Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Încheierea nr. 6307/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 6307/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 17-11-2015 în dosarul nr. 6307/2015
ROMANIA
JUDECĂTORIA ARADOperator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
ÎNCHEIEREA NR. 6307
Ședința publică din 17 noiembrie 2015
Președinte: S. S.
Grefier: A. S. B.
S-a luat în examinare contestația la executare formulată de contestatoarea Direcția S. V. și pentru Siguranța A. A., în contradictoriu cu intimatul B. I. I., în vederea pronunțării.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația la executare este scutită de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 30 din OUG nr. 80/2013.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 17.11.2015.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se depuse prin registratura instanței la data de 13.11.2015, concluzii scrise formulate de intimat.
INSTANȚA
Constată că prin contestația la executare înregistrată la Judecătoria A., la data de 29 septembrie 2015 sub nr._, contestatoarea Direcția S. V. și P. Siguranța A. A. a solicitat în contradictoriu cu intimatul B. I. I. anularea executării silite și a actelor de executare inițiate de către Biroul executor Judecătoresc H. V. prin care s-a declanșat urmărirea silită împotriva acesteia în baza titlului executoriu constituit prin Sentința civilă nr.23/13.01.2009 a Tribunalului A. pronunțată în dosarul nr._ definitivă prin Decizia civilă nr.527/02.04.2009 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în dosar nr._ irevocabilă, și prin Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită nr.161/04.09.2015 a Biroului Executor Judecătoresc „H. V.”; să se dispună desființarea Încheierii de încuviințare a executării silite, a Titlului executoriu, anularea executării silite și a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul execuțional nr.161/2015; să se dispună suspendarea executării silite; să se dispună întoarcerea executării silite, prin restabilirea situației anterioare acesteia.
În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că prin înștiințarea Biroului Executorului Judecătoresc H. V., înregistrată la contestatoare sub nr._/10.09.2015, a fost anunțată că s-a declanșat urmărirea silită împotriva instituției în baza titlului executoriu constituit prin Sentința civilă nr.23/13.01.2009 a Tribunalului A. pronunțată în dosar nr_ definitivă prin Decizia nr.527/02.04.2009 a Curții de Apel Timișoara pronunțată în dosar nr._ și prin încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită nr.161 din 04.09.2015 a Biroul Executorului Judecătoresc H. V..
Prin somația emisă de Biroul Executorului Judecătoresc H. V., instituția a fost somată ca în termen de o zi de la primirea ei să îndeplinească întocmai dispozițiile arătate în titlul executoriu respectiv Sentința civilă nr.23/13.01.2009, pronunțată de către Tribunalul A. în dosar nr._ .
La înștiințarea înregistrată sub nr._/10.09.2015 au fost anexate și Somația, Încheierea de încuviințare a executării silite, Încheierea de stabilire cheltuielilor de executare silită, titlul executoriu, raportul de expertiză contabilă extrajudiciară cu anexele aferente, ce face obiectul dosarului execuțional nr.157/2015.
Contestatoarea a susținut că toate actele emise de către acesta care stau la baza executării sunt nelegale și solicită desființarea acestora, pentru că sentința civilă nr.23 din 13.01.2009 a Tribunalului A. pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin decizia nr.527 din 02.04.2009 a Curții de Apel Timișoara pronunțată în dosarul nr._, nu poate fi pusă în executare.
Contestatoarea a invocat excepția lipsei calității de debitor a acesteia raportat la faptul că pentru perioada 01.04.2014 – 20.03.2007, creditorul nu a avut calitatea de funcționar public în cadrul instituției.
Prin sentința civilă nr.23/13.01.2009 a Tribunalului A., pronunțată în dosarul nr._ definitivă prin decizia nr.527 din 02.04.2009 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în dosar nr._, contestatoarea a arătat că a fost obligată să acorde fiecărui reclamant în funcție de data angajării suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare pentru perioada 01.04.2014 – 13.01.2009, deși potrivit deciziei nr.36/20.03.2007, intimatul B. I. I. a avut calitatea de funcționar public în cadrul instituției doar de la data de 07.03.2006.
De asemenea, a invocat excepția autorității de lucru judecat raportat la art.430 din Legea nr.134 din 1 iulie 2010, republicată, privind codul de procedură civilă și la sentința civilă nr.1004/25.11.2008 a Tribunalului A. pronunțată în dosarul nr._ definitivă prin Decizia nr.616 din 23.04.2009 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în dosar nr._ și prin Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită nr.338 din 15.12.2014 a B.E.J. H. V..
În baza Sentinței civile nr.1004/25.11.2008 a Tribunalului A. pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin Decizia nr.616 din 23.04.2009 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în dosar nr._ și prin Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită nr.338 din 15.12.2014 a B.E.J H. V., creditorul a beneficiat de drepturile salariale, respectiv suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare pentru perioada în care și-a desfășurat activitatea în cadrul instituției, respectiv 20.03._08.
Contestatoarea a invocat excepția tardivității introducerii acțiunii raportat la prevederile art.706 alin.1 și 2 din noul Cod de procedură civilă, care prevede: (1) Dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripție este de 10 ani. (2) Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită. În cazul hotărârilor judecătorești și arbitrale, termenul de prescripție începe să curgă de la data rămânerii lor definitive.
Pe fond, contestatoarea a susținut că creanța nu este certă, lichidă și exigibilă. În baza art. 663 alin.1 din Legea nr.134 din 1 iulie 2010, republicată privind Codul de procedură civilă „Executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă”. Titlul executoriu nu îndeplinește criteriile prevăzute de art.663 Codul de procedură civilă pentru a fi pus în executare silită.
Creanța nu este certă deoarece existența ei neîndoielnică nu rezultă din Sentința civilă nr.23/13.01.2009 a Tribunalului A., pronunțată în dosar nr._, nu este lichidă, deoarece suma pretinsă a fost stabilită în mod discreționar de creditoare, deoarece titlul executoriu nu este însoțit de nici o anexă cu privire la detalierea modalității de stabilire a cuantumului și nu este exigibilă deoarece nu s-a născut un raport juridic obligațional între contestatoare și intimat.
În cazul suplimentului postului și al suplimentului corespunzător treptei de salarizare nu există nici o dispoziție legală care să permită executorului judecătoresc să stabilească un cuantum al acestor sporuri, în condițiile în care prin Sentința civilă nr.23/13.01.2009 a Tribunalului A. pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin Decizia civilă nr.527/02.04.2009 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în dosar nr._, irevocabilă, nu este stabilit acest cuantum. Curtea Constituțională a statuat că, sporurile, premiile și alte stimulente, reprezintă drepturi salariale suplimentare, nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție.
În drept, au fost invocate prevederile art.701, art.703, art.704, art.706 alin.1 și 2 din Legea nr.134 din 1 iulie 2010, republicată privind Codul de procedură civilă.
La data de 19.10.2015 intimatul B. I. I. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca fiind netemeinică și nelegală și menținerea actelor emise de către B.E.J. H. V. în dosar execuțional nr.161/2015.
Față de excepția lipsei calității de debitor a contestatoarei, intimatul a solicitat respingerea ca neîntemeiată, în considerarea faptului că, potrivit titlului executoriu constând în Sentința civilă nr._, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, debitorul obligației de plată a sumelor reprezentând suplimentul treptei de salarizare este însăși contestatoarea. Acest aspect a fost tranșat în mod irevocabil de instanța de judecată care a pronunțat titlul executoriu, având în vedere că, împotriva titlului executoriu la care a făcut referire, contestatoarea nu a formulat nicio cale de atac, astfel încât susținerile referitoare la lipsa calității de debitor pe calea contestației la executare sunt vădit nefondate.
De asemenea, a solicitat respingerea ca neîntemeiată a excepției autorității de lucru judecat, având în vedere faptul că, prin cererea de executare silită ce formează obiectul dosarului execuțional nr.161/2015, intimatul a solicitat executarea silită a titlului executoriu constând în Sentința civilă nr.23/13.01.2009 pronunțată de Tribunalul A., în dosar nr._ . Conform raportului de expertiză extrajudiciară, drepturile salariale cuvenite intimatului sunt cele aferente perioadei 01.04.2004 – 19.03.2007, fapt recunoscut de însăși contestatoare prin motivarea contestației la executare.
Față de excepția tardivității introducerii acțiunii, intimatul a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată, menționând că, potrivit dispozițiilor exprese ale art.706 alin.1 din Legea nr.134/2010 din noul Cod de procedură civilă, republicată, dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede astfel.
Intimatul a arătat că titlul executoriu în temeiul căruia s-a solicitat executarea silită îl reprezintă Sentința civilă nr.23/13.01.2009, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă la data de 02.04.2009, dată la care s-a pronunțat Decizia civilă nr.527/02.04.2009, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ .
În aprecierea intimatului, un aspect deosebit de important în vederea soluționării temeinice și legale a prezentei cauze, îl reprezintă faptul că prin titlul executoriu, contestatoarea a fost obligată să plătească intimatului drepturi de natură salarială neacordate în perioada 2004 – 2009.
Prin intermediul prevederilor art.1 alin.1 din O.U.G. nr.71/2009, cu modificările și completările ulterioare, s-a statuat faptul că plata drepturilor de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sector bugetar (deci și a intimatului din prezenta cauză) devenite executorii până la data de 31.12.2011, se va realiza după o procedură de executare eșalonată pentru 5 ani.
S-a arătat că la art.1 alin.2 din O.U.G. nr.71/2009, cu modificările și completările ulterioare, s-a prevăzut în mod expres faptul că, în cursul termenului prevăzut la alin.1, orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
În considerarea acestor prevederi legale, este indeniabil faptul că solicitarea intimatului pentru executarea silită a contestatoarei s-a realizat în interiorul termenului de prescripție de 3 ani, termen care a început să curgă din anul 2012.
În ceea ce privește fondul cauzei, intimatul a arătat că prin Sentința civilă nr.23/13.01.2009, pronunțată de Tribunalul A., în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă, instanța de judecată a dispus admiterea în parte a acțiunii reclamanților (printre care se regăsea și intimatul) și obligarea pârâtei D.S.V.S.A A. la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, pentru perioada 01.01.2004 – 13.01.2009, în formă actualizată cu indicele de inflație las data plății efective.
În cazul intimatului, perioada pentru care D.S.V.S.A A. este obligată să achite drepturile bănești menționate este de 01.04.2004 – 06.03.2007.
Deoarece contestatoarea a refuzat în mod nejustificat să procedeze la punerea în executare a Sentinței civile nr.23/13.01.2009 pronunțată de Tribunalul A., în dosar nr._, intimatul s-a văzut nevoit să procedeze la executarea silită și la calcularea acestor sporuri cu ajutorul unei expertize extrajudiciare.
În ceea ce privește susținerea contestatoarei că, creanța intimatului nu este certă, lichidă și exigibilă, menționează că aceasta este una vădit nefondată, având în vedere că, prin titlul executoriu menționat anterior, D.S.V.S.A A. a fost obligată să plătească intimatului drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 01.04.2004 – 19.03.2007, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației la data efectivă a plății, ceea ce denotă că obligația este certă.
Întrucât plata acestor sume este determinabilă, adică se aplică un procent calculat la salariul de bază din perioada 01.04._07, creanța este lichidă și, deoarece obligația de plată este stabilită pentru o perioadă determinată în timp și curge de la data pronunțării, fiind deja ajunsă la termen, creanța este exigibilă.
În ceea ce privește calculul efectuat prin expertiza extrajudiciară, acesta s-a făcut luând în considerare un procent de 24 % pentru fiecare supliment, acest procent fiind stabilit prin Acordul încheiat între Sindicatul Liber al Salariaților din rețeaua Sanitar V. A. și D..S.V.S.A A. nr.1/31.12.2008 (înscris anexat cererii de executare silită).
Raportat la cele menționate anterior, susținerile contestatoarei potrivit cărora suma pretinsă a fost calculată în mod discreționar de intimat sunt vădit nefondate. Și susținerile contestatoarei cu privire la cuantumul sporurilor solicitate de intimat ar fi în procent de 25% din salariul de bază, sunt vădit nefondate, având în vedere faptul că a fost avut în vedere procentul de 24%, acesta fiind stabilit prin acord de către contestatoare și Sindicatul salariaților acesteia prin Acordul nr.1/31.12.2008.
Intimatul consideră relevant a preciza faptul că însăși contestatoarea a acordat aceleași drepturi salariale restante în aceleași procente (24% pentru fiecare spor) angajaților săi în baza unui alt titlu executoriu (Sentința civilă nr.1004/25.11.2008 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ ).
În acord cu art.6 din Convenție (CEDO), impune statului (și instituțiilor publice – în speță și D.S.V.S.A A.) obligația pozitivă de a da curs hotărârilor judecătorești irevocabile prin care a fost obligat la plata unor sume, reprezentând drepturi salariale, nefiind oportun ca o persoană care a obținut creanța împotriva statului să fie obligată să inițieze procedura executării silite pentru satisfacerea creanței sale. Dreptul în discuție s-a născut din lege, ca drept subiectiv, ce conferă titularului de drept prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut să efectueze o anume prestație pozitivă, respectiv de a plăti o sumă de bani.
În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că „Dreptul de acces la justiție, garantat de art.6 din Convenție, protejează de asemenea, și executarea hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii, care, într-un stat care respectă preeminența dreptului, nu pot rămâne fără efect în detrimentul unei părți. În consecință, executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau întârziată într-un mod excesiv” (hotărârile Hornsby împotriva Greciei din 19 martie 1977, Burdov împotriva Rusiei din 07 mai 2002; Jasiuniene împotriva Lituaniei din 6 martie 2003; Ruianu împotriva României din 17 iunie 2003, S. P. împotriva României, 2005).
Complexitatea procedurii interne de executare sau a sistemului bugetar public nu este de natură să exonereze statul de la obligația sa prevăzută de Convenție de a garanta tuturor dreptul de a fi executate într-un termen rezonabil acele hotărâri judecătorești care sunt obligatorii și executorii. Este obligația statelor membre de a-și organiza sistemul administrativ în așa fel încât autoritățile competente să își poată executa obligațiile.
Prin faptul că timp de mai mult de 6 ani contestatoarea nu a luat măsurile necesare în scopul executării hotărârii judecătorești definitive și executorii, aceasta a lăsat prevederile art.6 alin.1 din Convenție fără efect în situația de față.
Curtea Constituțională prin decizia nr.1221 statuează că dreptul la muncă este un drept complex care include și dreptul la salariu. Legea nr.188/1999 R, la art.31 alin.1 (fost art.29 alin.1) prevedea „pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu cuprins din: a) salariu de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare”.
În ceea ce privește alegațiile contestatoarei potrivit cărora cheltuielile de executare nu corespund realității, deoarece nu ar fi fost calculate conform legislației în vigoare, intimatul a precizat că, în condițiile în care contestatoarea nu a înțeles să depună la dosarul cauzei nicio probă în susținerea celor afirmate, precum și a faptului că toate aceste cheltuieli se datorează atitudinii culpabile a contestatoarei care nu a înțeles să procedeze la executarea de bună-voie a unei sentințe judecătorești.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.205 din Legea nr.134/2010 din noul Cod de procedură civilă, republicată; art.622, art.641 alin.1, art.706 alin.1 și alin.2 din Legea nr.134/2010 din noul Codul de procedură civilă, republicată, art.1 alin.1 și 2 din O.U.G. nr.71/2009.
Contestatoarea Direcția S. V. și P. Siguranța A. A. a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că prin Sentința civilă nr.23 din 13.01.2009, respectiv titlul executoriu, instanța a admis în parte acțiunea reclamanților și a obligat instituția să acorde fiecărui reclamant în funcție de data angajării suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare pentru perioada 01.04.2004 – 13.01.2009. Instanța a respins acțiunea cu privire la cuantumul sporurilor de 25 % pentru fiecare din salariul de bază.
Cu privire la excepția lipsei calității de debitor a acesteia raportat la faptul că, pentru perioada 01.04.2004 – 20.03.2007 creditorul nu a avut calitatea de funcționar public în cadrul instituției.
S-a arătat că în baza sentinței civile nr.1004/25.11.2008 a Tribunalului A. pronunțată în dosarul nr._ definitivă prin decizia nr.616/23.04.2009 a Curții de Apel Timișoara, pronunțat în dosar nr._ și prin Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită nr.338 din 15.12.2014 a B.E.J. H. V., creditorul a beneficiat de drepturile salariale, respectiv suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare pentru perioada în care și-a desfășurat activitatea în cadrul instituției, respectiv 20.03._08.
A precizat că creanța pretinsă nu este certă, lichidă și exigibilă.
Acordul nr.1/31.12.2008, înregistrat la sediul contestatoarei sub nr._/31.12.2008, încheiat între aceasta și Sindicatul Liber din Rețeaua S. V. A. la care se face referire, a fost încheiat în baza Sentinței civile nr.1004/25.11.2008 a Tribunalului A., pronunțată în dosar nr._ definitivă prin Decizia nr.616/23.04.2009 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în dosar nr._ și în baza căruia pentru reclamanții din sentința antemenționată s-a convenit cu privire la procentul de 24 % stabilit pentru fiecare supliment, respectiv suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare.
La dosar a fost atașat copia certificată a dosarului execuțional nr.161/2015 al Biroului Executorului Judecătoresc „H. V.”.
Analizând cu prioritate excepțiile invocate de contestatoare prin întâmpinare, în conformitate cu prevederile art.248 Cod procedură civilă, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată al B. H. V. în data de 07.09.2015 sub nr.161/2015 intimatul B. I. I. a solicitat punerea în executare silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.23 din 13.01.2009 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, definitivă prin decizia nr. 527 din 02.04.2009 a Curții de Apel Timișoara, pentru recuperarea creanței în sumă de 36.990,74 lei, reprezentând drepturi salariale, respectiv suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare pentru perioada 01.04.2004 – 13.01.2009 actualizate cu indicele de inflație până la data de 31.10.2014 și în continuare până la data plății efective, precum și cheltuieli de executare.
Prin titlul executoriu menționat contestatoarea a fost obligată să acorde atât intimatului, cât și altor persoane, în funcție de data angajării, suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare pentru perioada 01.04.2004 – până la 13.01.2009, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective. A fost respinsă acțiunea cu privire la cuantumul sporurilor de 25% pentru fiecare, din salariu de bază. De asemenea a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea reclamanților față de pârâții Institutul de Diagnostic și Sănătate Animală București și Autoritatea Național V. și pentru Siguranța A..
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, instanța reține că în cauză titlul executoriu îl reprezintă o hotărâre judecătorească, iar contestatoarea critică faptul că prin sentința civilă nr.23/2008 pronunțată de Tribunalul A. se încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr.1004/2008 a Tribunalului A..
Or, în conformitate cu art.713 al.1 Cod procedură civilă este inadmisibil ca pe calea contestației la executare contestatorul să invoce motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac, atunci când titlul executoriu este o hotărâre judecătorească.
Prin urmare, având în vedere că se invocă existența unor hotărâri definitive potrivnice care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, respectiv între sentința civilă nr. 1004/2008 și sentința civilă nr. 23/2009, iar remediul procesual îl poate constitui formularea unei cereri de revizuire în temeiul art.509 al.8 Cod procedură civilă, excepția invocată nu poate reprezenta un motiv de contestație la executare, astfel că instanța va respinge excepția invocată.
În ceea ce privește excepția tardivității introducerii acțiunii, față de temeiul de fapt și de drept invocat în susținerea acesteia, instanța o recalifică drept excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită a titlului executoriu.
Analizând excepția prescripției, astfel cum a fost recalificată, instanța reține că prin titlul executoriu contestatoarea a fost obligată să plătească intimatului drepturi de natură salarială neacordate în perioada 2004 – 2009.
Potrivit art. 706 alin. 2 noul Cod de procedură civilă termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită, iar în conformitate cu art.708 al.1 pct.2 Cod procedură civilă cursul prescripției se suspendă pe timpul cât suspendarea executării silite este prevăzută de lege.
Or, executarea silită a sumelor prevăzute în titlurile executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar a fost suspendată de drept în temeiul art.1 al.2 din OUG 71/2009.
Prin urmare, câtă vreme executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.23/13.01.2009 pronunțată de Tribunalul A. a fost suspendată de drept în perioada 2009-2012, instanța reține că și cursul prescripției a fost suspendat, prescripția reluându-și cursul în 01 ianuarie 2013. Având în vedere că cererea de executare silită a fost înregistrată la B. în data de 04.09.2015, respectiv în interiorul termenului de 3 ani, instanța va respinge excepția invocată este neîntemeiată.
În fine, în ceea ce privește excepția lipsei calității de debitor invocată de contestatoare, instanța o califică o apărare ce privește fondul contestației la executare, presupunând stabilirea identității dintre persoana împotriva căreia este îndreptată executarea silită și debitorul obligației de plată.
În acest sens instanța reține că prin contestația la executare contestatoarea pretinde că doar de la data de 07.03.2007 intimatul a avut calitatea de funcționar public în cadrul instituției contestatoare, motiv pentru care contestatoarea nu ar avea calitate de debitoare pentru perioada 01.04._07 întrucât intimatul nu a fost angajatul său în perioada respectivă.
Or, din Decizia nr. 31/07.03.2017, emisă de directorul executiv al contestatoarei, intimatul a fost încadrat în structurile sale, începând cu data de 10.03.2007, prin transferarea acestuia din cadrul Autorității Național Veterinare și pentru Siguranța A. ca urmare a reorganizării acestei instituții. În cadrul ambelor instituții intimatul a avut calitatea de funcționar public beneficiind astfel ope legis de cele două drepturi salariale.
Aceste aspecte reies și din considerentele deciziei nr.527 din 02.04.2009 a Curții de Apel Timișoara, în care s-a reținut că în mod corect a fost obligată doar contestatoarea la plata drepturilor salariale în litigiu, fiind întemeiat respinsă acțiunea față de ceilalți pârâți, întrucât la data înregistrării acțiunii/pronunțării sentinței civilă nr.23 din 13.01.2009 a Tribunalului A. intimatul se afla în raporturi de muncă doar cu contestatoarea.
În aceste condiții instața reține că s-a statuat, cu putere de lucru judecat, că doar contestatoarea, singura cu care intimatul avea raporturi de muncă la data înregistrării acțiunii/pronunțării sentinței civilă nr. 23 din 13.01.2009, poate fi obligată la plata celor două sporuri salariale, iar acțiunea înregistrată împotriva celorlalți pârâți, angajatorii anteriori ai intimatului, este inadmisibilă.
Prin urmare, instanța va respinge ca neîntemeiat motivul de contestație la executare privind lipsa calității de debitoare a contestatoarei.
Critica vizând nerespectarea dispozițiilor art. 663 alin. 1 din Cod procedură civilă în sensul că a fost pusă în executare o creanță care nu este certă, lichidă și exigibilă este parțial întemeiată, sub aspectul caracterului exigibil al creanței.
Astfel, dreptul de creanță al intimatului rezultă în mod neîndoielnic din titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr.23/13.01.2009 a Tribunalului A. prin care contestatoarea a fost obligată la plata către intimat a sumei de bani reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare pentru perioada 01.04.204- până la 13.01.2009. Or, câtă vreme din titlul executoriu rezultă în mod indubitabil că debitorul datorează o sumă de bani creditorului, creanța pusă în executare are un caracter cert.
Stabilirea cuantumului acesteia, direct prin titlu sau ulterior, în baza criteriilor de determinare indicate în titlu executoriu, vizează caracterul lichid al creanței.
Sub aspectul caracterului lichid al creanței instanța reține că în cuprinsul titlului executoriu au fost inserate criterii suficiente pentru determinarea cuantumului acesteia, fiind respectate exigențele art. 663 alin. 3 din Cod procedură civilă. Astfel, atât din considerentele sentinței civile nr. 23/13.01.2009 a Tribunalului A. cât și din considerentele deciziei nr. 527 din 02.04.2009 a Curții de Apel Timișoara, reiese că atât suplimentul postului cât și suplimentul treptei de salarizare reprezintă drepturi salariale cu privire la care intimatul este îndreptățită în virtutea legii, însă cuantumul acestor drepturi poate fi determinat doar prin negociere între angajat și angajator, fiind inadmisibil ca acest cuantum să fie stabilit de către instanță, motiv pentru care a și fost respins capătul de cerere privind determinarea lor ca fiind de 25% din salariu.
În urma negocierii dintre angajator și angajați s-a încheiat acordul nr.1/31.12.2008, înregistrat la contestatoare sub nr._/31.12.2008 (fila 82), în baza căruia cuantumul acestor sporuri a fost determinat ca fiind de câte 24% din salariul de bază pentru perioada 01.04._08. Împrejurarea că negocierea a vizat punerea în aplicarea a sentinței civile nr. 1004/2008 pronunțat de Tribunalul A., nu prezintă relevanță în cauză, câtă vreme prin acordul menționat s-au adus modificări la contractul colectiv de muncă, astfel cum a fost publicat în Monitorul Oficial al României, partea a V-a, nr.11/10.05.2007 și care se aplică în egală măsură tuturor angajaților contestatoarei.
Cuantumul creanței pentru care s-a început executarea silită a fost determinată în baza criteriilor stabilite de instanță în titlul executoriu, de către expertul contabil B. C. D., fiind cuprinse în lista privind suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, actualizate cu indicele de inflație la data de 31.10.2014 (fila 8-19 dosar execuțional).
În ceea ce privește caracterul exigibil al creanței puse în executare instanța reține că prin titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr.23/13.01.2009 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, contestatoarea a fost obligată la plata suplimentul postului cât și suplimentul treptei de salarizare, astfel că punerea în executare a acestuia este reglementată de OUG nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.
Potrivit dispozițiilor art.1 al.1 din OUG nr.71/2009 „plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.”
La art.1 al.2 din aceeași ordonanță se prevede că „în cursul termenului prevăzut la alin.1 orice procedură de executare silită se suspendă de drept”.
Art.35 al.2 din OUG nr.83/2014 a instituit o derogare exclusiv cu privire la dispozițiile art.1 al.1 lit.e din OUG nr.71/2009, în conformitate cu care începând cu luna martie 2015 „persoanele juridice de drept public, instituțiile și autoritățile publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, pot plăti, în condițiile prezentului articol, tranșa aferentă anului 2016”.
Modificările legislative aduse de OUG nr.83/2014 prevăd astfel posibilitatea achitării anticipate a tranșei aferentă anului 2016, însă este evident, din maniera de redactare a textului, că acestea reglementează exclusiv executarea benevolă, în măsura fondurilor disponibile.
De altfel, art.35 al.2 din OUG nr.83/2014 aduce derogări exclusiv cu privire la dispozițiile art.1 al.1 lit.e din OUG nr.71/2009, fără a face trimitere și la art.1 al.2 din OUG nr.71/2009, care reglementează suspendarea de drept a executărilor silite și care, astfel, continuă să își producă efectele.
Întrucât procentul de 35% din valoarea titlului executoriu pentru care s-a început executarea silită în dosarul execuțional nr.161/2015 poate fi executat silit abia în anul 2016, până la acea dată operând suspendarea de drept a executării silite, în temeiul art.712 și art.720 din Cod procedură civilă instanța va admite în parte contestația la executare, cu consecința anulării executării silite care face obiectul dosarului de executare nr.161/2015 al B. H. V. pentru suma de 12.946,50 lei, executarea silită urmând să fie menținută pentru diferența de 24.043,98 lei reprezentând creanța exigibilă în perioada 2012-2015.
În ceea ce privește suspendarea executării silite, în cauză sunt incidente dispozițiile art.719 al.1 Noul Cod de procedură civilă, în conformitate cu care „până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea”.
Față de împrejurarea că la primul termen de judecată instanța a rămas în pronunțare asupra contestației la executare, cererea de suspendare a executării silite urmează să fie respinsă ca rămasă fără obiect.
În privința cheltuielilor de executare silită, instanța reține că prin încheierea din 07.09.2015 acestea au fost stabilite la suma de 5.456 lei, din care 4.464 lei onorariu executor judecătoresc, și 992 lei pentru verificarea, constituirea dosarului execuțional, comunicare acte de procedură, alte acte și operațiuni date prin lege și cheltuieli de executare cu TVA inclus.
Întrucât executarea silită urmează să fie anulată parțial pentru procentul de 35 % din creanță, raportarea cheltuielilor de executare la întreaga creanță apare ca fiind greșită.
În plus, chiar dacă se execută o sumă de bani având un cuantum ridicat, în cauză nu se justifică stabilirea onorariului executorului la limita maximă prevăzută de lege, în condițiile în care executarea silită se realizează împotriva unei instituții publice, prin poprire, astfel că activitatea executorului se rezumă la emiterea unei somații și a unei adrese de înființare a popririi.
Prin urmare, în temeiul art. 670 alin. 4 din Cod procedură civilă și a Ordinului 2550/2006, instanța apreciază că stabilirea unor cheltuieli de executare la nivelul onorariului minimal corespunde activității prestate de executorul judecătoresc.
Față de cele de mai sus instanța va reduce onorariul executorului judecătoresc de la 5.456 lei la 535,87 lei și va stabili la 100 de lei celelalte cheltuieli de executare silită.
Contestatoarea nu a solicitat obligarea intimatului, parțial căzut în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată, astfel că în temeiul art.453 al.1 Cod procedură civilă instanța nu le va acorda.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția autorității de lucru judecat.
Respinge excepția prescripției extinctive a dreptului de a cere executarea silită.
Respinge ca rămasă fără obiect cerererea de suspendare a executării silite.
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea Direcția S. V. și pentru Siguranța A. A., cu sediul în A., ..98C, jud. A., în contradictoriu cu intimatul B. I. I., cu domiciliul în A., ., jud. A., CNP_, cu domiciliul procesual ales la Cabinet Individual Avocat A. B., situat în A., ..9, . împotriva executării silite din dosarul nr.161/2015 al B. H. V..
Anulează în parte încheierea de încuviințare a executării silite, încheierea din data de 07.09.2015 privind stabilirea cheltuielilor de executare, somația din data de 07.09._, precum și actele de executare subsecvente în ceea ce privește suma de 17.766,89lei.
Dispune reducerea onorariului executorului judecătoresc la suma de 535,87 lei.
Menține formele de executare pentru suma de 24.679,85 lei, compusă din 24.043,98 lei reprezentând creanță exigibilă în perioada 2012-2015, 535,87 lei onorariu executor judecătoresc și 100 lei cheltuieli de executare silită.
Ia act că nu s-au cerut cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică din 17 noiembrie 2015.
Președinte,Grefier
S. StepanAdriana S. B.
Red/Tehnored/ SS/ASB/ 15.12.2015/5ex/3com.
Se comunică cu
- contestatoarea Direcția S. V. și pentru Siguranța A. A., cu sediul în A., ..98C, jud. A.,
- intimatul B. I. I., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Individual Avocat A. B., situat în A., ..9, .
În conformitate cu prevederile art.719 al.4 NCPC, la data rămânerii definitive, un exemplar se comunică B. H. V. – cu sediul în A., dtr. Blajului, nr., .
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Pretenţii. Sentința nr. 6409/2015. Judecătoria ARAD → |
|---|
