de data angajării, suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare pentru perioada 01.04._09 și a respins acțiunea cu privire la cuantumul sporurilor de 25% pentru fiecare din salariu de bază.
Contestatoarea a reiterat argumentele cu privire la admiterea excepțiilor invocate, precizând faptul că Acordul nr. 1/31.12.2008 încheiat între contestatoare și Sindicatul Liber din Rețeaua Sanitar V. A. a fost încheiat în baza sentinței civile nr. 1004/25.11.2008 a Tribunalului A. și nu face referire la sentința civilă nr. 23/13.01.2009 a Tribunalului A..
De asemenea, contestatoarea a subliniat faptul că s-a statuat de către Curtea Constituțională că sporurile, premiile și alte stimulente reprezintă drepturi salariale suplimentare nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție, iar creanța stabilită prin încheierea de încuviințare a executării silite emisă de către B. H. V. nu are natura juridică a unor drepturi fundamentale.
Intimatul a formulat concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca fiind netemeinică și nelegală și menținerea ca temeinice și legale a actelor de executare emise de B. H. V. în dosarul execuțional nr. 158/2015.
La dosar s-a depus și copia certificată a dosarului execuțional nr. 158/2015 al B. H. V..
Analizând excepțiile invocate de debitoare, respectiv excepția autorității de lucru judecat, excepția prescripției extinctive a dreptului de a cere executarea silită, instanța le apreciază ca neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG 71/2009 plata sumelor prevăzute în titlurile executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar se va face după cum urmează: în anul 2012 în cuantum de 5% din valoarea titlului executoriu, în 2013 se va plăti 10%, în 2014 și 2015 câte 25%, iar în 2016 diferența de 35% din valoarea titlului executoriu. Dispozițiile art. 1 alin. 2 din același act normativ prevăd că în cursul acestor termene orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
Potrivit art. 705 alin. 2 noul Cod de procedură civilă termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită, ori potrivit prevederilor OUG 71/2009 în perioada anilor 2009-2012 acest drept a fost suspendat, iar potrivit art. 707 alin. 1 pct. 2 cursul prescripției se suspendă pe timpul cât suspendarea executării silite este prevăzută de lege.
Așadar în perioada 2009-2012 cursul prescripției executării titlului executoriu a fost suspendat astfel că instanța va respinge ca neîntemeiată excepția prescripției invocată având în vedere că de la data de 01.01.2013 și până la data de 03.09.2015, când intimata a formulat cererea de executare silită, au trecut mai puțin de 3 ani.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat, instanța o va respinge având în vedere că așa după cum rezultă din prevederile art. 430-432 din Cod procedură civilă, autoritatea de lucru judecat presupune ca nimeni să nu poată fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. În situația în care s-ar întâmpla acest lucru, în fața celei de a doua instanțe partea poate invoca excepția autorității de lucru judecat cu consecința respingerii celei de a doua acțiuni. În cauză contestatoarea, invocă existența unor hotărâri contrarii, respectiv sentința civilă nr. 1004/2008 și sentința civilă nr. 23/2009. Această situație nu poate reprezenta un motiv de contestație la executare și nici nu poate fi soluționată pe cale de excepție în cadrul unui al treilea litigiu.
Astfel, având în vedere că obiectul prezentului litigiu diferă de cel care a făcut obiectul sentinței civile nr. 1004/2008 sau al sentinței civile nr. 23/2009, instanța va respinge excepția invocată.
În ceea ce privește excepția lipsei calității de debitor invocată de contestatoare, instanța consideră că aceasta nu reprezintă o excepție propriu-zisă, apreciind-o ca fiind un motiv ce privește fondul contestației la executare, întrucât presupune analizarea împrejurării dacă persoana executată silit are sau nu calitatea de debitor,
Analizând contestația la executare, prin prisma prevederilor legale, a susținerilor părților și a probelor administrate, instanța reține următoarele:
În temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 23 din 13.01.2009 a Tribunalului A., pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin decizia nr. 527 din 02.04.2009 a Curții de Apel Timișoara, intimatul P. S. a pornit executarea silită prin poprire împotriva contestatoarei pentru recuperarea creanței în sumă de 60.466,28 lei, reprezentând drepturi salariale, respectiv suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare pentru perioada 01.04.2004 – 13.01.2009 actualizate cu indicele de inflație până la data de 31.10.2014 și în continuare până la data plății efective, precum și cheltuieli de executare.
Prin sentința civilă amintită mai sus, contestatoarea a fost obligată să acorde atât intimatului cât și altor persoane, în funcție de data angajării, suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare pentru perioada 01.04.2004- până la 13.01.2009, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective. A fost respinsă acțiunea cu privire la cuantumul sporurilor de 25% pentru fiecare, din salariu de bază. De asemenea a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea reclamanților față de pârâții Institutul de Diagnostic și Sănătate Animală București și Autoritatea Național V. și pentru Siguranța A..
Executarea silită face obiectul dosarului execuțional nr. 158/2015 al Biroului executor Judecătoresc H. V., iar prin somația emisă în data de 04.09.2015 contestatoarei i se punea în vedere, ca în termen de o zi, să achite suma de 60.466,28 lei reprezentând debit în cuantum de 53.274,28 lei și cheltuieli de executare de 7.192 lei( filele 28-29 dosar executare).
Un prim motiv de contestație la executare invocat de contestatoare este acela că nu ar avea calitate de debitoare pentru perioada 01.04._07 întrucât intimatul nu a fost angajatul său în perioada respectivă.
Instanța apreciază ca neîntemeiat acest motiv de contestație având în vedere considerentele deciziei nr.527 din 02.04.2009 a Curții de Apel Timișoara. Astfel după cum rezultă din Decizia nr. 40/20.03.2017, emisă de directorul executiv al contestatoarei, intimatul a fost încadrat în structurile sale, începând cu data de 26.02.2007, prin transferarea acestuia din cadrul Autorității Național Veterinare și pentru Siguranța A. ca urmare a reorganizării acestei instituții. În cadrul ambelor instituții intimatul a avut calitatea de funcționar public beneficiind astfel ope legis de cele două drepturi salariale. Potrivit considerentelor deciziei instanței de recurs în mod corect a fost obligată doar contestatoarea la plata drepturilor salariale în litigiu, fiind întemeiat respinsă acțiunea față de ceilalți pârâți, întrucât la data înregistrării acțiunii/pronunțării sentinței civilă nr.23 din 13.01.2009 a Tribunalului A. intimatul se afla în raporturi de muncă doar cu contestatoare. Așadar, cu putere de lucru judecat, s-a stabilit faptul că doar contestatoarea, singura cu care intimatul avea raporturi de muncă la data înregistrării acțiunii/pronunțării sentinței civilă nr. 23 din 13.01.2009, poate fi obligată la plata celor două sporuri salariale, iar acțiunea înregistrată împotriva celorlalți pârâți, angajatorii anteriori ai intimatului, este inadmisibilă. P. aceste motive, în temeiul art. 431 alin. 2 din Cod procedură civilă (2010), instanța va respinge motivul de contestație la executare privind lipsa calității de debitoare a contestatoarei.
Cât privește critica contestatoarei referitoare la încălcarea prevederilor art. 663 alin. 1 din Cod procedură civilă, respectiv că a fost pusă în executare o creanță care nu este certă, lichidă și exigibilă instanța o apreciază ca parțial întemeiată în sensul că, creanța a cărei executare silită se cere este certă și lichidă, însă doar o parte din ea este exigibilă.
Existența neîndoielnică a dreptului de creanță al intimatului asupra contestatoarei în sensul că aceasta îi datorează o sumă de bani constând în cuantumul suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare pentru perioada 01.04.204- până la 13.01.2009, rezultă din sentința civilă nr.23/13.01.2009 a Tribunalului A.. Faptul că nu este indicat cuantumul exact al creanței nu influențează caracterul cert al acesteia, ci vizează caracterul lichid al creanței. Caracterul cert al unei creanțe pecuniare presupune doar ca, din titlul executoriu, să rezulte în mod indubitabil că debitorul datorează o sumă de bani creditorului. Stabilirea cuantumului acesteia, direct prin titlu sau ulterior, în baza criteriilor de determinare indicate în titlu executoriu, vizează caracterul lichid al creanței.
Sub aspectul caracterului lichid al creanței instanța consideră că din cuprinsul titlului executorii rezultă suficiente criterii pentru determinarea cuantumului acesteia, fiind respectate exigențele art. 663 alin. 3 din Cod procedură civilă . Astfel, atât din considerentele sentinței civile nr. 23/13.01.2009 a Tribunalului A. cât și din considerentele deciziei nr. 527 din 02.04.2009 a Curții de Apel Timișoara, reiese că atât suplimentul postului cât și suplimentul treptei de salarizare reprezintă drepturi salariale cu privire la care intimatul este îndreptățit în virtutea legii, însă cuantumul acestor drepturi poate fi determinat doar prin negociere între angajat și angajator, fiind inadmisibil ca acest cuantum să fie stabilit de către instanță, motiv pentru care a și fost respins capătul de cerere privind determinarea lor ca fiind de 25% din salariu. Cuantumul acestor sporuri a fost determinat ca fiind de câte 24% din salariul de bază pentru perioada 01.04._08 prin negociere între angajator și angajați, după cum rezultă din Anexa la contractul colectiv de muncă unic la nivel de grup de unități pe anii 2007, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a V-a, nr. 11/10.05.2007, înregistrat la contestatoare sub nr._/31.12.2008. Este irelevant faptul că negocierea respectivă a avut ca bază de plecare pronunțarea unei alte hotărâri judecătorești, respectiv sentința civilă nr. 1004/2008, întrucât prevederile contractului colectiv de muncă, astfel cum au fost modificate prin Acordul nr. 1/31.12.2008, se aplică tuturor angajaților contestatoarei.
În privința caracterului exigibil al creanței, deși prin titlul executoriu nu s-a acordat un termen de plată, prin art. 1 alin. 1 din OUG 71/2009 s-a prevăzut că „plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.”.
Urmare a acestei eșalonări, la data formulării cererii de executare silită nu erau exigibile sumele de bani ce reprezentau tranșa aferentă anului 2016, adică 35% din totalul creanței. Este adevărat că prin art. 35 alin. 2 din OUG 83/2014 s-a derogat de la prevederile art. 1 alin. 1 lit. e) din OUG 71/2009 însă tranșa de plată a drepturilor salariale restante, aferente anului 2016, a fost lăsată la latitudinea instituției publice angajatoare, fără a se stabili o obligație în sarcina acesteia.
Față de cele de mai sus, făcând aplicarea art. 712 și art. 720 din Cod procedură civilă, instanța va admite în parte contestația la executare urmând a anula actele de executare silită pentru suma ce reprezintă tranșa aferentă anului 2016 adică 35% din valoarea creanței( 35% din 53.274,28 lei =18.645,998 lei) menținând executarea pentru diferența de 65% din valoarea creanței, reprezentând tranșele eferente anilor 2012-2015, respectiv pentru suma de 34.628,28.
În privința cheltuielilor de executare silită instanța constată că, pe de o parte, acestea sunt greșit calculate prin raportare la o creanță mai mare decât cea exigibilă, iar, pe de altă parte, determinarea cuantumului lor s-a făcut prin aplicarea onorariului maximal determinat conform prevederilor Ordinului 2550/2006. Făcând aplicarea dispozițiilor art. 670 alin. 4 din Cod procedură civilă, având în vedere și prevederile Ordinului 2550/2006, instanța apreciază că stabilirea unor cheltuieli de executare la nivelul onorariului minimal este de natură a recompensa în mod suficient munca depusă de executorul judecătoresc. Astfel, pe de o parte, în cauză, executarea silită se poate realiza prin poprire fiind urmărită silit o instituție publică iar, pe de altă parte, cuantumul creanței a fost determinat de contestator printr-o expertiză contabilă extrajudiciară, astfel că munca depusă de executorul apare ca fiind redusă.
Față de cele de mai sus instanța va reduce cheltuielile de constituire a dosarului de la 992 lei la 100 de lei iar onorariul executorului judecătoresc la suma de 747,56 lei .
Văzând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către contestatoare,
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția autorității de lucru judecat.
Respinge excepția prescripției extinctive a dreptului de a cere executarea silită.
Respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea Direcția S. V. și pentru Siguranța A. A. cu sediul în A., .. 98C, județul A. în contradictoriu cu intimata P. S. I. cu domiciliul procesual ales în A., ..9, . (la C..Av. A. B.) împotriva executării silite din dosarul nr.158/2015 al B. H. V..
Anulează în parte încheierea de încuviințare a executării silite, încheierea din data de 04.09.2015 privind stabilirea cheltuielilor de executare, somația din data de 04.09._, precum și actele de executare subsecvente în ceea ce privește suma de 24.990,43 lei.
Dispune reducerea onorariului executorului judecătoresc la suma de 747,56 lei.
Menține formele de executare pentru suma de 35.475,84 lei, compusă din 44.736,57 lei reprezentând creanță exigibilă în perioada 2012-2015, 747,56 lei onorariu executor judecătoresc și 100 lei cheltuieli de executare silită.
Ia act că nu s-au cerut cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică din 16 noiembrie 2015.
Președinte, Grefier ,
R. A. C. P. B.
R./PB/14.12.2015/5 ex. din care 2 ex. se .> - Direcția S. V. și pentru Siguranța A. A.-A., .. 98
- P. S. I.-A., .. 9, . (la av. B. A.)
1 ex. se va comunica B. H. V. după rămânerea definitivă a hotărârii
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 16-09-2015,... | Contestaţie la executare. Încheierea nr. 6248/2015.... → |
|---|
