Contestaţie la executare. Sentința nr. 7407/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7407/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 7407/2013
ROMANIA
JUDECĂTORIA A.Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7407
Ședința publică din 03 decembrie 2013
Președinte: F. V. B.
Grefier: C. B.
S-a luat în examinare, prin declinare, contestația la executare formulată de contestatoarea ., în contradictoriu cu intimata . I. SA, în vederea pronunțării.
La apelul nominal nu se prezintă reprezentanții părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația la executare este legal timbrată cu suma de 1000 lei taxă judiciară de timbru.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 26.11.2013 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 03.12.2013.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
INSTANȚA
Constată că prin contestația la executare înregistrată la Judecătoria Chișineu Criș sub nr._ /1.07.2013, contestatoarea ., în contradictoriu cu intimata . I. SA, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună executarea silită a contactului nr. 12.752/06.03.2008 în limita sumei reale rămasă neachitată, precum și suspendarea executării silite până la judecarea definitivă a contestației la executare.
În motivare, contestatoarea a arătat că titlul executoriu, respectiv contractul atacat, are ca obiect achiziționarea în leasing de la intimată, a unui autoturism marca Dacia L. K90 Laureate, la prețul de 10.005,88 euro fără TVA.
La momentul ridicării bunului contestatoarea a achitat suma de 2.000 euro, restul sumei fiind eșalonată în rate lunare pe timp de 48 luni.
În data de 25.03.2008 intimata a emis prima factură cu termen de plată peste 14 zile și tot așa alte 17 facturi, până la 25.07.2009, facturi cu privire la care contestatoarea susține că le-a achitat.
Începând cu luna august 2009 intimata nu a mai facturat deloc și nici nu a trimis vreo formă de intenție de a continua sau nu acest contract și fără nicio înștiințare, la data de 16.12.2010 a procedat la ridicarea autoturismului.
Contestatoarea a mai arătat că până la ridicarea mașinii a folosit-o, iar după ridicare, a aflat, prin intermediul executorului judecătoresc că intimata a vândut mașina la data de 10.05.2011 cu suma de 2.822,58 euro fără TVA.
Astfel, din valoarea mașinii nou de 10.005,88 euro, contestatoarea a achitat avansul de 2.000 euro și cele 17 facturi în sumă de 3.400 euro, adică totalul de 5.400 euro și a folosit mașina încă 17 luni fără a plăti ratele, care conform contractului erau de încă 3.400 euro, aceasta fiind suma rămasă neachitată și deci executabilă.
Prin transformarea în lei a celor 17 rate neachitate, la cursul actual, ar rezulta suma de 14.20 lei plus TVA, adică cu mult mai puțin față de ceea ce dorește să execute silit intimata, respectiv suma de 36.292 lei.
Contestația nu este întemeiată în drept, iar în probațiune, contestatoarea a administrat proba cu înscrisuri în copie, respectiv notificare, calcul de închidere în cazul bunurilor recuperate și valorificate, somație mobiliară, înștiințare.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care solicitat respingerea contestației la executare ca nefondată și menținerea tuturor actelor de executare întocmite în cadrul dosarului execuțional nr. 350/2013 de către B. BărarRadu.
Pe cale de excepția, intimata a invocat excepția netimbrării contestației raportat la prevederile art. 20 alin. 1 din Legea nr.1 46/1997 și art. 6 alin. 1 din OG nr. 32/1995, precum și excepția tardivității introducerii contestației la executare, față de termenul prevăzut de art. 714 Cod procedură civilă, respectiv 15 zile de când contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă.
Cu privire la fondul cauzei, intimata a arătat că după data încheierii contractului de leasing financiar nr._, contestatoarea nu a respectat termenele scadente pentru plata ratelor de leasing, conform prevederilor art. 10 pct. 10.3 din contract.
Ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor contractuale, în conformitate cu prevederile art. 12 pct. 12.4, contractul de leasing a încetat, intimata procedând la luarea în posesie a bunului ce a făcut obiectul contractului de leasing.
Ulterior, bunul a fost vândut, însă suma obținută în urma valorificării acestuia nu a acoperit capitalul rămas de facturat, astfel încât, conform dispozițiilor contractului de leasing aceasta urmează a fi suportată de către contestator.
Întrucât utilizatoarea cu rea-credință refuză să-și execute obligațiile, fapt pentru care sunt îndeplinite condițiile legale, intimata a inițiat executarea silită împotriva acesteia.
Astfel, în conformitate cu clauzele contractuale, intimata înregistrează față de contestatoare o creanță certă, lichidă și exigibilă reprezentând prețul folosinței autovehiculului finanțat și despăgubiri aferente încetării anticipate a contractului de leasing, ca urmare a nerespectării de către contestatoare a obligațiilor izvorâte din contractul de leasing, aspect recunoscut de către aceasta prin acțiunea formulată.
Faptul că bunul utilizat în baza contractului de leasing a fost predat, nu absolvă debitorul de obligația de a achita prețul folosinței acestuia până în momentul predării ui și cheltuielile ocazionate de recuperarea acestuia.
Intimata a respectat toate formalitățile de ordin procedural necesare inițierii procedurii executării silite, respectiv cererea de executare silită, procedura încuviințării executării silite și înștiințarea prealabilă a debitorului.
Sub aspectul înștiințării contestatorului asupra debitului înregistrat la contractul de leasing, intimata a arătat că la data de 23.03.2012 i-a fost comunicată contestatoarei, prin intermediul B. C. B. M. notificarea nr. 1247/21.03.2012.
Având în vedere că debitorul nu s-a conformat obligațiilor învederate prin notificarea, dovada făcând și faptul că în contabilitatea intimatei ultima încasare înregistrată în contractul de leasing datează din 01.092.2011 în cuantum de 79,85 lei, a procedat la înregistrarea dosarului execuțional.
În ceea ce privește creanța urmărită prin executarea silită, suma imputabilă debitorului ridicându-se la suma totală de 36.292,03 lei, din care 35.049,94 lei reprezentând suma rămasă după valorificarea bunului (29.611,01 lei reprezentând diferența de capital finanțat de la data stopării + 3.220,58 lei reprezentând dobânda calculată la diferența de capital finanțat + 973,80 lei reprezentând penalități la facturi neachitate + 11.035,28 lei reprezentând penalități la facturi achitate + 4.941,38 lei reprezentând asigurări – 15.332,10 lei reprezentând suma încasată din vânzarea bunului) și 1.242,09 lei reprezentând facturi neachitate.
Potrivit art. 13 din contract la încetarea contractului de leasing toate obligațiile rămase devin scadente (rate, taxe de somații și alte cheltuieli), iar finanțatorul va proceda la valorificarea bunului și din prețul obținut se vor scădea aceste obligații, însă în situația în care nu se vor acoperi, diferența se impută utilizatorului.
Astfel, întreaga sumă de 36.292,03 lei reprezintă o obligație contractuală pe care fostul utilizator și-a asumat-o prin semnarea și acceptarea contractului de leasing.
Chiar dacă bunul a fost valorificat obținându-se în acest sens suma de 15.332,10 lei, raportat la întregul prejudiciu cauzat de rezilierea contractului de leasing, având în vedere faptul că bunul a fost finanțat la cererea expresă a contestatoarei, suma datorată nu se compune numai din valoarea ratelor rămase neachitate la data restituirii bunului în cuantum de 1.242,09 lei pe care aceasta o recunoaște, ci și din diferența de finanțare neacoperită prin valoarea obținută din vânzarea bunului în conformitate cu clauzele convenite între cele două părți contractante.
Față de acestea, intimata a solicitat instanței să constate faptul că actele de executare au fost efectuate cu respectarea, în prealabil, atât a dispozițiilor legale în vigoare, cât și a celor contractuale, existând totodată și încuviințarea instanței de judecată, intimata fiind îndreptățită să inițieze procedura executării silite împotriva contestatoarei, contractul de leasing constituind titlu executoriu potrivit art. 8 din OG nr. 51/1997, modificată prin Legea nr. 287/2006 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing.
În probațiune, intimata a depus înscrisuri în copie, respectiv calcul de închidere în cazul bunurilor recuperate și valorificate, proces-verbal de predare-primire bun de leasing (financiar), înștiințare de plată nr. 3, factura ILIRO_/12.08.2009, extras de cont, notificare.
Prin răspuns la întâmpinare, contestatoarea a arătat că suma dată spre executare silită excede celor arătate expres în art. 15 din OG 51/1997, contestatoarea fiind de acord cu plata sumei de 3.400 euro.
De asemenea, contestatoarea a precizat faptul că nu a primit înștiințarea de plată la care intimata a făcut referire prin întâmpinare și nici nu se poate face dovada comunicării acesteia, astfel, suma certă de executat este alta decât cea din dosarul de executare silită.
La termenul de judecată din data de 02.10.2013, Judecătoria Chișineu Criș a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale, astfel că prin sentința civilă nr. 575/02.10.2013, a admis excepția necompetenței teritoriale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei A., dosarul fiind înregistrat la această instanță la data de 14.10.2013.
Prin concluzii scrise, contestatoarea a solicitat admiterea contestației astfel cum a fost formulată și precizată, respectiv să se dispună executarea silită a contractului nr._/06.03.2008 în limita sumei reale rămasă neachitată, respectiv suma de 7664 lei.
La dosar s-a depus și copia certificată a dosarului execuțional nr. 350/2013 al B. Barar R..
Din probele administrate în cauză, instanța reține, în fapt, următoarele:
În dosar execuțional nr. 350/2013 al B. B. R. executarea silită împotriva contestatoarei a început în temeiul titlului executoriu constând în contractul de leasing nr. 12.752/06.03.2008.
În baza acestui contract contestatoarea a achiziționat în leasing de la intimată, a unui autoturism marca Dacia L. K90 Laureate, la prețul de 10.005,88 euro fără TVA din care contestatoarea a achitat la data încheierii contractului suma de 2000 Euro.
Ulterior contestatoarea a achitat facturile emise până la data de 25.07.2009 în valoare totală 3400 Euro, dată după care a sistat plățile după cum recunoaște.
Conform procesului verbal înregistrat sub nr._/20.12.2010 la . SRL, la data de 16.12.2010 intimata a procedat la ridicarea autoturismului ca urmare a neplății ratelor scadente.
Conform procesului verbal de la fila 48 dosar execuțional intimata a vândut mașina la data de 10.05.2011 cu suma de 2.822,58 Euro fără TVA. Din același act, care reprezintă modul de calcul al creanței de către intimată reiese că contestatoarea i-ar mai datora suma de 36.292,03 lei.
Conform explicațiilor date de intimată prin întâmpinare respectivul mod de calcul se bazează pe prevederile art. 13 din contractul de leasing potrivit cărora, în cazul încetării înainte de termen a contractului, toate obligațiile financiare ale utilizatorului altele decât cele care au avut deja scadența, devin scadente la termenul indicat de finanțator.
Instanța consideră că prevederile art. 13 din contractul de leasing reprezintă o clauză abuzivă conform art. 4 din Legea 193/2000 întrucât pe de o parte contractul respectiv nu a fost negociat între părți fiind preformulat, iar pe de altă parte fiindcă respectivele prevederi creează un dezechilibru semnificativ în detrimentul contestatorului care este obligat a suporta și ratele ulterioare rezilierii contractului de leasing și ulterior preluării bunului de către intimată.
În acest sens instanța, în temeiul art. 711 din noul Cod de procedură civilă, considerând că respectiva creanță nu are un caracter cert conform art. 622 din noul Cod de procedură civilă va dispune anularea actelor de executare ulterioare încheierii încuviințare a executării silite. Pentru stabilirea cuantumului creanței, în temeiul art. 622 se vor avea în vedere ratele scadente până la data de 16.12.2010, când autovehiculul a fost preluat de intimată, precum și penalitățile aferente acelor rate.
În baza art. 453 alin. 2 din noul Cod de procedură civilă instanța va obliga intimata la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli parțiale de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea ., cu sediul în Satu Nou, FN, județul A., înregistrată la ORC sub nr. J/_, în contradictoriu cu I. L. R. I., cu sediul procesual ales în București, . B., nr. 3, sector 5 (la Cabinet de Avocat Criana M.), înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J40/_/2006,CUI RO19820923, în consecință:
Dispune anularea actelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. 350/2013 al Biroului Executorului Judecătoresc B. R., ulterioare încuviințării executării silite.
Obligă intimata să plătească contestatoarei suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată parțiale.
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 de zile de la comunicare, apel ce se poate depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică azi 03.12.2013.
Președinte, Grefier,
F. V. B. C. B.
FVB/CB/23.12.2013/ 5 ex. din care 1 ex. se .> - .-Satu Nou, FN, județul A.
- I. L. R. I.-București, . B., nr. 3, sector 5 (la Cabinet de Avocat Criana M.)
1 ex. se va comunica B. Barar R. după rămânerea definitivă a hotărârii
| ← Prestaţie tabulară. Sentința nr. 7449/2013. Judecătoria ARAD | Suspendare provizorie. Sentința nr. 6963/2013. Judecătoria ARAD → |
|---|
