Reziliere contract. Sentința nr. 1937/2013. Judecătoria BAIA MARE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1937/2013 pronunțată de Judecătoria BAIA MARE la data de 20-02-2013 în dosarul nr. 2257/182/2012
ROMÂNIACod operator 4193
TRIBUNALUL MARAMUREȘ Secția civilă
JUDECĂTORIA BAIA M.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1937
Ședința publică din 20 Februarie 2013
Instanța constituită din:
Pe rol este soluționarea acțiunii civile formulată de reclamantul L. P., în contradictoriu cu pârâta L. M. F., având ca obiect reziliere contract.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că:
Dezbaterile pe fond a cauzei au avut loc în ședința publică din data 13 februarie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța în temeiul art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru azi, când în urma deliberării a pronunțat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia M., în data de 22.02.2012, reclamantul L. P. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta L. M. F., ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să se dispună rezoluțiunea contractului de donație imobiliară cu clauză de întreținere” încheiat între părți și autentificat sub nr. 2381 din 26.11.2003 de BNP C. Steluța E. și rectificarea cărții funciare nr. 1754 Baia M., cu nr. top. 6568/2 și 6585/2 în sensul restabilirii situației anterioare.
În motivarea în fapt a cererii sale, reclamantul a arătat că, ulterior decesului soției sale, considerând că datorită vârstei și stării de sănătate o să îi fie din ce în ce mai greu să se descurce a hotărât sfătuindu-se cu fiica sa T. Marínela F. (cum se numea pârâta la acea (dată) să încheiem un contract de întreținere.
Deoarece mai are încă doi copii, iar pârâta dorea (pe bună dreptate) să se știe protejată asigurându-și răsplata firească pentru serviciile pe care urma să le presteze au semnat amândoi în fața notarului public actul intitulat ..Contract de donație imobiliară cu clauză de întreținere".
Potrivit acestui act autentificat, s-a obligat să-i doneze pârâtei nuda proprietate asupra imobilului situat în Blidari, nr. 145. județul Maramureș reprezentând casă și teren în suprafață de 600 mp, păstrând uzufructul viager. Imobilul respectiv a fost dobândit de reclamant prin moștenire, fiind înscris în CF. 1754 Bai4 M.. nr. top. 6568/2 și 6585/2.
În schimb, pârâta s-a obligat să-i asigure întreținere viageră constând în asigurarea și prepararea hranei, asigurarea îmbrăcămintei necesare, asigurarea iluminatului și încălzirii, asigurarea medicamentelor de care ar avea nevoie, precum și plata oricăror cheltuieli eventuale de spitalizare și înmormântarea reclamantului cu toată cinstea cuvenită în cazul decesului.
Prin contract s-a stabilit că pârâta va intra în posesia bunului la data încetării dreptului de uzufruct viager chiar dacă în fapt a fost de acord cu solicitarea ei și a lăsat-o în spațiu încă din anul 2003. Totodată, ca efect al acestui act, au fost operate mențiunile corespunzătoare în cartea funciară 1754 Baia M..
Ulterior încheierii actului, o primă perioadă nu au fost probleme deosebite, chiar dacă încă de atunci pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate. Consideră că în măsura în care se poate descurca fizic și financiar ea nu trebuie să intervină.
Mai târziu, când fiica sa a divorțat, relația lor a devenit tensionată, deoarece reclamantul și-a exprimat opinia arătându-i că desfacerea căsătoriei se datorează în mare măsură ei, deoarece avea o relație extraconjugală de mai multă vreme.
Din cauza acestei afirmații pe care a făcut-o despre divorț, pârâta a generat în repetate rânduri certuri, ocazie cu care îl amenința că o să demonstreze că este fără discernământ și că îi ia totul. Relațiile părților s-au degradat și mai mult când pârâta a aflat că a fost de acord ca nepoata sa (fiica ei de 18 ani pe care a alungat-o de acasă) și tatăl ei să locuiască în imobilul care face obiectul contractului. Arată că deși nu ar fi vrut să-și supere fiica pur și simplu nu avea cum să-și lase nepoata fără ajutor.
Ca să se răzbune pe el pârâta a sunat la poliție afirmând că nu mai este în deplinătatea facultăților mintale și că se impune să fie internat la Spitalul de psihiatrie din Sighetul Marmației. În urma acestui apel a fost dus cu forța la sediul poliției și după mai multe ore, în urma consultației, medicul specialist a constatat că este în deplinătatea facultăților mintale și că nu este necesară internarea sa.
Neștiind cum să o determine să-l lase în pace a promovat o acțiune în instanță încercând să demonstreze că nu își îndeplinește obligațiile pe și le-a asumat. Cererea a fost respinsă în mare măsură deoarece reclamantul a recunoscut în cadrul interogatoriului că refuză să primească întreținerea. Fără a încerca să minimalizeze cele dispuse prin acea hotărâre a cărei autoritate o recunoaște arată că în realitate a intenționat să afirme că este nevoit să refuze așa zisa întreținere deoarece ori de câte ori se întâlnește cu întreținătoarea provoacă certuri.
Sperând că o pot determina să se împace și să soluționeze conflictul pe cale amiabilă (cu atât mai mult cu cât este fiica sa) a decis să nu mai atace hotărârea judecătorească. Oricum după pronunțarea acestei hotărâri pârâta nu a mai venit deloc la el și nu l-a mai căutat.
Inițial i-a trimis două scrisori recomandate cu confirmare de primire în care invocând clauzele contractuale îi solicita următoarele: „Dacă considerați că vă puteți relua și respecta în continuare clauzele din contract și responsabilitățile ce parvin în urma semnării acestui act, vă rog să veniți la mine fără să ne certăm, ne putem înțelege amiabil". A trimis două scrisori, deoarece după câteva zile prima scrisoare s-a expeditor întrucât pârâta, dovedind o dată în plus că e de rea credință, a refuzat să o ridice iar termenul de păstrare a expirat. După o vreme pârâta i-a făcut o vizită însoțită de fiul ei (nepotul meu) P. și a avut o discuție pe care a încercat să o înregistreze cu un aparat. Discuția nu a avut niciun efect și pârâta nu a înțeles să-și îndeplinească obligațiile de întreținere.
Cu toate că a renunțat să mai atace hotărârea, pârâta refuză în continuare să-l ajute, astfel că s-a adresat din nou unui avocat încercând să soluționez problema într-un fel sau în altul (adică fie să o determine să îl ajute respectând contractul, fie să obțină rezilierea contractului și proprietatea bunului pe care ar putea să îl valorifice pentru a face față dificultăților de natură financiară).
În urma consultației juridice i-a trimis pârâtei o notificare prin intermediul executorului judecătoresc V. G.. În acest act i-a solicitat pârâtei să-și îndeplinească obligația de a presta întreținere conform contractului arătându-i că este din ce în ce mai bolnav și că nu îi mai permite să ignore dreptul pe care îl are.
La puțină vreme după asta, pârâta împreună cu o verișoară primară l-a vizitat, ocazie cu care i-a spus că trebuie să aleagă între a presta întreținerea ori a-i înapoia casa. Totodată și-a exprimat temerile legate de buna ei credință spunându-i că o crede în stare de orice, inclusiv ca la un moment dat să încerce să îl otrăvească. A făcut această afirmație, deoarece în repetate rânduri, pârâta i-a spus că atâta timp cât ea lucrează la stația de salvare nici nu are rost să cheme salvarea pentru că îi garantează că nu vine niciuna.
Pârâta nu îi asigură hrana și nu o prepară, nu îi cumpără îmbrăcămintea de care are neapărată nevoie, nu îi asigură iluminatul și încălzirea locuinței, nu îi procură medicamentele necesare și de fapt nu o interesează starea sănătății sale, fiind nevoit să apeleze la alte persoane, la vecini sau la cunoștințe pentru a-i face cumpărăturile curente sau pentru a-i achita cheltuielile.
Pârâta, L. M. F., prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, arătând că între părți s-a încheiat „contractul de donație cu clauză de întreținere”, autentificat sub nr. 2381/26.11.2003 de către BNP C. Steluța referitor la imobilul situat în Blidari nr.145, donat pârâtei.
Același contract și aceleași motive au făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Baia M. în care s-a pronunțat sentința civilă nr._ din 16 decembrie 2010. Instanța a respins acțiunea reclamantului motivând ca neîndeplinirea obligațiilor de întreținere nu se pot executa datorita atitudinii reclamantului. Apreciază că până la momentul introduceri acțiunii si pronunțării hotărârii judecătorești, aspectele cercetate de către instanța privind îndeplinirea sau neîndeplinirea obligațiilor contractuale ale părților intră în puterea lucrului judecat.
După pronunțarea hotărârii judecătorești pe care reclamantul din prezenta cauză nu a atacat-o, situația dintre cele doua părți nu s-a modificat, deși pârâta a încercat să-și respecte în continuare obligațiile contractuale, reclamantul nu a dorit acest lucru, iar înscrisurile comunicate prin executorul judecătoresc au fost făcute doar pentru a justifica așa zisa neîndeplinire a obligațiilor de către pârâtă.
Chiar și după notificarea efectuată prin executorul judecătoresc, pârâta a încercat să-și îndeplinească obligațiile, dar reclamantul a refuzat să o primească în casă. De asemenea, pârâta a încercat de nenumărate ori să se deplaseze la locuința reclamantului ducând cu ea diverse alimente și mâncare gătită, îmbrăcăminte și alte produse, dar de fiecare dată a fost refuzată, alimentele au fost aruncate și a fost amenințată cu moartea. La toate aceste ieșiri agresive ale reclamantului au fost prezente și alte persoane care o însoțeau pe pârâtă.
Mai mult, imobilul în litigiu nu este în posesia pârâtei, persoana care locuiește în imobil fiind în realitate fostul soț al pârâtei, acesta fiind cel care l-a convins pe reclamant să înainteze prezenta acțiune.
Instanța a încuviințat, la cererea părților și a administrat în cauză proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul părților (filele 44-50 dosar), proba testimonială, fiind audiați martorii B. A. (fila 51 dosar), P. G.(fila 52 dosar), C. I., declarația fiind atașată dosarului cauzei la fila 53 dosar și T. M.( 54 dosar).
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Între reclamantul L. P., asistat de M. M. din cadrul Serviciului Public Asistență socială și T. M. F., s-a încheiat un contract de donație cu clauză de întreținere. Bunul donat l-a constituit nuda proprietate asupra imobilului situat în Blidari nr. 145 jud. Maramureș, în natură casă și teren în suprafață de 600 mp înscris în CF reconstituit 1754, nr. top 6586/2 și 6585/2 de sub B-7, donatorul păstrându-și dreptul de uzufruct viager.
Contactul, depus în copie la fila 6 din dosar a fost autentificat sub nr. 2381 din 26.XI.2003 de Notarul Public C. Steluța E..
În urma încheierii contractului au fost efectuate cuvenitele mențiuni și în CF 1754, respectiv pârâta T. M. F. a fost înscrisă ca și titular al dreptului de proprietate asupra nudei proprietăți a bunului primit donație, iar în favoarea reclamantului a fost înscris ca și sarcină obligația de întreținere.
Reclamantul a susținut în cuprinsul cererii de chemare în judecată că pârâta nu-și mai îndeplinește obligațiile de întreținere care îi reveneau și a solicitat rezoluțiunea contractului de donație cu sarcină precum și rectificarea înscrierilor efectuate în cartea funciară ca urmare a încheierii acestuia.
Una dintre trăsăturile juridice a contractului de donație este irevocabilitatea. De altfel, principiul irevocabilității donațiilor, este consacrat în mod expres prin dispozițiile art. 801 Cod civ. fără a aduce atingere acestui principiu, părțile pot stipula în contract anumite clauze (condiții) care pot duce la desființarea contractului.
Stipularea unei clauze care ar leza principiul irevocabilității donației va coduce la nulitatea integrală a contractului. D. dacă donația ar fi divizibilă, s-a considerat că va fi anulată doar clauza nelegală, restul contractului urmând să-ți producă efectele.
Deci regula este că donațiile sunt irevocabile. Principiul comportă însă unele excepții. Legea prevede trei cauze de revocare, numite cauze legale de revocare, deoarece nu operează fără a fi prevăzute în contract; revocarea pentru neexecutarea sarcinii, pentru ingratitudine și pentru surveniență de copil. Aceste trei cauze nu contravin principiului irevocabilității și nu reprezintă excepții de la acesta.
Dintre cele trei cauze legale de revocare, numai pentru surveniență de copil operează de drept; în caz de litigiu dintre părți instanța constată numai îndeplinirea condițiilor revocării. În schimb, în celelalte două cazuri, revocarea este judiciară; revocarea se pronunță numai la cererea persoanelor îndreptățite a introduce acțiunea și numai în baza aprecierii de către instanță a faptelor de ingratitudine săvârșite de donator, respectiv de neexecutarea a sarcinii de către donator ori succesorii săi în drepturi.
Sarcina trebuie să fie posibilă, licită și morală. Ea poate fi stipulată în favoarea oricăreia dintre părți sau în favoarea unui terț. Dacă sarcina s-a stipulat în favoarea donatarului, donația este pur gratuită, însă, în caz de neexecutare, ea poate fi revocată pe acest temei. Dacă sarcina este stipulată în favoarea donatorului sau a unui terț, în măsura sarcinii, donația nu mai este o liberalitate.
Sarcina stipulată însă în favoarea donatorului este o obligație impusă donatarului care este ținut să o execute după ce acceptă donația, asemenea unui debitor în contractele sinalagmatice.
În caz de neexecutare, donatorul poate recurge la măsuri de executare sau la rezoluțiunea donației, ori la revocarea judiciară a acesteia pentru neexecutarea sarcinii.
Un contract de donație cu sarcini, în întregul său, este un contract sinalagmatic. Așadar, neexecutarea sarcinii sau a sarcinilor poate duce la revocare/rezoluțiune dacă sunt îndeplinite condițiile generale, conform art. 1020-1021 Cod civil. Aprecierea gravității neexecutării de către instanța de judecata este esențială pentru a dispune măsura rezoluțiunii, care poate fi totală sau parțială.
Revocarea pentru neîndeplinirea sarcinilor este specială donațiilor oneroase, căci cuvântul de "condiții" întrebuințat de art. 829, 830 si 832 cod civil se refera la sarcinile pe care donatarul s-a obligat sa le îndeplinească.
Prin urmare dispozițiile art. 829 Cod civil nu reprezintă decât aplicarea dreptului comun în ce privește revocarea donațiilor pentru neîndeplinirea sarcinilor. Ea nu operează însă niciodată de drept (art. 830 Cod civil), ci trebuie ceruta prin justiție, care o va pronunța după verificarea faptelor si dovezilor solicitate si prezentate de reclamant.
Pentru a se putea opera desființarea donației prin revocare pentru neîndeplinirea de către donatar a sarcinii stabilite este necesară întrunirea cumulativă a mai multor condiții: să existe o neexecutare chiar și parțială (dar substanțială, deci suficient de importantă) sau totală a sarcinii asumată de donatar, iar neexecutarea obligației să fie imputabilă debitorului acesteia.
În speță, sarcina probei se împarte între reclamant și pârâtă, primul trebuind să dovedească existența obligației respective ( adică existența actului sau faptul juridic generator al acestei obligații), după care pârâta trebuie să dovedească, la rândul său, executarea acestei obligații sau faptul că neexecutarea obligației nu îi este imputabilă.
Dată fiind natura specifică a obligației de întreținere, respectiv caracterul de obligație continuă, nu este necesară condiția punerii în întârziere a debitorului, ca în cazul neîndeplinirii altor obligații, acesta fiind de drept în întârziere( conform art. 1079 pct.3 Cod civil) și nu i se poate acorda termen de grație pentru plată.
Analizând în acest context cererea principală dedusă judecății, instanța constată că reclamantul a făcut dovada existenței obligației în sarcina pârâtei, obligația rezultând, așa cum instanța a reținut, din contractul de donație cu clauză de întreținere.
În ceea ce privește neexecutarea obligației de către pârâtă, această stare de fapt este reținută de instanța din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, a declarațiilor martorilor audiați, inclusiv din mărturisirea pârâtei, aceasta arătând în răspunsul la interogatoriu( filele 45 și 44 dosar) că a fost în vizită la pârât de la sfârșitul anului 2010 și până la data administrării probei de 4 ori, la primele 3 vizite i-a dus mâncare gătită și îmbrăcăminte, pe care acesta le-a refuzat, a patra oară nu i-a mai dus nimic, și, de asemenea, că aceasta nu i-a cumpărat niciodată medicamente sau lemne pentru foc și nu a plătit utilitățile pentru locuința reclamantului.
Pârâta și-a argumentat imposibilitatea prestării întreținerii prin faptul că reclamantul a refuzat să-i fie prestată întreținerea.
Astfel, instanța a reținut că, în perioada ulterioară lunii decembrie 2010 și până la data pronunțării prezentei hotărâri pârâta l-a vizitat, potrivit recunoașterii acesteia, doar de 4 ori pe reclamant, în primele 3 vizite ducându-i, tot potrivit susținerilor acesteia mâncare gătită și îmbrăcăminte.
Faptul că pârâta a fost în vizită la reclamant de 3 ori după decembrie 2010, a fost confirmat de martora C. I., vecină cu locuința acestuia din urmă, spre deosebire de martorele B. A. (fila 51 dosar), P. G.(fila 52 dosar) care au afirmat că nu au văzut-o pe pârâtă la locuința reclamantului, însă dat fiind faptul că prima martora e vecină apropiată a reclamantului spre deosebire de celelalte martore care stau mai departe de acesta, va reține ca fiind corespunzătoare adevărului relatarea acesteia.
Din nicio declarație de martor nu a rezultat însă că pârâta i-ar fi dus reclamantului mâncare sau alte produse, așa cum susține aceasta, nici martora C. I., nefiind în măsură să susțină că a văzut când reclamantul a refuzat bunurile aduse de pârâtă, ci a relatat că acesta aspect îl cunoaște doar de la pârâtă.
Totodată prin răspunsurile la interogatoriu reclamantul a negat că pârâta i-ar fi adus mâncare sau îmbrăcăminte, cu ocazia vizitelor, acesta arătând că i-a adus doar o pijama, însă în anul 2009, fiind nevoit să mănânce la o cantină(fapt dovedit cu înscrisurile depuse) și să apeleze la alte persoane pentru a-l ajuta atunci când are nevoie, aspecte confirmate de depozițiile martorelor audiate.
Pârâta s-a apărat, prin întâmpinare, arătând că s-a aflat în imposibilitatea prestării întreținerii, datorită atitudinii de refuz a pârâtului, care s-a manifestat și ulterior soluționării litigiului ce s-a purtat în trecut între părți, nefiind îndeplinite astfel condițiile pentru a se dispune rezoluțiunea contractului, întrucât neîndeplinirea sarcinii nu-i este imputabilă, culpa pentru neîndeplinirea obligațiilor aparținând în mod exclusiv reclamantului.
Conținutul obligației contractuale de întreținere, a fost determinat în concret de părți prin contractul de donație încheiat, și constă, potrivit clauzelor acestuia în întreținere viageră, reprezentată de asigurarea și prepararea hranei, îmbrăcămintei, iluminat, încălzire, medicamente și achitarea cheltuielilor de spitalizare, iar din probele administrate la solicitarea pârâtei nu a rezultat că aceasta și-ar fi îndeplinit, nici măcar parțial obligațiile asumate.
În ceea ce privește faptul dacă neîndeplinirea obligației de către pârâtă îi este imputabilă reclamantului, așa cum s-a apărat aceasta, sau nu, instanța reține, din analiza întregului probatoriu administrat că această neexecutare nu îi poate fi imputabilă decât în mică măsură reclamantului care prin atitudinea sa, ar fi indus pârâtei concluzia că refuză întreținerea, fapt confirmat de depoziția martorilor audiați și din nimic mai mult.
Când a hotărât astfel, instanța a avut în vedere că atitudinea reclamantului, de refuz a prestării întreținerii după decembrie 2010, a fost doar la nivel declarativ, fără a fi susținută de fapte săvârșite de reclamant, care să probeze un astfel de refuz. Mai mult, din probatoriul administrat la solicitarea pârâtei, nu a reieșit că aceasta ar fi efectuat la rândul său acte materiale, din care să rezulte efectiva încercare de prestare a întreținerii, rezultând exclusiv din susținerilor acesteia că a încercat să-i ducă reclamantului mâncare gătită și îmbrăcăminte care a fost refuzată de acesta.
Chiar dacă cele relatate de pârâtă ar fi considerate de instanță ca probate instanța constată că obligațiile pârâtei stabilite prin contract sunt mult mai întinse iar dintre celelalte obligații aceasta nu a făcut dovada că ar fi încercat măcar să si le îndeplinească, ci din contră, a arătat în mod clar prin răspunsurile la interogatoriu(fila 45), că nu i-a dus reclamantului niciodată medicamente, deși acesta a dovedit, că a fost internat în spital, că este bolnav și are nevoie de medicamente, nici lemne de foc pentru încălzirea imobilului unde locuiește reclamantul, sau plata utilităților pentru acesta.
Mai reține instanța, că reclamanta avea posibilitatea chiar și în cazul unui refuz verbal al reclamantului, să-i ducă efectiv lemnele pentru încălzirea imobilului la locuința acestuia, să-i trimită bunuri prin intermediul unor firme de curierat sau care efectuează livrări la domiciliu, să-i plătească abonamentul la o cantină și să-i aducă la cunoștință acest lucru, din asemenea manifestări de voință, în caz de refuz al reclamantului putând rezulta în mod indubitabil culpa acestuia.
Însă, în condițiile în care prestarea întreținerii în favoarea reclamantului s-a rezumat la vizitarea de către pârâtă a reclamantului de 4 ori, primele 3 vizite în decembrie 2010 și ianuarie 2011, instanța consideră că pârâtă nu a reușit să facă dovada îndeplinirii obligațiilor stabilite în sarcina sa prin contractul de donație încheiat cu reclamantul, conform art.1169 Cod civil și art.129 al.1 teza finală Cod procedură civilă și nici a faptului că neexecutarea obligației îi este imputabilă într-o proporție cât de cât însemnată reclamantului.
Față de situația de fapt reținută, instanța constată că din ianuarie 2010, pârâta nu si-a îndeplinit potrivit susținerilor acesteia, nici una din sarcinile impuse prin contractul de donație, că gravitatea nerespectării obligațiilor este importantă, cu atât mai mult cu cât între cele 2 părti există gradul 1 de rudenie, astfel încât urmează sa admită acțiunea și să dispună revocarea Contractului de donație imobiliară cu clauză de întreținere, încheiat între părți, la data de 26 noiembrie 2003 și autentificat sub nr. 2381 de către Biroul Notarului Public C. Steluța E..
Totodată, având în vedere soluția adoptată de instanță, arătată mai sus, de admitere a capătului de cerere principal privind revocarea contractului de donație, va dispune, ca o consecință firească a acestei soluții, repunerea în situația anterioară încheierii contractului mai sus menționat, în sensul că reclamantul va redobândi și nuda proprietate asupra imobilului situat în Blidari, nr.145, jud. Maramureș, compus din casă și teren în suprafață de 600 m.p., înscris în CF reconstituit 1754 Baia M., identificat prin nr. topo 6586/2 și 6585/2 de sub B-7 și totodată, va admite și capătul de cerere accesoriu formulat de reclamant, privind rectificarea cărții funciare, în sensul că va dispune radierea din cartea funciară a înscrierii dreptului pârâtei asupra nudei proprietăți, corelativ cu radierea înscrierii dreptului pârâtului de uzufruct viager, în ce privește imobilul mai sus menționat și rectificarea Cărții funciare nr. 1754 Baia M., în acest sens, urmată, în mod firesc, de reînscrierea dreptului de proprietate al reclamantului în cartea funciară.
Potrivit prevederilor art. 274 Cod proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată, la baza obligației de restituire stând tocmai culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții.
Instanța reține că, în cauză, reclamantul nu căzut în pretenții, astfel încât nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile legale precitate, cererea pârâtei având ca obiect obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată va fi respinsă ca neîntemeiată.
Pârâta, în schimb, a căzut în pretenții, prin admiterea acțiunii reclamantului, iar acesta din urmă a solicitat obligarea ei la plata cheltuielilor de judecată, constând în contravaloare taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat.
Analizând înscrisurile depuse la dosar, în susținerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța constată că aceasta este întemeiată, doar în parte, în ceea ce privește contravaloarea taxei de timbru și a timbrului judiciar, motiv pentru care cererea va fi admisă ca atare, pentru aceste cheltuieli suportate de reclamant, iar pârâtă va obligată la plata către reclamant a sumei de 463,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî în sensul neacordării contravalorii onorariului de avocat solicitat de reclamant, instanța reține că în dovedirea efectuării respectivei cheltuieli s-a depus la dosar doar un extras de cont, în care se menționează achitarea unei sume de 2500 lei de către reclamant apărătorului ales, însă fără a fi depusă o altă dovadă că suma acolo menționată reprezintă onorariu de avocat achitat pentru susținerea intereselor reclamantului în prezentul dosar, nefiind făcută vreo mențiune la numărul de dosar sau la contractul de asistență juridică încheiat de părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea civilă formulată de reclamantul L. P. domiciliat în Baia M., ., județul Maramureș, în contradictoriu cu pârâta L.M. F. domiciliată în Baia M., . ., având ca obiect revocare donație cu sarcina.
Dispune revocarea Contractului de donație imobiliară cu clauză de întreținere încheiat între părți la data de 26 noiembrie 2003 și autentificat sub nr. 2381 de către Biroul Notarului Public C. Steluța E..
Dispune repunerea în situația anterioară încheierii contractului mai sus menționat, în sensul că reclamantul va redobândi și nuda proprietate asupra imobilului situat în Blidari, nr.145, jud. Maramureș, compus din casă și teren în suprafață de 600 m.p., înscris în CF reconstituit 1754 Baia M., identificat prin nr. topo 6586/2 și 6585/2 de sub B-7.
Dispune radierea din cartea funciară a înscrierii dreptului pârâtei asupra nudei proprietăți, corelativ cu radierea înscrierii dreptului pârâtului de uzufruct viager, în ce privește imobilul mai sus menționat și rectificarea Cărții funciare nr. 1754 Baia M., în acest sens.
Dispune reînscrierea dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilului mai sus menționat în cartea funciară.
Admite, în parte, cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată și o obligă pe pârâtă la plata către reclamant a sumei de 463,30 lei ,cu titlu de cheltuieli de judecată.
Respinge, neîntemeiată, cererea pârâtei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 20 februarie 2013.
Președinte, Grefier,
D. Ș. M. T.
Red. D.Ș.
Dact. M.T.
4 ex./ 30 Martie 2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 16/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 15/2013.... → |
|---|
