Plângere contravenţională. Sentința nr. 3679/2013. Judecătoria BACĂU

Sentința nr. 3679/2013 pronunțată de Judecătoria BACĂU la data de 23-04-2013 în dosarul nr. 17627/180/2012

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA BACĂU

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr._

Sentinta civila nr.3679

Ședința publică de la 23.04. 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE V. S.

Grefier S. M.

Pe rol fiind pronuntarea cauzei Civil privind pe petent C. T. CU D. ALES LA AV B. A. D. și pe intimat A. E. P., având ca obiect plângere contravetionala

Dezbaterile de fond au avut loc in sedinta publica din 16.04.2013 fiind consemnate in incheierea de sedinta din acea zi, ce face parte integranta din prezenta, cand instanta din lipsa de timp pentru deliberare, a amanat pronuntarea la data de 23.04.2013.

I N S T A N T A

- deliberând –

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_ din data de 20.12.2012, petentul C. T. a solicitat în contradictoriu cu intimata A. ELECTORALĂ PERMANENTĂ, anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 19.11.2012 și decizia nr.223/06.12.2012 de sancționare a contravenției.

În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esență, că prin procesul verbal de constatare a contravențiilor contestat, petentul a fost sancționat pentru nerespectarea prevederilor art. 38 alin. 1 din Legea nr. 334/2006, întrucât nu a depus raportul detaliat al veniturilor și cheltuielilor electorale. Consideră sancțiunea nelegală și netemeinică, întrucât în cauză nu se poate discuta despre încălcarea cu rea – credință a prevederilor legale invocate. Arată că a avut calitatea de candidat independent, astfel încât volumul cheltuielilor efectuate a fost unul extrem de mic, astfel încât a adus o atingere minimă valorii protejate de legiuitor. Raportat la prevederile art. 7 OG 2/2001, precum și la probatoriul administrat în cauză, consideră că faptele contravenționale cuprinse în procesul verbal, ca și gravitate, nu justifică sancțiunea cu amendă contravențională, cu atât mai puțin în cuantumul aplicat de organul constatator.

În drept, cererea au fost invocate dispozițiile OG 2/2001.

În dovedirea acțiunii, petentul a depus, în copie: proces verbal de constatare a contravenției, decizia nr.223/06.12.2012 de sancționare a contravenției filele 8-9.

În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform dispozițiilor art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, este scutită și de plata timbrului judiciar.

Prin întâmpinarea formulată în termenul legal și depusă prin serviciul registratură, intimată a solicitat respingerea acțiunii și menținerea procesului verbal și decizia ca fiind legale și temeinic întocmite.

În motivare a arătat că în urma verificărilor efectuate a rezultat că petentul nu și-a declarat și înregistrat mandatarul financiar la A. Electorală Permanentă, nu a depus declarația privind respectarea condițiilor legale ale finanțării campaniilor electorale, nu a depus și înregistrat declarația privind respectarea cheltuielilor care pot fi efectuate în campania electorală, nu a depus și înregistrat declarația privind numărul materialelor de propagandă electorală produse și nu a depus și înregistrat raportul detaliat al veniturilor și cheltuielilor electorale.

În drept, intimata a invocat dispozițiile art.115 - 117 Cod procedură civilă, art.26, art.38 alin.1, art.41 alin.1 și art.43 alin.1 din Legea nr.334/2006 privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale, în continuare Legea nr.334/2006.

În dovedirea întâmpinării, intimata a depus: proces verbal de constatare a contravenției . nr._ din 19.11.2012 filele 20-21, decizia nr.226/06.12.2012 de sancționare a contravenției filele 22-23, notă de constatare nr.1666 din 27.07.2012 filele 24-28.

În temeiul art.242 alin.2 Cod procedură civilă, intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin nota de constatare întocmită cu ocazia campaniei electorale aferente alegerilor autorității administrației publice locale din anul 2012, s-a reținut că petentul în calitate de candidat independent nu și-a desemnat mandatar financiar și nu a depus raportul detaliat al veniturilor și cheltuielilor electorale, astfel cum rezultă din nota de constatare.

Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 19.11.2012 de către agentul constatator al intimatei Filiala Nord Est – L. V. Bacău, petentul a fost propus pentru sancționare contravențională cu amendă în suma de 5000 lei reținându-se că în ziua de 27.07.2012 ora 08.00, petentul nu a depus raportul detaliat al veniturilor și cheltuielilor electorale, încălcându-se astfel art.38 alin.1 din Legea nr.334/2006, astfel cum rezultă din procesul verbal de constatare a contravenției.

Prin decizia de sancționare a contravenției nr.223 încheiată la data de 06.12.2012 de către agentul constatator al intimatei petentul a fost sancționat cu amendă în suma de 5000 lei reținându-se că petentul nu a depus raportul detaliat al veniturilor și cheltuielilor electorale, încălcându-se astfel art.38 alin.1 din Legea nr.334/2006, astfel cum rezultă din decizia nr.223/06.12.2012 de sancționare a contravenției filele 22-23.

S-a reținut că în campania electorală pentru alegerea autorităților administrației publice locale din data de 10.06.2012, petentul în calitate de candidat independent nu a depus la A. Electorală Permanentă, raportul detaliat al veniturilor și cheltuielilor electorale, încălcându-se astfel dispozițiile art.38 alin.1 din Legea nr.334/2006.

Procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 19.11.2012 și decizia nr.223/06.12.2012 de sancționare a contravenției nu au fost semnate de către petent, agentul constatator menționând că petentul nu este da față și că nu a putut fi identificat niciun martor deoarece procesul verbal contestat a fost încheiat la sediul intimatei - Filiala Nord Est Bacău.

În drept, potrivit art.26 alin.4 lit. c) din Legea 334/2006 privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale, în continuare Legea nr.334/2006, mandatarul financiar înaintează Autorității Electorale Permanente raportul privind respectarea condițiilor legale privind finanțarea partidelor politice pe perioada campaniei electorale, dispoziții care se aplică în mod corespunzător și candidaților independenți, astfel cum rezultă din prevederile art.27 din același act normativ.

Potrivit art.29 alin.4 din Legea nr.334/2006 partidele și alianțele politice, precum și candidații independenți sunt obligați să declare Autorității Electorale Permanente, prin mandatar financiar, numărul de materiale de propagandă electorale produse, defalcat pe categorii.

Potrivit art.32 alin.1 din Legea nr.334/2006, până la validarea mandatelor, conducerea partidului, a organizației județene, candidații la funcția de deputat ori senator sau, după caz, candidatul independent vor depune la A. Electorală Permanentă o declarație privind respectarea plafoanelor prevăzute la art. 30 alin. (3) din același act normative care privesc valorile maxime admise pentru fiecare candidat în ceea ce privește cheltuielile efectuate.

Potrivit art.41 din Legea nr.334/2006 constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la 25.000 lei încălcarea dispozițiilor prevăzute la art.38 alin.1 din același act normativ, potrivit cărora în termen de 15 zile de la data desfășurării alegerilor, mandatarul financiar este obligat să depună la A. Electorală Permanentă un raport detaliat al veniturilor și cheltuielilor electorale pentru fiecare partid politic, alianță politică, alianță electorală, organizație a cetățenilor români aparținând minorităților naționale sau candidat independent.

După ce a constatat că plângerea a fost introdusă înlăuntrul termenului prevăzut la art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din 19.11.2012 care face corp comun cu decizia nr.226/06.12.2012 de sancționare a contravenției, instanța reține că acestea au fost încheiate cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.

Sub aspectul temeiniciei, instanța de judecată reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare a contravenției și decizia de sancționare a contravenției fac dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară.

Analizând temeinicia procesului-verbal și a deciziei, potrivit art.34 din OG 2/2001 instanța administrează orice alte probe prevăzute de lege necesare verificării acestora și hotărăște asupra sancțiunii.

Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit care face corp comun cu decizia de sancționare, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.

Instanța reține faptul că, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare (paragraful 60).

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.

Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hot. din 23 iulie 2002, paragraf 113).

Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal care face corp comun cu decizia nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Instanța mai reține că procesul verbal analizat care face corp comun cu decizia de sancționare reprezintă acte administrative care, în anumite condiții, se bucură de prezumția de temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cat și în practica instanțelor judecătorești, astfel că poate fi calificată drept o prezumție prevăzută de lege, în sensul pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului îl dă acestui concept (a se vedea Hotărârea A. împotriva României din 4 octombrie 2007). Prezumția de temeinicie menționată este însă una relativă, legea permițând, deci, răsturnarea ei prin proba contrară. De altfel, instanța are obligația de a respecta prezumția de nevinovăție care presupune, totodată, nemijlocire și contradictorialitate.

În prezenta cauză, instanța apreciază că sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 5000 lei aplicată unei persoane fizice pentru o contravenție la regimul campaniilor electorale, este suficient de gravă pentru a determina instanța să concluzioneze în sensul că față de petent a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul, se impune cu forță superioară.

De asemenea, instanța amintește că procesul-verbal de contravenție care face corp cu decizia de sancționare a contravenției, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, au forță probantă prin ele înseși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Prin urmare, instanța constată că procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 19.11.2012 care face corp comun cu decizia nr.223/06.12.2012 de sancționare a contravenției reprezintă mijloace de probă și conțin constatările personale ale agentului contatator aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.

În ceea ce privește susținerea petentului conform căreia acesta din urmă a candidat drept un candidat independent fără a avea vreun suport material, fără a-și face vreun fel de campanie electorală, fără vreun afiș și fără vreo platformă program, sens în care nu a avut nici un venit și nu a efectuat nicio cheltuială apare ca neîntemeiată în condițiile în care dispozițiile art.26 coroborate cu dispozițiile art.27 din Legea nr.334/2006 disciplinează modul de gestionare a veniturilor iar dispozițiile art.30 alin.3 coroborate cu dispozițiile art.32 din Legea nr.334/2006 stabilesc un plafon maxim al cheltuielilor efectuate.

Această susținere apare cu atât mai neîntemeiată cu cât petentul nu ar fi putut participa la alegerile locale pentru funcția de consilier local dacă nu ar fi fost trecut pe un buletin de vot, buletin de vot pentru a cărui întocmire petentul și-a manifestat în mod expres voința de a fi trecut în calitate de candidat la funcția de consilier local, petentul nearătând nici un moment că a participat la alegerile locale și a fost trecut pe buletinele de vot în contra voinței sale.

În ceea ce privește susținerea petentului conform căreia este la prima candidatură, că nu a primit o instruire prealabilă cu privire la obligațiile care-i incubau în calitate de candidat la alegerile locale și că nu are pregătirea necesară în studierea legilor apare ca neîntemeiată în condițiile în care pe de o parte, în calitate de cetățean al statului român, petentul nu se poate apăra invocând necunoașterea legilor aplicate pe teritoriul acestuia stat.

Pe de altă parte, petentul în calitatea lui specială de candidat la alegerile locale, nu poate invoca propria turpitudine, propria greșeală pentru a obține protecția unui drept; cu alte cuvinte, petentul nu poate invoca lipsa sa de diligență în a cunoaște obligațiile care-i incubau în calitate de candidat la alegerile locale, în sensul de a depune declarația privind respectarea condițiilor legale ale finanțării campaniilor electorale, de a depune și înregistra declarația privind respectarea cheltuielilor care pot fi efectuate în campania electorală, de a depune și înregistra declarația privind numărul materialelor de propagandă electorală produse și de a depune și înregistra raportul detaliat al veniturilor și cheltuielilor electorale, în condițiile în care dorința de a face parte din conducerea locală a unei unități administrativ teritoriale a statului, impun în sarcina candidatului un plus de diligență față de un simplu cetățean al statului român.

Aceste concluzii se impun cu atât mai mult cu cât un ales al poporului în conducerea locală trebuie să dea dovadă de o înaltă pregătire de natură a garanta și proteja interesele aleșilor săi.

Mai mult de atât, petentul nu a adus nicio probă și nici nu a prezintat o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal care face corp comun cu decizia cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestora ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.

Așadar, în cauza dedusă judecății, instanța constată că petentul nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție și în decizie. Pe cale de consecință, în măsura în care petentul invocă împrejurări ce pot constitui cauze exoneratoare de răspundere, sarcina probei acestor împrejurări îi revine acestuia.

Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal și în decizie, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că acțiunea petentului, constând în nedepunerea raportului detaliat al veniturilor și cheltuielilor electorale constituie contravenție și se sancționează potrivit art.41 alin.1 din Legea nr.334/2006 cu amenda de la 5000 la_ lei.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentului.

Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Orice faptă contravențională prezintă un grad de pericol social abstract, specific oricărei fapte contravenționale asemănătoare, precum și un grad de pericol social concret, raportat la împrejurările în care a fost săvârșită fapta, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, la urmarea produsă, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului și la celelalte date înscrise în procesul-verbal și în decizie. Gradul de pericol social abstract este apreciat și stabilit de legiuitor, la momentul incriminării faptei contravenționale și se reflectă în special în modul de sancționare a faptei prevăzut de legiuitor prin actul normativ de incriminare.

Așadar, observând sancțiunea stabilită (amenda fără posibilitatea de aplicare a avertismentului), precum și cuantumul ridicat al acesteia (minimul amenzii contravenționale de 5000 RON), se constată că legiuitorul a apreciat că fapta prevăzută de art.38 din Legea nr.334/2006 prezintă un grad de pericol social abstract ridicat.

Din înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că pericolul social al faptei reținute ca fiind săvârșite de către petent este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind campaniile electorale. Ca atare, instanța va considera operațiunea de individualizare a sancțiunii aplicate ca fiind corect și proporțional realizată în raport de fapta reținută și impactul acesteia asupra valorilor sociale proteguite, în condițiile în care dispozițiile legale incidente urmăresc îmbunătățirea transparenței alegerilor electorale.

Față de aceste aspecte, în lipsa unor dovezi care să releve împrejurări deosebite de săvârșire a faptei, care să justifice reținerea unui grad de pericol social concret redus al faptei, instanța nu poate reține că în speță s-ar impune reindividualizarea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate.

În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a amenzii cu sancțiunea avertismentului, reținând că petentul a fost sancționat cu amendă al cărei cuantum este egal cu minimul amenzii prevăzute de lege, instanța consideră că scopul educativ, dar și cel preventiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii în cuantumul stabilit de către agentul constatator, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.

În ceea ce privește susținerea petentului în sensul că este la prima candidatură, că nu a făcut nimic ilegal și că în această situație se mai găsesc încă două persoane, nu poate fi reținută în favoarea reindividualizării sancțiunii; mai mult de atât, o situație normală ca cea privind respectarea regulilor privind campaniile electorale nu poate fi reținută pentru obținerea unui tratament favorabil în condițiile în care statutul special la care a candidat petentul impune un plus de diligență a petentului tocmai pentru a se proteja înaltul interes al cetățeanului, o situație contrară echivalând cu prejudicierea cetățeanului.

Așadar, fiind menținută prezumția de validitate și legalitate a procesului verbal contestat, nefiind înlăturată forța probantă de care se bucură acesta, dar fiind înlăturată prezumția de nevinovăție a petentului, căreia într-adevăr i-a conferit relevanță Curtea Europeană a Drepturilor Omului și în materie contravențională, prin oferirea posibilității fiecărei părți implicate în a-și dovedi susținerile și, ținând seama că prin procesul verbal de contravenție acesteia i-a fost aplicată sancțiunea amenzii, dozată în mod corespunzător gradului de pericol social al faptei, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va considera că plângerea formulată de petent împotriva procesului-verbal de constatare care face corp comun cu decizia de sancționare a contravențiilor este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge, și implicit va menține procesul verbal de constatare a contravenției care face corp comun cu decizia de sancționare a contravenției.

În temeiul art.275 și următoarele din Codul de procedură civilă, instanța urmează să rețină că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Respinge plângerea contravențională formulată de petentul C. T., domiciliat ales în mun. Bacău .. 8 etaj 2 cam. 1 județul Bacău, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 19.11.2012 în contradictoriu cu intimatul A. Electorală Permanentă.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 23.04.2013.

Președinte

S. V.

Grefier

M. S.

Red.Tehn.S.V. 30.04.2013

..05.2013

Ex.4

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 3679/2013. Judecătoria BACĂU