Pretenţii. Sentința nr. 5644/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5644/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 24-09-2013 în dosarul nr. 5644/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5644
Ședința publică din 24.09.2013
Președinte: A.-M. A.
Grefier: S. B.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanta M. A. în contradictoriu cu pârâtul Cabinet de avocat S. T., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea ședinței publice din data de 19.09.2013, care face parte integrantă din prezenta, când a fost amânată pronunțarea pentru acest termen.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la această instanță la data de 09.04.2013, sub nr._, reclamanta M. A. a chemat în judecată pârâtul Cabinet de avocat S. T., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului la restituirea sumei de 3.381 lei, sumă încasată de pârât în numele reclamantei de la B. C. G. și pe care pârâtul nu a predat-o reclamantei.
În motivare, reclamanta a arătat că între părți a fost încheiat contractul de asistență juridică nr. 24/21.09.2009 pentru reprezentarea reclamantei în dosarul execuțional nr. 613/2009 deschis la B. C. G. pentru executarea silită a sentinței civile nr. 5910/11.03.2008.
Onorariul stabilit între părți a fost de 4.000 lei, care urma să fie încasat la finalul executării silite și după încasarea întregii creanțe supuse executării silite, adică la momentul în care pârâtul își va fi dus la îndeplinire mandatul.
La data de 18.05.2010, pârâtul, fără încunoștințarea reclamantei, a ridicat de la executorul judecătoresc suma de 8.881 lei reprezentând parte din creanța totală de 24.168,39 lei, din această sumă lăsând reclamantei 3.500 lei, la locul de muncă (chiar dacă reclamanta nu era acolo), iar pe restul i-a însușit, reclamanta apreciind că suma de 5381 lei a fost reținută nelegal de către pârât.
Reclamanta a mai arătat că în temeiul art. 7201 Cod procedură civilă, a invitat pârât la o conciliere directă, dar acesta nu s-a prezentat.
În drept au fost invocate prevederile legii nr. 51/1995 și art. 1541 Cod civil.
În susținerea acțiunii, în cadrul probei cu înscrisuri, reclamanta a depus la dosar în copii certificate: adrese, împuternicire avocațială, chitanță.
La data de 27.06.2013, pârâtul a depus la dosar note de ședință prin care a arătat că achiesează la pretențiile reclamantei, pentru suma de 1381 lei și a solicitat respingerea capătului de cerere prin care reclamanta a solicitat restituirea a jumătate din onorariu, respectiv 2.000 lei, apreciind că acest capăt de cerere nu este de competența instanțelor judecătorești, invocându-se prevederile art. 31 din Legea nr. 51/1995.
Mai mult, pârâtul a apreciat că atât procedurii civile cât și practicii judiciare, instanța nu poate interveni în contractul de asistență juridică și nu-l modifica.
În drept pârâtul a invocat prevederile art. 31 din Legea nr. 51/1995 și decizia nr. 367/2008 a Curții Constituționale.
Pârâtul a formulat și întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței generale a instanței, invocând prevederile art. 31 din Legea nr. 51/1995.
În motivare pârâtul a arătat că în data de 21.09.2009 a semnat cu reclamanta un contract de asistență juridică pentru punerea în executare a sentinței civile nr. 5910 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, chiar dacă înaintea încheierii acestui contract, reclamanta a solicitat punerea în executare a sentinței menționate.
După încheierea contractului de asistență juridică, în data de 23.09.2009, pârâtul a solicitat punerea în executare a creanței prin B. C. G. și timp de aproximativ 3 luni, pârâtul a mai arătat că a încercat să găsească o posibilitate de recuperare a creanței, având în vedere că sentința civilă obliga persoana fizică P. V. la plata sumei de 17.000 lei către reclamantă, iar acesta era insolvabil.
În cursul lunii ianuarie 2010, văzând că nu este vreo posibilitate de recuperare a creanței ,pârâtul a depus toată diligența și a reușit să-l determine pe debitor la data de 21.10.2010 să permită executarea conturilor societăților pe care acesta le administrează, fiind încheiat un act sub semnătură privată, care a permis executorului judecătoresc să înființeze popriri pentru recuperarea creanței.
Ulterior, într-un termen de aproximativ 2 luni, s-a început recuperarea creanței și prima parte a creanței, în sumă de 8881 lei a fost ridicat cu acceptul creditoarei și remisă acesteia la data de 18.05.2010, ocazie cu care, conform înțelegerii, pârâtul a primit suma de 4000 lei precum și suma de 1381 lei reprezentând cheltuielile efectuate cu ocazia nenumăratelor deplasări necesare executării.
După aceasta, pârâtul a mai reușit să determine debitorul la plata unei sume de 10.000 lei, sumă ce a fost înmânată creditoarei care a confirmat că a primit suma de bani.
Pârâtul a mai arătat că din toamna anului 2010 și până la data de 17.12.2012, nu a mai putut lua legătura cu reclamanta, ci doar după această dată pârâtul a fost contactat telefonic de către reclamantă care i-a solicitat restituirea sumei încasate de 1381 lei, pârâtul fiind de acord cu aceasta.
În cadrul probei cu înscrisuri, pârâtul a depus la dosar în copii: adrese.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
La data de 21.09.2009, părțile au încheiat contractul de asistență juridică în temeiul căreia pârâtul s-a obligat să o asiste și reprezinte pe reclamantă în dosarul de executare nr. 613/2009 al B. C. G. pentru executarea silită a sentinței civile nr. 5910/11.03.2008.
Onorariul pentru pârât a fost stabilit la suma de 4.000 lei, pe care părțile s-au înțeles să fie plătit la finalul executării silite, după recuperarea creanței, deși pârâtul a eliberat o chitanță pentru această sumă înainte de a o încasa efectiv (f. 7).
La data de 18.05.2010 pârâtul a încasat suma de 8.881 lei în contul creanței reclamantei, din care a reținut suma de 4.000 lei reprezentând onorariul stabilit prin contractul de asistență juridică și suma de 1.381 lei, sumă despre care a arătat pârâtul că reprezintă cheltuielile efectuate cu ocazia “nenumăratelor deplasări necesare executării”.
Cu privire la această din urmă sumă, pârâtul a arătat prin întâmpinare că este de acord să o restituie reclamantei.
Reclamanta a solicitat restituirea a jumătate din onorariul de avocat considerând că atât i se cuvine pârâtului pentru munca depusă și restituirea sumei de 1.381 lei, adică în total, suma de 3.381 lei.
Conform art. 1541 C.civ. din 1864 (aplicabil în speță conform art 6 din C.civ. în vigoare), “mandatarul este dator, oricând i se va cere, a da seama mandantului de lucrările sale și de a-i remite tot aceea ce ar fi primit în puterea mandatului, chiar când ceea ce ar fi primit nu s-ar fi cuvenit mandantului”.
Prin urmare, pârâtul, în calitate de mandatar al reclamantei are obligația de a restitui toate sumele primite de acesta în executarea mandatului (contractul de asistență juridică), adică și suma de 1.381 lei, încasată și nerestituită.
În ce privește suma de 2.000 lei (reprezentând jumătate din onorariul pârâtului) instanța reține că aceasta i se cuvine pârâtului, conform înțelegerii dintre părți (mandatul fiind cu titlu oneros) și nu reclamantei, astfel că pârâtul nu are obligația să o restituie.
Chiar dacă reclamanta a revocat mandatul pârâtului la data de 23.11.2012 (fila 8) - deși nu există o dovadă a comunicării revocării către pârât - instanța reține că revocarea produce efecte doar pentru viitor, astfel că mandatarul nu are obligația de a restitui onorariul încasat decât în situația în care se face dovada că mandatarul nu și-a îndeplinit corespunzător obligațiile, conform art. 1548 C.civ. din 1864 (“Când nu se poate imputa mandatarului nici o culpă, mandantul nu poate să se scutească de asemenea dezdăunare și plată, chiar când afacerea n-a reușit, nici să reducă suma cheltuielilor sau a anticipațiilor pe cuvânt că ar fi putut fi mai mică.”) În speță, însă, nu s-a făcut această dovadă, mai mult, reclamanta nici nu a indicat obligațiile pe care pârâtul nu și le-a îndeplinit.
Ca atare, față de cele de mai sus și având în vedere faptul că pârâtul a fost de acord să restituie reclamantei suma de 1.381 lei, va admite în parte acțiunea formulată de aceasta și va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.381 lei reprezentând sumă încasată și nerestituită reclamantei, acțiunea fiind neîntemeiată în rest.
În baza art. 454 C.pr.civ. și întrucât acțiunea a fost admisă doar pentru suma recunoscută de pârât, acesta nu va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată deoarece nu a fost pus în întârziere anterior cererii de chemare în judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de către reclamanta M. A., CNP_, cu domiciliul procesual ales în A., .. 41, . de avocat S. I., în contradictoriu cu pârâtul Cabinet de avocat S. T. T., cu sediul în A., .. 1.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.381 lei reprezentând sumă încasată și nerestituită reclamantei.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședință publică azi, 24.09.2013.
Președinte, Grefier,
A.-M. A. S. B.
Red/dact
AMA/SB – 18.10.2013
4 ex/2 comunicări
- M. A. – A., .. 41, .
- Cabinet de avocat S. T. – A., .. 1
| ← Acordare personalitate juridică. Încheierea nr. 6281/2013.... | Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 5612/2013.... → |
|---|
