Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1690/2016. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1690/2016 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 24-03-2016 în dosarul nr. 1690/2016
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1690
Ședința publică din data de 24.03.2016
Președinte: H. Ș.
Grefier: M. J.
S-a luat în examinare cererea de emitere a ordonanței președințiale formulată de reclamantul G. F. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de A. F. – Direcția Regională Antifraudă 5 D..
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna dintre părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea este legal timbrată cu suma de 20 lei taxă judiciară de timbru, conform art. 6 alin. 4 din OUG nr. 80/2013.
Instanța, în baza art. 131 C.p.c, constată propria sa competență conform art. 998 C.proc.civ.
S-a expus referatul cauzei, după care, se constată transmisă prin email pentru termenul de azi, întâmpinare din partea pârâtei.
Nemaifiind alte cereri formulate, instanța rămâne în pronunțare asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtă prin întâmpinare, iar în subsidiar asupra fondului cererii.
INSTANȚA
În deliberare asupra cererii civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță, la data de 04.03.2016, sub nr. dos._, reclamantul G. F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de A. F. – Direcția Regională Antifraudă 5 D., obligarea pârâtei să ia măsurile legale de protejare a materialului lemnos al cărui proprietar este, până la soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei A..
În motivare, a arătat că la data de 20.02.2016 a fost sancționat de pârâtă cu suma de 5.000 lei potrivit procesului verbal de contravenție nr._, iar ca măsură complementară a dispus confiscarea cantității de 45.000 kg. material lemnos pe care l-a cumpărat de la firmă din Italia.
La momentul încheierii procesului verbal a făcut opoziție privind depozitarea semifabricatelor din lemn pe o platformă deschisă în curtea unei societăți comerciale din localitatea Pecica, jud. A., fiind asigurat în același timp de către reprezentanții pârâtei că urmează ca lemnele confiscate să fie preluate de către reprezentanții Romsilva și depozitate în altă locație. Această operațiune a avut loc la data de 24.02.2016 când a fost prezent la această operațiune, dar locul unde au depozitat materialul lemnos reprezentanții Romsilva este unul deschis cu mult noroi, aceștia afirmând că nu au depozit adecvat. Astfel, semifabricatele din lemne sunt supuse zilnic degradării datorită intemperiilor, deoarece sub acțiunea apei acestea se dezlipesc datorită cedării liantului de lipire și apare fenomenul de putrezire, creându-se în timp o pagubă ce nu mai poate fi recuperată. Consideră că se impune emiterea unei ordonanțe președințiale, respectiv cazul este grabnic, iar paguba este iminentă și nu mai poate fi recuperată, urgența este una deosebită, iar măsura ce va fi luată de instanță este una provizorie și va produce efecte până la soluționarea cauzei ce face obiectul dosarului civil nr._ .
În drept, a invocat art. 996, 997 și 998 C.pr.civ.
Prin întâmpinare (f.36-40), pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond respingerea cererii.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, a arătat că procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, a fost încheiat la data de 20.02.2016, zi nelucrătoare (sâmbăta), la punctul de lucru al Rodspectra SRL Pecica, . autorizat pentru material lemnos, unde bunurile confiscate au fost lăsate în custodia acesteia conform contractului de custodie nr. 396/3/20.02.2016. În prima zi lucrătoare, respectiv la data de 22.02.2016, în conformitate cu prevederile O.G. nr. 14/2007, art. 5 alin. 2 lit. a, bunurile confiscate au fost predate organului de specialitate al statului, competent a gestiona astfel de bunuri, conform prevederilor legale. Predarea s-a efectuat către Direcția Silvică A. - Ocolul Silvic I. M., în baza procesului verbal de predare-primire nr. A-FHD 1927/22.02.2016. Prin urmare, Agenția Națională de A. F., aparat central și Direcțiile regionale antifraudă fiscală nu dețin efectiv bunurile confiscate și nu are calitate din acest punct de vedere, motiv pentru care solicită admiterea excepției invocată.
Pe fondul cauzei, a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 996 C.pr.civ. și doar instanța care hotărăște asupra plângerii contravenționale poate dispune cu privire la măsura confiscării.
În ce privește aparența de drept, menționează că deși scopul declarat de către petent, pentru achiziția efectuată, a fost întrebuințată la diverse lucrări de tâmplărie și dulgherie în scop personal, cantitatea totală de marfă inventariată justifică scopul vădit comercial în care a fost achiziționată materia lemnoasă, în condițiile în care petentul însăși recunoaște că nu este autorizat să desfășoare acte și fapte de comerț. Pe calea ordonanței președințiale, nu i se poate imputa pârâtului o obligație de a face, decât în cazurile în care se tinde la încetarea unor acte abuzive, care ar aduce un prejudiciu reclamantului atât de grav încât să nu mai poată fi ulterior reparat, ori, în prezenta cauză, nu poate fi calificată drept abuz punerea în executare a unei sancțiuni aplicate printr-un proces verbal care se bucură de prezumția de legalitate. Sancțiunea complementară a confiscării este o măsură legală și permite petentului, indiferent de soluția instanței dată asupra fondului, punerea în executare a hotărârii judecătorești.
În drept, a invocat art. 205, art. 223 alin. 3 C.pr.civ.
În probațiune, se depun înscrisuri conforme cu originalul: act identitate (f.6), proces verbal de contravenție .. nr._/20.02.2016 (f.7-9), notă explicativă (f.10-11), proces verbal încheiat la data de 20.02.2016 (f.12-13), filmare video pe suport magnetic - C.D. (f.14), extras portal instanță (f.15), acțiunea de fond (f.19-23), fotografii (f.24-31) și contract de custodie nr. 396/3/20.02.2016 (f.41).
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasivă, instanța arată că sancțiunea principală și confiscarea bunurilor au fost efectuate de către un agent constatator din cadrul intimatei.
Art. 24 alin. 1 din OG nr. 2/2001 prevede expres că „Persoana împuternicită să aplice sancțiunea dispune și confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenții. În toate situațiile agentul constatator va descrie în procesul-verbal bunurile supuse confiscării și va lua în privința lor măsurile de conservare sau de valorificare prevăzute de lege, făcând mențiunile corespunzătoare în procesul-verbal.”
Conform acestui text de lege, autoritatea care dispune măsura are și obligația de a lua măsurile de conservare. Cum prezenta cauză are ca obiect tocmai modul în care aceste măsuri de conservare sunt asigurate în fapt, respectiv dacă măsurile luate sunt suficiente, pârâta are calitate procesuală pasivă, iar instanța va respinge această excepție.
Pe fond, analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/20.02.2016, reclamantul a fost sancționat contravențional, dispunându-se totodată măsura confiscării a cantității de 70,11 mc material lemnos.
Acest produs a fost depozitat la ., fiind ulterior preluat în custodie de către Direcția Silvică A. - Ocolul Silvic I. M..
Conform planșelor foto și filmărilor video, acestea au fost depozitate în spațiu deschis, fiind acoperite parțial cu prelate.
Prin prezenta acțiune, petentul susține că măsurile de conservare sunt de natură a conduce la degradarea continuă a materialului lemnos confiscat, solicitând ca depozitarea acestuia să respecte condiții de conservare a calității produsului.
Ordonanța președințială, conform art. 997 alin. 1 C.proc.civ, este o procedură specială, constând în luarea unor măsuri provizorii, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar putea păgubi prin întârziere sau pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara. De asemenea, alin. 5 stabilește că pe această cale specială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror neexecutare nu poate face posibilă restabilirea situației anterioare.
Din acest text de lege rezultă condițiile de admisibilitate, esențiale și caracterizatoare pentru această procedură, respectiv: aparența dreptului reclamantului, urgența, caracterul vremelnic al măsurilor luate și neprejudecarea fondului. Prin urmare, pentru ca instanța să poată dispune măsurile solicitate în urma introducerii cererii, trebuie ca aceste condiții să fie îndeplinite în mod cumulativ.
În primul rând, cu privirea la admisibilitatea cererii privitor la natura măsurii confiscării, instanța arată că în cauză nu se pune problema aprecierii legalității acestei măsuri, instanța neverificând deci dacă acesta a fost luată în mod corect sau nu și fără a se pronunța asupra fondului acestuia. Astfel, în cauză se pune doar problema modului în care a aceasta a fost executată în fapt, respectiv a măsurilor de conservare dispuse în concret. Prin urmare, instanța nu poate reține această apărare.
Cu privire la celelalte condiții legale, instanța apreciază că acestea sunt întrunite.
În privința caracterului vremelnic, acesta presupune ca ordonanța să producă efecte numai un anumit timp determinat, și nicidecum efecte definitive. Instanța reține că, în cauză, este îndeplinită această cerință, măsura ce s-ar putea lua pe calea ordonanței urmând să producă efecte până la definitivarea procesului având ca obiect plângerea contravențională, în urma căreia se va stabili dacă măsura este una legală sau nu, urmând ca, în baza acestei hotărâri, bunurile să fie restituite sau să intre în proprietatea statului.
Cu privire la aparența dreptului, conform art. 24 alin. 2 din OG nr. 2/2001, „Agentul constatator are obligația să stabilească cine este proprietarul bunurilor confiscate și, dacă acestea aparțin unei alte persoane decât contravenientul, în procesul-verbal se vor menționa, dacă este posibil, datele de identificare a proprietarului sau se vor preciza motivele pentru care identificarea nu a fost posibilă.” În concret, nu s-a învederat că bunurile sunt ale altei persoane, acestea fiind confiscate de la petent.
În ceea ce privește caracterul urgent al cererii, instanța reține că în favoarea reclamantului există deci o aparență în drept, rezultată din conținutul înscrisurilor de la dosar, astfel cum s-a antemenționat. Legea prevede că trebuie luate măsuri de conservare, nu doar de simplă depozitare, deci măsuri care să asigure păstrarea bunului în condiții optime astfel încât în eventualitatea restituirii acesta să nu sufere o micșoare calității și a valorii din acest motiv. Față de modul de depozitare reținut mai sus din probele de la dosar, instanța arată că este de notorietate că lăsarea materialului lemnos în are liber, supus intemperiilor și diferențelor de temperatură poate determina în timp degradarea acestuia. Bineînțeles, cauza eventualei degradări efective trebuie stabilită în concret, în baza unui probatoriu. Prin urmare, și această condiție este îndeplinită.
Cum degradarea bunului este un fenomen ireversibil, situația este de natură a crea un prejudiciu greu reparabil.
În ce privește neprejudecarea fondului cauzei, având în vedere și natura obligației de a face, condiție de admisibilitate conform art. 997 alin. 5 C.pro.civ., instanța arată că măsura la care reclamanta tinde a obliga pe pârâtă este doar una de conservare a bunului, până al soluționarea litigiului dintre părți în ce privește plângerea contravențională, fără a pune în discuție fondul procesului. Această obligație este una conformă legală, în speță punându-se în discuție doar modalitatea concretă de îndeplinire conformă. Măsurile nu sunt de natură a face imposibilă restabilirea situației anterioare, ci, dimpotrivă, au menirea de a păstra situația existentă a bunului.
Pentru toate acesta, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 997 C.pro.civ., urmând a admite acțiunea și a obliga pârâta să asigure măsuri de conservare și protejare corespunzătoare a materialului lemnos confiscat de la petent.
Reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată în prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasivă invocată de către pârâtă.
Admite cererea de emitere a ordonanței președințiale formulată de reclamantul G. F., CNP_, domiciliat în comuna Izvoarele, ., jud. Prahova în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de A. F. – Direcția Regională Antifraudă 5 D., identificată prin CUI_, cu sediul în București, ., sector 5.
Obligă pârâta să asigure măsuri de conservare și protejare corespunzătoare a materialului lemnos confiscat de la petent.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 24.03.2016.
Președinte Grefier
H. Ș. M. J.
Red./dact. HȘ/MJ/25.03.2016
4 ex./2 ex. se comunică cu:
G. F., domiciliat în comuna Izvoarele, ., jud. Prahova
Agenția Națională de A. F. – Direcția Regională Antifraudă 5 D., cu sediul în București, ., sector 5
| ← Contestaţie la executare. Încheierea nr. 1393/2016.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 4566/2015. Judecătoria ARAD → |
|---|
