Plângere contravenţională. Sentința nr. 4144/2013. Judecătoria BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4144/2013 pronunțată de Judecătoria BACĂU la data de 22-05-2013 în dosarul nr. 19103/180/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BACĂU
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 4144/2013
Ședința publică de la 22.05.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE E. L. A.
Grefier L. G.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petent . SRL și pe C.N.A.D.N.R. SA -S. Bacău PV nr._ din 02.05.2011, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din 17.05.2013, discuțiile fiind consemnate în încheierea din aceiași zi.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub numărul_/245/2011 din data de 27.05.2011, petenta . SRL, în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA -S. Bacău a solicitat anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._ din 02.05.2011 și pe cale de consecință exonerarea de la plata contravalorii amenzii.
În dovedire a depus în copie procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției_ din 02.05.2011 fila 3 dosar nr._/245/2011.
Intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași în soluționarea plângerii. Pe fondul plângerii a solicitat instanței să constate că plângerea nu este motivată în fapt și în drept, iar în raport de condițiile culpei evidente ale societății petente a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată, nelegală și menținerea procesului-verbal de contravenție ca fiind legal și temeinic, inclusiv sub aspectul sancțiunii aplicate.
În drept a invocat dispozițiile OG nr.43/1997 privind regimul drumurilor, OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și ale Codului de procedură civilă.
În baza dispozițiilor art. 242 alin. 2 din Codul de procedură civilă, petenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În dovedire a depus în copie dovada comunicării procesului verbal contestat fila 12, adresă înștiințare petentă fila 13, fișă control EMCATR 6.1.A/02.05.2011 fila 14, tichet de cântărire măsurare nr.2701/02.05.2011 fila 15.
Prin sentința civilă nr._/21.09.2011 pronunțată în dosarul numărul_/245/2011, Judecătoria Iași a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău pentru considerentele ce au fost arătate în sus-menționată sentință civilă filele 20 dosar nr._/245/2011.
Ca urmare a declinării de competență, dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 07.12.2011 sub număr unic de dosar nr._ .
Prin încheierea din 03.02.2012, instanța a dispus suspendarea cauzei în temeiul art.155 indice 1 Cod procedură civilă pentru neîndeplinirea obligațiilor de către petentă în sensul de a motiva în fapt și în drept acțiunea.
La data de 28.01.2013, petenta a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, cerere încuviințată de instanță prin încheierea din ședința publică din 01.03.2013, îndeplinindu-și obligațiile care au dus la suspendarea cauzei.
În motivarea acțiunii, petenta a arătat, în esență, că în data de 02.05.2011 vehicul deținut de către aceasta compus din cap tractor și semiremorcă cu număr de înmatriculare_, B_ a transportat o încărcătură de cereale pe traseul Vlădeni-Iași-Bacău, când a fost oprit de un echipaj ARR și CNADNR în dreptul localității B. V.. Petenta a mai arătat că inspectorul ARR a procedat la verificarea și fotografierea documentelor prezentate de conducătorul auto, și că deși i s-a permis acestuia din urmă continuarea transportului, după aproximativ 3 săptămâni a primit prin poștă procesul verbal contestat prin care i s-a adus la cunoștință că a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 30.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.61 alin.1 lit.p din OG nr.43/1997 constând în efectuarea de transport de mărfuri care nu sunt indivizibile cu depășirea maselor maxime admise.
Petenta a mai arătat că, constatarea contravenției s-a realizat pe baza documentelor aflate la bordul vehicului.
În dovedire a anexat în copie tichet de cântărire măsurare nr.2701/02.05.2011 fila 52.
Sub aspectul nulității, a arătat că procesul verbal contestat este nul în condițiile în care pretinsa fapta contravențională a fost constată de o persoană care nu avea calitatea de agent constatator. În motivare a arătat că în situația în care ARR și CNADNR desfășoară o activitate comună de control, calitatea de agent constatator o are doar personalul din CNADNR conform art.4 din Ordinul MTI nr.311/2010. Cu toate acestea, petenta a arătat că acțiunea de control a fost efectuată de personal ARR și că ulterior constatării inspectorul ARR a înaintat documentația către personalul CNADNR care a aplicat sancțiunea pe baza constatărilor celui dintâi și nu în mod nemijlocit.
Sub același aspect al nulității, petenta a mai arătat că procesul verbal contestat este nul și pentru aceea că determinarea masei mijlocului de transport pe baza documentelor aflate la bordul vehiculului a fost efectuată în mod nelegal în condițiile în care deși la punctul de control exista instalație de cântărire, stabilirea masei ansamblului de autovehicule s-a realizat pe baza înscrisurilor de la bordul mașinii, în dezacord cu prevederile art.48 alin.3 din Ordinul MTI 356/2010 potrivit cărora masa totală a vehiculelor se stabilește pe baza documentelor aflate la bordul acestuia din urmă doar în situația în care instalațiile de cântărire nu funcționează, nu pot fi utilizate datorită caracteristicilor vehiculului, în lipsa acestora sau în situația în care amplasamentul de control nu permite cântărirea.
Petenta a mai arătat că procesul verbal contestat este nul și pentru aceea că nu cuprinde mențiunea gradului de pericol social al faptei.
Sub aspectul reindividualizării sancțiunii, petentul a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunii avertismentului.
În apărare, prin serviciul registratură de la data de 02.04.2013, a formulat întâmpinare fila 27,37 prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată, nelegală și menținerea procesului-verbal de contravenție ca fiind legal și temeinic, inclusiv sub aspectul sancțiunii aplicate.
Pe fondul plângerii, intimata a arătat că procesul verbal contestat conține toate datele care privesc descrierea situației de fapt, respectiv traseul pe care a circulat ansamblul de vehicule, drumul național pe care s-au constatat depășirile, indicarea lor, limita legală, actele care au fost verificate la control, conținutul transportului, datele cu privire la conducătorul auto.
Sub aspectul înlocuirii sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, intimata a arătat că sancțiunea avertismentului nu se impune în condițiile în care o faptă ca cea de față nu poate fi socotită o faptă de o gravitate redusă.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG nr.43/1997, O.G. nr. 2/2001.
În apărare, intimata a solicitat prin întâmpinare administrarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus în copii certificate pentru conformitate cu originalul, proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._ din 02.05.2011 filele 29,39, dovada de comunicare a procesului verbal contestat filele 30, 40, tichet de cântărire măsurare nr.2701/02.05.2011 filele 31, 41, fișă control EMCATR 6.1.A/02.05.2011 filele 32, 42, adresă înștiințare petentă filele 33, 43.
În baza dispozițiilor art. 242 alin. 2 din Codul de procedură civilă, intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform dispozițiilor art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, este scutită și de plata timbrului judiciar.
La termenul din 17.05.2013, instanța a încuviințat pentru ambele părți, apreciindu-le legale, concludente, pertinente și utile soluționării cauzei, proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției nr._ din 02.05.2011 încheiat de către agentul constatator al intimatei pe C.N.A.D.N.R. SA -S. Bacău 3, petenta . SRL a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 30.000 lei, constatându-se că în data de 02.05.2011, ora 17.44, pe DN 2, km 300+500 în localitatea B. V., județul Bacău, a fost oprit și controlat ansamblul de vehicule cu numărul de înmatriculare_ și B_, aparținând societății petente care efectua transport rutier public de mărfuri indivizibile cu depășirea maselor maxime admise, faptă prevăzută și sancționată de dispozițiile art. 61 alin. 1 lit. p din O.G. nr. 43/1997; totodată, s-a dispus că petenta are obligația de a achita și contravaloarea tarifului de despăgubire de 781,47 lei în acord cu prevederile art.61 alin.3 din O.G. nr. 43/1997.
S-a mai menționat că mijlocul de transport este încărcat cu 35,38 tone de porumb boabe conform aviz de însoțire a mărfii . CER nr.3250 emis de . B. și nota de cântar nr.342 emis de . B. și că mijlocul de transport a fost oprit în trafic de către inspectorul ARR Bacău-L. L. și că s-au efectuat poze ale documentelor și ale mijlocului de transport astfel cum rezultă din proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._ din 02.05.2011 filele 29,39.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._ din 02.05.2011 nu a fost semnat de către petentă, agentul constatator menționând că reprezentantul petentei nu este de față, astfel că nu poate formula obiecțiuni. De asemenea, agentul constatator a menționat și motivul pentru care procesul verbal contestat nu este semnat de către un martor asistent, respectiv acela că la locul încheierii procesului verbal nu a putut fi identificată nicio persoană care să poată semna ca martor.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 61 alin.1 lit. p) din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, în continuare O.G. nr. 43/1997, constituie contravenție efectuarea de transporturi de mărfuri care nu sunt indivizibile, cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 și 3 din ordonanță, cu amendă de la 25.000 lei la 35.000 lei.
Potrivit art.61 din OG nr.43/1997, pe lângă amenzile contravenționale aplicate persoanelor fizice și juridice de către personalul cu atribuții de inspecție și control împuternicit de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii pentru nerespectarea prevederilor referitoare la circulația pe drumurile publice cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 și 3, contravenientul are obligația de a achita, în contul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., cu titlu de tarif de despăgubire, sumele stabilite potrivit anexei nr. 5.
După ce a constatat că plângerea a fost introdusă înlăuntrul termenului prevăzut la art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._ din 02.05.2011, instanța reține că acesta nu a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, existând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentei a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
În ceea ce privește motivul de nulitate de nulitate invocat de către petent, constând în aceea că pretinsa fapta contravențională a fost constată de o persoană care nu avea calitatea de agent constatator, apare ca întemeiat pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos.
Potrivit art.4 din Ordinul MTI nr.311/2010 privind desemnarea personalului cu atribuții de control, împuternicit de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii în scopul constatării contravențiilor și aplicării sancțiunilor pentru nerespectarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor și pentru aprobarea procedurii de suspendare a copiei conforme a licenței de transport sau a copiei conforme a certificatului de transport în cont propriu, în continuare Ordinul MTI nr.311/2010, în situația activităților comune de control desfășurate de către personalul A.R.R. și personalul C.N.A.D.N.R. - S.A., conform reglementărilor în vigoare, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor contravenționale se efectuează de către personalul C.N.A.D.N.R. - S.A.
În fapt, astfel cum rezultă din cuprinsul procesului verbal contestat, mijlocul de transport a fost oprit în trafic de inspectorul ARR Bacău –L. L., cu alte cuvinte acesta din urmă a perceput prin propriile simțuri în calitate de agent constatator respectarea sau nu a dispozițiile legale de către petentă.
Astfel cum rezultă din cuprinsul procesului verbal contestat fila 29 și din fișă control EMCATR 6.1.A/02.05.2011 fila 32 activitatea de verificare din data de 02.05.2011 în dreptul localității B. V. a fost una comună, respectiv a fost formată din personalul A.R.R. și personalul C.N.A.D.N.R. - S.A.
Faptul că procesul verbal contestat nr._ din 02.05.2011 la rubrica agent constatator este semnat de către agenții CNADNR și întocmit de agentul M. I. din aceeași structură și faptul că fișă control EMCATR 6.1.A/02.05.2011 fila 32 la rubrica agent constatator este semnat de către agenții CNADNR, nu înlătură puternica vătămare pricinuită petentei prin neperceperea prin propriile simțuri a realității pretinsului caracter contravențional al acesteia din urmă de către agenții CNADNR, în acord cu prevederile imperative ale art.4 din Ordinul MTI nr.311/2010.
Așadar, motivul de nulitate invocat de către petentă este întemeiat producându-i-se o indubitabilă vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal contestat.
În ceea ce privește motivul de nulitate de nulitate invocat de către petent, constând în aceea că determinarea masei mijlocului de transport pe baza documentelor aflate la bordul vehiculului a fost efectuată în mod nelegal în condițiile în care deși la punctul de control exista instalație de cântărire, stabilirea masei ansamblului de autovehicule s-a realizat pe baza înscrisurilor de la bordul mașinii, în dezacord cu prevederile art.48 alin.3 din Ordinul MTI 356/2010 apare ca întemeiat pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos.
În drept, potrivit art.48 din Ordinul MTI nr.356/2010 pentru aprobarea Normelor privind autorizarea și desfășurarea circulației vehiculelor rutiere cu mase și/sau dimensiuni ce depășesc masele și/sau dimensiunile maxime admise prevăzute în Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, în continuare Ordinul MTI nr.356/2010, verificarea, prin cântărire, a maselor pe axe și totală ale vehiculelor rutiere se realizează de inspectorii din cadrul I.S.C.T.R., potrivit competențelor stabilite prin reglementările în vigoare, poliția rutieră, în situația în care efectuează controlul în lipsa personalului din cadrul I.S.C.T.R., personalul CNADNR SA împuternicit să efectueze controlul în punctele de trecere a frontierei de stat cu instalații care funcționează condiționat de respectarea prevederilor legale în vigoare privind introducerea pe piață și punerea în funcțiune, precum și de existența și valabilitatea verificărilor metrologice, efectuate în conformitate cu prevederile legale în vigoare. În cazul efectuării cântăririi vehiculelor și a măsurării dimensiunilor acestora nu se aplică tarife suplimentare, nu se eliberează AST, nu se impun condiții pentru însoțire, nu se constată contravenții și nu se aplică sancțiuni contravenționale sau complementare dacă depășirea maselor și dimensiunilor maxime admise sau a celor autorizate prin AST se înscrie în toleranțele stabilite de autorități. În situațiile în care instalațiile nu funcționează, nu pot fi utilizate datorită caracteristicilor vehiculului cu depășiri, în lipsa acestora sau în cazul în care amplasamentul de control nu permite verificarea prin cântărire, masa totală a vehiculelor se stabilește din documentele aflate la bordul acestuia, respectiv CMR, carnet TIR, factură, certificat de înmatriculare etc., fără aplicarea toleranțelor, iar masele pe axe se stabilesc în baza declarației pe propria răspundere a operatorului de transport.
În fapt, în cuprinsul procesului verbal contestat, la descrierea faptei s-a consemnat că determinarea masei ansamblului de vehicule s-a realizat pe baza avizului de însoțire a mărfii . CER nr.3250 emis de . B. și nota de cântar nr.342 emis de . B. și că s-au efectuat poze ale documentelor și ale mijlocului de transport astfel cum rezultă din proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._ din 02.05.2011 filele 29,39.
Astfel cum rezultă din cuprinsul tichetului de cântărire măsurare nr.2701/02.05.2011 filele 31, 41, modul de cântărire s-a realizat static pe baza documentelor prezentate de conducătorul auto.
Cu toate acestea, deși procesul verbal în acord cu prevederile art.16 din OG nr.2/2001 trebuie să conțină fapta, descrierea acesteia și toate împrejurările de comitere a acesteia, agentul constatator, în acord cu prevederile art.48 alin.3 din Ordinul MTI nr.356/2010 a omis să consemneze care au fost cauzele care au concurat la determinarea masei ansamblului de vehicule pe baza documentației prezentate, în sensul că nu a precizat dacă nu a avut la dispoziție instalația aferentă, dacă aceasta nu a putut fi utilizată din cauza caracteristicilor vehiculului cu depășiri sau din orice alte cauze.
Așadar, motivul de nulitate invocat de către petentă este întemeiat producându-i-se o indubitabilă vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal contestat.
În ceea ce privește motivul de nulitate invocat de către petentă constând în aceea că procesul verbal contestat este nul și pentru aceea că nu cuprinde mențiunea gradului de pericol social al faptei, de unde se deduce că există o îndoială asupra existenței faptei, îndoială care trebuie să profite făptuitorului (in dubio pro reo), apare ca neîntemeiat în condițiile în care aprecierea gradului de pericol social al faptei cade în sarcina instanței în baza probatoriului existent la dosar, agentul realizând această apreciere odată cu încadrarea faptei.
De asemenea, faptele, astfel cum sunt reținute de către agentul constatator sunt corect încadrate în drept, iar sancțiunea este aplicată între limitele fixate de actul normativ de incriminare.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de judecată reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară.
Analizând temeinicia procesului-verbal, potrivit art.34 din OG 2/2001 instanța administrează orice alte probe prevăzute de lege necesare verificării acesteia și hotărăște asupra sancțiunii.
Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Instanța reține faptul că, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare (paragraful 60).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petenta și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acesteia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Instanța mai reține că procesul verbal analizat reprezintă un act administrativ care, în anumite condiții, se bucură de prezumția de temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cat și în practica instanțelor judecătorești, astfel că poate fi calificată drept o prezumție prevăzută de lege, în sensul pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului îl dă acestui concept (a se vedea Hotărârea A. împotriva României din 4 octombrie 2007). Prezumția de temeinicie menționată este însă una relativă, legea permițând, deci, răsturnarea ei prin proba contrară.
De altfel, instanța are obligația de a respecta prezumția de nevinovăție care presupune, totodată, nemijlocire și contradictorialitate.
În prezenta cauză, instanța apreciază că sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 30.000 lei aplicată unei persoane juridice pentru o contravenție la regimul privind circulația rutieră, este suficient de gravă pentru a determina instanța să concluzioneze în sensul că față de petentă a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de nevinovăție de care se bucură petenta, se impune cu forță superioară.
De asemenea, instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Prin urmare, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._ din 02.05.2011 reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Dubiul care există asupra procesului verbal contestat și care operează în favoarea petentului, rezultă din faptul că agentul nu a arătat care au fost cauzele concurente care au dus la determinarea masei ansamblului de vehicule pe baza documentației prezentate, și dacă avea sau nu la dispoziție instalație sau nu de cântărire.
Astfel, probatoriul administrat este de natură a potența prezumția de nevinovăție a petentului și a combate cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției.
În condițiile în care, în cauză, intimata nu a produs nici o probă în sprijinul prezumției de legalitate și de temeinicie a procesului-verbal de constatare a contravenției și față de atitudinea petentului astfel cum a fost menționată mai sus, există un dubiu rezonabil cu privire la existența faptei, a locului săvârșirii acesteia și săvârșirea acesteia cu vinovăție.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, în raport de soluția care urmează a se da cu privire la legalitatea procesului verbal contestat, instanța apreciază că nu se mai impune analiza sancțiunii aplicate.
Cu privire la sancțiunea complementară a achitării tarifului de despăgubire în valoare de 781,47 lei (echivalentul a 191,80 euro), instanța constată că deși din redactarea textului de lege ce prevede că sancțiune complementară achitarea tarifului de despăgubire - art. 61 al. 3 din O.G. nr.43/1997 privind regimul drumurilor pare a rezulta că acestea se aplică de drept, instanța reamintește că prin jurisprudența în cauzele S. și P. c. României (par. 48) și C. și M. c. României (par. 117), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a criticat modalitatea de aplicare a unei sancțiuni în mod automat și fără a putea fi supusă aprecierii instanțelor judecătorești, statuând că o asemenea reglementare nu este compatibilă cu prevederile Convenției.
Cu toate acestea, instanța constată că și această sancțiune trebuie să fie supusă unui control judecătoresc și unei operațiuni de individualizare, atât în temeiul art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, care prevede că "sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite", text în care nu se face nici o distincție după cum ar fi vorba de sancțiuni principale sau sancțiuni complementare, cât și în temeiul art. 6 și 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În aceste condiții, aplicând aceleași principii la dreptul intern, cu atât mai mult sancțiunea complementară a achitării tarifului de despăgubire, are un caracter "penal" în sensul Convenției, astfel că aplicarea acestor sancțiuni nu se poate dispune automat fără a putea fi supuse controlului instanțelor, iar instanța are dreptul în condițiile art. 31 din OG 2/2001, să verifice și modul de individualizare a acestei sancțiuni.
În consecință, instanța apreciază, față de circumstanțele cauzei, că sancțiunea obligării la plata tarifului de despăgubire de 28 euro este „o sarcină specială și exorbitantă”(cauza Sporrong și Lonnroth, par. 26 - 28) și nu respectă exigențele Articolului 1 al Protocolului nr.1 la Convenție.
Cu toate acestea, având în vedere modul de soluționare a acțiunii de față, instanța urmează să exonereze petenta de la plata contravalorii tarifului de despăgubire în cuantum de 781,47 lei.
Așadar, fiind înlăturată prezumția de validitate și legalitate a procesului verbal contestat și fiind înlăturată forța probantă de care se bucură acesta, dar nefiind înlăturată prezumția de nevinovăție a petentei, căreia într-adevăr i-a conferit relevanță Curtea Europeană a Drepturilor Omului și în materie contravențională, prin oferirea posibilității fiecărei părți implicate în a-și dovedi susținerile și, ținând seama că prin procesul verbal de contravenție acesteia i-a fost aplicată sancțiunea amenzii de_ de lei și obligat la plata unui tarif de despăgubire în cuantum de 781,47 lei, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va considera că plângerea formulată de petenta . SRL împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._ din 02.05.2011 dedusă judecății este întemeiată, motiv pentru care o va admite, și implicit va anula procesul verbal de constatare a contravenției.
În temeiul art.275 și următoarele din Codul de procedură civilă, instanța urmează să rețină că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petenta . SRL cu sediul în Iași, ., județul Iași, J_, CUI_ prin av. R. E. cu sediul în Iași, ., ., județul Iași în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R.-S. Bacău cu sediul în Bacău, ., județ Bacău, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._ din 02.05.2011.
Anulează procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._ din 02.05.2011
Exonerează petenta de la plata amenzii contravenționale stabilite prin procesul verbal amintit anterior în cuantum de 30.000 și de la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 781,47 lei.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.05.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. E. LoredanaLaura G.
Red.E.-30.05.2013
Tehno. LG.24.05.2013
4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7735/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2531/2013.... → |
|---|
