Contestaţie la executare. Sentința nr. 4060/2012. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4060/2012 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 26-04-2012 în dosarul nr. 4060/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4060
Ședința publică din 26.04.2012
Președinte: H. Ș.
Grefier: M. J.
S-a luat în examinare contestația la executare formulată de către contestatoarea . în contradictoriu cu intimata Administrația F. pentru Contribuabili M. A..
La apelul nominal se prezintă reprezentantul contestatoarei avocat P. D. din Baroul A., lipsă fiind reprezentantul intimatei.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Cererea este legal timbrată cu suma de 194 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 5 lei.
S-a expus referatul cauzei, după care, reprezentantul contestatoarei depune dovada completării timbrului judiciar în valoare de 3,95 lei și copia dispozitivului sentinței civile nr. 224/03.04.2012 pronunțată în dosar nr._ de Curtea de Apel Timișoara. Arată că nu are cereri de formulat, nici probe de administrat și solicită judecarea cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe de administrat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul contestatoarei solicită admiterea contestației astfel cum este formulată, cu precizarea că își rezervă dreptul de a solicita plata cheltuielilor de judecată ocazionate, pe cale separată.
INSTANȚA
În deliberare asupra cererii civile de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată la această instanță sub nr._ /22.03.2012, contestatoarea . a solicitat în contradictoriu cu intimata Administrația F. pentru Contribuabili M. A. anularea adresei de înființare a popririi nr. 2214/12.03.2012 din dosarul execuțional nr. 140M/12.03.2012.
În motivare, arată că intimata a emis o adresă de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești deținute de către contestatoare în contul deschis la Banca Italo Romena Italia, în vederea executării acestui cont pentru suma de 5.621.913 lei. Titlul executoriu nr. 407 a fost atacat de către contestatoare prin contestația la executare care face obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei A., cu termen de judecată în data de 05.04.2012. Având în vedere că legalitatea titlului executoriu însuși, care a stat la baza emiterii adresei de înființare a poprii, este contestată, iar pe rolul Curții de Apel Timișoara se află spre soluționare cererea de suspendare a punerii în executare a actului administrativ, apreciază că trecerea la executarea silită are un caracter abuziv. Prin raportul de inspecție fiscală nr. 844/19.12.2011 și decizia de impunere nr. 983/03.01.2012 au fost stabilite obligații fiscale în cuantum de 135.429 lei, impozit pe profit suplimentar în cuantum de 2.693.620 lei și majorări de întârziere în cuantum de 3.246.313 lei. Contestatoarea a formulat împotriva acestor acte contestație înregistrată la ANAF sub nr._/03.02.2012, formulând totodată și o cerere de suspendare a punerii în executare a actelor de control fiscal, cerere care face obiectul dosarului nr._ al Curții de Apel Timișoara. DGFP A. a emis decizia nr. 5/18.01.2012 de instituire a măsurilor asigurătorii, respectiv a sechestrului asigurător asupra unor clădiri și terenuri intravilane situate în A., .-107, având o valoare totală menționată în actul de sechestru de 12.269.143 lei. Contestatoarea nu a contestat această măsură asigurătorie. Actele de executare au fost emise pentru o altă sumă decât cea reținută prin actul de control și rezultă altă componență a datoriei fiscale decât cea menționată în actul administrativ de control. Față de modalitatea de calcul și sumele evidențiate în titlul executoriu, este imposibil a se stabili dacă modul de calcul al acestora este corect.
În drept, invocă art. 399 și urm. C.proc.civ.
Prin întâmpinare (f.14-16), Administrația F. pentru Contribuabili M. A. solicită respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, cu menținerea actelor de executare silită.
În motivare, precizează că sumele care fac obiectul executării silite au fost luate în debit în urma comunicărilor făcute de către Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul DGFP A. organului de executare, potrivit prevederilor art. 141 din O.G. nr. 92/2003. Astfel, sumele înscrise în titlul executoriu și respectiv în adresa de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești nr. 2214/12.03.2012 contestate au fost preluate de către organele de executare din titlul de creanță transmis de către Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul DGFP A., respectiv Decizia nr. 983/19.12.2011. În speță nu există îndoială cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului. Contestatoarea nu invocă motive de legalitate a actelor de executare silită, ci motive împotriva Deciziei de impunere nr. 983/19.12.2011 emisă de Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul DGFP A.. Referitor la existența diferențelor ca sume de plată stabilite de DGFP A. – AIF prin Decizia nr. 983/19.12.2011 și sumele individualizate prin adresa de înființare a popririi asupra disponibilităților nr. 2214/12.03.2012 emis de AFPCM A., arată că datele au fost prelucrate în programul informatic DECIMP în data de 11.01.2012. Diferența de 346.771 lei între decizia de impunere nr. 983/19.12.2012 și titlul executoriu nr. 407/06.02.2012 reprezintă debit „impozit pe profit” care în perioada 11.01.2012 – 06.02.2012 s-a stins prin compensare sau plată. Referitor la emiterea titlului executoriu nr. 407/06.02.2012, deși soluționarea contestației actului administrativ de control este în curs de soluționare, arată că titlul executoriu a fost emis potrivit art. 141 din OG 92/2003, iar potrivit art. 148 din același act normativ executarea silită se suspendă doar în anumite cazuri. În cazul în care va interveni suspendarea actului administrativ, se va suspenda și executarea silită.
În drept, invocă art. 114-118, art. 403 C.proc.civ, art. 141, 145, 148 și 172 alin. 1 și 3 din OG nr. 92/2003.
În probațiune se depun înscrisuri: adresa de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești nr. 2214/12.03.2012 (f.5), titlu executoriu nr. 407/06.02.2012 (f.6), copia certificată a dosarului execuțional nr. 140M/12.03.3012 (f. 11-13), extras de pe portalul CAT Timișoara (f.17), cerere (f. 19-40) și copia dispozitivului sentinței civile nr. 224 din 03.04.2012 (f.23).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin Decizia de impunere nr. 983/03.01.2012 a fost stabilită creanța fiscală în sarcina contestatoarei, pentru recuperarea căreia a fost emis de către Administrația F. pentru Contribuabili M. A. titlul executoriu nr. 407/06.02.2012 (fila 13) care a preluat sumele înscrise în cuprinsul deciziei de impunere, respectiv 135.429 lei reprezentând dobânzi și impozit de profit de 404.044 lei, 2.842.269 lei, 2.346.849 lei. Ulterior, a fost a fost emisă adresa de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești nr. 2214/12.03.2012 pentru suma de 5.621.913 lei (fila 5).
Contestatoarea a atacat în paralel, urmând calea contenciosului administrativ, decizia de impunere, pentru ca prin sentința civilă nr. 224/03.04.2012 (fila 23) să se dispună suspendarea executării deciziei de impunere nr. 983/19.12.2011.
În drept, 141 alin. 1 din OG nr. 92/2003 prevede că „executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.” Conform art. 172 alin. 1 „persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare.” Conform alin. 3 al aceluiași text de lege, contestația poate fi făcută împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, doar dacă acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional în cazul în cazul în care pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. Sub acest aspect, art. 205 alin. 1 prevede că „împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.”
Obiectul prezentei cauze îl constituie măsura popririi, art. 149 alin. 1 din OG nr. 92/2003 prevăzând că „sunt supuse executării silite prin poprire orice sume urmăribile reprezentând venituri și disponibilități bănești în lei și în valută, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deținute și/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terțe persoane sau pe care aceștia le vor datora și/sau deține în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.”
Instanța arată că actul de executare contestat are la bază un titlu de creanță și un titlu executoriu care nu au fost anulate până la momentul soluționării prezentei cauze, astfel că simpla contestare a titlului executoriu sau suspendarea executării actului administrativ nu sunt argumente care să determine, de plano, nulitatea măsurii de poprire, ca act de executare subsecvent. De altfel, instanța de față nu este chemată a se pronunța asupra legalității titlului executoriu, care face obiectul altui dosar, ci doar asupra măsurii popririi înființate ulterior. Împotriva acestui ultim act, contestatoarea nu a invocat motive care să privească nelegalitatea procedurii de emitere a adresei de poprire sau motive specifice acestui act de executare, ci a făcut referire la titlul executoriu.
Singurul motiv care poate fi reținut de către instanță, în legătură cu obiectul cauzei, se referă doar la faptul că adresa de poprire cuprinde o sumă diferită față de cea reținută în titlul executoriu. Componența datoriei fiscale și modalitatea de calcul sunt evidențiate în titlu de creanță, iar nu în adresa de poprire, care este un act subsecvent și are rolul de indisponibilizare a unei sume fixe, fără a avea importanță natura datoriei.
Astfel, instanța a reținut că titlul executoriu nr. 407 privește suma de 5.728.591 lei, în timp ce poprirea s-a instituit asupra sumei de 5.621.913 lei, deci mai mică cu 106.678 lei (filele 5-6).
Conform art. 142 alin. 1 din OG nr. 92/2003 „executarea silită se poate întinde asupra veniturilor și bunurilor proprietate a debitorului, urmăribile potrivit legii, iar valorificarea acestora se efectuează numai în măsura necesară pentru realizarea creanțelor fiscale și a cheltuielilor de executare”, iar alin. 5 prevede că „executarea silită se desfășoară până la stingerea creanțelor fiscale înscrise în titlul executoriu, inclusiv a majorărilor de întârziere ori a altor sume, datorate sau acordate potrivit legii prin acesta, precum și a cheltuielilor de executare.”
Astfel, instanța constată că suma poprită se înscrie cuantumul urmărit, astfel că precizarea în adresa comunicată a unei sume mai mici decât debitul total urmărit nu este de natură a determina nulitatea actului. De altfel, în cazul în care legea specială nu instituie în mod expres un motiv de nulitate, această sancțiune intervine doar în condițiile art. 105 C.proc.civ, respectiv cu dovada unei vătămări, a cărei înlăturare nu este posibilă decât prin anularea actului. Strict privind actul atacat, anume măsura proprii, instanța nu poate reține nici o vătămare a contestatoarei din moment ce poprirea unei sume mai mici decât cea stabilită prin titlu de creanță și titlu executoriu nu este interzisă de lege și este opțiunea organului de executare.
Față de cele arătate, instanța va respinge contestația astfel formulată, neputând reține nici un motiv care să determine nulitatea adresei de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești nr. 2214/12.03.2012.
În cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de către contestatoarea ., cu sediul procesual ales în A., .. 1, . Cabinetelor de Avocat Asociate „M. G., N. G.” în contradictoriu cu intimata Administrația F. pentru Contribuabili M. A., cu sediul în A., ., județul A. ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 26.04.2012.
Președinte,Grefier,
H. Ș. M. J.
Red./tehn./HȘ/MJ/23.05.2012
4 ex./2 com.
., cu sediul procesual ales în A., .. 1, . Cabinetelor de Avocat Asociate „M. G., N. G.”
Administrația F. pentru Contribuabili M. A., cu sediul în A., ., județul A.
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 3840/2012.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 4301/2012. Judecătoria ARAD → |
|---|
