Plângere contravenţională. Sentința nr. 28/2013. Judecătoria BAIA MARE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 28/2013 pronunțată de Judecătoria BAIA MARE la data de 28-11-2013 în dosarul nr. 5558/182/2013
ROMÂNIA„cod operator – 4193”
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
JUDECĂTORIA BAIA M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civilă nr. _
Ședința publică din 28 noiembrie 2013
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: A. R. A.
GREFIER: I. M. I.
Pe rol este soluționarea plângerii contravenționale formulate de către petenta CRPCNV CLUJ – COMISIARIATUL JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR MARAMUREȘ în contradictoriu cu . împotriva procesului – verbal de constatare a contravenției . nr._, din data de 19 aprilie 2013.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc la data de 14 noiembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, în vederea deliberării, în temeiul art. 396 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 28 noiembrie 2013.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată sub Dosar nr._, petenta CRPCNV CLUJ – COMISIARIATUL JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR MARAMUREȘ a formulat plângere împotriva procesului – verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 19 aprilie 2013 încheiat de agenții constatatori din cadrul intimatei ., solicitând:
- a se constata clauzele abuzive inserate în procesul – verbal de constatate a contravenției . nr._, din data de 19 aprilie 2013, a se aplica sancțiunea contravențională și să se dispună sub sancțiunea daunelor modificarea clauzelor contractuale în măsura în care contractul rămâne în ființă sau desființarea contractului cu daune interese;
- a se menține procesul – verbal de constatare a contravenției ca temeinic și legal.
În motivarea plângerii se arată că în data de 21 martie 2013 comisarii CJPC Maramureș au efectuat un control în urma unei reclamații, la V. R. Sucursala Baia M., ., parter, județul Maramureș, aparținând de ., cu sediul în București, Șoseaua M. B., nr. 171, sector 2.
Analizând convenția de credit s-a constatat conform art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 următoarele clauze abuzive:
- la art. 3 lit a) la data încheierii contractului consumatorul a fost informat de către bancă asupra faptului că dobânda este fixă pe toată durata derulării creditului;
- la art. 3 lit. d) din condițiile speciale la secțiunea ajustării dobânzii apare faptul că „banca își rezervă dreptul de a revizui rata dobânzii în cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piața monetară, comunicând împrumutatului noua structură a ratei dobânzii. Rata dobânzii astfel modificată se va aplica de la data comunicării.
Clauza mai sus menționată dă dreptul băncii să modifice rata dobânzii după bunul plac fără a specifica vreun motiv întemeiat pentru care banca să poată modifica aceasta fără consimțământul clientului.
Consideră că banca a acționat contrar bunei credințe deoarece nu a redactat clauze clare, precise și neechivoce, ci a urmărit să-și creeze un avantaj acționând astfel contrar bunei – credințe.
Art. 5 lit. a) din Condiții speciale a convenției de credit prezintă comisionul de risc de 0,15 % aplicat la soldul creditului plătibil lunar în zile de scadență pe toată perioada derulării convenției de credit.
La punctul 3.5 din Condiții generale ale convenției de credit se arată că pentru punerea la dispoziție a creditului împrumutatul poate datora băncii un comision de risc aplicat la soldul creditului care se plătește lunar pe toată perioada creditului, modul de calcul și scadența/scadențele plății acestuia se stabilesc în Condiții speciale.
Comisionul de risc prevăzut în convenție nu este definit suficient de clar, neputându-se identifica ce fel de riscuri presupune punerea la dispoziție a creditului împrumutatului, fiind perceput într-un mod vădit abuziv.
Comisionul de risc se plătește dincolo de prestația care reprezintă obligațiile împrumutatului și care cuprinde suma principală și dobânda stabilită.
În condițiile contractului astfel cum sunt menționate clauzele, rezultă că toate riscurile sunt suportate de către consumator și nicidecum de către bancă. Mai mult în OUG nr. 50/2010 nu se prevede printre comisioane legal admise comisionul de risc. Rezultă că banca păstrează clauza abuzivă a comisionului de risc fără a respecta dispozițiile legale în vigoare. Clauza care îl cuprinde este nulă de drept, creând un dezechilibru semnificativ adică un avantaj băncii și un dezavantaj consumatorului.
Consideră clauza de mai sus abuzivă datorită faptului că nu este definit comisionul de risc și nu se specifică riscul, astfel încât acesta să poată fi determinat de către consumator la data semnării contractului (art. 1 lit. b din Anexa la Legea 190/2000).
Clauzele din secțiunea 8 punct 8.1 lit. c și lit. d din Condiții Generale le apreciază ca fiind abuzive deoarece stabilesc în cazul apariției unor situații neprevăzute care în opinia băncii face să devină improbabil ca împrumutatul să-și poată îndeplini obligațiile asumate conform convenției de credit, respectiv în cazul apariției unei situații neprevăzute conform căreia în opinia băncii creditul acordat nu mai este garantat corespunzător.
Banca va avea dreptul pe baza unei notificări transmise împrumutatului sau garantului să declare soldul creditului ca fiind scadent anticipat, rambursabil imediat împreună cu dobânda cumulată și toate celelalte costuri datorate băncii conform convenției.
Clauzele de la secțiunea 10 – Costuri Suplimentare din Condițiile Generale ale convenției le consideră ca fiind abuzive, deoarece impun în sarcina consumatorului costuri care pot apărea în sarcina băncii ca urmare a unor modificări de interpretare ale oricărei legi sau reglementări aplicabile, care nu sunt detaliate în cuprinsul articolului indicat mai sus.
Această clauza creează în detrimentul consumatorului contrar bunei credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților din perspectiva art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000.
Consideră că prin clauzele menționate mai sus, consumatorul a fost obligat să se supună unor condiții despre care nu a avut posibilitatea reală să ia la cunoștință în momentul semnării contractului și nici să negocieze vreuna dintre clauze având în vedere că întreaga convenție de credit le-a fost impusă în forma prezentată de bancă.
S-a arătat că prin poziția inegală pe care o au părțile în convenție, atât în ceea ce privește puterea de negociere, cât și nivelul de informare, se creează un dezechilibru semnificativ, contrar cerințelor bunei credințe între drepturile și obligațiile părților care în mod evident este în defavoarea consumatorilor.
După modul de redactare a clauzelor contractuale rezultă că acestea sunt neclare și echivoce permițând Băncii să facă o punere în aplicare a acestora în detrimentul consumatorilor determinând un dezechilibru între drepturile și obligațiile celor două părți. Banca tocmai datorită acestor prevederi contractuale neclare, se prevalează tocmai de această neclaritate a contractului și de caracterul echivoc pentru a interpreta și aplica prevederile contractuale în favoarea sa și în defavoarea consumatorilor.
Din aceste considerente în măsura în care se va constata existența clauzelor abuzive, solicită a se dispune și asupra cererii consumatorilor, referitoare la restituirea comisionului de risc încasat abuziv de către operatorul economic de servicii financiare.
După modul de redactare a clauzelor contractuale rezultă că acestea sunt neclare și neechivoce permițând Băncii să facă o punere în aplicare a acestora, în detrimentul consumatorilor determinând un dezechilibru între drepturile și obligațiile celor două părți. Banca tocmai datorită acestor prevederi contractuale neclare, se prevalează tocmai de această neclaritate a contractului și de caracterul echivoc pentru a interpreta și aplica prevederile contractuale în favoarea sa și în defavoarea consumatorilor.
În drept, s-au invocat dispozițiile Legii 193/2000.
În probațiune, s-au depus la dosar înscrisuri.
La data de 19 august 2013 . depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
S-a invocat excepția prescripției dreptului de a sancționa contravențiile constatate prin procesul – verbal de contravenție nr. 920/19 aprilie 2010.
În motivarea excepției s-a arătat că răspunderea contravențională a persoanelor fizice și juridice este înlăturată dacă aplicarea sancțiunilor contravenționale nu se face în termenul de prescripție prevăzut de lege. Prevederile Legii 193/2000, prin art. 16 alin. 2 prevăd un regim al contravențiilor care se completează cu dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, iar potrivit art. 13 alin. 1 din OG nr. 2/2001, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Data de la care începe să curgă termenul de prescripție este data săvârșirii faptei. Contravențiile reclamante sunt reprezentate de presupusa stipulare a unor clauze abuzive în contractele de credit. De la data încheierii acestora a trecut o perioadă de timp ce depășește termenul de 6 luni, orice sancționare a acestora la acest moment fiind prescrisă. Consideră că în speță nu s-ar putea reține argumentul cu privire la caracterul continuu al contravențiilor, interpretare ce ar impune ca data începerii prescripției să coincidă cu data constatării faptei. Învederează instanței faptul că stipularea acestor clauze în Contract nu este o activitate continuă. Ce trebuie reținut este faptul că nu trebuie confundate efectele contravenției care întotdeauna sunt continue, cu natura juridică a faptei ilicite. Încheierea unui contract este un fapt uno ictu care se înfăptuiește dintr-o dată, astfel, încălcarea legii se realizează o singură dată în timp ce efectele juridice se produc continuu.
Pe fondul cauzei s-a arătat că dispoziția contractuală ce reglementează dreptul intimatei de a percepe comisionul de risc nu este o clauză abuzivă în înțelesul art. 4 din Legea nr. 193/2000.
Se justifică astfel perceperea unui comision de risc tuturor clienților, pentru a acoperi pierderile cauzate de acei clienți, care nu vor plăti la timp sau în cuantumul stabilit de scadențare sumele datorate conform convenției de credit. Acest comision poate fi specificat distinct în costul creditului sau poate fi inclus în rata dobânzii comunicate clientului. În ambele cazuri orice bancă îl percepe pentru a-și acoperi costurile.
Condițiile cumulative – a arătat intimata - pe care o clauză trebuie să le îndeplinească pentru a putea fi apreciată în concret de la caz la caz de către judecător ca fiind abuzivă sunt următoarele:
- să nu fi fost negociată;
- să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților ca o consecință a abuzului.
- să nu se refere la obiectul principal al contractului sau la prețul datorat pentru prestarea serviciului.
Clauza cuprinsă în contractul de credit încheiat între bancă și clienți reglementând perceperea comisionului de risc nu îndeplinește niciuna dintre cele trei condiții cumulative.
Prevederea perceperii comisionului de risc este clară și fără echivoc și a fost însușită de consumator, ca urmare a semnării convenției/convențiilor, devenind astfel lege între părțile contractante potrivit art. 969 Cod civil, și comisionul de risc a fost avut în vedere de bancă la data acordării creditelor, constituind un element determinant la formarea voinței de a contracta.
Modalitatea de calcul a dobânzii prevăzută de convenția de credit este conformă cu legislația pozitivă aplicabilă creditelor de consum.
Cu privire la celelalte clauze intimata a arătat că prin Condițiile Speciale ale fiecărei Convenții, părțile au stabilit un anumit tip de rată a dobânzii curente. Conform acestora, rata dobânzii curente este fixă sau variabilă în funcție de anumiți indici. Chiar și pentru situațiile în care s-a stabilit o anumită rată a dobânzii fixe prin art. 3 lit. a), aceasta nu urma să fie nemodificată pentru întreaga durată a Contractului de Credit (care este, în medie, de 25 de ani).
Nicio instituție de credit nu poate prevedea care sunt costurile pe care le va avea pentru un termen mediu de 25 de ani, evoluțiile costurilor, astfel cum au fost acestea descrise mai sus, fiind imposibil de prevăzut uneori chiar pe perioade foarte scurte.
Din această cauză a fost necesară introducerea unei alte clauze, în dispoziția imediat următoare a Condițiilor Speciale, art. 3 lit. d), care să permită Băncii să adapteze această rată la variațiile semnificative ale costurilor pieței interbancare.
Clauza reglementată la art. 3 lit. d) din Convenția de Credit nu creează un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților.
Pentru a putea caracteriza existența unui dezechilibru semnificativ între cele două părți cauzat de existența clauzei de modificare a dobânzii, instanța trebuie să demareze analiza prin stabilirea exactă a obiectului contractului. Fiind un contract de credit, obiectul acestuia este punerea la dispoziție a unor sume de bani, pentru o anumită perioadă de timp, în schimbul unui anumit preț. Prețul este format din dobândă și din comisioane, iar dobânda cuprinde costurile pe care Banca le are pentru a putea pune la dispoziție suma împrumutată pentru o perioadă îndelungată de timp.
Această analiză conduce instanța la concluzia că nu există un dezechilibru între cele două prestații.
Deoarece prevederile clauzei 3 lit. d stabilesc posibilitatea Băncii de a modifica rata dobânzii numai în cazul apariției unor situații semnificative pe piața monetară, Banca fiind de asemenea, obligată să informeze consumatorul, conform art. 7 alin. 2 lit. c din Condițiile Generale, nu se va putea reține existența vreunui abuz caracterizat de însăți existența clauzei.
Se subliniază, de asemenea, că prevederile contractuale nu îngrădesc în nici un mod posibilitatea Clienților de a solicita rezilierea Contractului, conform dispozițiilor prevăzute în art. 1020 și art 1021 din Codul Civil, cu toate consecințele ce decurg din exercitarea acestei opțiuni.
Clauza referitoare la rata dobânzii se asociază cu obiectul principal al Contractelor de credit.
Clauza reglementată la art. 8.1. din Convenția de Credit nu este o clauză abuzivă în înțelesul art. 4 din Legea nr. 193, pentru că nu creează un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților.
Pentru a putea caracteriza existența unui dezechilibru semnificativ între cele două părți cauzat de existența de declarare a soldului creditului scadent, instanța trebuie să demareze analiza prin stabilirea exactă a obiectului contractului. Fiind un contract de credit, obiectul acesteia este punerea la dispoziție la unor sume de bani, pentru o anumită perioadă de timp, în schimbul unui anumit preț.
Deoarece prevederile clauzei 8.1 lit. c și lit. d stabilesc posibilitatea Băncii de a declara soldul creditului scadent numai în cazul apariției unor situații semnificative cu privire la capacitatea consumatorului, de a rambursa împrumutul, Banca fiind de asemenea obligată să informeze consumatorul, conform art. 7 alin. 2 lit. c din Condițiile Generale, nu se va putea reține existența vreunui abuz caracterizat de însăși existența clauzei.
Clauzele prevăzute de art. 10 cu privire la costurile suplimentare, sunt reglementate în cadrul condițiilor generale ale convenției de credit.
În drept, intimata a invocat principiul aplicabilității directe a Directivei nr. 93/13/CEE, prevederile Legii 193/2000, art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO, Legea nr. 288/2010 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010.
În probațiune, au fost depuse la dosar înscrisuri.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar se arată cu privire la prescripția dreptului de a aplica sancțiunea, că fapta contravențională constatată de agenții constatatori din cadrul CJPC Maramureș este o contravenție continuă, și astfel cum este ea definită de art. 13 alin. 2 teza ultimă din OG nr. 2/2000.
Încălcarea obligației de a nu insera clauze abuzive în contractele încheiate de către recurentă durează atâta timp cât acea clauză este în ființă, ori în timp aceasta a durat de la data încheierii contractului și până la data constatării faptei de către agenții constatatori.
Termenul de prescripție se calculează de la data constatării faptei fiind în situația în care contravenția durează în timp, durata creditelor fiind pe perioade lungi de timp, și nu de la data săvârșirii faptei.
Analizând cererile și excepțiile invocate de părți raportat la dispozițiile legale aplicabile instanța reține următoarele:
Controlul respectării dispozițiilor legii nr 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori se face de reprezentanții împuterniciți ai Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, precum și de specialiști autorizați ai altor organe ale administrației publice, potrivit competențelor. Organele de control abilitate încheie procese-verbale prin care se consemnează faptele constatate cu ocazia verificărilor făcute, precum și articolele din lege încălcate de comerciant (art 8, art 11 din Legea 193/2000).
Potrivit art 12 din Legea 193/2000, forma în vigoare la data sesizării instanței, procesul-verbal încheiat de organul de control se transmite, după caz, la judecătoria în a cărei rază teritorială s-a săvârșit fapta sau în a cărei rază teritorială contravenientul își are domiciliul sau, după caz, sediul.
Instanța, în cazul în care constată existența clauzelor abuzive în contract, aplică sancțiunea contravențională conform art. 16 din lege și dispune, sub sancțiunea daunelor, modificarea clauzelor contractuale, în măsura în care contractul rămâne în ființă, sau desființarea acelui contract, cu daune-interese, după caz. În caz contrar, procesul-verbal întocmit va fi anulat (art 13 alin 1 și 2 din Legea 193/2000).
Conform procesului verbal . nr._ din 19 aprilie 2013 s-au reținut următoarele:
Urmare a analizei clauzelor contractuale din Convenția de Credit nr._/19/12 septembrie 2007 s-a constatat existența unor clauze considerate abuzive după cum urmează:
- la data încheierii Contractului consumatorul a fost informat de către bancă asupra faptului că dobânda este fixă pe toată perioada derulării contractului;
- la punctul 3 lit. d „Data ajustării dobânzii curente” se menționează „banca își rezervă dreptul de a revizui schimbări semnificative pe piața monetară, comunicând împrumutatului noua structură a ratei dobânzii, Rata dobânzii, astfel modificată se va aplica de la data comunicării”.
Clauza mai sus – menționată dă dreptul băncii să modifice rata dobânzii după bunul plac, fără a specifica vreun motiv întemeiat, pentru care banca să poată modifica aceasta fără consimțământul clientului.
Deși în Condițiile Generale ale Convenției de credit, banca a definit 28 de termeni, la Secțiunea 1) „Definiții”, nu a indicat ce se înțelege prin schimbări semnificative pe piața monetară, dat fiind faptul că posibilitatea modificării dobânzii nu este raportată la un indicator precis, modul de formulare servind doar intereselor băncii.
La punctul 5 – Comisioane – lit. a sau punctul 5 alin. 1 lit. a – Comision de risc – din Condiții speciale ale Convenției – se menționează 0,15 %, aplicat la soldul creditului plătibil lunar în zile de scadență pe toată perioada de derulare a Convenției de Credit, iar la punctul 3.5 din Condiții Generale ale Convenției se arată că pentru punerea la dispoziție a creditului „Împrumutatul poate datora Băncii un comision de risc, aplicat la soldul creditului care se plătește lunar pe toată perioada creditului, perioada de calcul și scadența/ „scadența plății acestuia se stabilesc „Condiții speciale”.
Comisionul de risc prevăzut în Convenția de Credit nu este definitiv suficient de clar, neputându-se identifica ce fel de riscuri, presupune punerea creditului la dispoziția împrumutatului, fiind percepute într-un mod vădit abuziv. Comisionul de risc se plătește dincolo de prestația care reprezintă obligațiile împrumutatului și care cuprinde dobânda stabilită.
În condițiile Contractului astfel cum sunt menționate clauzele, rezultă că toate riscurile sunt suportate de către împrumutat și nicidecum de către bancă. Mai mult, în OUG nr. 50/2010 nu se prevede printre comisioanele legale admise comisionul de risc. Rezultă că banca păstrează clauza abuzivă a comisionului de risc fără a respecta dispozițiile legale în vigoare, clauza care îl cuprinde este nulă de drept, creând un dezechilibru adică un avantaj băncii și un dezavantaj consumatorului. Consideră clauza de mai sus ca fiind abuzivă datorită faptului că nu este definit comisionul de risc și nu se specifică concret riscul, astfel încât acesta să poată fi determinat de către consumator la data semnării contractului (art. 1 lit. b din Anexa la Legea nr. 193/2000).
Clauzele din Secția 8 punctul 8.1 lit. c și lit. d din Condițiile Generale ale Convenției sunt apreciate ca fiind abuzive deoarece stabilesc, în cazul apariției unei situații neprevăzute care în opinia Băncii face să devină improbabil ca Împrumutatul să-și poată îndeplini „obligațiile asumate conform convenției, respectiv în cazul apariției unei situații neprevăzute conform căreia, în opinia Băncii, creditul acordat nu mai este garantat corespunzător, banca va avea dreptul pe baza unei notificări transmisă împrumutatului și/sau garantatului să declare soldul creditului ca fiind scadent anticipat rambursabil imediat împreună cu dobânda cumulată și toate celelalte costuri datorate băncii conform convenției.
Formularea din clauzele menționate mai sus, respectiv „situații neprevăzute”, în opinia băncii să devină improbabil garantat corespunzător, nu sunt de natură de a da posibilitatea consumatorului împrumutat să aprecieze asupra temeiniciei unui astfel de motiv, realizate aceste clauze oferă băncii un drept exclusiv de a declara soldul creditului scadent anticipat, aprecieri care nu sunt legate de criterii de natura celor specificate și definite în contract.
Consideră clauzele de mai sus abuzive întrucât exclud posibilitatea verificării condițiilor pe care le cuprind de către consumator.
Clauzele de la Secțiunea 10 – Costuri suplimentare din Condiții Generale ale Convenției se costată de asemenea, ca fiind abuzive, deoarece impun în sarcina împrumutatului costuri care pot apărea în sarcina băncii, ca urmare a unor modificări de interpretare ale oricărei legi sau reglementări aplicabile ce nu sunt detaliate în cuprinsul articolului de mai sus.
Clauza creează în detrimentul consumatorului contrar bunei credințe un dezechilibru semnificativ, drepturile și obligațiile părților din perspectiva art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000. Practic, banca obligă consumatorul să acopere toate riscurile unei eventuale creșteri a costului băncii în creditul acordat, ca riscul să fie suportat între aceasta și client.
Consideră că prin clauzele menționate consumatorul a fost obligat să se supună unor condiții despre care nu a avut posibilitatea legală să ia la cunoștință în momentul semnării contractului, nici să negocieze vreuna dintre clauze având în vedere că întreaga convenție de credit le-a fost impusă în forma prezentată de către comerciant.
Prin poziția inegală pe care o au părțile din convenția verificată, atât în ceea ce privește puterea de negociere, nivelul de informare, se creează un dezechilibru semnificativ contrar cerințelor bunei credințe între drepturile și obligațiile părților care în mod evident este în defavoarea consumatorilor.
Clauzele din convenția de credit nr_/DS/12.09.2007 supuse controlului au fost următoarele: 1. art 5.1 lit a) din condiții speciale ale convenției – „Comisioane, comision de risc: comisionul de risc este de 0,15% aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în zilele de scadență, pe toată perioada de derulare a Convenției de credit”; 2. art 3 lit d) din condițiile speciale ale convenției de credit: „data ajustării dobânzii: Banca își rezervă dreptul de a revizui structura ratei dobânzii curente în cazul apariției unor schimbări semnificative pe piața monetară, comunicând Împrumutatului noua structură a ratei dobânzii. Rata dobânzii astfel modificată se va aplica de la data comunicării”; 3. pct 3.5 din condiții generale - „comisionul de risc – pentru punerea la dispoziție a creditului Împrumutatul poate datora Băncii un comision de risc, aplicat la soldul creditului, care se plătește lunar, pe toată perioada creditului; modul de calcul și scadența/scadențele plății acestuia se stabilesc în Condițiile Speciale”; 4. secțiunea 8 „scadența anticipată”, pct 8.1 lit c și lit d – în cazul în care se ivește vreuna din situațiile următoare atunci în orice moment, Banca va avea dreptul, pe baza unei notificări transmise împrumutatului, și/sau Garantului, să declare soldul creditului ca fiind scadent anticipat, rambursabil imediat împreună cu dobânda acumulată și toate celelalte costuri datorate Băncii conform convenției în cazul apariției unei situații neprevăzute conform căreia, în opinia Băncii, face să devină improbabil ca împrumutatul să-și poată îndeplini obligațiile asumate conform Convenției (lit c), și în cazul apariției unei situații neprevăzute conform căreia, în opinia Băncii, creditul acordat nu mai este garantat corespunzător (lit d); 5. secțiunea 10 – costuri suplimentare – „10.1 – referitor la convenție pot apărea, la data semnării sau ulterior, modificări (inclusiv de interpretare) ale oricărei legi, prevederi sau reglementări aplicabile care: a) supun Banca la orice impozit, taxă cu privire la creditele acordate sau la obligațiile sale de a acorda credite, sau care schimbă baza de impozitare, pentru suma principală și dobânzi la creditele acordate, sau care se referă la orice alte sume datorate rezultând din convenție, cu privire la creditele acordate sau la obligația sa de a acorda credite, în conformitate cu prevederile legale în baza cărora este organizată și funcționează Banca; b) impun, modifică sau consideră aplicabile orice rezerve, depozit special sau orice cerință similară (de exemplu în corelație/legătură cu propunerea noului Acord de la Basel privind capitalul propus de către Comitetul de Supraveghere al Băncilor de la Basel) afectează activele Băncii, depozitele constituite cu sau pentru conturile Băncii sau care impun Băncii orice altă condiție care afectează creditele acordate sau obligația sa de a acorda credite, c) al căror rezultat este: i) creșterea costurilor Băncii legate de acordarea sau de punerea la dispoziție a oricărui credit, ii) reducerea cuantumului oricărei sume primite sau a oricărei creanțe a Băncii în baza convenției, 10.2. în oricare din cazurile mai sus menționate în termen de 15 zile de la data la care a fost notificat în scris de către Bancă, împrumutatul va plăti acesteia sumele suplimentare, astfel încât să compenseze Banca pentru creșterile costurilor sau altor rambursări”.
Potrivit art 1 alin 1 din Legea 193/2000 „orice contract încheiat între profesioniști și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate”, iar potrivit alin 2 din același articol în caz de îndoială asupra interpretării clauzelor contractului acestea se vor interpreta în favoarea consumatorului. Conform alin 3 din art 1 este interzisă stipularea de către agenții economici de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Potrivit art 4 alin 1 și 2 din Legea 193/2000 „O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv”.
Sunt considerate clauze abuzive în înțelesul dispozițiilor Legii 193/2000 acele clauze ce dau dreptul profesionistului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Aceste prevederi nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care profesionistul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul. Sunt de asemenea, considerate abuzive acele clauze ce obligă consumatorul să se supună unor condiții contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală să ia cunoștință la data semnării contractului.
Contractul încheiat între părți este un contract preformulat, un contract de adeziune, ce conține clauze prestabilite, clauze ce trebuie însă, să respecte dispozițiile Legii 193/2000.
Din modul de redactare și de aplicare de către Bancă a celor două articole din convenția de credit - art 5 lit a) din Condiții Speciale și art 3.5 din Condiții Generale- rezultă faptul că aceste clauze sunt neclare și echivoce, permițând Băncii să facă o punere în aplicare a acestora în detrimentul consumatorului împrumutat. În art 3.5 din Condiții Generale se prevede că acest comision de risc va fi plătit lunar pentru punerea la dispoziție a creditului pe toată perioada de derulare a convenției de credit, modul de calcul și scadența fiind prevăzute în condițiile speciale. Formularea clauzei este echivocă și creează obligații numai în sarcina împrumutatului. Perceperea acestui comision de risc nu este suficient fundamentată în conținutul convenției, în caracterul echivalent al prestațiilor. Pe de o parte, noțiunea de „comision de risc” induce ideea acoperirii unui risc asumat de Bancă, iar pe de altă parte din definiția dată rezultă că acest comision este un echivalent al punerii la dispoziție a sumelor de bani, respectiv o „altfel” de dobândă a folosinței banilor. Riscul în legătură cu care Banca încasează acest comision de risc nu este determinat sau determinabil conform convenției. Nu există în cuprinsul convenției de credit o clauză ce să justifice încasarea acestui comision cu trimitere la producerea unui risc clar definit și de care împrumutatul să poată lua la cunoștință.
Referitor la clauza prevăzută de pct 3 lit d) din condițiile speciale ale convenției de credit: așa cum s-a arătat anterior o clauză care dă dreptul furnizorului de servicii financiare de a modifica rata dobânzii în mod unilateral nu este abuzivă cu condiția ca acest lucru să se facă în baza unui motiv bine întemeiat prevăzut și în contract și sub condiția informării imediate a clientului care să aibă libertatea de a rezilia imediat contractul. Prin „motiv prevăzut în contract” se înțelege o situație clar descrisă, care să ofere clientului posibilitatea de a ști de la început că dacă acea situație se va produce, dobânda va fi majorată. O clauză contractuală trebuie să fie astfel formulată încât consumatorul să poată prevedea că dacă intervine o situație concretă care sunt consecințele ce pot fi generate din punct de vedere al obligațiilor contractuale. Motivul „schimbare semnificativă pe piața monetară” nu îndeplinește condițiile unei clauze clar descrise, accesibile și previzibile. Conform clauzei inserate în contract la art 3 lit d) nici măcar nu se poate verifica pe baza unor criterii obiective apariția unei astfel de situații ce să justifice ajustarea ratei dobânzii. Modul de redactare a clauzei favorizează în mod evident Banca și creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Pentru aceleași motive ca și în cazul dispozițiilor prevăzute la pct 3 lit d) din condiții speciale, din perspectiva dispozițiilor legale cuprinse în anexa 1 lit a) din Legea 193/2000, clauza cuprinsă la pct 8.1 lit c) și d) din condiții speciale este o clauză abuzivă. Motivele prevăzute pentru ca un credit să fie declarat scadent anticipat rămân la aprecierea exclusivă a Băncii, iar sintagma „în cazul apariției unei situații neprevăzute” nu reprezintă o situație suficient descrisă, și nu îndeplinește condițiile unui „motiv întemeiat care să fie precizat în contract”.
De asemenea, dispozițiile secțiunii 10 din condiții generale prin obligațiile impuse împrumutatului favorizează Banca și creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Având în vedere motivele expuse și în aplicarea prevederilor art 1 raportat la art 4 din Legea 193/2000, se va constată caracterul abuziv al clauzelor înscrise la pct. 5.1 lit. a din Condițiile speciale ale convenției de credit, art. 3 lit. d din Condițiile speciale ale convenției de credit, pct 3.5, pct 8.1 lit c) și d) și secțiunea 10 din Condițiile generale ale convenției de credit și va fi obligată intimata să modifice convenția de credit în sesnul înlăturării clauzelor constatate ca fiind abuzive.
În temeiul art 16 din Legea 193/2000, constatând încălcarea dispozițiilor art 1 alin 3, se va aplica intimatei amenda în cuantum de 1000 lei.
Excepția prescripției dreptului de a aplica amenda: aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei. În cazul contravențiilor continue, termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data încetării săvârșirii faptei. Contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp (art 13 alin 1 și 2 din OG 2/2001). În cazul dedus judecății fapta contravențională are caracter continuu, încălcarea obligației legale durează în timp, fapta contravențională se epuizează în momentul constatării acesteia. În consecință, excepția prescripției dreptului de a aplica sancțiunea este neîntemeiată și va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescripției dreptului de a aplica amenda.
Admite sesizarea formulată de petentul C. Regional pentru Protecția Consumatorilor Maramureș cu sediul în Baia M., . 4B, județul Maramureș, C._, în contradictoriu cu intimata . cu sediul în București, Șoseaua P. nr 42, etaj 3-8 și 10, sector 2, CUI_, J_ .
Constată caracterul abuziv al clauzelor din convenția de credit nr_/DS/12.09.2007 încheiată între . și D. V. și D. V. după cum urmează:
- pct 3 lit d) din condiții speciale ale convenției – „data ajustării dobânzii”
- pct 5 lit a) din condiții speciale ale convenției – „comision de risc”.
- pct 3.5 din condiții generale ale convenției – „comisionul de risc”
- pct 8.1 lit c) și lit d) din condiții generale, secțiunea 8 „scadența anticipată”
- secțiunea 10 „costuri suplimentare” din condiții generale ale convenției de credit
Obligă intimata . să modifice convenția de credit în sensul înlăturării clauzelor constatate ca fiind abuzive.
Aplică intimatei amenda în cuantum de 1000 lei.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Baia M..
Pronunțată în ședință publică, azi 28 Noiembrie 2013
PREȘEDINTE GREFIER
A. R. A. I. M. I.
Red. ARA
Tehnored A.R.A./I.M.I.
4 ex/14 Ianuarie 2014
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Pretenţii. Sentința nr. 6181/2013. Judecătoria BAIA MARE → |
|---|
