Plângere contravenţională. Sentința nr. 5138/2013. Judecătoria BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5138/2013 pronunțată de Judecătoria BACĂU la data de 28-06-2013 în dosarul nr. 2578/180/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BACĂU
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 5138/2013
Ședința publică de la 28 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. D.
Grefier M. Z.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe petent A. R. N. și pe intimat I. B. SERVICIUL RUTIER CP NR._/10.02.2013, având ca obiect plângere contravetionala .
Dezbaterile pe fond au avut loc in ședința publică din 21.06.2013 si au fost consemnate în încheierea de sedinta din acea zi.
INSTANȚA
- deliberând –
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr._ /13.02.2013, petentul A. R.-N. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._, încheiat la data de 10.02.2013 de către I.P.J. Bacău, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea acestuia ca nelegal și abuziv.
În motivare, petentul a arătat că în data de 10.02.2013, în jurul orelor 1800, în timp ce se deplasa pe . a ajunge în stația de taxi din zona Hotelului D., pentru a lăsa un client pe care l-a luat din zona Tic-Tac, a fost oprit de un echipaj de poliție care i-a adus la cunoștință că îi va reține permisul de conducere pentru că nu a acordat prioritate de trecere unui pieton și că îi va reține și certificatul de înmatriculare deoarece ar avea montat pe sistemul de evacuare a gazelor un dispozitiv neomologat, care ar produce zgomot peste limita admisă. Ambele fapte nu corespund realității, deoarece pietonul era pe sensul opus, iar dispozitivul despre care se face vorbire face parte din structura autoturismului din fabrică, iar în momentul în care agentul de poliție a venit la mașină era cu motorul oprit, astfel că acesta nu avea posibilitatea să-și dea seama de zgomotul produs.
Conform dispozițiilor în vigoare, certificatul de înmatriculare poate fi reținut, doar în măsura în care un reprezentant R.A.R. efectuează cu un aparat omologat măsurători a nivelului de decibeli a sistemului de evacuare a gazelor, atât în staționare cât și în mers.
În ceea ce privește legalitatea întocmirii procesului-verbal, agentul de poliție a încălcat o normă prevăzută de lege și anume obligația semnării procesului-verbal de un martor asistent, deși ar fi avut posibilitatea să consemneze părerea persoanei care se afla la trecerea de pietoni.
Mai arată petentul că este angajat cu jumătate de normă, având un venit lunar de 500 de lei, sens în care nu și-ar putea permite să achite contravaloarea amenzii.
În subsidiar, petentul a solicitat înlocuirea amenzii cu avertisment, raportat la faptul că fapta contravențională reținută reprezintă un grad de pericol social redus.
În dovedire, petentul nu a depus înscrisuri la dosar.
Intimatul I.P.J. Bacău a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii, arătând că aplicarea sancțiunii și întocmirea procesului-verbal de contravenție a fost făcută în mod nemijlocit de agentul constatator și că procesul-verbal conține toate elementele obligatorii, nefiind semnalate incidente din cele prevăzute expres de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 care ar conduce la nulitatea absolută. Agentul constatator nu a făcut decât să încadreze faptele săvârșite de petent și să aplice în mod corespunzător și corect prevederile legii, iar prin măsurile aplicate conform art. 16 alin. 1 și 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, agentul constatator a atins caracterul preventiv-educativ al contravenției față de pericolul social creat. Petentul avea obligația legală să conducă preventiv (reducerea vitezei) și să respecte regula priorității, întrucât urmările evenimentului puteau fi mult mai tragice, pericolul social fiind unul deosebit. Totodată, amortizorul zgomot al autovehiculului trebuia să fie unul omologat.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art.115-118 C.proc.civ., Legea nr. 136/1995, O.U.G. nr. 195/2002 și O.G. nr. 2/2001.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție ., nr._, încheiat la data de 10.02.2013 de către I.P.J. Bacău a fost aplicată petentului o amendă contravențională în cuantum total de 750 lei pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 135 lit. h și art. 148 pct. 17 din H.G. nr.1391/2006. S-a reținut în sarcina petentului că în data de 10.02.2013, ora 1800a condus autoturismul Renault cu nr. de înmatriculare_ pe . Bacău, din direcția Policlinicii vechi și la efectuarea virajului la stânga pe . nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversare regulamentară pe marcajul pietonal din partea dreaptă a acestuia, pe sensul său de mers. De asemenea, a avut montat pe sistemul de evacuare a gazelor tobă de eșapament neomologată ce produce zgomot în mers peste limita admisă.
Verificând legalitatea procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, a căror nesocotire atrage nulitatea absolută.
Totodată, instanța apreciază că au fost respectate dispozițiile art. 19 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 care prevăd că în situația în care nu există un martor care să ateste lipsa contravenientului sau faptul că nu este de față sau nu poate să semneze, agentul constatator trebuie să precizeze motivele care au dus la încheierea procesului-verbal în acest mod. Or, în actul de sancționare, agentul constatator a menționat faptul că nu este niciun martor prezent, trafic redus în zonă, astfel că instanța apreciază că au fost respectate dispozițiile legale la întocmirea procesului-verbal.
Pe fondul plângerii, instanța reține în conformitate cu jurisprudența CEDO că procedura de judecată privind contravențiile se supune regulilor prev. de art. 6 din Convenție, inclusiv cele referitoare la sarcina probei, statul trebuind să asigure o protecție procedurală adecvată. Măsurile pozitive pe care statul este obligat a le lua în acest sens constau mai ales în a-l informa pe acuzat, în cel mai scurt termen posibil, despre natura și cauza acuzației ce i se aduce, de a-i acorda timpul și înlesnirile cerute pentru pregătirea apărării, de a-i asigura dreptul de a se apăra el însuși sau beneficiind de asistența unui apărător, de a i se permite audierea martorilor acuzării și de a se obține citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării. Totuși, Curtea în cauza Jussila împotriva Finlandei, după ce operează o distincție între „infracțiuni” ca nucleu dur al dreptului penal și restul „faptelor penale”, altele decât infracțiunile, stabilește că „garanțiile procesual-penale recunoscute de art. 6 din Convenție nu se vor aplica în cazul „faptelor penale”, altele decât infracțiunile, cu toată strictețea.
Fără îndoială că prezumția de nevinovăție garantată de art. 6 par. 2 din Convenție privește și problema sarcinii probei, însă statele părți la Convenție pot stabili în dreptul lor intern diferite reguli procedurale privind sarcina probei, cu atât mai mult cu cât art.6 par. 2 permite existența unor prezumții de fapt sau de drept. În cauza Salabiaku împotriva Franței, Curtea a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, de vreme ce în fiecare sistem de drept sunt operante prezumții de drept sau de fapt, iar Convenția nu le interzice în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării. Și în cauza A. împotriva României, Curtea constată că finalitatea art.6 din Convenție nu este de a înlătura prezumțiile ca cea de legalitate, din materie contravențională, ci de a determina statele „să includă aceste prezumții în limite rezonabile luând în calcul gravitatea mizei și păstrând dreptul la apărare.”
Având în vedere natura procesului-verbal de contravenție de act administrativ de constatare, instanța consideră că acesta se bucură de prezumția de temeinicie, specifică actelor administrative, înzestrate cu această calitate datorită încrederii în faptul că organul emitent, autoritatea, consemnează exact faptele pe care le constată „ex propriis sensibus”, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. În cauză, instanța apreciază că limita care nu trebuie depășită în folosirea prezumției de temeinicie este dată tocmai de constatarea personală a faptei de către agent, ceea ce nu împiedică însă instanța să administreze toate probele de natură să conducă la aflarea adevărului.
Or, martorul B. I. a declarat că se afla în mașina petentului în data de 10.02.2013, în jurul orei 1800, iar în momentul în care a virat spre Hotel D. nu era nici un pieton pe trecerea de pietoni, el fiind atent la astfel de detalii, în calitatea sa de instructor auto. În aceste condiții, instanța apreciază că petentul a făcut dovada contrară celor reținute în sarcina sa de către agentul constatator, motiv pentru care va admite plângerea și va anula procesul-verbal în ceea ce privește această contravenție.
Referitor la cea de-a doua faptă reținută în sarcina petentului, instanța apreciază că montarea unui dispozitiv pe sistemul de evacuare a gazelor care produce zgomot peste pragul fonic a fost constatată de agentul de poliție în mod direct; mai mult decât atât, la dosar au fost depuse fotografii care atestă existența unui dispozitiv montat, fotografiile depuse de petent neavând valoare probantă superioară, ci dimpotrivă formează convingerea instanței că acel dispozitiv nu făcea parte din structura autoturismului, fiind înlăturat ulterior.
Potrivit art. 148 pct. 17 din H.G. nr. 1391/2006 se interzice conducătorului auto să conducă un autovehicul care emană noxe peste limita legală admisă ori al cărui zgomot în mers sau staționare depășește pragul fonic prevăzut de lege ori care are montat pe sistemul de evacuare a gazelor dispozitive neomologate, iar potrivit art. 112 alin. 1 lit. i din O.U.G. nr. 195/2002, certificatul de înmatriculare se reține de poliția rutieră în situația în care zgomotul în mers sau staționare depășește limita legal admisă pentru tipul respectiv de vehicul, astfel că instanța nu poate reține apărarea petentului că era necesară prezența unui reprezentant R.A.R. care să efectueze cu un aparat omologat măsurători ai nivelului de decibeli, neindicând un text de lege care să prevadă acest lucru.
În ceea ce privește cererea subsidiară, instanța apreciază că fapta săvârșită nu prezintă un grad de pericol social redus, deoarece zgomotul produs peste pragul fonic are influență negativă asupra tuturor persoanelor aflate în zonă și contribuie la agresivitatea mediului asupra psihicului uman.
Față de aceste considerente, instanța va respinge plângerea în ceea ce privește cea de-a doua contravenție ca nefondată, motiv pentru care va menține procesul-verbal contestat cu privire la această faptă.
Referitor la cheltuielile de judecată solicitate, instanța constată că la dosar nu a fost depus originalul chitanței nr. 11/29.03.2013 și nici nu s-a indicat în cuprinsul său nr. dosarului în care s-a exercitat apărarea, astfel că nu se poate stabili dacă suma indicată reprezintă onorariu avocatului pentru speța pendinte sau pentru alte cauze, motiv pentru care instanța va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulata de petent A. R. N. din B. ./15 jud.B. împotriva procesului verbal . Nr._/10.02.2013, încheiat de intimat I. B. SERVICIUL RUTIER .
Anulează în parte procesul-verbal ., nr._, încheiat la data de 10.02.2013 de I.P.J. Bacău în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 135 lit. h din H.G. nr. 1391/2006.
Menține procesul-verbal amintit în ceea privește contravenția prevăzută de art. 148 pct. 17 din H.G. nr. 1391/2006.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Iunie 2013
PREȘEDINTE, PENTRU GREFIER PLECAT ÎN C.O.
GREFIER SEF
Red. DMC/dact.CE/4 ex.
26.07.2013/26.07.2013
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Acţiune în declararea simulatiei. Sentința nr. 4655/2013.... → |
|---|
