Plângere contravenţională. Sentința nr. 4305/2013. Judecătoria BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4305/2013 pronunțată de Judecătoria BACĂU la data de 28-05-2013 în dosarul nr. 3620/180/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BACĂU
SECȚIA CIVILĂ
Sentinta civila Nr. 4305/2013
Ședința publică de la 28 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. M. C.
Grefier S. M.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent G. A. și pe intimat POLIȚIA L. A MUNICIPIULUI BACĂU (PROCES VERBAL . NR._/14.02.2013), având ca obiect plângere contravetionala
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc partile.
Procedura de citare este completă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că este competentă material, teritorial și general să soluționeze prezenta cauză.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanta constata terminata cercetarea judecatoreasca si trece la deliberare.
I N S T A N T A
- deliberand –
Prin plângerea introdusă pe rolul Judecatoriei Bacau la data 28,02,2013 și înregistrată sub numărul_ petentul G. A. a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 14,02,2013 .
În motivarea plângerii, petentul a arătat faptul că a fost amendat de catre intimata pentru ca a parcat pe . Bacau fara a avea afisat tichetul de parcare. Invedereaza instantei ca nu foloseste autoturismul, acesta fiin dat in comodat sotiei sale . Mai arata ca HCL 310/2009 nu reglementeaza sanctionarea riveranilor cu amenda .Prin raspunsul la intampinare precizeaza ca sotia sa, care foloseste autoturismul in baza contractului de comodat, locuieste pe . asemenea arata ca prin contractul de comodat atributele de posesie si folosinta i-au cedate sotiei sale, iar contractul de comodat nu trebuie adus la cunostinta tertelor persoane.
În drept, petentul a invocat OG 2/2001
In dovedirea cererii sale petentul a depus la dosar procesul verbal de contraventie atacat,copie buletin, copie buletin G. E.-A.
Plângerea contravențională este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar conform dispozițiilor art. 36 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 raportat la cele ale art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997.
Intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care solicta respingerea plangerii si mentinerea procesului verbal.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat faptul că la controlul efectuat in data de 07,02,2013, in parcarea cu plata autoxare de pe ., s-a constatat ca autoturismul cu nr. de inmatriculare_ , apartinand petentului ,era parcat fara a detine la loc vizibil abonamentul sau tichetul de parcare valabil.Petentul invedereaza instantei ca contractul de comodat produse efecte doar intre parti, el nefiind opozabil tertilor, atat timp cat petentul figureaza ca proprietar in evidentele autoritatilor, acesta raspunzand pentru fapta contraventionala savarsita in calitate de proprietar.
În drept, au fost invocate prevederile Cod procedură civilă, OG2/2001 ,HCL 310/2009,
În susținerea întâmpinării au fost depuse la dosarul cauzei următoarele: raportul agentului constatator planse foto,
În baza art. 167 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat si a administrat la cererea petentului proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, apreciindu-le concludente, pertinente și utile soluționării cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 14,02,2013 de către intimat, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în sumă de 50lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.18 lit.a, anexa 1 din HCL 310/2009 si sanctionata de art. 21 lit. B din HCL 310/2009,
S-a reținut în sarcina petentului faptul că în data de 07,02,2013 ora 09,05 ., autoturismul cu nr. de inmatriculare_ , apartinand petentului ,era parcat fara a detine la loc vizibil abonamentul sau tichetul de parcare valabil
Avand in vedere petentul a formulat plangerea contraventionala (prin trmitere plic postal-fila 14) la data de 27,02,2013, instanta constata ca plangerea a fost formulata in termen.
Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal precum si a modului de individualizare a sanctiunii aplicate instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității proceselor verbale, instanța reține că acestea au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Instanța mai reține, de asemenea și împrejurarea că faptei reținute în sarcina petentului i s-a dat o corectă încadrare juridică și a fost legal individualizată asa cum reiese si din analiza facuta mai sus.
Cu privire la aspectele de nelegalitate sezizate de petent referitoare la lipsa calitatii de contravenient, instanta constata ca aceasta critica este nefondata, deoarece contractul de comodat incheiat intre petent si sotia acestuia, produce efecte doar intre parti, acesta nefiind opozabil partilor. Petentul nu a facut dovada indeplinirii procedurilor de publicitate a acestui contract . Prin analogie, instanta retine ca exemplu contractele de leasing unde utilizatorul este trecut in certificatul de inmatriculare, acesta raspunzand pentru contraventiile savarsite, proprietarul fiind exonerat de acesta raspundere.
Cu privire la al doilea aspect de nelegalitate invocat de petent, referitor la faptul ca parcarea autoturismului de catre un riveran fara a detine abonament sau tichet de parcare valabil, instanta constata ca si aceasta critica este nefondata, HCL 310/2009 neprevazand nici o exceptie de la plata acestei obligatii pentru riverani.Acest lucru este sustinut indirect si de petent care arata ca norma in cauza nu reglementeaza situatia riveranilor, fapt ce atrage, pe cale de consecinta, aplicare normei tutror celor care parcheaza pe resctiva .>
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța constată că situația de fapt reținută de agentul constatator în procesul-verbal corespunde realității.
Astfel procesul-verbal are o forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției petentului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară. În cazul faptelor constatate în mod direct de către organul constatator, sarcina probei îi revine petentului. Simpla negare a acestuia în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atât timp cât el nu aduce probe sau nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția născută în favoarea procesului-verbal.
Petentul nu a făcut dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal contestat,asa cum rezulta din probatoriul administrat in dosar, motiv pentru care acesta se bucură în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v.Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28; cauza Västberga taxi Aktebolag și Vulic v.Suedia, paragraf 113, iulie 2002).
Forța probantă a proceselor verbale și a rapoartelor este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul ( cauza Bosoni v.Franța, hotărârea din data de 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. vs.România, hotărârea CEDO din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța concluzioneaza că cele retinute in procesul-verbal de contravenție contestat corespund realitatii, petentul nefacand dovada unei alte situatii de fapt in contextul in care a beneficiat de un proces echitabil in care a fost respectat pricipiul proportionalitatii.
Cu privire la individualizarea sanctiunii aplicate instanta retine ca in raport de dispozitiile art.34 din OG2/2001, ca are posibilitatea sa aprecieze inclusiv asupra naturii și cuantumului sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată.
Potrivit art. 21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
De asemenea, instanța reține că dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 impun ca sancțiunea stabilită să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
În speță, instanța reține că petentului G. A. i-a fost aplicată sancțiunea amenzii spre minimum adica 50lei în cuantumul legal prevazut de HCL310/2009.Având în vedere criteriile enunțate de art. 21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, precum și de contextul în care fapta a fost săvârșită, instanța apreciază că sancțiunea aplicata este corect individualizata, acesta putând fi considerata potrivita prin raportare la pericolul social concret al faptei contravenientului.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, reținând că prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de constatare și sancționare contravențională nu a fost răsturnată și având în vedere și faptul că sancțiunea aplicată a fost corect individualizată și este proporțională în raport de pericolul social concret al faptei, în baza art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, instanța va respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentul G. A. .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge plangerea contraventionala formulata de petentul G. A., domiciliat in Iasi, ..43, ., ., jud.Iasi, in contradictoriu cu IPJ BACAU.
Mentine procesul verbal . nr._/22.02.2013 incheiat de intimata ca legal si temeinic.
Cu drept de apel in 30 de zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi 28.05.2013.
Președinte
C. T. M.
Grefier
M. S.
Red./Tehn.C.T.M./06,06,2013/..06.2013/Ex.4
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 5092/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6173/2013.... → |
|---|
