Contestaţie la executare. Sentința nr. 4870/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4870/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 20-08-2013 în dosarul nr. 4870/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4870
Ședința publică din 20 august 2013
Președinte: R. A. C.
Grefier: S. Barbara C.
S-a luat în examinare contestația la executare formulată de contestatoarea C. Națională de A. și D. Naționale din România, prin direcția Regională de drumuri și poduri Timișoara în contradictoriu cu intimatul B. P. G..
La apelul nominal, la a doua strigare, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Instanța, din oficiu, conform dispozițiilor art. 131 Cod procedură civilă, verifică competența generală, materială și teritorială de soluționare a cauzei, iar în conformitate cu art. 713 alin. 1 raportat la art. 650 alin. 1 și 2 Cod de procedură civilă, constată că este competentă să judece prezenta cauză.
Se constată că la data de 13 august 2013 intimatul a depus întâmpinare, încheierea din data de 22.07.2013 a B. B. L. M. și împuternicire avocațială.
Constatând că nu au mai fost formulate alte cereri și că nu mai sunt alte probe de administrat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și, pe baza actelor de la dosar, trece la soluționarea ei.
JUDECĂTORIA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată la această instanță la data de 04.07.2013, sub nr._, contestatoarea C. națională de A. și D. Naționale din România, prin direcția Regională de drumuri și poduri Timișoara în contradictoriu intimatul B. P. G. a solicitat suspendarea executării silite începute de către B. Boșnesc L. M. în dosar execuțional nr. 193/2013, admiterea contestației cu consecința anulării tuturor formelor de executare silită, iar în cazul în care executarea silită a fost finalizată în vreuna din modalitățile prevăzute de lege, a solicitat întoarcerea executării.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că, la data de 26.06.2013, B. B. L. M. a fost somată ca în termen de o zi să achite suma de 37.891,13 lei, din care suma de 25.401 reprezentând despăgubiri, 3.305,03 lei dobândă legală calculată asupra diferenței dintre 25.401 și 979,66 lei începând cu data de 05.01.2012, care se va calcula până la data plății, 3.000 lei cheltuieli de judecată, iar 6.185,10 lei, reprezentând cheltuieli de executare silită.
A arătat că, intimatul, în baza sentinței nr. 853/27.02.2012, pronunțată de Tribunalul A., în dosar nr._, s-a adresat B. B. L. M. în vederea obținerii celor acordate de instanță.
A invocat dispozițiile art. 19 alin. 11 din Legea nr. 255/2010, indicând că intimatul trebuia să formuleze o cerere însoțită de hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă de stabilire a cuantumului despăgubirii și nicidecum să se adreseze organelor de executare silită.
În drept, a invocat dispozițiile art. 711, art. 622 alin. 2 Cod procedură civilă, art. 19 alin. 11 din Legea nr. 255/2010.
În probațiune a depus copie somație, încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare, copie hotărâri judecătorești, copie încheiere de încuviințare a executării silite.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea contestației ca netemeinice și nelegale, fără cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că, prin promovarea acțiunii în justiție, contestatorul urmărește tergiversarea executării dispozițiilor din titlul executoriu, iar prevederile legale invocate de către acesta le apreciază a nu fi incidente în cauză, în baza principiului caracterului just și prealabil al despăgubirilor și a plății acestora în situația exproprierii pentru utilitate publică, precum și a caracterului irevocabil al dispozițiilor date în sarcina contestatoarei prin titlul pus în executare.
Analizând actele din dosarul de executare silită, titlurile executorii și celelalte înscrisuri depuse la dosar în probațiune, prin prisma prevederilor legale și a susținerilor părților, instanța reține următoarele:
În baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.853/27.02.2013 pronunțată de către Tribunalul A. în dosarul nr._ s-a pornit executarea silită împotriva debitoarei contestatoare în cauza dedusă judecății, la cererea creditorului intimat, executarea desfășurându-se în dosarul nr. 193/2013 al B. B. L. M..
Prin sentința civilă antemenționată, contestatoarea a fost obligată să achite intimatului suma de 25.401 lei cu titlu de despăgubiri și dobânda legală calculată asupra diferenței dintre suma acordată de instanță și cea în cuantum de 979,66 lei stabilită prin Hotărârea nr.28/48 din 05.10.2011 începând cu data scadenței din 05.01.2012 și până în ziua plății efective.
Astfel, la data de 18.06.2013 creditorul intimat, pin intermediul executorului judecătoresc, a înaintat contestatoarei somația prin care i se solicita ca in termen de o zi de la primirea acesteia să achite creditorului suma de 37.891,13 lei compusă din 25.401 lei despăgubiri, 3305,03 lei dobânda legală calculată asupra diferenței dintre 25.401 lei și 979,66 lei; 3000 lei cheltuieli de judecată și 6185,10 cheltuieli de executare silită .
Împotriva somației mai sus menționate C. Națională de A. și D. Naționale din România a formulat contestație la executare invocând nelegalitatea executării motivat de faptul că intimatul nu s-a adresat în prealabil debitoarei cu o cerere de executare a sentinței, ci a apelat la concursul organelor de executare. Astfel, se invocă încălcarea dispozițiilor art.19 alin.11 din Legea nr.255/2010 care prevăd că în cazul în care titularul sau unul dintre titularii dreptului real, aflați în concurs, nu este de acord cu despăgubirea stabilită, suma reprezentând despăgubirea se consemnează pe numele titularului sau, după caz, al titularilor. Despăgubirea va fi eliberată în baza cererii formulate în acest sens, însoțită de acte autentice sau de hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă de stabilire a cuantumului despăgubirii ori, după caz, de declarația autentică de acceptare a cuantumului despăgubirii prevăzute în hotărârea de stabilire a despăgubirii.”
Instanța reține că Legea nr.255/2010 se completează în mod corespunzător cu prevederile Legii nr. 33/1994, precum și cu cele ale Codului de procedură civilă.
Astfel, potrivit art.622 noul Cod de procedură civilă „obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe se aduce la îndeplinire de bunăvoie”.
Instanța reține că sentința civilă nr.853/27.02.2013 pronunțată de către Tribunalul A. în dosarul nr._ a fost pronunțată în contradictoriu cu debitoarea contestatoare, fiindu-i comunicată acesteia, astfel încât nu exista niciun motiv pentru ca aceasta să nu se conformeze dispozițiilor instanței de a achita despăgubirea intimatului creditor. De altfel, instanța constată că de la data pronunțării sentinței, respectiv 27.02.2013 și până la data sesizării executorului judecătoresc, 05.06.2013 au trecut mai bine de 90 de zile, fără ca debitoarea contestatoare să facă vreun demers pentru executarea de bună voie a obligațiilor stabilite în titlu executoriu.
Așadar nu se poate reține că debitoarea nu au avut suficient timp pentru a pune în executare de bună-voie această hotărâre și nu i se poate imputa intimatului faptul ca a apelat la serviciile unui executor judecătoresc.
În concluzie, instanță reține că este nejustificată apărarea debitoarei cu privire la executarea de bună voie, în condițiile în care până la emiterea somației la data de 05.06.2013 au trecut mai mult de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii, timp în care contestatoarea debitoare a manifestat o atitudine pasivă, fără a face dovada că a întreprins vreun demers concret pentru a executa obligația stabilită în sarcina sa.
Față de aceste considerente, văzând că contestatoarea nu invocă neregularități concrete ale actelor de executare, instanța va respinge ca nefondată contestația la executare formulată de contestatoarea C. Națională de A. și D. Naționale din România, prin Direcția Regională de D. și Poduri Timișoara în contradictoriu cu intimatul B. P. G. .
În temeiul art.718 noul Cod de procedură civilă, instanța va respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite, având în vedere faptul că suspendarea poate fi dispusă până la soluționarea contestației la executare.
În temeiul art.453 noul Cod de procedură civilă, instanța va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de suspendare a executării silite formulată de către contestatoare.
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea C. națională de A. și D. Naționale din România, prin Direcția Regională de drumuri și poduri Timișoara, cu sediul social în Timișoara, .. 18, jud. T., înmatriculată la ORC cu nr. /40/552/15.01.2004, având CUI RO16054368, în contradictoriu cu intimatul B. P. G., cu domiciliul în Pecica, ., jud. A..
Fără cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, prin depunerea cererii la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică din 20.08.2013.
Președinte,Grefier,
R. A. C. S. Barbara C.
Red/tehored/ R./ML/ 17.09.2013
5 ex. din care 3 ex. se comunică:
-C. națională de A. și D. Naționale din România, prin Direcția Regională de D. și poduri Timișoara, Timișoara, .. 18, jud. T.
-B. P. G., Pecica, ., jud. A..
-B. B. L. M.- A., ..19, .
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 5135/2013.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 5109/2013.... → |
|---|
