Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 1249/2016. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1249/2016 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 29-02-2016 în dosarul nr. 1249/2016
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1249
Ședința publică din data de 29 februarie 2016
Președinte: L. C.
Grefier: A. T.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, cererea formulată de reclamantul Șioica F.-R., în contradictoriu cu pârâta B. R., pentru exercitarea autorității părintești, stabilire locuință minor și plata pensiei de întreținere și cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă reconvențional B. R., în contradictoriu cu reclamantul-pârât reconvențional Șioica F.-R., având același obiect.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea este legal timbrată cu suma de 60 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, în conformitate cu prevederile art. 15 lit. e) din OUG nr. 80/2013, iar cererea reconvențională a fost timbrată cu suma de 60 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constată că la data de 29.02.2016, reclamantul-pârât reconvențional a depus la dosar, prin serviciul registratură, concluzii scrise .
Văzând concluziile părților, consemnate în Încheierea dată în ședința publică din data de 22 februarie 2016, prin care s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță, la data de 29 ianuarie 2015, sub numărul de dosar_, reclamantul Șioica F.-R. a chemat în judecată pârâta B. R., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună stabilirea locuinței minorei Șioica F.-C., născută la data de 20.08.2010 la locuința tatălui, exercitarea autorității părintești exclusiv de către tată, cu obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei în cuantumul stabilit de lege, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că minora s-a născut din relația de concubinaj a părților, în prezent, aceasta locuiește cu el și bunicii paterni, față de împrejurarea că mama minorei a plecat în Franța unde și-a întemeiat o altă familie.
Reclamantul a mai arătat că o perioadă minora s-a aflat în grija bunicilor materni, care însă nu-i ofereau o îngrijire corespunzătoare, copilul fiind nespălat, nemâncat, reclamantului fiindu-i obstrucționate legăturile cu minora.
De asemenea, reclamantul a arătat că este în măsură să acorde minorului condiții optime de trai atât din punct de vedere financiar cât și locativ, fiind ajutat de către părinții săi în creșterea și educarea minorei.
Față de împrejurarea că mama minorei a plecat din țară, întemeindu-și o nouă familie, reclamantul a apreciat că fiind tatăl minorei, este în interesul acesteia de a se stabili locuința la tată și nu la bunicii materni.
Pentru toate cele arătate, reclamantul a solicitat admiterea cererii sale, invocând în drept prevederile art. 263 alin. 1) Cod civil, art. 265 Cod civil, art. 483 Cod civil, art. 486 Cod civil, art. 496 alin. 3) cod civil și art. 496 alin. 3) Cod civil.
În cadrul probei cu acte, reclamantul a depus la dosar copia certificatului de naștere a minorei și copia cărții sale de identitate.
Pârâta a depus, la data de 06.03.2015, întâmpinare și cerere reconvențională prin care a arătat că se opune acțiunii formulată de către reclamant, solicitând respingerea acesteia, solicitând a se dispune pe cale reconvențională, exercitarea autorității părintești asupra minorei, de către ambii părinți, stabilirea locuinței minorei la mamă, cu obligarea reclamantului-pârât reconvențional la plata unei pensii de întreținere pe seama minorei până la împlinirea vârstei de 18 ani, începând cu data introducerii cererii, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că, minora s-a născut din relația de concubinaj a părților, iar când aceasta a împlinit vârsta de trei săptămâni, reclamantul le-a părăsit, plecând în Danemarca, iar pe perioada cât pârâta a fost însărcinată și după naștere, reclamantul a întreținut relații cu diferite femei, fiind violent cu pârâta, minora născându-se și crescând în casa părinților pârâtei, aceasta ocupându-se în mod exclusiv de copil atât din punct de vedere material, educațional și din punct de vedere al sănătății.
Reclamantul a rupt orice fel de legătură cu minora de la nașterea acesteia și până la împlinirea vârstei de 4 ani, iar în data de 01 ianuarie 2015, a luat minora, ducând-o la locuința părinților săi, unde nu beneficiază de condiții bune de trai, la acea adresă locuind mai multe persoane.
De asemenea, pârâta a arătat că nu există motive temeinice pentru ca, reclamantul să solicite exercitarea autorității părintești exclusiv de către acesta, fiind în interesul minorului ca aceasta să aibă legături cu ambii părinți.
Pârâta a mai arătat că pe perioada în care reclamantul a fost plecat în Danemarca, după cunoștințele sale, ar fi fost condamnat, astfel încât acesta nu poate fi un exemplu pentru minoră, sens în care a solicitat respingerea cererii reclamantului și admiterea cererii sale reconvenționale.
În drept, a invocat prevederile art. 496, 499, 505, 507, 513, 524 Cod civil, art. 205, art. 209, art. 254, art. 265, 309, 351 și 352 Cod procedură civilă.
Reclamantul a depus întâmpinare la cererea reconvențională formulată (filele 29 - 32 dosar), solicitând respingerea ca nefondată a acesteia, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamantul a arătat că susținerile pârâtei potrivit cărora nu s-a ocupat de creșterea și educarea minorei sunt nereale, în permanență preocupându-se de bunăstarea minorei, pârâta fiind cea care o mare parte a timpului a fost plecată în diferite țări din Europa, în prezent fiind chiar căsătorită într-o altă țară, având și un copil, astfel încât în realitate aceasta a fost cea care nu s-a preocupat în mod constant de minoră.
De asemenea, reclamantul a arătat că nici susținerile pârâtei privind condițiile de trai oferite de către acesta nu sunt reale, având în vedere că, locuința acestuia este compusă din 3 camere, unde locuiește doar acesta cu mama sa și acum cu minora, nefiind vorba de 5, 6 persoane după cum afirmă pârâta. Mai mult, arată că, în momentul în care acesta a fost plecat în Finlanda, a avut un loc de muncă, trimițând periodic sume de bani acasă, pentru minoră, iar în prezent, aceasta este înscrisă la grădiniță, pe care o frecventează în mod constant.
Întrucât pârâta, în prezent, este plecată în Franța, de minoră se ocupă părinții acesteia, însă aceștia fiind angajați, de cele mai multe ori nu au timp de minoră, aceasta fiind lăsată acasă, în grija a diferite persoane, nefiind îngrijită în mod corespunzător.
Reclamantul a arătat că poate oferi minorei condiții de trai mai mult decât decente și o educație bună, astfel încât ar fi în interesul acesteia să i se stabilească locuința la tată, minora fiind atașată de acesta și bunica paternă.
Pârâta a depus răspuns la întâmpinare, anexând fotografii pentru a se vedea condițiile de trai oferite minorei, alături de copia Sentinței civile nr. 1663/02.04.2015, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ având ca obiect cerere de ordonanță președințială, respectiv Încheierea din data de 07.04.2015 a B. C. G..
Prin rezoluția din data de 29.04.2016, s-a dispus efectuarea anchetei psihosociale la locuințele părților (filele 83 - 85, 88 - 89, 92 și 97).
La termenul de judecată din data de 08.06.2015, reclamantul și-a precizat cererea formulată, în sensul stabilirii unui program de vizitare a minorei, în cazul în care se va respinge cererea acestuia, respectiv în prima și a treia săptămână din fiecare lună de vineri de la orele 16.00 până duminică la orele 21.00 la domiciliul reclamantului, 30 de zile în perioada vacanței de vară să le petreacă cu reclamantul la locuința acestuia, o săptămână în vacanța de iarnă la domiciliul reclamantului și o săptămână în vacanța de primăvară la domiciliul reclamantului.
La aceeași dată, instanța a încuviințat cererile privind luarea interogatoriilor părților (filele 108 - 113), cererile de probațiune formulate privind audierea martorilor L. T. (fila 130), P. A. (fila 180), J. M. (fila 129) și C. D. (fila 181), fiind încuviințată și cererea reclamantului privind evaluarea psihologică a minorei (filele 210 - 224).
La termenul de judecată din data de 29.06.2015, pârâta a depus întâmpinare și acțiune reconvențională la precizarea formulată de către reclamant privind stabilirea unui program de vizitare a minorei, solicitând stabilirea programului de vizitare, în prima și a treia sâmbătă din fiecare lună, de la orele 10.00 la orele 16.00, la domiciliul mamei și în prezența acesteia, a doua zi de C., în prima zi a sărbătorilor P., precum și de ziua de naștere a minorei în același interval de timp orar și, de asemenea, la locuința pârâtei și în prezenta acesteia.
În drept, a invocat prevederile art. 496 alin. 5) Cod civil.
Probațiunea a fost completată prin depunerea veniturilor realizate de reclamant, respectiv a contractului de muncă încheiat în Finlanda, iar ulterior Sentința penală nr. 461/F/25.09.2013 pronunțată de Curtea de Apel București, în dosar_ prin care s-a respins cererea de transferare a reclamantului Șioica F. R., într-un penitenciar din România.
Analizând cererea formulată, instanța reține următoarele:
Reclamantul-pârât Șioica F.-R. și pârâta-reclamantă B. R. au avut o relație de concubinaj în perioada 2009 - 2010.
Din această relație, la data de 20.08.2010, s-a născut minora Șioica F.-C., conform certificat de naștere . nr._, act de naștere nr. 2334 din dat de 23.08.2010, eliberat de Primăria Municipiului A. la data de 06.01.2015 (fila 7 dosar).
În ceea ce privește capetele de cerere referitoare la autoritatea părintească și stabilirea locuinței minorei Șioica F.-C., instanța reamintește principiul care guvernează aceste cereri, acela al interesului superior al minorului, conform art. 483 alin. 2) Cod civil.
Autoritatea părintească reprezintă un ansamblu de drepturi și mai ales de obligații impuse în sarcina părinților, în mod egal, în vederea protejării copilului minor. Instanța urmează a analiza în ceea ce privește autoritatea părintească, îndeplinirea condițiilor legale la care fac trimitere prevederile art. 397-398 coroborat cu art. 483 și art. 503-507 Cod civil.
Autoritatea părintească se referă exclusiv la persoana minorului și impune părinților o obligație de educare și creștere a copilului printr-o conlucrare armonioasă a celor doi, în spiritul interesului superior al acestuia. Părinții urmează a se consulta cu privire la deciziile importante care îl privesc pe copil, iar în caz de neînțelegere urmează să stabilească instanța ceea ce este în interesul minorului.
Se instituie astfel o obligație de exercitare a autorității părintești de către ambii părinți, iar pentru cazuri excepționale, reglementate expres și limitativ în art. 507 Cod civil, se poate acorda doar unui singur părinte.
În fapt, instanța constată, în urma probatoriului administrat, că nu a rezultat existența vreunei situații excepționale care să justifice exercitarea autorității părintești doar de una din părți astfel cum reclamantul-pârât a solicitat, astfel încât urmează să dispună, în baza art. 397 Cod civil exercitarea autorității părintești cu privire la minora Șioica F.-C., în comun de ambii părinți.
Conform cererii formulate și raportat la prevederile legale în vigoare, instanța urmează a stabili locuința minorei la unul dintre părinți.
Astfel conform art. 400 alin. 1) Cod civil instanța remarcă că nu există înțelegere între părți cu privire la locuința minorei.
Reclamantul-pârât a solicitat ca locuința minorei să fie stabilită la acesta, iar pârâta-reclamantă a solicitat, prin întâmpinare și cerere reconvențională, stabilirea la domiciliul său.
Din ancheta socială efectuată de Primăria Comunei Șiria la domiciliul pârâtei-reclamante rezultă că aceasta are condiții bune de locuit, locuind împreună cu părinții săi, soțul, minora Șioica F.-C. și fiica cea mică. Imobilul în care aceasta locuiește este proprietatea bunicilor materni și este compus dintr-o casă veche și încă o construcție nouă cu parter și etaj, în total șapte camere, bucătărie și anexe gospodărești. Din același referat de anchetă socială rezultă că locuința este bine mobilată și utilată, iar pârâta-reclamantă are în proprietate o grădină tot în localitatea Galșa, la nr. 602, unde a început construirea unui imobil (filele 92 - 93).
Din ancheta socială efectuată de Primăria Comunei Birchiș la domiciliul reclamantului-pârât rezultă că acesta locuiește într-o locuință cu trei camere, bucătărie, hol, anexe gospodărești, bine întreținute și mobilate, proprietatea bunicilor paterni (filele 88 - 89).
În cauză au fost audiați patru martori. Martora J. M. a declarat că minora este bine îngrijită la locuința mamei, care într-adevăr a fost plecată perioade foarte scurte în Franța, minora rămânând în grija bunicilor materni. Aceasta a mai arătat că minora este foarte atașată de mamă și că atunci când se afla la domiciliul tatălui, acesta se opunea vizitării minorei de către pârâta-reclamantă (fila 129 dosar).
Martora L. T. a arătat că imobilul în care locuiește reclamantul-pârât este compus din două case, una veche și una nou construită și că atunci când locuia cu tatăl, minora era bine îngrijită, întrucât bunica paternă este casnică și își dedica timpul îngrijirii minorei. Totodată, martora a susținut că atunci când minora locuiește la mamă este în pericol, întrucât în aproprierea casei se află calea ferată, iar bunicii materni ar fi lăsat minora să se joace nesupravegheată (fila 130 dosar).
Martora P.-A. a declarat că imobilul în care locuiește reclamantul-pârât este compus din două case, una veche și una nou construită și că atunci când locuia cu tatăl, minora era bine îngrijită de către bunica paternă. Aceeași martoră a declarat că minora este atașată de tată și că atât acesta cât și bunica maternă contribuie financiar la îngrijirea copilului, cumpărându-i și cadouri (fila 180 dosar).
Martora C. D.-D. a declarat că după întoarcerea minorei de la tată, o perioadă, aceasta a fost mai închisă în sine, cerea voie să facă anumite lucruri, dar că în prezent și-a revenit. Aceeași martoră a arătat că minora este bine îngrijită de mamă care este casnică și că copilul nu ar aminti de tatăl său (fila 181).
Prin răspunsurile la interogatoriile administrate, atât pârâta-reclamantă cât și reclamantul-pârât contrazic susținerile celeilalte părți (filele 108 - 113 dosar).
Din Raportul de expertiză psihologică realizat în cauză de către expert P. R. rezultă că reclamantul-pârât adoptă un stil parental permisiv în relațiile cu minora, iar pârâta-reclamantă nu dorește ca minora să comunice cu tatăl. Pentru ambii părinți, s-a recomandat psihoterapie de cuplu. Cu privire la minora Șioica F.-C. s-a constatat că acesteia îi este frică că va fi părăsită de mamă dacă vorbește cu tatăl natural, copilul reprimându-și propria nevoie, respectiv aceea de a-l cunoaște pe tată pentru a nu o supăra pe mamă. Aceasta din urmă prezintă un stil parental dezadaptativ și alienează vorbind de rău pe celălalt părinte, folosind, de asemenea, și un comportament manipulator, de tipul ”dacă nu vorbești cu el îți iau păpușă” (filele 234 - 248).
Instanța mai ia act că, după despărțirea părților, minora, în vârstă de câteva luni a locuit cu mama, până în ianuarie 2015 când a fost luată de tată la domiciliul său, iar în data de 02.04.2015, prin ordonanță președențială, s-a dispus stabilirea locuinței minorei la mamă, părțile conformându-se dispozițiilor instanței.
Instanța reține că pârâtul, conform propriilor afirmații, urmează să plece la muncă în Finlanda, acesta dorind să fie stabilită locuința minorei la tată, iar în fapt aceasta să locuiască cu bunicii paterni (conform răspunsului la întrebarea nr. 4 la interogatoriul care i-a fost administrat la cererea pârâtei-reclamante).
Instanța, deși reține stilul parental dezadaptativ al pârâtei-reclamante, întrucât aceasta solicită ca minora să locuiască cu ea, apreciind că interesul superior al minorei este să locuiască efectiv cu părinții, fără a nega în nici un fel afecțiunea și dăruirea bunicilor, potrivit art. 400 alin. 1) Cod civil, luând în calcul interesul superior al copilului, astfel cum acesta a rezultat în urma probatoriului administrat, urmează să stabilească locuința minorei Șioica F.-C. la mama sa, pârâta-reclamantă, B. R..
Instanța atrage atenția pârâtei-reclamante asupra concluziilor raportului de expertiză psihologică realizat în cauză, recomandându-i să apeleze la servicii de consiliere psihologică pentru a înțelege nevoile copilului, în special aceea de a avea legături cu tatăl natural și pentru a adopta un stil parental optim.
Cu privire la capătul de cerere privitor la acordarea unei pensii de întreținere, în temeiul prevederilor art. 402 coroborat cu art. 529 alin. 1) și 2), art. 530 alin. 3) Cod civil, părinții sunt obligați la plata unei contribuții în natură sau bănești pentru creșterea și educarea copilului într-un mod care va răspunde cerințelor și nevoilor acestuia. Conform art. 524 Cod Civil, dreptul la întreținere aparține aceluia care se află în stare de nevoie și nu se poate întreține din munca proprie. Acest articol trebuie coroborat cu prevederile art. 525 alin. 1) din Codul civil care instituie o prezumție a stării de nevoie a minorului.
Având în vedere dispozițiile legale enunțate și ținând cont de interesul superior al copilului, instanța urmează să oblige reclamantul-pârât Șioica F.-R. la plata către pârâta-reclamantă a unei pensii lunare de întreținere pe seama minorei, în cuantum de 1/4 din veniturile nete lunar, începând cu data pronunțării soluției în ordonanța președențială prin care s-a stabilit domiciliul minorei la mamă, respectiv 02.04.2015 și până la majoratul copilului.
Cu privire la capătul de cerere privind stabilirea unui program de vizitare a minorului de către tată, instanța constată că părțile au opinii diferite cu privire la posibilitatea rămânerii minorei peste noapte la reclamantul-pârât.
Astfel, pârâta-reclamantă a solicitat ca reclamantul-pârât să își viziteze fiica doar în cursul zilei și doar la domiciliul mamei, iar reclamantul-pârât a solicitat să ia minora la domiciliul său, unde să și doarmă.
Pentru a stabili programul, instanța are în vedere probatoriul administrat din care nu rezultă nici un risc pentru minoră din faptul petrecerii de timp în compania tatălui, în absența mamei, ci, dimpotrivă, este chiar recomandat, având în vedere concluziile raportului de expertiză psihologică efectuat în cauză.
Pentru aceste motive, instanța urmează să încuviințeze reclamantului-pârât programul de vizitare a minorei, astfel cum acesta l-a solicitat, respectiv:
-prima și a treia săptămână din fiecare lună, de vineri orele 16.00 și până duminică orele 21.00;
-o săptămâna în vacanța de iarnă;
-o săptămână în vacanța de primăvară;
-o lună în vacanța de vară.
Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța constată că pârâta-reclamantă nu a solicitat obligarea reclamantului-pârât la suportarea acestora, dar acesta a solicitat obligarea pârâtei-reclamante la plata sumei de 500 lei reprezentând onorariu-avocat, conform chitanței nr. 322 din 27.01.2015 (fila 261 dosar) și taxă de timbru în sumă de 40 lei (filele 9 și 16 dosar).
În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, având în vedere faptul că ambele cereri au fost admise în parte, urmează să oblige pârâta-reclamantă B. R. la plata către reclamantul-pârât Șioica F.-R. a sumei de 250 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamantul-pârât Șioica F.-R., CNP_, domiciliat în . nr. 300, jud. A., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă B. R., CNP_, domiciliată în ., jud. A..
Admite în parte cererea reconvențională formulată de către pârâta-reclamantă B. R. în contradictoriu cu reclamantul-pârât Șioica F.-R..
Dispune exercitarea autorității părintești de către ambii părinți cu privire la minora Șioica F.-C., născută la data de 20 august 2010.
Stabilește locuința minorei Șioica F.-C. la mamă, pârâta-reclamantă B. R..
Obligă reclamantul-pârât Șioica F.-R. la plata către pârâta-reclamantă a unei pensii lunare de întreținere pe seama minorei, în cuantum de 1/4 din veniturile nete lunar, dar nu mai puțin de 1/4 din venitul minim pe economie, începând cu data de 02.04.2015 și până la majoratul copilului.
Stabilește următorul program de vizitare a minorei de către tată:
-prima și a treia săptămână din fiecare lună, de vineri orele 16.00 și până duminică orele 21.00;
-o săptămâna în vacanța de iarnă;
-o săptămână în vacanța de primăvară;
-o lună în vacanța de vară.
Obligă pârâta-reclamantă B. R. la plata către reclamantul-pârât Șioica F.-R. a sumei de 250 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se poate depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică de la 29 februarie 2016.
Președinte, Grefier,
L. C. A. T.
Red./dact.
LC/AT/18.03.2016
4 ex./2 ex. se comunică cu: reclamantul-pârât Șioica F.-R., domiciliat în . nr. 300, jud. A.,
pârâta-reclamantă B. R., domiciliată în ., jud. A..
| ← Curatelă. Încheierea nr. 6619/2014. Judecătoria ARAD | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
