Contestaţie la executare. Sentința nr. 3516/2012. Judecătoria ARAD

Judecătoria ARAD - Sentințe și decizii civile / 2016

Sentința nr. 3516/2012 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 11-04-2012 în dosarul nr. 3516/2012

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA ARADOperator 3208

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR._

SENTINȚA CIVILĂ NR. 3516

Ședința publică din 11 aprilie 2012

Președinte: A.-B. V.

Grefier: C. B.

S-au luat în examinare contestația la executare formulată de contestatoarea V. F., în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor P. a M. A. – Serviciul Colectare și Executare Silită Persoane Fizice, precum și contestația la executare formulată de contestatoarea V. F. în contradictoriu cu intimata Direcția G. a Finanțelor P. A. – A. de Inspecție Fiscală, Serviciul Inspecție Fiscală persoane Fizice 2.

La apelul nominal se prezintă reprezentantul contestatoarei, avocat V. I. din Baroul A. și reprezentantul intimatei Administrația Finanțelor P., consilier juridic S. Ș. F., lipsă fiind contestatoarea.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Contestațiile sunt legal timbrate cu câte 194 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care, în temeiul dispozițiilor art. 164 Cod procedură civilă, instanța procedează la conexarea dosarului nr._ al Judecătoriei A. la prezenta cauză.

Reprezentantul contestatoarei depune la dosar dovada completării timbrării cu suma de 5 lei timbru judiciar și copia contestației înregistrată la Direcția G. a Finanțelor P. la data de 16.11.2011, învederând instanței că este nesoluționată.

Instanța pune în discuție excepția lipsei calități procesuale pasive a intimatei invocată în dosar nr._ .

Reprezentantul intimatei susține excepția, pentru motivele arătate pe larg în scris.

Reprezentantul contestatoarei solicită respingerea acesteia ca nefondată, având în vedere că se contestă procesul-verbal de sechestru încheiat de Administrația Finanțelor P. A..

Pe fondul cauzei, reprezentantul contestatoarei solicită admiterea contestațiilor, în sensul anulării actelor contestate, cu cheltuieli de judecată, constând în taxele de timbru achitate în cele două dosare. Apreciază că sunt aplicabile prevederile OG 30/2011, în sensul anulării penalităților de întârziere, ca urmare a achitării debitului principal.

Reprezentantul intimatei solicită respingerea contestației formulată în contradictoriu cu Administrația Finanțelor P. a M. A., pentru motivele arătate pe larg în întâmpinare. În subsidiar solicită reducerea sumei din procesul-verbal de sechestru asigurător pentru diferența de 45.869 lei reprezentând majorări de întârziere. Depune la dosar extras din OG 30/2011, conform căreia penalitățile de întârziere se anulează dacă au fost achitate obligațiile principale și dobânzile, și arată că pentru efectuarea acestei operațiuni trebuia formulată o cerere expresă și urmată procedura specială legală.

În replică, reprezentantul contestatoarei arată că în nota de calcul nu se face vorbire la dobânzi, neexistând nicio astfel de rubrică.

Instanța reține cauza spre soluționare.

J U D E C A T A

Constată că prin contestația la executare înregistrată la această instanță sub nr._ /14.02.2012, contestatoarea V. F., în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor P. a M. A. – Serviciul Colectare și Executare Silită Persoane Fizice, a solicitat anularea procesului-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile încheiat la data de 02.02.2012, să se constate că obligația fiscală pentru suma totală de 108.584 lei s-a stins prin plata voluntară a sumei de 62.715 lei și prin anularea penalităților de întârziere în sumă de 45.869 lei în baza art. XI alin. 1, lit. a) din OG nr. 30/2011, să se dispună radierea din CF_ A., cu nr. top. 2502/a/2/1/2 a notării sechestrului asigurător.

În motivare, contestatoarea arată că procesul-verbal de sechestru asigurător a fost încheiat în condiții nelegale întrucât obligațiile sale fiscale au fost stinse, după cum urmează:

-obligația fiscală cu titlu de TVA în sumă de 62.715 lei a fost stinsă prin plata acestei sume la data de 05.12.2011;

-obligațiile fiscale accesorii, respectiv penalitățile de întârziere în sumă de 45.869 lei au fost stinse prin lege, respectiv în temeiul art. XI alin. 1, lit. a) din OG nr. 30/2011, pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar fiscale.

Obligația fiscală principală privind taxa pe valoare adăugată în sumă de 62.715 lei, datorată pentru perioada 01.01._10 a fost stabilită prin Decizia de impunere nr._/27.09.2010 emisă de A. de Inspecție Fiscală A., prin care au fost stabilite și obligațiile fiscale accesorii, respectiv penalitățile de întârziere în valoare de 45.869 lei.

Împotriva acestei decizii, contestatoarea a formulat contestație, care a fost admisă prin Decizia nr. 901/27.05.2011, emisă de DGFPJ A.-Biroul soluționare contestații și s-a dispus desființarea deciziei de impunere nr._/27.09.2010 pentru suma totală de 108.584 lei. S-a dispus, totodată ca organele de inspecție fiscală să reanalizeze situația de fapt pentru aceeași perioadă și pentru aceleași operațiuni care au făcut obiectul deciziei de impunere contestate.

Reanalizând situația de fapt, A. de Inspecție Fiscală a emis a doua decizie de impunere, respectiv cea cu nr._/25.10.2011, care a fost din nou contestată, însă contestația nu a fost soluționată încă. Și prin cea de-a doua decizie de impunere s-a stabilit aceeași obligație principală de plată cu titlu de TVA în sumă de 62.715 lei și penalități de întârziere în sumă de 45.869 lei și pentru aceeași perioadă, 01.01._10.

Cea de-a doua condiție pentru anularea penalităților de întârziere a fost îndeplinită prin aceea că anterior datei de 31.12.2011, respectiv la data de 05.12.2011 obligația fiscală principală s-a stins prin plata voluntară.

În drept, contestatoarea invocă art. 71, 72 și 73 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală cu modificările și completările ulterioare, art. XI alin. 1 lit. a) din OG nr. 30/2011, iar în probațiune administrează înscrisuri în copie, respectiv proces-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile încheiat la data de 02.02.2012, deciziile de impunere nr._/27.09.2010, nr._/25.10.2011, decizia nr. 901/27.05.2011, situația majorărilor calculate, chitanța nr._/05.12.2011, extras din OG nr. 30/2011.

Intimata formulează întâmpinare, prin care solicită respingerea contestației ca netemeinică și nelegală, iar în temeiul art. 244 alin. 1pct. 1 Cod procedură civilă, solicită suspendarea judecării prezentei cauze până la soluționarea dosarului nr._ al Judecătoriei A., în care reclamanta a contestat Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 1075/23.01.2012.

De asemenea, intimata apreciază că soluționarea contestației formulate de contestatoare în procedura prealabilă/contencios administrativ, împotriva Deciziei de impunere fiscală, ar lămuri și influența decisiv actele subsecvente întocmite.

Mai mult, o soluție irevocabilă de respingere pe fond a contestației împotriva Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 1071/23.01.2012, în condițiile în care contestatorul în prezentul dosar nu aduce nicio critică privind legalitatea procesului-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile nr._/02.02.2012, ar confirma măsura asigurătorie instituită.

Organul emitent al actelor criticate de contestatoare este Direcția G. a Finanțelor P. a Județului A., respectiv A. de Inspecție Fiscală-Serviciul Inspecție Fiscală, intimata fiind doar organul de punere în executare a deciziei de măsuri asigurătorii, de punere în aplicare a măsurilor stabilite, fără a avea nicio legătură cu conținutul actelor

Dată fiind această stare de fapt, observând dispozițiile imperative ale Legii nr. 554/2004 și cele ale art. 172 i urm. Cod procedură civilă, intimata apreciază că nu are calitate procesuală pasivă.

Măsurile asigurătorii au fost stabilite de către A. de Inspecție Fiscală-Serviciul Inspecție Fiscală, în temeiul art. 129 alin. 4 Cod procedură fiscală, iar acestea și-au păstrat și își păstrează în continuare caracterul de măsuri asigurătorii până la scadența/stingerea/etc. a creanțelor debitoarei, în acest moment executarea silită asupra imobilului în discuție nefiind începută.

Măsurile asigurătorii sunt o categorie distinctă față de măsurile de executare, întrucât acestea nu produc niciun fel de prejudicii debitorilor, ele fiind instituite pentru a împiedica debitorul să-și risipească patrimoniul în vederea fraudării intereselor creditorilor.

Prin achitarea de către contestatoare a sumei de 62.715 lei, a fost stins debitul reprezentând TVA, rămânând de plată obligațiile accesorii TVA în sumă de 45.869 lei.

Referitor la susținerea contestatoarei cu privire la anularea dobânzilor și penalităților TVA, intimata arată că, în conformitate cu OMFP nr. 2604/2011, art. 2, aceasta nu beneficiază de prevederile OG 30/2011.

În drept, intimata invocă dispozițiile art. 244 alin. 1 pct. 1, art. 399 și urm., art. 115 Cod procedură civilă, art. 1 din Legea nr. 554/2004, art. 141 alin. 1, art. 145 alin. 1, art. 172 și urm., art. 215 alin. 1 Cod procedură fiscală, art. 404¹ Cod procedură civilă, iar în probațiune depune copia deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii emisă la data de 20.01.2012.

La dosar s-au depus copii certificate ale actelor din dosarul execuțional care conține procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile nr._/02.02.2012.

Prin contestația la executare înregistrată la această instanță sub nr. 3026/55/24.02.2012, contestatoarea V. F., în contradictoriu cu intimata Direcția G. a Finanțelor P. A. – A. de Inspecție Fiscală, Serviciul Inspecție Fiscală persoane Fizice 2, a solicitat anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurători nr. 1075/23.01.2012, emisă de A. de Inspecție Fiscală, Serviciul Inspecție Fiscală Persoane Fizice 2 și comunicată sub semnătură la data de 16.02.2012, să se constate că obligația fiscală pentru suma totală de 108.584 lei s-a stins prin plata voluntară a sumei de 62.715 lei și prin anularea penalităților de întârziere în sumă de 45.869 lei în baza art. XI alin. 1, lit. a) din OG nr. 30/2011.

În motivare, contestatoarea arată că decizia de instituire a măsurii asigurătorii a fost încheiată în condiții nelegale întrucât obligațiile sale fiscale au fost stinse, după cum urmează:

-obligația fiscală cu titlu de TVA în sumă de 62.715 lei a fost stinsă prin plata voluntară a acestei sume la data de 05.12.2011;

Obligația principală de plată în sumă de 62.715 lei era scadentă la data de 30.06.2010, adică anterior datei de 31.08.2011, menționată în art. XI alin. 1 din OG 30/2011.

În drept, contestatoarea invocă art. 172 și urm. din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală cu modificările și completările ulterioare, art. XI alin. 1 lit. a) din OG nr. 30/2011, iar în probațiune administrează înscrisuri în copie, respectiv decizie de instituire a măsurilor asigurătorii emisă la data de 20.01.2012, deciziile de impunere nr._/27.09.2010, nr._/25.10.2011, decizia nr. 901/27.05.2011, situația majorărilor calculate.

Intimata formulează întâmpinare, prin care solicită respingerea contestației ca neîntemeiată și menținerea ca temeinică și legală a Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 1075/23.01.2012, arătând că măsurile asigurătorii pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, respectiv înainte de ajungerea datoriei la scadență, acest aspect ținând tocmai de esența măsurilor executorii.

Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii a fost emisă în conformitate cu prevederile legale în vigoare, aceasta respectând dispozițiile HG nr. 1050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, iar contestatoarea nu aduce nicio critică acestei decizii.

Prin instituirea măsurilor asigurătorii nu se aduce niciun fel de prejudicii contribuabilului, scopul acestora fiind doar de conservare a patrimoniului acestuia, pentru a se asigura colectarea creanțelor fiscale la momentul scadenței.

Având în vedere valoarea mare a obligațiilor la bugetul de stat stabilite, este evident că au fost îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru ca organele fiscale să emită Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 1075/23.01.2012, fiind clar că există pericolul să se îngreuneze colectarea obligațiilor datorate de contribuabil la bugetul de stat, fiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea de astfel de măsuri.

Motivele invocate de contestatoare nu au nicio legătură cu fondul cauzei, respectiv legalitatea și temeinicia deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 1075/23.01.2012, cu atât mai mult cu cât aceasta a atacat în procedura prealabilă Decizia de impunere nr._/25.10.2011, iar în cazul respingerii contestației de către Biroul Soluționare contestații din cadrul DGFP A., măsurile asigurătorii sunt necesare pentru a se asigura colectarea creanțelor fiscale la momentul scadenței.

În drept, intimata invocă art. 115-118 Cod procedură civilă, art. 43, art. 129 și art. 136 Cod procedură fiscală, art. 125.3-125.7 din HG nr. 1050/2004.

La dosar s-a depus copia certificată a dosarului execuțional care conține decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 1075/23.01.2012.

La termenul de judecată din data 11.04.2012 s-a dispus conexarea dosarului nr._ al Judecătoriei A. la dosarul nr._ al Judecătoriei A., astfel că nu s-a mai pus problema suspendării cauzei.

În cadrul dosarului nr._ al Judecătoriei A. contestatoarea a formulat aceeași cerere ca și cea din dosarul nr._, astfel că la termenul de judecată din data de 21.03.2012 instanța a admis excepția de litispendență și a dispus atașarea dosarului nr._ la dosarul nr._ .

Din probele administrate în cauză, instanța reține, în fapt, următoarele:

Prin decizia de impunere nr._/25.10.2011 emisă de intimata ANAF-DGFP A.-A. de Inspecție Fiscală, Serviciul de Inspecție Fiscală persoane fizice 2, în sarcina contestatoarei s-a stabilit obligația de plată a sumei totale de 108.584 lei formată din: debit principal în sumă de 62.715 lei reprezentând TVA datorat pentru perioada 01.01._10 și suma de 45.869 lei reprezentând majorări de întârziere aferente perioadei 26.04._10.

Împotriva deciziei de impunere amintită contestatoarea a formulat contestație în baza art.205-206 Cod procedură fiscală, înregistrată la Direcția G. a Finanțelor P. A. sub nr._/16.11.2011 și aflată în curs de soluționare. Pe de altă parte, prin Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii 1075/23.01.2012 organele fiscale au luat măsura de instituire a măsurilor asiguratorii asupra imobilului din CF nr._ A., proprietatea contestatoarei și a soțului acesteia. Prin Procesul verbal de sechestru nr._/02.02.2012 intimata ANAF-Serviciul de Colectare și Executare Silită Persoane Fizice a pus în executare decizia de instituire a măsurilor asiguratorii.

În data de 05.12.2011, cu chitanța . nr._ contestatoarea a achitat o parte din debitul total stabilit prin Decizia de impunere nr. nr._/25.10.2011, și anume suma de 62.715 lei (f.21 dosar nr._ ).

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către intimata AFP A.-Serviciul Colectare și Executare Silită Persoane Fizice, care urmează a fi analizată cu prioritate față de prevederile art.137 alin.1 Cod procedură civilă, instanța constată că intimata are calitate procesuală pasivă deoarece ea este cea care a întocmit Procesul verbal de sechestru asigurator atacat (f.30 dosar nr._ ), punând în aplicare măsurile dispuse prin Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii (f.27 Dosar nr._ ) întocmită de Direcția G. a Finanțelor P. A. – A. de Inspecție Fiscală, Serviciul Inspecție Fiscală persoane Fizice 2, motiv pentru care excepția invocată urmează a fi respinsă.

Pe fondul cauzei, instanța reține că în conformitate cu dispozițiile art.129 alin.11 din OG.nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, împotriva actelor prin care se dispun și se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestație în conformitate cu prevederile art. 172.

Potrivit art.172 din OG nr.92/2003 persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor legale de către organele de executare, contestația putând fi îndreptată și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.

Criticile aduse prin cele două contestații la executare formulate sunt aceleași, contestatoare solicitând a se constata că întreg debitul care a fost stabilit prin decizia de impunere în sarcina sa a fost stins: prin plată voluntară debitul principal, respectiv prin anularea penalităților de întârziere în baza art.XI alin.1, lit.a din OG nr.30/2011 (potrivit căruia pentru obligațiile fiscale restante la 31.08.2011 penalitățile de întârziere se anulează dacă obligațiile principale și dobânzile aferente acestora se sting prin plată voluntară până la 31.12.2011).

Cu privire la criticile contestatoarei, instanța constată că aspectele invocate nu pot fi analizate pe calea contestației la executare, ci doar pe calea specială a contestației administrative, în contextul în care contestatoarea a atacat decizia de impunere, procedura de soluționare a contestației administrative fiind în curs de soluționare pentru a se stabili cu exactitate debitul de achitat și perioada pe care este datorat, coroborat cu faptul că pentru a beneficia de prevederile art.XI alin.1 lit.a din OG nr.30/2011 invocate este necesară parcurgerea procedurii speciale prevăzute de Ordinul Ministerului Finanțelor P. nr.2604/03.10.2011 privind aplicarea prevederilor art.XI din OG nr.30/2011. Astfel, organele competente menționate la art.1 din Ordinul Ministerului Finanțelor P. nr.2604/03.10.2011 stabilesc facilitățile fiscale, fie ca urmare a identificării contribuabilului de către organele fiscale, fie ca urmare a cererii contribuabilului adresată organului fiscal competent, emițând deciziile necesare, potrivit procedurii reglementate de art.5-9 din ordinul amintit, decizii care la rândul lor pot fi atacate potrivit art.205 și urm. din OG.nr.92/2003. Se observă de asemenea că pentru aplicarea facilităților fiscale invocate este necesară întrunirea cumulativă a mai multor condiții: obligația fiscală trebuie să fie restantă la 31.08.2011, iar până la 31.12.2011 contribuabilul trebuie să stingă nu numai obligația principală ci și dobânzile aferente, doar în această situație beneficiind de anularea penalităților de întârziere. Pentru a vedea dacă plata efectuată de către contestatoare a stins întreaga obligație fiscală a acesteia este necesar a se stabili în ce măsură aceste condiții sunt îndeplinite raportat la înțelesul pe care Ordinul MF.2604/03.2011 în art.3 îl dă noțiunii de „obligații restante la 31.08.2011” (incluzându-se aici obligațiile individualizate în declarațiile fiscale ale contribuabilului depuse și/sau prin deciziile de impunere emise și comunicate contribuabilului până la această dată) coroborat cu faptul că suma de 62.715 lei achitată reprezintă doar contravaloarea obligației principale, din majorările de întârziere în valoare de 45.869 lei (care includ atât dobânzi cât și penalități conform art.119-120 din OG nr.92/2003) nefiind achitată nicio sumă, toate aceste aspecte trebuind a fi lămurite pe calea procedurii administrative reglementată de art.205 și urm. din OG.nr.92/2003.

Față de cele de mai sus, apreciind că apărările de fond invocate nu pot fi analizate în cadrul contestației la executare și întrucât nu s-au relevat alte motive de nulitate a executării silite, instanța va respinge contestațiile formulate.

Văzând că nu se pune problema cheltuielilor de judecată,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge excepția lipsei capacității procesuale pasive invocată de către pârâta Administrația Finanțelor P. a municipiului A..

Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea V. F., cu domiciliul în A., ..60, jud. A. în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor P. a municipiului A. – Serviciul Colectare și Executare Silită Persoane Fizice, cu sediul în A., ., jud. A..

Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea V. F., cu domiciliul în A., ..60, jud. A. în contradictoriu cu intimata Direcția G. a Finanțelor P. A. – A. de Inspecție Fiscală, Serviciul Inspecție Fiscală persoane Fizice 2, cu sediul în A., Colonia UTA, ..10, jud. A..

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 11.04.2012.

Președinte,Grefier,

A.-B. VintielerCornelia B.

ABV/CB/ 11.05.2012/ 5 ex. din care 3 ex. se comunică cu:

- V. F., cu domiciliul în A., ..60, jud. A.

- Administrația Finanțelor P. a municipiului A. – Serviciul Colectare și Executare Silită Persoane Fizice-A., ., jud. A.

- Direcția G. a Finanțelor P. A. – A. de Inspecție Fiscală, Serviciul Inspecție Fiscală persoane Fizice 2-A., Colonia UTA, ..10, jud. A.

← Fond funciar. Sentința nr. 2365/2012. Judecătoria ARAD		Pretenţii. Sentința nr. 3171/2012. Judecătoria ARAD →

Contestaţie la executare. Sentința nr. 3516/2012. Judecătoria ARAD

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Sentința nr. 3516/2012. Judecătoria ARAD